UNIVERSITATEA POLITEHNICA BUCUREȘTI

FACULTATEA I.M.S.T.

PROIECT
ECOTEHNOLOGIE ȘI
DEZVOLTARE DURABILĂ

Student: Abălănoaei Marian-Vlad

Grupa: 641 CA
prof: Zoia Amza

2013-2014
 Capitolulu I
Stabilirea rolului funcțional al piesei

Piesa are rolul de a asigura accesul in vederea inspectiei sau controlului recipientului sub
presiune in vederea efectuarii unor examinari pentru detectarea de neconformitati ce pot aparea
in timpul procesului de asamblare dar si dupa efectuarea tuturor lucrarilor de executie.

Acesta are un rol important in asigurarea mentenantei preventive ce poate fi asigurata prin
revizii tehnice periodice. Ofera accesibilitatea in interiorul rezervorului de stocare si efectuarea
controlului nedistructiv pentru asigurarea bunei functionari a acestuia.

In functie de gradul de uzura si eventualele neconformitati ce pot sa apara in timpul

functionarii produsului in perioada de functionare, se iau masuri pentru a preveni accentuarea
acestor defecte prin scaderea valorilor parametrilor de functionare utilizati pentru produs.
 S4
S3
S5
S2
S6

S7
S1
S8
Nr. Nr. Configuraţi Caracteristici Rolul Procedee Obs
crt. suprafaţă a Dimensiunile Precizia Precizia Precizia de Rugozitatea Duritatea funcţional tehnologice
geometrică de gabarit dimensională de formă poziţie Ra HB posibil al posibile de
a suprafeţei realizare a
suprafeţei suprafeţei
0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11
1 S1 plană ∅250 - - - - 60 funcțională Aşchiere
Deformare plastică
2 S2 cilindrică ∅250 - - - - 60 asamblare Aşchiere
Deformare plastică
3 S3 plană ∅350 - - - 6,3 50 funcțională Aşchiere
Deformare plastică
4 S4 cilindrică ∅350 - - - 60 auxiliara Aşchiere
Deformare plastică
5 S5 cilindrică ∅30 - - - - 50 asamblare Aşchiere
Deformare plastică
6 S6 plană ∅350 - - - - 60 auxiliară Aşchiere
Deformare plastică
7 S7 cilindrică ∅20 - - - - 60 funcțională Aşchiere
Deformare plastică
8 S8 cilindrică ∅20 - - - 6,3 50 funcțională Aşchiere
Deformare plastică
 Capitolul II

Alegerea materialului optim

Proprietăţi funcţionale Proprietă 𝒏
Proprietăţi tehnologice ţi ∑ 𝒕𝒌
Nr. economic
Fizice Chimice Mecanice 𝒌=𝟏
Material OBS.
Crt. Densitat Conducti Rezistenţ (E*𝟏𝟎 ) Rezistenţ Duritat Turnabi
𝟔 Defor e de
Preţul ∗ 𝒅𝒌
a la ea Uzinabil
ea bili-tetea a la [daN/m rupere ma- cost
[HB] li-tatea i-tatea
[kg/dm ] termică
3 coroziun m2] [daN/m bilitate
m2] [lei/kg]
[cal/cms° e a
V 𝑡1 V 𝑡2 V 𝑡3 V 𝑡4 V 𝑡5 V 𝑡6 V 𝑡7 V 𝑡8 V 𝑡9 V 𝑡10
C] [mm/an]
1 13CrMo4 785 2 0.2 2 <0. 2 2.1 2 44 1 55 2 B 2 FB 3 FB 3 25 2 Materi
-5 5 al
<0. optim
2 OL50 732 2 0.2 2 1 2 2 32 2 60 3 S 1 B 2 FB 2 23 2
8
 Capitolul III
Stabilirea diagramei flux

Analiza Primirea Controlul Identificarea trasabilitatii produsului

contractului comenzii proiectarii

*Aprovizionarea cu Materii prime

materii prime necesare

Receptii materii *Elaborare

prime materiale

*Curatire Receptie * Executie

semifabricat semifabricat semifabricat

Receptie piese * Prelucrari mecanice

Produs
*Control

* Control produsului neconform

Controlul fabricatiei * Rebut nerecuperabil * Deseu

Executie echipament de incercari

Stocare
Executie
echipament de * Inspectii si incercari
inspectie
Echipament de manipulare,
* Manipulare, depozitare, ambalare, livrare ambalare si livrare

Punere in functiune
*Reutilizare
cu alt rol
functional Acelasi rol functional
Service in garantie

*Reciclare Casare *Reconditionare * Reutilizare

Scoatere din uz

*Deseu Tratare Reintegrare in mediu

 Procesul de elaborare a otelului in cuptoare electrice

Materii prime Energie Apa Diverse

Fier vechi Apa Electrozi de

Combustibil
gazos demineralizata grafit

Var
Apa de proces Aditivi de
Electricitate
aliera
Carbune
Oxigen
Burete de fier Adaosuri
carbune

Gaze inerte
Pacura

Elaborarea otelului in cuptoare

electrice

*Produse *Ape uzate *Caldura *Gaze arse *Deseuri solide

recuperabila
Fumuri Subproduse
Otel-Sleburi Pierderi de
caldura Praf Zgura
-blumuri

-tagle COV Praf

Abur
-lingouri
CO Materiale

Gaz de cuptor refractare

Metale
grele

Zgura
PAH

PCDDF

Carbon
organic

Benzen

HF(florura de hidrogen),HCI(acid
clorhidric),PCB(Bifenil
cloruratele),HCB(hexaclorubenzen).
 Capitolul IV
Stabilirea surselor de poluare

Poluarea reprezintă contaminarea mediului înconjurător cu materiale care interferează cu

sănătatea umană, calitatea vieții sau funcția naturală a ecosistemelor (organismele vii și mediul
în care trăiesc). Chiar dacă uneori poluarea mediului înconjurător este un rezultat al cauzelor
naturale cum ar fi erupțiile vulcanice, cea mai mare parte a substanțelor poluante provine din
activitățile umane.
Sunt două categorii de materiale poluante (poluanți):
Poluanții biodegradabili sunt substanțe, cum ar fi apa menajeră, care se descompun rapid în
proces natural. Acești poluanți devin o problemă când se acumulează mai rapid decât pot să se
descompună. Poluanții nondegradabili sunt materiale care nu se descompun sau se descompun
foarte lent în mediul natural. Odată ce apare contaminarea, este dificil sau chiar imposibil să se
îndepărteze acești poluanți din mediu.
Compușii nondegradabili cum ar fi diclor-difenil-tricloretan (DDT), dioxine, difenili
policrorurati (PCB) și materiale radioactive pot să ajungă la nivele periculoase de acumulare și
pot să urce în lanțul trofic prin intermediul animalelor. De exemplu, moleculele compușilor
toxici pot să se depună pe suprafața plantelor acvatice fără să distrugă acele plante. Un pește
mic care se hrănește cu aceste plante acumulează o cantitate mare din aceste toxine. Un pește
mai mare sau alte animale carnivore care se hrănesc cu pești mici pot să acumuleze o cantitate
mai mare de toxine. Acest proces se numește „bioacumulare”.

Poluarea solului
Poluarea este deosebit de evidenta si in cazul solului. Deseurile de tot felul care nu au fost
evacuate in ape si aer acopera uscatul tocmai in locurile aglomerate unde fiecare metru patrat
este intens si multiplu solicitat, degradeaza terenurile agricole tocmai acolo unde sunt mai
fertile, uratesc natura tocmai acolo unde este mai cautata pentru frumusetea ei. Inca o
contradictie a civilizatiei: alaturi de capacitatea de a creea un mediu de viata acceptabil, chiar
si in spatiul cosmic, sta rezolvarea precara a salubritatii solului. Dar deseurile solide constituie
numai un aspect al problemei. Solul mai este supus actiunilor poluarilor din aer si apa. Solul
este un factor de mediu cu influenta deosebita asupra sanatatii. De calitatea solului depinde
formarea si protectia surselor de apa, atat a celei de suprafata cat mai ales a celei subterane.
 Poluarea solului reprezinta orice activitate care produce dereglarea functionarii normale a
solului ca support si mediu de viata. In cadrul diferitelor ecosisteme naturale sau create de om,
dereglare manifestata prin degradarea fizica, chimica sau biologica a solului, ori aparitiei in
sol a unor caracteristici carereflecta deprecierea fertilitatii sale, respectiv reducerea capacitatii
bioproductive , atat din punct de vedrere calitativ cat si/sau cantitativ. Spre deosebire de
poluarea apei si aerului (care prin metoda de curatire si epurare pot reveni mai usor la starea
initiala) poluarea solului este mult mai grava deoarece degradarea echilibrului in sol nu se poate
inlatura si reface asa usor si repede prin inlaturarea cauzei.
Solul poate fi poluat :
direct prin deversari de deseuri pe terenuri urbane sau rurale, sau din ingrasaminte si
pesticide aruncate pe terenurile agricole ;
indirect prin depunerea agentilor poluanti ejectati initial in atmosfera, apa ploilor
contaminate cu agenti poluanti « spalati » din atmosfera contaminata, transportul agentilor
poluanti de catre vant de pe un loc pe altul.

Utilizarea in exces a substantelor chimice

Supraexploatarea resurselor biologice

Schimbarea destinatiei terenurilor prin realizarea de constructii

industriale si civile

Acumularea de haldede steril, deseurui nemetalice

Valorificarea unor zacaminte de substante minerale utile

Poluarea solului Activitati care conduc la eroziunea solului (despaduriri,

prin: suprapasunat, monocultura)
*

Cauze accidentale de scurgeri a produselor petrolieresi chimice

din rezervoare si conducte

Depozitarea abundenta si incorecta a gunoaielor menajere

 Odata distrus, el nu se mai reface pentru ca nu se pot reproduce conditiile si istoria formarii
lui, formandu-se totusi un corp cu functii analogice.
Solul este un amestec de materie din plante, minerale şi animale care se formează într-un
proces foarte lung, poate dura mii de ani. El este necesar pentru creşterea majorităţii plantelor
şi esenţial pentru toată producţia agricolă. În orice ecosistem care cuprinde şi solul (abiotic),
solul are 2 funcţii esenţiale: depozitar şi furnizor de elemente nutritive şi apă şi recipient şi
transformator de reziduri şi deşeuri; deci avînd rolul de reglator al ecosistemului şi de
purificator al mediului înconjurător.
Poluarea solului este acumularea de compuşi chimici toxici, săruri, patogeni (organisme care
provoacă boli), sau materiale radioactive care pot afecta viaţa plantelor şi animalelor.
Contaminarea cu microorganisme (virusi, microbi etc.) prin aer, sau din apa, de pe suprafata
solului poate provoca imbolnaviri chiar in masa.
Intr-adevar, solul este locul de intalnire al poluantilor. Pulberile din aer si gazele toxice
dizolvate de ploaie in atmosfera se intorc pe sol. Apele de infiltratie impregneaza solul cu
poluanti antrenandu-i spre adancimi, iar raurile poluate infecteaza suprafetele inundate sau
irigate. Aproape toate deseurile solide sunt depozitate prin aglomerare sau aruncate la
intamplare pe sol. De la mucul de tigara sau biletul de autobuz pana la autoturismul abandonat,
de la picatura de ulei scursa din tractorul care ara campul pana la groapa de gunoi cu diverse
deseuri, toate sunt poluari directe ale solului. In orase deseurile sunt inlaturate mai mult sau mai
putin sistematic. Daca nu ajung in ape, sunt depozitate pe anumite terenuri, limitand poluarea
la suprafete mai reduse, dar exista si pericolul infiltrarii in panza freatica.
Elementele poluante ale solului sunt grupate in 3 categorii:
elemente biologice, reprezentate de organisme (bacterii, virusi, paraziti), eliminate de om si de
animale, fiind in cea mai mare parte patogene. Ele fac parte integranta din diferite reziduuri
(menajere, animaliere, industriale);
elemente chimice, in cea mai mare parte de natura organica. Importanta lor este multipla:
servesc drept suport nutritiv pentru germeni, insecte si rozatoare, sufera procese de
descompunere cu eliberare de gaze toxice si pot fi antrenate in sursele de apa, pe care le
degradeaza;
elemente fizice care provoaca dezechilibrul compozitiei solului: inundatii, ploi acide, defrisari
masive.
Cauzele degradarii solului sunt fie naturale, fie legate direct sau indirect de activitatea omului.
Poluantii pot fi:
Pesticide
petrol, titei, gaze
metale grele (Zn, Pb, Cd, Hg)
izotropi radioactivi
caldura
factori biologici
germeni patogeni

Nr.crt. Tipul Concentratia Limita maxim Limita de interventie

Poluantului normala [ppm] admisa [ppm] [ppm]

1 Arseniu 5 20 50

2 Cadmiu 1 3 10

3 Crom 30 100 400

4 Mercur 0,1 2 10

5 Plumb 20 100 1000

6 Seleniu 1 3 10

7 Stiblu 2 50 300

8 Fluor 50 200 750

9 Cianuri 1 10 100

10 Benzen 0,01 0,5 5

11 Toluen 0,05 3 30

12 Fenoli 0,02 1 10

13 Fluoranten 0,1 10 100

14 Piren 0,1 10 100

15 Clorbenzen 0,05 1 10

16 Clorfenoli 0,01 0,5 5

17 Compusi 0,05 1 10
aromatici
 18 Naftalen 0,1 5 50

19 Reziduuri 100 1000 5000

petroliere

Substante care polueaza solul si concentratii ale acestora

Poluarea apei
Poluarea apelor poate fi naturală sau artificială. Poluarea naturală se datorează surselor de
poluare naturale şi se produce în urma interacţiei apei cu atmosfera, când are loc o dizolvare a
gazelor existente în aceasta, cu litosfera, când se produce dizolvarea rocilor solubile şi cu
organismele vii din apă. Poluarea artificială se datorează surselor de ape uzate de orice fel,
apelor meteorice, nămolurilor, reziduurilor, navigaţiei etc.
Se poate vorbi şi despre poluare controlată şi necontrolată. Poluarea controlată (organizată)
se referă la poluarea datorată apelor uzate transportate prin reţeaua de canalizare şi evacuate în
anumite puncte stabilite prin proiecte. Poluarea necontrolată (neorganizată) provine din surse
de poluare care ajung în emisari pe cale naturală, de cele mai multe ori prin intermediul apelor
de ploaie.
Poluarea apei reprezinta « o alterarea activitatilot fizice, chimice sau biologice ale acesteia
peste o limita admisibila stabilita, respectiv depasirea nivelului mediu de radioactivitate,
produsa de o activitate umana directa sau indirecta, in urma careia apele devin improprii pentru
folosirea normala, in scopurile in care aceasta folosire era posibila inainte de a interveni
alterarea ».
Clasificarea surselor de poluarea apei se face după mai multe criterii:
Acţiunea poluanţilor în timp; după acest criteriu distingem următoarele surse:
continue (ex. canalizarea unui oraş, canalizările instalaţiilor industriale etc)
discontinuetemporare sau temporar mobile (canalizări ale unor instalaţii şi obiective care
funcţionează sezonier, nave, locuinţe, autovehicule, colonii sezoniere etc.)
accidentale (avarierea instalaţiilor, rezervoarelor, conductelor etc.)
Provenienţa poluanţilor.
Acest criteriu împarte sursele de poluare a apei în:
surse de poluare organizate,
surse de poluare neorganizate
sursele de poluare organizate sunt următoarele:
surse de poluare cu ape reziduale menajere;
 surse de poluare cu ape reziduale industriale.
sursele de poluare neorganizate sunt următoarele:
apele meteorice;
centrele populate amplasate în apropierea cursurilor de apă ce pot deversa:
reziduuri solide de diferite provenienţe;
deşeuri rezultate dintr-o utilizare necorespunzătoare.

Surse de poluare a apei şi procesele de provenienţă a acestora

Categoria Sursa Procesul generator de poluare Agenţii poluanţi
Prepararea minereurilor metalifere -săruri de metale grele;
şi nemetalifere; -particule în suspensie
Preparaţiile de cărbune; (argilă, praf de cărbune);
Industria Flotaţiile; -produşi organici
minieră Extracţia şi prelucrarea folosiţi ca agenţi de
minereurilor radioactive. flotaţie;
-deşeuri radioactive.
Procedee pirometalurgice şi -suspensii insolubile;
Hidrometalurgice; - ioni de metale grele;
Industria Procese de răcire; - fenoli;
metalurgică Procese de spălare. - cianuri;
- sulfaţi;
Ape Apa de răcire, dizolvare şi reacţie - acizi;
uzate din procesele tehnologice de - baze;
industriale Industria fabricare a substanţelor organice şi - săruri;
chimică anorganice - cenuşă;
- suspensii;
- coloranţi;
- detergenţi.

Extracţia ţiţeiului, transpotul şi -petrol;

Industria depozitarea ţiţeiului şi fracţiunilor -produse petroliere;
petrolului şi sale, transportul naval, accidentele - compuşi fenolici şi
petrchimică tancurilor petroliere aromatici;
-hidrogen sulfurat;
- acizi naftenici.

Deversarea lichidelor calde din - lichide calde (poluare

Industria sistemele de răcire a instalaţiilor sau termică)
termoenergetică centralelor electrice
Procese de fabricare şi prelucrare -substanţe organice;
Industria -germeni patogeni.
alimentară
 Procesele de fabricare şi - acizi organici;
prelucrare - răşini;
Industria - zaharuri;
celulozei şi hârtiei - coloranţi;
-compuşi cu sulf;
-suspensii;
-celuloză.
Locuinţe -produse petroliere;
Ape Înstituţii publice - detergenţi;
uzate Băi spălători Folosirea apei ca agent de spălare - pesticide;
menajere Spitale şcoli şi curăţare - microorganisme;
Hoteluri -paraziţi;
Unităţi - substanţe minerale.
comerciale şi de
alimentaţie
Ape - îngrăşăminte;
uzate Agricultura Irigarea terenurilor agricole - pesticide;
agrozootehn - suspensii.
ice
Zootehnia Adăparea animalor; -suspensii organice;
Salubrizarea crescătoriilor de - agenţi patogeni.
animale.
Ape Ploaia Contactul precipitatiilor - ploi acide;
meteorice Zăpada - îngrăşminte;
- pesticice;
-reziduuri animale.
Poluarea apei freatice afecteaza extrem de grav resursele de apa potabila comunitatilor care
se aprovizioneaza din aceste resurse.Volumul apelor uzate industriale este, in general, cu 70%
mai mare decat al apelor menajere orasenesti, iar incarcarea si nocivitatea lor este cu mult mai
mare. In prezent « paleta » de poluanti s-a diversificat enorm, ca o consecinta a cresterii
industriale spectaculoase din ultimele decenii.
Se evidentiaza urmatoarele domenii de activitate incluzand unitatile cu cel mai mare aport de
poluare :
Incarcare cu substante organice, exprimate prin CB05 (consum biochimic de oxigen) si CCO-
Cr (consum chimic de oxigen- metoda biocromat de potasiu) ;
Prelucrari chimice- peste 5% respectv aprox. 5% ;
Incarcare cu suspensii :
Industrie metalurgica si constructii de masini- 13% ;
Prelucrari chimice- 10%.
Incarcare cu substante minerale exprimata prin reziduu fix si cloruri :
Prelucrari chimice- cca. 17%, respectiv 53% ;
Industrie metalurgica si constructii de masini- cca. 4% si 3%.
Incarcare cu nutrienti, exprimata prin cmpusi ai azotului (NO2, NO3, NH4) si fosfor total are
un aport semnificativ in urmatoarele domenii :
Prvlucrari chimice :NO2-cca. 6%, NO3- aprox. 12,4%, NH4-cca. 4%, Ptot- 0,7% ;
Incarcare cu cianuri :
Industrie metalurgica si constructii de masini- cca. 53% ;
Incarcare cu fenoli :
Industria prelucratoarede lemn-cca. 2%.
Incarcare cumetale grele :

%Fe %Cu %Pb %Zn %Cr %Cd %Mn %Ni

Prelucrari chimice 0,6 0,3 2 0,5 1 3 - 5,5
Industrie metalurgica si 11 5 1,3 8 8 5 1,7 2
constructii de masini
Transporturi - - 0,04 - - - - -

Poluarea apei = orice modificare a compoziţiei sau calităţii ei, astfel încât aceasta să devină
mai puţin adecvată tuturor, sau anumitor, utilizări ale sale.
Protecţia calităţii apei = păstrarea, respectiv îmbunătăţirea caracteristicilor fizic-chimice şi
biologice ale apelor pentru gospodărirea cât mai eficientă a acestora.
Poluarea apei poate fi împărţită după mai multe criterii [ 16 Robescu, D., Robescu, Diana,
Tehnologii şi echipamente pentru epurarea apei, UPB, Bucureşti, 1995.]:
după perioada de timp cât acţionează agentul impurificator:
permanentă sau sistematică;
periodică;
accidentală.
după concentraţia şi compoziţia apei:
impurificare = reducerea capacităţii de utilizare;
murdărire = modificarea compoziţiei şi a aspectului fizic al apei;
degradare = poluarea geavă, ceea ce o face improprie folosirii;
otrăvire = poluare gravă cu substanţe toxice.
după modul de producere a poluării:
naturală;
artificială (antropică).
 Poluarea artificială cuprinde: poluarea urbană, industrială, agricolă, radioactivă şi termică.
după natura substanţelor impurificatoare:
poluare fizică (poluarea datorată apelor termice);
poluarea chimică (poluarea cu reziduuri petroliere, fenoli, detergenţi, pesticide, substanţe
cancerigene, substanţe chimice specifice diverselor industrii );
poluarea biologică (poluarea cu bacterii patogene, drojdii patogene, protozoare patogene,
viermii paraziţi, enterovirusurile, organisme coliforme, bacterii saprofite, fungii, algele,
crustaceii etc.);
poluarea radioactivă.
Fenomenele de poluare a apei pot avea loc:
la suprafaţă (ex. poluare cu produse petroliere);
în volum (apare la agenţi poluanţi miscibili sau în suspensie).
Deoarece poluanţii solizi, lichizi sau gazoşi ajung în apele naturale direct, dar mai ales prin
intermediul apelor uzate, sursele de poluare a apei sunt multiple [].
Clasificarea surselor de poluare a apei se face după mai multe criterii:
Acţiunea poluanţilor în timp; după acest criteriu distingem următoarele surse:
continue (ex. canalizarea unui oraş, canalizările instalaţiilor industriale etc) discontinue
temporare sau temporar mobile (canalizări ale unor instalaţii şi obiective care funcţionează
sezonier, nave, locuinţe, autovehicule, colonii sezoniere etc.) accidentale (avarierea
instalaţiilor, rezervoarelor, conductelor etc.)
Provenienţa poluanţilor. Acest criteriu împarte sursele de poluare a apei în: a) surse de poluare
organizate, şi b) surse de poluare neorganizate.
sursele de poluare organizate sunt următoarele:
surse de poluare cu ape reziduale menajere;
surse de poluare cu ape reziduale industriale.
sursele de poluare neorganizate sunt următoarele:
apele meteorice;
centrele populate amplasate în apropierea cursurilor de apă ce pot deversa:
reziduuri solide de diferite provenienţe;
deşeuri rezultate dintr-o utilizare necorespunzătoare.
 Tabel 5 Surse de poluare a apei şi procesele de provenienţă a acestora
Categoria Sursa Procesul generator de poluare Agenţii poluanţi
Prepararea minereurilor metalifere şi -săruri de metale grele;
nemetalifere; -particule în suspensie
Preparaţiile de cărbune; (argilă, praf de cărbune);
Industria minieră Flotaţiile; -produşi organici folosiţi ca
Extracţia şi prelucrarea minereurilor agenţi de flotaţie;
radioactive. -deşeuri radioactive.

Procedee pirometalurgice şi -suspensii insolubile;

Hidrometalurgice; - ioni de metale grele;
Industria Procese de răcire; - fenoli;
metalurgică Procese de spălare. - cianuri;
- sulfaţi;
Ape uzate Apa de răcire, dizolvare şi reacţie din - acizi;
industriale procesele tehnologice de fabricare a - baze;
Industria chimică substanţelor organice şi anorganice - săruri;
- cenuşă;
- suspensii;
- coloranţi;
- detergenţi.

Extracţia ţiţeiului, transpotul şi -petrol;

Industria petrolului depozitarea ţiţeiului şi fracţiunilor sale, -produse petroliere;
şi petrchimică transportul naval, accidentele - compuşi fenolici şi
tancurilor petroliere aromatici;
-hidrogen sulfurat;
- acizi naftenici.

Deversarea lichidelor calde din - lichide calde (poluare

Industria sistemele de răcire a instalaţiilor sau termică)
termoenergetică centralelor electrice
Procese de fabricare şi prelucrare -substanţe organice;
Industria alimentară -germeni patogeni.
Procesele de fabricare şi prelucrare - acizi organici;
- răşini;
Industria celulozei - zaharuri;
şi hârtiei - coloranţi;
-compuşi cu sulf;
-suspensii;
-celuloză.
Locuinţe -produse petroliere;
Ape uzate Înstituţii publice - detergenţi;
menajere Băi spălători Folosirea apei ca agent de spălare şi - pesticide;
Spitale şcoli curăţare - microorganisme;
Hoteluri -paraziţi;
Unităţi comerciale - substanţe minerale.
şi de alimentaţie
 Ape uzate - îngrăşăminte;
agrozootehnice Agricultura Irigarea terenurilor agricole - pesticide;
- suspensii.
Zootehnia Adăparea animalor; -suspensii organice;
Salubrizarea crescătoriilor de animale. - agenţi patogeni.
Ape meteorice Ploaia Contactul precipitatiilor - ploi acide;
Zăpada - îngrăşminte;
- pesticice;
-reziduuri animale.

Poluarea aerului
Prin poluarea aerului se înţelege prezenţa în atmosferă a unor substanţe străine de compoziţia
normală a acestuia, care în funcţie de concentraţie şi timpul de acţiune provoacă tulburări în
echilibrul natural, afectând sănătatea şi comfortul omului sau mediul de viaţǎ al florei şi faunei.
De aici rezultǎ că – pentru a fi considerate poluante – substanţele prezente în atmosferă trebuie
să exercite un efect nociv asupra mediului de viaţǎ de pe Pǎmânt.
Principalele substanţe ce contribuie la poluarea atmosfericǎ sunt: oxizii de sulf şi azot,
clorofluoro-carbonii, dioxidul şi monoxidul de carbon; aceştia fiind doar o parte din miliardele
de tone de materiale poluante pe care le genereazǎ în fiecare an dezvoltarea industriei, şi care
afecteazǎ ecosistemele acvatice şi terestre în momentul în care poluanţii se dizolvǎ în apǎ sau
precipitǎ sub formǎ de poaie acidǎ.

In ultimii 200 de ani industrializarea globala a dereglat raportul de gaze necesar pentru
echilibrul atmosferic.arderea carbunelui si a gazului metan a dus la formarea unor cantitati
enorme de dioxid de carbon si alte gaze, mai ales dupa sfarsitul secolului trecut, cand a
aparut automobilul. Dezvoltarea agriculturii a determinat acumularea unor cantitati mari de
metan si oxizi de azot in atmosfera.
 As mentiona ca puncte cheie inceea ce priveste poluarea aerului efectul de sera, gaurile din
stratul de ozon si ploile acide.
In cazul carcasei pompa de apa, poluarea aparae in mai multe etape din cadrul diagramei
flux, iar mai jos se exemplifica una dintre ele (elaborare fonta)
Poluarea aerului reprezinta orice contaminare artificiala a atmosferei care dauneaza mediului
ambiant.
Atmosfera de astazi a Pamantului contine molecule diatomice de azot (nitrogen) (N2) in
proportie de aproape 4/5 (78,2%), molecule diatomice de oxigen (O2) (20,5%), argon (Ar)
(0,92%), dioxid de carbon (CO2) (0,03%), ozon sau oxigen triatomic (O3) si alte gaze, praf,
fum, alte particule in suspensie, etc.
Echilibrul natural al gazelor atmosferice care s-a mentinut timp de milioane de ani, este
amenintat acum de activitatea omului.Aceste pericole ar fi efectul de sera ,incalzirea globala
,poluarea aerului, subtierea stratului de ozon si ploile acide. In ultimii 200 ani industrializarea
globala a dereglat raportul de gaze necesar pentru echilibrul atmosferic.Arderea carbunelui si a
gazului metan a dus la formarea unor cantitati enorme de dioxid de carbon si alte gaze ,mai ales
dupa sfarsitul secolului trecut a aparut automobilul.
Dezvoltarea agriculturii a determinat acumularea unor cantitati mari de metan si oxizi de azot
in atmosfera. Insa atunci cand din cauza poluarii creste proportia gazelor numite gaze de sera,
atunci este retinuta prea multa caldura si intregul pamant devine mai cald. Din acest motiv in
secolul nostru temperatura medie globala a crescut cu o jumatate de grad.
Oamenii de stiinta sunt de parere ca aceasta crestere de temperatura va continua, si dupa toate
asteptarile, pana la mijlocul secolului urmator va ajunge la valoarea de 1,5-4,5 grade C.
In atmosfera se intalnesc diferite substante poluante, prezentate in tabelul urmator:

Substanta Aer nepoluant Prag de poluare (ppm)

CO 10-15 25

NO 0-0,5 0,5

NO2 0-0,1 0,1

Oxidanti 0-0,15 0,15

Hidrocarburi 0-2 2
 SO2 0-0.12 0,2

Fluoruri 0-0,04 0,08

H2S 0-0,005 0,9

Pb 0-10 30 mg/m3

Substante poluante in atmosfera

In marile orase, autoturismele constituie astazi sursa principala de poluare a aerului. Poluantii
emisi in gazele de esapament sunt: CO, NOx, SO2, hidrocarburi nearse, aldehide, oxizi de
plumb in cazul arderii benzinei reformate cu plumb tetraetil. Astfel substantele rezultate din
arderea unui kilogram de carburnt (benzina, sau motorina) sunt urmatoarele:

Poluant Emisia din benzina (g) Emisia din motorina (g)

CO 465 21

NOx 23 27

RH nearse 16 13

SO2 0,8 7,8

aldehide 0,9 0,8

Substantele poluante rezultate prin arderea 1kg de carburant

 Capitolul V
Calculul coeficienților de poluare pe etape

Pentru aer:
- Praf : 13,5 kg/t
- CO : 14,8 kg/t -monoxid de carbon
- SO2 : 3,6 kg/t -dioxid de sulf
- Pulberi in suspensie : 65,63 kg/t
- CO2 : 46 kg/t -dioxid de carbon

Pentru apa :
- Ape uzate : 450 kg/t

Pentru sol :
- Praf depus : 259 kg/t
- Alte depuneri : 10 kg/t
Cpp = Qtp * Qcom = (Qpa + Qpl + Qps) Qcom [t emisii]
Cpp=(143,53 + 450 + 259)· 857 = 73,061821 [kg emisii]
in care:
Qcom este cantitatea de minereu concentrat obtinut prin preparare din minereu primar;
Qpa - cantitatea de materiale ce polueaza atmosfera;
Qpl - cantitatea de material ce polueaza apa;
Qps - cantitatea de materiale ce polueaza solul;
Qtp - cantitatea totala de substanta poluanta;
Qpa, Qpl si Qps se exprima in tone emisii/tona de minereu preparat.
Coeficientul de poluare introdus prin semifabricat
Elaborare material

In general, pentru obtinerea unui material se porneste de la minereul corespunzator care mai
intai se supune unor operatii de preparare care, in general se fac dupa o schema de principiu.
Se pare asadar ca in afara de prima si ultima etapa de preparare, toate celelalte etape au un
impact foarte mare asupra mediului.

Emisii şi produse poluante la elaborarea unui Kg de oţel.

Nr. Cantitatea gr
Emisia sau subprodusul U.M.
Crt. (max.)
Pentru aer:
1 Praf în aer Kg/kg oţel 0.00064
2 CO Kg/kg oţel 0.028
3 SO2 Kg/kg oţel 0.00183
4 NOx Kg/kg oţel 0.00135
5 CO2 Kg/kg oţel 2.04
6 Gaze arse (altele) Kg/kg oţel 23
11 Refractare Kg/kg oţel 0.004
Pentru sol:
7 Zgură Kg/kg oţel 0.455
9 Praf depus Kg/kg oţel 0.03
10 Alte depuneri Kg/kg oţel 0.008
Pentru apa:
12 Apa uzată Kg/kg oţel 0.02
13 Uleiuri Kg/kg oţel 0.0008
25.58*0.0055
TOTAL(*Mu) Kg/kg oţel
=0.1406

𝐶𝑝𝑒 =𝑄𝑡𝑒 *𝑄𝑚𝑢 =25.58*0.0055 =0.1406

Prelucrări mecanice

Prelucrările mecanice sunt operaţii foarte importante la care sunt supuse semifabricatele
turnate, deformate plastic sau sudate, în urma cărora se obţin dimensiunile finale şi precizia
geometrică cerută de rolul funcţional.

Aceste prelucrări se fac pentru a obţine anumită precizie de formă şi de poziţie şi o

anumită rugozitate pentru fiecare suprafaţă ce mărgineşte piesă în spaţiu. Principalele operaţii
de prelucrări mecanice prin aşchiere sînt: strunjirea, rabotarea, mortezarea, frezarea, găurirea,
lărgirea, adancirea, alezarea, teşirea, lamarea, tarodarea, broşarea, rectificarea, honuirea,
lepuirea, supranetezirea, şi rodarea.

Fiecare operaţie se execută pe echipamente tehnologice specifice, cu SDV-uri

corespunzătoare şi în anumite secţii de lucru ( anumiţi parametri ai procesului, folosind anumite
substanţe şi emulsii de răcire sau accelerare a procesului de aşchiere, dezvoltandu-se anumite
temperaturi). În cadrul acestor operaţii apar o serie de substanţe care poluează aerul, apă sau
solul într-o măsură mai mare sau mai mică, aceasta depinzînd de condiţiile în care se desfăşoară
procesul de aşchiere. De exemplu, în cazul prelucrării prin aşchiere apar o serie de compuşi
organici volatili (COV), care pot avea efecte directe asupra sănătăţii şi asupra mediului, prin
nocivitatea intrinsecă şi unele proprietăţi fizico-chimice, sau indirecte, prin degradarea aerului
(poluarea fotochimică şi efectul de seră).

Valorile maxime ce nu pot fi depăşite, pentru apărarea sănătăţii populaţiei şi care pun
seama şi pe subiectii cu risc ridicat ( copii, insuficiente respiratorii, persoane în vîrstă)

În procesul de prelucrări mecanice mai apar vapori şi picături datorită utilizării

emulsiilor de diferite categorii. În general, termenul de vapori se referă la picături de lichid de
mărime microscopică (sub 10µm). Dacă diametrul este mai mare de 10 se considera că este cu
aerosol pulverizat sau pur şi simplu picături. Aceste picături se formează lîngă bule care
explodează, lîngă pulverizatoare, dar mai ales lîngă distribuitoarele care stropesc cu emulsie.
 Capitolul VI
Calculul coeficientului total de poluare

Cunoscand coeficientii de poluare introdusi in fiecare etapa a procesului tehnologic de realizare

a produsului se poate determina coeficientul de poluare total Cpt, cu relatia :

Cpt=Cpe+ Cps +Cpm

=0.1406+0,00235 +0,0021208

=0.1450

In care:

Cpe = coeficientul de poluare introdus la elaborarea materialului;

Cps = coeficientul de poluare introdus la elaborarea semifabricatului;

Cpm = coeficientul de poluare introdus la prelucrarile mecanice ;

În funcţie de mărimea coeficientului de poluare trebuie luate şi măsurile de prevenire sau de

reducere a impactului asupra mediului, astfel:

-dacă Cpt ≥10Gu, poluarea este foarte gravă şi trebuie luate măsuri urgenţe de prevenire şi
reducere a poluării;

-dacă 5Gn≤Cpt<10Gu, poluarea este gravă, măsurile de prevenire şi reducere fiind absolut
necesare;

-dacă 30Gn≤Cpt<5Gu, poluarea este mare şi se impun măsuri de prevenire şi reducere;

-dacă Cpt<30Gu, poluarea este în limitele de alertă, fiind necesare planuri de prevenire şi
reducere a poluării;

-dacă 0,5Gu≤Cpt<3Gu, poluarea este acceptabilă.

S-a notat cu Gu – greutatea de material util, ce compune produsul final.

 Capitolul VII
Claculul de calitate a mediului

Pentru o proiectare corecta a unui proces tehnologic sau a unei activitati cu impact
asupra mediului etse necesara cunoasterea in fiecare etapa a acestuia a indicatorului de calitate
a mediului.Acest indicator de calitatea a mediului Icm se poate calcula la nivelul fiecarui poluant
i, cu relatia:

CMAi − Cef
Icmi= [%]
Cmax i − CMAi

in care, Icmi este indicatorul de calitate a mediului datorat poluantului “i”; CMAi-concentratia
maxima admisibila in poluantul “i”; Cefi- concentratia efectiva, la momentul calcularii, in
poluantul “i”; Cmax – concentratia maxima in poluantul “i” ce conduce la degradarea inevitabila
a mediului.

Acest indicator are valori cuprinse intre 0 (cand poluare este maxima si inevitabila) si 1
(cand mediul este curat).

AERUL

Dispozitii comunitare asupra poluarii aerului

Poluant Limita admisa Limita de

[mg / m3 ] interventie

[mg/m3]

Oxizi de sulf exprimati in SO2 300 510

Oxizi de azot NOx exprimati in NO2 500 810

Amoniac 50 81

Compusi anorganici gazosi ai clorului exprimati in HCl 50 81

Compusi anorgatici gazosi ai fluorului. Exprimati in HF 55 55

particule ,picaturi
55

Compusi organici (exclusiv CH4) 150 300

 Praf 50 100 80100

Metale grele 0,21

Totalul de Cd(cadmiu), Hg(mercur), Tl si compusii lor 4 8

Totalul de As(astatiniu), Se(seleniu), Te si compusii lor

Totalul de Co(cobalt), Cr(crom), Cu(cupru), Sn, Mn,
Ni(nichel), Pb(plumb), Sb(stibiu), Zn(zinc) si compusii
lor

NMVOC(non-methane volatile organic 100 220

compounds=compusi organic volatile fara metan)

Dicloretan 98 149

CO(monoxid de carbon) 100 200

CO2(dioxid de carbon) 50 110

Mn(mangan) 0,5 1,1

Pb(plumb) 0,5 1,1

Ta(tantal) 0,5 1,1

300 − 0,0260
Icmso2(oxid de sulf)= = 1,42
510 − 300 %

500 − 0,0683
IcmNO2(oxizi de azot)= = 1,61
810 − 500 %

50 − 0,134
IcmAmoniac= = 1,60
81 − 50 %

50 − 0,0150
IcmHCl(acid clorhidric)= = 1,61
81 − 50 %

55 − 0,0151
IcmHF(acid fosforic)= = 1,83
85 − 55 %

150 − 0,0500
IcmCH4(metan)= = 0,99
300 − 150 %
 50100 − 1,450
IcmPraf= = 1,66
80100 − 50100 %

4 − 0,0159
Icm Metale grele= = 0,99
8−4 %

100 − 0,215
IcmNMVOC(compusi organic volatile fara metan)= = 0,83
220 − 100 %

98 − 0.66
Icmdicloretan= = 1,90
149 − 98 %

100 − 0,491
IcmCO(monoxid de carbon)= = 0,99
200 − 100 %

50 − 4,23
IcmCO2(dioxid de carbon)= = 0,76
110 − 50 %

0,5 − 0,001
IcmMn(mangan)= = 0,83
1,1 − 0,5 %

0,5 − 0,0001
IcmPb(plumb)= = 0,83
1,1 − 0,5 %

0,5 − 0,0005
IcmTa(tantal)= = 0,83
1,1 − 0,5 %

Icmtotal=1,42+1,61+1,6+1,61+1,83+0,99+1,66+0,99+0,83+1,9+0,99+0,76+0,83+

0,83+0,9+0,83=19,58

APA

Valori ale concentratiei maxime admise pentru substante toxice din apele de suprafata, conform
STAS 4706-88
 Substanta Valori ale CMC, mg/dmc(3

Limita admisa Limita de interventie

Amoniac liber(NH3) 0,1 0,5

Arsen 0,05 0,2

Benzen 0,5 0,5

NH3(amoniac) 0,1 0,5

N02(dioxid de azot) 0,1 0,3

Clor liber 240 400

Cupru 0,05 0,1

Cl2(clor) 0,10 0,25

Fenoli 0,001 0,002

Fe2O3(trioxide de fier) 0,4 0,8

SO2(monoxide de 0,1 0,2

sulf)

SO42-(sulfat) 200 400

K2Cr2O7(bicromat de 3 5
potasiu)

Plumb 0,05 0,1

Al3+(aluminiu) 0,05 0,2

Reziduu fix 100 300

0,5 − 0,134
IcmNH3(amoniac)= = 0,73
1 − 0,5 %

0,5 − 0,00015
IcmAs= = 0,99
1 − 0,5 %

0,5 − 0,203
IcmBenzen= = 0,59
1 − 0,5 %
 0,1 − 0,012
IcmNH4(hidroxizi de amoniu)= = 0,22
0,5 − 0,1 %

0,1 − 0,092
IcmNO2(dioxid de amoniu)= = 0,04
0,3 − 0,1 %

240 − 0,00113
IcmCl-(clor liber)= = 1,19
400 − 200 %

0,05 − 0,0001
IcmCu(cupru)= = 0,52
0,1 − 0,05 %

0,1 − 0,01
IcmCl2(clor)= = 0,6
0,25 − 0,1 %

0,2 − 0,0001
IcmFenoli= = 0,66
0,5 − 0,2 %

0,4 − 0,35
IcmFe2O3(trioxid de fier)= = 0,12
0,8 − 0,4 %

0,1 − 0,026
IcmSO2(dioxid de sulf)= = 0,74
0,2 − 0,1 %

200 − 3,312
IcmSO42-= = 0,98
400 − 200 %

0,1 − 0,0023
IcmPb(plumb)= = 0,32
0,4 − 0,1 %

Icmtotal=0,73+0,99+0,59+0,66+0,32+0,22+0,04+1,19+0,52+0,6+0,12+0,74+0,98=7,7
SOL

Substante care polueaza solul si concentratiile acestora

Tipul poluantului Concentratia Limita maxima Limita de

normal[ppm] admisa[ppm] interventie[ppm]

Plumb 1 100 100

Fluor 1 200 750

Fenoli 0,1 1 10

Compusi sintetici 10 1000 10000

anioni activi
biodegradabili

C(carbon) 570 1500 2500

Si(siliciu) 10 230 1000

Mn(mangan) 5 23 250

P(fosfor) 1,3 15 50

S(sulf) 0,0517 1 5

Cl(clor) 4,5 14 30

CO(bioxid de sulf) 23 115 240

CO2(dioxid de sulf) 0,7 12 228

85 − 0,00001
IcmPb(plumb)= = 5,66
100 − 85 %

100 − 0,0076
Icmfluor= = 0,15
750 − 100 %

1 − 0,00001
Icmfenoli= = 0,11
10 − 1 %

10 − 0,00003
Icmcompusi= = 0,001
1000 − 10 %
 570 − 0,0002
IcmC(crabon)= = 0,61
1500 − 570 %

10 − 0,0005
IcmSi(siliciu)= = 0,04
230 − 10 %

5 − 0,0003
IcmMn(mangan)= = 0,27
23 − 5 %

1,3 − 0,000031
IcmP(fosfor)= = 0,09
15 − 1,3 %

0,7 − 0,045
Icm CO2(dioxid de carbon)= = 0,057
12 − 0,7 %

4,5 − 0,000001
IcmCl(clor)= = 0,47
14 − 4,5 %

23 − 0,00005
IcmCO(monoxid de carbon)= = 0,24
115 − 23 %

Icmtotal=5,66+0,15+0,11+0,01+0,61+0,04+0,27+0,09+0,057+0,47+0,24=7,70
 Capitolul VIII
Stabilirea metodelor de prevenire a poluării

Metode de reducere a oxizilor de sulf

Arderea combustibililor fosili conduce la evacuarea în atmosferă a unor volume

importante de oxizi gazoşi de sulf. În urma precipitaţiilor chimice şi a transformărilor pe care
le suferă în atmosferă, aceşti oxizi devin sursa precipitaţiilor acide, formă sub care îşi exercită
la nivelul solului acţiunea distrugătoare asupra vegetaţiei perene. În acelaşi timp, în condiţiile
specifice (temperatură şi presiune ridicată, prezenţa umidităţii, alături de particule de cenuşă)
ce caracterizează circulaţia gazelor arse dinspre instalaţia de ardere spre coşul de evacuare în
atmosferă, oxizii gazoşi exercită o puternică acţiune corozivă asupra instalaţiilor ce compun
circuitul gazelor arse. Astfel se intensifică uzura instalaţiilor.
Într-o primă fază, bioxidul de sulf dă naştere acidului sulfuros care, prin oxidare sub
acţiunea radiaţiei solare, se transformă în acid sulfuric. Acţiunea poluatoare a H2SO4 se exercită
sub forma ploilor acide, principalul factor generator al „morţii pădurilor“ în ţările
industrializate din Europa de vest şi centrală. Intrând în circulaţia atmosferică zonală, SO2
exercită efectul poluant nu numai în regiunea sau ţara în care este generat, ci şi în alte regiuni
sau ţări aflate pe direcţia vânturilor dominante. Acest proces este favorizat de construirea unor
coşuri înalte (peste 200÷250 m) prin intermediul cărora gazele arse, având o temperatură
ridicată (160÷175 °C) şi o viteză de evacuare mare, sunt conduse prin intermediul coşurilor
înalte la o înălţime egală în medie, cu dublul înălţimii coşului (cca. 500 m de la nivelul solului).

Metode de reţinere a bioxidului de sulf

Cu excepţia unor procese chimice speciale, arderea combustibililor fosili reprezintă principala
sursă de dioxid de sulf (SO2).
Se deosebesc trei căi principale de reducere a emisiei de SO2, respectiv:
-desulfurarea combustibililor,
-alegerea corespunzătoare a combustibilului,
-desulfurarea gazelor de ardere.
 Reţinerea bioxidului de sulf poate avea loc în toate fazele folosirii combustibilului, începând
cu pregătirea lui înaintea arderii, în timpul arderii şi după ardere.

Reducerea bioxidului de sulf prin injecţie de calcar în focar

Pudra de calcar este injectată în focar, unde este calcinată la CaO, care reacţionează cu SO 2,
rezultând CaSO4.
Produsul desulfurării şi aditivul care nu a reacţionat sunt colectate în precipitator, împreună
cu aerul de combustie. Metoda a avut cele mai bune rezultate deoarece calcarul este injectat la
o temperatură favorabilă şi acolo se află o presiune suficientă, datorată aerului de la partea
superioară a arzătorului, pentru a distribui bine aditivul. Funcţie de sarcina cazanului, eficienţa
reducerii atinge valori de 50÷70 %.
Avantajele injecţiei de calcar sunt: proces simplu, realizare rapidă, costul investiţiei scăzut,
consum mic de energie, disponibilitatea instalaţiei ridicată.
Dezavantajele metodei sunt: grad de desulfurare limitat, tendinţa de
zgurificare în focar, manipulare dificilă a cenuşei.

Procedee de desulfurare

Normele foarte severe de emisie, care coboară valoarea de la 2÷3.5 g/m3, la numai 0.4 g/m3,
cum este exemplul pentru Japonia, SUA, Germania, impun neapărat folosirea unor instalaţii
chimice de desulfurare a gazelor, la toate cazurile de ardere a cărbunelui, în cazane cu focare
clasice sau a păcurii cu conţinut ridicat de sulf.
În ultimele două decenii au fost dezvoltate mai multe procedee de desulfurare, dintre care cele
mai importante sunt:
-procedeul umed, în care se introduce ca agent activ o soluţie de hidroxid de calciu şi carbonat
de sodiu, obţinând ca deşeu nămoluri nerecuperabile sau cel mult cu posibilitate de extracţie de
gips.
-procedeul semiuscat, în care se introduce ca agent activ o soluţie concentrată de amoniac sau
hidroxid de calciu, în filtru având loc evaporarea completă a apei. Produsele sulfatice sunt
recuperate în stare uscată, permiţând reintroducerea lor în circuitul economic.

-procedeul catalitic, cu producere de sulf, aplicat la o temperatură ridicată a gazelor de ardere.

Cea mai largă implementare industrială o are procedeul umed.

 Prin spălarea sau umidificarea aerului, se obţine o răcire a gazelor până la 50÷60 °C la
procedeul umed şi la 70÷100 °C la cel semiuscat. În aceste condiţii, ridicarea penei de fum se
limitează şi dispersia este dezavantajată. Efectul de reducere a fondului de SO2 în atmosferă
rămâne, în acest caz, să se resimtă numai pe ansamblul teritoriului, la distanţe mari.
Coborârea temperaturii sub temperatura punctului de rouă acidă atrage coroziuni
inacceptabile, sub aspectul fiabilităţii traseului de gaze, motiv pentru care este necesară
reîncălzirea gazelor, fie cu abur, fie regenerativ, fie cu amestec de gaze fierbinţi, fie prin căldura
obţinută prin arderea de combustibil suplimentar.
Instalaţiile de desulfurare uscată şi semiuscată sunt utilizate mai rar, în special pentru
centralele mici, datorită pericolului intoxicării cu amoniac.
Principala caracteristică a desulfurării umede este reducerea simultană a SO2 şi producerea
de gips şi, de asemenea, controlul alimentării cu calcar, esenţial pentru a învinge fluctuaţiile
sulfului conţinut în combustibil.
Gazele de ardere de la electrofiltru sau de la ieşirea din preîncălzitorul de aer regenerativ sunt
introduse în scruber prin intermediul a două ventilatoare înaintaşe, câte unul pe fiecare linie.
În desulfurarea uscată SO2 şi SO3 sunt reţinute prin procese fizice (adsorbţie)
sau chimice (absorbţie şi reacţii chimice).
 In următorul grafic se arată gradul de absorbţie a SO2 corespunzător diferiţilor aditivi uscaţi,
în funcţie de temperatură. La temperaturi ridicate, aditivii pe bază de magneziu se aracterizează
prin grade mai reduse de absorbţie şi intervale active de temperatură mai înguste.
 În figura urmatoare este prezentat procesul de desulfurare a gazelor de ardere prin acest
procedeu. Produsul final este alcătuit din gips, la care se adaugă sulfit şi oxid de calciu. De
aceea, câteodată, se realizează o tratare termică ulterioară, în scopul majorării conţinutului de
gips. Produsele de reacţie, cu un conţinut ridicat de gips, pot fi utilizate în industria betoanelor
şi a materialelor de construcţii. Altfel, reziduurile pot fi folosite în acelaşi mod ca cele rezultate
în urma proceselor uscate de desulfurare.

Principalul avantaj al procedeului de absorbţie prin pulverizare este acela că, apa necesară
vaporizează, nerezultând ape reziduale. În general, gazele de ardere nu trebuie reîncălzite din
nou.In comparaţie cu procedeul uscat, prin cel semiuscat se ating grade superioare de absorbţie
a SO2 ‚ cu un exces mai redus de aditiv. Totuşi, cheltuielile de investiţie sunt mai ridicate.
 Metode de reducere a concentrației de praf

Praful este o componentă importantă a particulelor solide suspendate în aer, care de obicei
sunt invizibile individual pentru ochiul liber. Totuşi, colectiv, particulele mici formează deseori
o pâclă care limitează vizibilitatea. Într-adevăr, în multe zile de vară cerul de deasupra oraşelor
poluate cu praf are o culoare albă lăptoasă, în loc de albastră, datorită împrăştierii luminii de
către particulele suspendate in aer.
Trebuie remarcat că, particulele suspendate într-o masă dată de aer nu sunt nici toate de
aceeaşi mărime sau formă şi nici nu au aceeaşi compoziţie chimică. Cele mai mici particule
suspendate au o mărime de aprox. 0.002 µm (adică 2 nm); în comparaţie, lungimea moleculelor
gazoase tipice este cuprinsa între 0.0001 şi 0.001 µm (0.1 până la 1 nm). Atunci când picăturile
mici de apă din atmosferă se contopesc în particule mai mari decât această valoare, ele
corespund picăturilor de ploaie şi cad din aer atât de repede, încât nu sunt considerate ca fiind
suspendate.

Soluţii de reţinere a prafului

Particulele din materie se îndepărtează din aer fie prin filtrarea acestuia, fie cu ajutorul unor
colectoare de praf.
Prin filtrare se îndepărtează numai cantităţile mici de particule din materie, iar pentru antităţile
mari se utilizează colectoarele de praf.
Principalele elemente pentru stabilirea metodelor şi a echipamentelor de reţinere sunt:
concentraţia de particule, analiza mărimii particulelor, gradul necesar de îndepărtare a
particulelor, temperatura, presiunea şi debitul aerului sau gazului poluat, caracterizarea fizico-
chimică a prafului, cerinţe utilitare, metoda dorită de îndepărtare a particulelor.
Reţinerea pulberilor sau prafului se realizează cu ajutorul filtrelor, care se caracterizează prin:
debitul de gaze poluate care ies din proces Dg [m3/s ], domeniul diametrului particulelor d [µm];
temperatura maximă a gazelor tgmax ] OC ]; gradul de reţinere sau eficienţa filtrului β, viteza
particulelor în filtru w[m/s], pierderi de presiune în filtru ∆p [mmH2O ], costurile anuale de
întreţinere.
Principalele metode de reţinere a prafului sunt:
-mecanice, având la bază forţa de gravitaţie şi inerţie ;
-electrice, având la bază ionizarea particulelor în câmp electric;
-strat poros, utilizând caracteristicile curgerii fluidelor reologice;
-hidraulice, având la bază metode de spălare.

Filtrele electrostatice (denumite curent electrofiltre), realizează separaţia prafului prin

ionizarea gazelor purtătoare a particulelor de cenuşă şi prin urmare, tensiunea de lucru a
acestora este ridicată. Principiul de funcţionare a fost brevetat la începutul secolului XX de
către Fredrick Cottrell, iar la ora actuală sunt numeroase variantele de realizare practică.
Avantajele comparative ale utilizării filtrelor electrostatice în raport cu alte
aparate colectoare de particule sunt:
-posibilitatea utilizării la temperaturi ridicate ale gazelor purtătoare (200÷250 ˚C) şi prin
urmare, se pot utiliza şi furnale şi generatoare de abur;
-au o extrem de mică cădere de presiune (10÷15 Pa), astfel încât, costurile cu energia electrică
consumată de ventilatoare este minimă;
-eficienţa colectării este extrem de mare (94÷99,5 %), dacă utilizarea este adecvată tipului de
praf, însă dacă proprietăţile prafului nu sunt bine cunoscute, această eficienţă scade la 92÷95%
-pot acoperi un larg domeniu de mărimi de particule şi concentraţii de praf, dar cel mai eficiente
sunt pentru particule mai mici de 10 microni;
-costurile de întreţinere şi reparare sunt mult mai mici decât pentru oricare alt tip de sistem de
colectare.

Dezavantajele electrofiltrelor, care limitează într-o oarecare măsură folosirea lor, sunt:
-cost iniţial ridicat;
-necesitatea unui spaţiu de instalare mare;
-nu pot capta particule de praf combustibile, ca de exemplu praful de lemn;
-sunt inadecvate pentru variaţii brutale ale rezistivitaţii prafului şi debitului de gaze.
Filtrele electrostatice lucrează prin încărcarea prafului cu ioni şi apoi colectarea particulelor
ionizate pe o suprafaţă colectoare, de formă tubulară sau plată, care este de obicei curăţată prin
răzuire.
Orice aerosol care intră în acest spaţiu liber este încărcat şi bombardat de aceşti ioni, astfel
că migrează spre suprafaţa colectoare sub efectul atracţiei electrice şi al bombardării, cum se
observă şi in figura urmatoare:
Factorii care influenţează viteza de depunere, diminuând-o, sunt:
-încărcarea suprafeţei de depunere;
-intensitatea curentului;
-secţiunea de trecere prin electrofiltru;
-suprafaţa totală;
-conţinutul de sulf din particule;
-concentraţia prafului;
-conţinutul de carbon nears (funingine);
-suprafaţa granulelor de cenuşă.

Dacă la factorii ce influenţează viteza de depunere şi implicit, eficienta filtrării, β adăugăm

şi corecta respectare a geometriei canalelor şi a concentraţiei ramelor cu electrozi de ionizare,
putem concluziona că buna funcţionare a filtrelor electrostatice nu reprezintă o problemă de
concepţie şi de nivel tehnic, ci o problemă de execuţie, montaj şi exploatare.
Electrofiltrele sunt alcătuite din mai multe zone de lucru, alimentate electric independent,
pentru mărirea fiabilităţii şi a siguranţei în funcţionare. Lungimea unei zone este 4.5÷5 m.

De menţionat că, eficienţa de filtrare se reduce în timp, pe măsură ce elementele de filtrare se

încarcă cu praf, astfel încât sunt necesare opriri pentru curăţarea filtrelor.

Metode de reducere a oxizilor de azot

Reducerea continuă a limitelor emisiilor de poluanţi, pentru reducerea poluării generale a

mediului înconjurător, face necesară luarea unor măsuri tehnice şi organizatorice, atât la nivelul
centralelor existente, cât şi pentru centrale aflate în faza de proiectare sau execuţie.
Optimizarea reducerii emisiilor, având în vedere costurile de investiţii şi de exploatare cele
mai mici posibile, implică un studiu aprofundat şi necesitatea modificărilor care trebuie
realizate în cadrul sistemelor de combustie (măsuri primare) şi a unor măsuri suplimentare.
 De remarcat că unul dintre poluanţii cei mai responsabili de efectul de seră este NOx, emis de
toate instalaţiile de ardere, indiferent de tipul combustibilului ars.
Schema de aer la un generator de abur pe combustibil lichid este redată în figura urmatoare,
iar pentru combustibil solid (cărbune) în figura 2.

Condiţia prealabilă pentru realizarea conceptului de ansamblu optim, necesar menţinerii

calităţii mediului, constă în cunoasterea modificărilor necesare, având ca obiect sistemele de
combustie şi a măsurilor suplimentare eventuale pentru a reduce NOx. Atunci când puterea
termică este mai mică de 300 MW, introducerea arzătoarelor denumite LOW-NOx permite
menţinerea emisiilor de NOx sub 450 mg/Nm3. Atunci când centrala termică este alimentată cu
păcură sau când este .exploatată la o putere termică de 300 MW, măsurile primare nu mai sunt
eficiente. Trebuie să se recurgă la măsuri secundare pentru a menţine valoarea limită a emisiilor
de NOx sub 450 mg/Nm3.
 Metode de reducere a compusilor organici volatile

Compuşii organici volatili sunt larg utilizaţi în industrie, având în vedere capacitatea lor de
evaporare după utilizare. Această utilizare a compuşilor organici volatili nu este fără riscuri
pentru mediul înconjurător şi în consecinţă, trebuie luate măsuri de precauţie pentru
tratarea aerului care le conţine.
Compuşii organici volatili (COV) sunt definiţi ca substanţe organice, excluzând metanul,
conţinând carbon şi hidrogen, care este substituit parţial sau total de alţi atomi şi care se găsesc
în stare gazoasă sau de vapor, în condiţiile funcţionale din instalaţii.
Proiectul de directivă europeană completează diferitele definiţii care se referă la COV,
adăugând că aceştia se comportă asemeni compuşilor organici, având o tensiune a vaporilor
mai mare sau egală cu 10 Pa la 273,15 K.
Un solvent organic este definit ca şi cum ar fi tot COV, utilizat singur sau în amestec, fără
alterarea naturii sale, ca agent de curăţare, dizolvant, mediu de dispersie, ajustor de vâscozitate,
plastifiant sau conservant.
 Distrugerea prin oxidare recuperativă catalitică, prezentată în figura urmatoare, implică
prezenţa unui catalizator, pus într-un strat subţire pe un suport compus din bile de aluminiu
poros sau pe un suport metalo-ceramic şi permite obţinerea unor reacţii de oxidare la joasă
temperatură (200÷500 ˚C).

Se disting două mari tipuri de catalizatori:

-catalizatori bazaţi pe metale preţioase (platină, rhodium, paladiu);
-catalizatori bazaţi pe metale oxidante (Cr, Fe, Mo, W, Mn, Co, Cu, Ni).
Durata de viaţă a catalizatorilor este limitată în timp (aprox. 4 ani), catalizatorul fiind
sensibil la anumite otrăvuri (precum metale grele, fosfor, SO2 şi altele).
În absenţa substanţelor care atacă catalizatorii, aceste tehnici rămân interesante pentru
concentraţiile intermediare din aplicaţii industriale recuperative şi regenerative pentru debitele
cuprinse între 1000÷20.000 m3 N/h.
Concentraţia poluanţilor necesari pentru menţinerea sistemului în autotermie este mai mare
de 3 g/m3N.
Tehnica este sensibilă la mărirea concentraţiei şi temperaturii, în caz că acestea depăşesc
datele de dimensionare prevăzute.
Aplicată în bune condiţii, oxidareaa catalitică recuperativă permite obţinerea de foarte bune
rezultate, reuşind înlăturarea COV < 20 mg/m3N.
 Metode de reducere a metalelor grele

Metalele grele sunt prezente în mod obisnuit în compozitia combustibililor fosili.

Acestea sunt componente ale unor oxizi si cloruri în combinatie cu particule. Doar mercurul
si seleniul se gasesc si în faza de vapori. Metalele grele rezultate din arderea combustibililor
sunt eliminate în mediu înconjurator prin gazele de ardere, apele uzate, zgura si cenusa
depozitate. Principalele tipuri de metale eliminate de centralele termoenergetice sunt: arsenul,
cadmiul, mercurul, molibdenul, plumbul, aluminiul, cobaltul, nichelul, manganul, cromul,
cuprul, nichelul, zincul, fierul, magneziul si vanadiul. Concentrarea particulelor fractionate, în
cazul arderii carbunelui, se poate observa în figura urmatoare.

-în tabelul următor sunt prezentate câteva date pentru emisiile de metale grele de la
instalațiile de ardere la nivelul Uniunii Europene exprimate în tone pe an. Dupa cum se poate
observa cele mai mari emisii de poluanti au fost cele de zinc, iar cele mai scazute au fost cele
de cadmiu, iar la nivelul sectorului energetic cele mari au fost emisiile de nichel iar cele mai
reduse cele de cadmiu.
 Reducerea emisiilor cu sisteme destinate retinerii de metale
Aceste sisteme de retinere a emisiilor au fost propuse pentru scaderea emisiilor unor
anumite metale din gazele de ardere ca: mercur, arsen, cadmiu si plumb, mai ales în cazul în
care sunt incinerate deseuri. Aceste tehnologii nu au fost înca aplicate pentru grupuri mari.
Dintre cele mai bune tehnologii sunt:
-filtre cu carbon activ;
-filtre cu absorbanti;
-filtre cu seleniu.
Filtrele cu carbon activ sunt destinate reducerii emisiilor de cadmiu, mercur si plumb din
gazele de ardere. Daca se utilizeaza un sistem catalizor si în acelasi timp gazele sunt acidifiate
credte cantitatea de metale retinute. Testele se afla doar în stadiu de pilot pentru filtrarea gazelor
de la incinerarea deseurilor municipale, însa se pare ca mercurul poate fi redus în procent de
peste 90%.
Mercurul aflat în stare de vapori în gazele de ardere poate fi retinut si cu ajutorul absorbantilor
impregnati cu sulfuri în sistem de pat fluidizat. Principalele tipuri de absorbanti utilizati sunt:
silice, bauxita, kaolinit, calcar. Daca sistemul este utilizat în cascada, întâi cel cu filtre cu
absorbanti impregnati si apoi sistemul cu carbune activ concentratiile de mercur tind spre 0%.
Datorita stabilitatii legaturii dintre seleniu si mercur în HgSe se folosesc si filtre impregnate
cu seleniu însa se pare ca acest procedeu este destul de costisitor. Sistemele de retinere pentru
metale se afla în faze experimentale si de pilot, ele nu au ajuns înca la faza comerciala si sunt
destinate cu precadere instalatiilor de incinerare a deseurilor.
 Capitolul IX
Stabilirea măsurilor de reducere a poluării

Reducerea totală a poluării nu este posibilă nici tehnologic, nici economic, deoarece
presupune cheltuieli antipoluante insuportabile de orice economie dezvoltată.
Trebuie gasită o metoda de armonizare a intereselor producătorilor care urmăresc profite
imediate, a intereselor întregii societăți, care dorește să traiască într-un mediu nepoluant. Pentru
aceasta se determină un optimum economic luând în considerare cheltuielile pentru dezvoltare
și beneficiile depoluării. Se consideră gradul optim de reducere a poluării, punctul n0, in care
diferența dintre cele 2 curbe a și b este maximă (acolo unde tg = tg ).

Determinare gradului optim de reducere a poluării; a-cost total al prevenirii sau al depoluării;
c-diferența dintre cele două curbe; n0 -gradul optim de reducere a poluării.

Această analiză nu este întotdeauna ușor de făcut deoarece pagubele produse de poluare sunt
mai greu de cunatificat decat cheltuielile legate de introducerea unor tehnologii noi de
productie,de prevenire a poluarii sau de reducere a poluarii.Oricum,in studiu privind reducerea
poluarii este mai usor de facut la nivelul intregii economii decat la nivelul unei instalatii
industriale unde se poate face o analiza de forma prezentata in figura de mai sus.Ar trebuie ca
n0=n0 dar de cele mai multe ori este imposibila estimarea corecta a pierderilor datorate poluarii.
Mai aproape de realitate este abordarea luand in considerare gradul de interes al societatii de
a plati depoluarea pentru a realiza un anumit grad de puritate a mediului inconjurator.Pentru a
simti efectele poluarii societatea este dispusa sa suporte cheltuielile de depoluare Cd (fig.de mai
jos.)

Determinarea pierderilor cauzate de poluare :a-cheltuieli cu prevenirea poluarii sau reducerea

poluarii; b-pierderile datorate poluarii; c-suma celor doua curbe a si b; n 0 -gradul optim de

reducere a poluarii.
Gradul de reducere a poluarii in functie de costurile si utilitatile sociale : C d -cheltuieli pentru

reducerea poluarii; Av -utilitate sociala/avantajul reducerii poluarii; n '' 0 -grad optim de

reducere a poluarii.

Pe masura ce gradul de reducere a poluarii creste avantajul /unitatea sociala( Av ) pentru

care societatea este dispusa sa plateasca contributii suplimentare descreste,iar cheltuielile
pentru reducerea poluarii ( Cd ) cresc. Din analiza zonelor ce apar in fig. de mai sus se pot trage
urmatoarele concluzii:
-in zona I sunt cele mai mari avantaje deoarece se vad avantajele reducerii polaurii;
-in zona II se inregistreaza pierderi mari deoarece poluarea este deja redusa iar cheltuielile
cresc;
-in punctul M se realizeaza gradul optim de reducere a poluarii
Pentru o optimizare a etapei este necesara indeplinirea conditiiei: n0 =n’0 =n’’0
Se poate determina şi un interval de timp topt pentru realizarea unui optimum economic
privind reducerea poluării, folosind o relaţie de forma:

topt = Cam(t)-Cam(t0) [ani]

α- Cpp -βCrp

în care: Cam este capacitatea de asimilare a mediului în urma efectuării cheltuielilor pentru
reducerea poluării existente; Crp - cheltuieli cu reducerea poluării existente la timpul t; Cpp -
cheltuieli făcute pentru prevenirea poluării şi menţinerii ei în limitele standard; a şi ~ -
coeficienţi ce exprimă creşterea capacităţii de asimilare respectiv de încadrare în limitele
standard, raportaţi la unitatea monetară cheltuită; t0 şi t - momentul de timp iniţial şi respectiv,
de perspectivă.

Pentru o proiectare corectă a unui proces tehnologic sau. a unei activităţi cu impact asupra
mediului este necesară cunoaşterea în fiecare etapă a acestuia a indicatorului de calitate a
mediului. Acest indicator de calitate a mediului Icm se poate calcula la nivelul fiecărui poluant
i, cu relaţia.

CMAi − C efi
Icmi= [%]
C max i − CMAi

In care :

-Icmi -indicatorul de calitate a mediului datorat poluantului ‘i’;

-CMAi -concentratia maxima admisibila in poluant ‘i’;
- Cefi -concentratia efectiva la momentul calcularii in poluant’i’;

-Cmax –concentratia maxima in poluant ‘i’ ce conduce la degradarea inevitabila a mediului.

Acest indicator are valorile cuprinse intre 0 (cand poluarea este maxima si inevitabila) si 1
(cand mediul este curat).
Indicatorulu calitatii mediului se poate calcula si ca suma a tuturor poluantilor ‘p’ din mediul
respectiv,cu relatia :

p
CMAi − Cefi
Icmi= C ;
i =1 max i − CMAi

In care :
-Icmi-indicatorul de calitate a mediului datorat tuturor poluantilor ‘p’ existenti in mediu la
momentul calcularii.
In concluzie se poate spune ca la proiectarea oricarui ecoprodus,oricarui ecoproces de
prestare servicii sau oricarei activitatii rezultante in urma unui proces tehnologic trebuie avute
in vedere urmatoarele elemente:
-Planul calitatii;
-Traseul tehnologic;
 -Diagrama flux a a procesului tehnologic;

Conexiunea standardelor şi a instrumentelor economice şi juridice.

etapele şi momentele de impact asupra mediului; sursele de poluare; natura substanţelor
poluante; modul de acţiune asupra mediului al substanţelor poluante (natura poluării);
coeficientul de poluare în fiecare etapli şi coeficientul total de poluare pentru a stabili măsurile
necesare îndeplinirii obiectivelor stabilite şi anume: modificările procesului tehnologic în
vederea transformării lui într-un proces ecotehnologic; înlocuirea fazelor sau operaţiilor cu
poluare mare; indicatorul de calitate al mediului; măsurile de prevenire a poluării in fiecare
etapă de desfăşurare a procesului tehnologic; măsurile de reducere a poluării în fiecare etapă de
desfăşurare a procesului tehnologic; posibilităţile înlocuirii unor substanţe poluante sau
periculoase cu alte substanţe mai puţin poluante sau periculoase; măsurile de recuperare, tratare
şi reciclare a reziduurilor secundare; măsurile de recondiţionare şi reciclare a deşeurilor;
măsurile de reintegrare în mediu a deşeurilor; costurile cu reducerea poluării; gradul optim de
reducere a poluării; costurile cu prevenirea poluării; bilanţul ecotehnologic; conexiunea
standardelor şi a instrumentelor economice şi juridice costurile implementării unui sistem de
management de mediu; posibilităţile transformării întreprinderii într-o unitate ecotehllologică.

Numai printr-o astfel de abordare, societatea industrială-consumatoare exponenţială de

resurse naturale şi deci de poluare a mediului, trebuie să treacă masiv la o societate
informaţională-creatoare exponenţială de inteligenţă, pentru a trece apoi Ia societate a
cunoaşterii şi în final la societatea conştientizată.

Numai o persoană informată şi conştientă de valoarea informaţiei poate

deveni prin comportament un ajutor esenţial în salvarea mediului şi respectiv a Vieţii pe Terra!
 Capitolul X
Determinarea gradului optim de reducere a poluării

Determinarea ICM pentru apa, aer, sol

CMAi − C efi
Icmi= [%]
C max i − CMAi

In care :
-Icmi-indicatorul de calitate a mediului datorat poluantului ‘i’;
-CMAi-concentratia maxima admisibila in poluant ‘i’;
- Cefi -concentratia efectiva la momentul calcularii in poluant’i’;

-Cmax –concentratia maxima in poluant ‘i’ ce conduce la degradarea inevitabila a mediului.

Acest indicator are valorile cuprinse intre 0 (cand poluarea este maxima si inevitabila)
si 1 (cand mediul este curat).
Indicatorulu calitatii mediului se poate calcula si ca suma a tuturor poluantilor ‘p’ din
mediul respectiv,cu relatia :
p
CMAi − Cefi
Icmi= C ;
i =1 max i − CMAi

In care :
-Icmi-indicatorul de calitate a mediului datorat tuturor poluantilor ‘p’ existenti in mediu la
momentul calcularii.
In concluzie se poate spune ca la proiectarea oricarui ecoprodus,oricarui ecoproces de
prestare servicii sau oricarei activitatii rezultante in urma unui proces tehnologic trebuie avute
in vedere urmatoarele elemente:
-Planul calitatii;
-Traseul tehnologic;
-Diagrama flux a a procesului tehnologic;
Fig. 4. Conexiunea standardelor şi a instrumentelor economice şi juridice.
etapele şi momentele de impact asupra mediului;
sursele de poluare;
natura substanţelor poluante;
modul de acţiune asupra mediului al substanţelor poluante (natura
poluării);
coeficientul de poluare în fiecare etapli şi coeficientul total de poluare pentru a stabili măsurile
necesare îndeplinirii obiectivelor stabilite şi anume: modificările procesului tehnologic în
vederea transformării lui într-un proces ecotehnologic; înlocuirea fazelor sau operaţiilor cu
poluare mare;
indicatorul de calitate al mediului;
măsurile de prevenire a poluării in fiecare etapă de desfăşurare a procesului tehnologic;
măsurile de reducere a poluării în fiecare etapă de desfăşurare a procesului tehnologic;
posibilităţile înlocuirii unor substanţe poluante sau periculoase cu alte substanţe mai puţin
poluante sau periculoase;
măsurile de recuperare, tratare şi reciclare a reziduurilor secundare;
măsurile de recondiţionare şi reciclare a deşeurilor;
măsurile de reintegrare în mediu a deşeurilor;
costurile cu reducerea poluării;
gradul optim de reducere a poluării;
costurile cu prevenirea poluării;
bilanţul ecotehnologic;
conexiunea standardelor şi a instrumentelor economice şi juridice costurile implementării unui
sistem de management de mediu;
posibilităţile transformării întreprinderii într-o unitate ecotehllologică.
Numai printr-o astfel de abordare, societatea industrială-consumatoare exponenţială de
resurse naturale şi deci de poluare a mediului, trebuie să treacă masiv la o societate
informaţională-creatoare exponenţială de inteligenţă, pentru a trece apoi Ia societate a
cunoaşterii şi în final la societatea conştientizată.
Numai o persoană informată şi conştientă de valoarea informaţiei poate deveni prin
comportament un ajutor esenţial în salvarea mediului şi respectiv a Vieţii pe Terra!
Pentru o proiectare corecta a unui proces tehnologic sau a unui activitatii cu impact asupra
mediului este necesara cunoasterea in fiecare etapa a acestuia a indicatorului de calitate a
mediului. Acest indicator Icm se poate calcula la nivelul fiecarui poluant i, cu relatia:
CMAi − C efi
Icmi= [%]
C max i − CMAi
In care :
-Icmi - indicatorul de calitate a mediului datorat poluantului ‘i’;
-CMA i- concentratia maxima admisibila in poluant ‘i’;
- Cefi - concentratia efectiva la momentul calcularii in poluant’i’;

-Cmax – concentratia maxima in poluant ‘i’ ce conduce la degradarea inevitabila a

mediului.
Acest indicator are valorile cuprinse intre 0 (cand poluarea este maxima si inevitabila) si 1
(cand mediul este curat).
Indicatorulu calitatii mediului se poate calcula si ca suma a tuturor poluantilor ‘p’ din
mediul respectiv, cu relatia:
p
CMAi − Cefi
Icmi= C
i =1 max i − CMAi

In care :
- Icmi - indicatorul de calitate a mediului datorat tuturor poluantilor ‘p’ existenti in mediu
la momentul calcularii.
 In concluzie se poate spune ca la proiectarea oricarui ecoprodus, oricarui ecoproces de
prestare servicii sau oricarei activitatii rezultante in urma unui proces tehnologic trebuie avute
in vedere urmatoarele elemente:
- Planul calitatii;
- Traseul tehnologic;
- Diagrama flux a a procesului tehnologic.

Calculul ICM pentru Aer :

Dispozitii comunitare asupra poluarii aerului:

Limita admisa Debit de la care se
Poluant [mg / m3 ] aplica norma
[kg/h]
Oxizi de sulf exprimati in SO2 300 25
Oxizi de azot NOx exprimati in NO2 500 25
Amoniac 50 0,1
Compusi anorganici gazosi ai clorului exprimati in HCl 50 1
Compusi anorgatici gazosi ai fluorului. Exprimati in 55 0,5
HF particule ,picaturi 0,5
Compusi organici (exclusiv CH4) 150 2
Praf 50 100 1
1
Metale grele 0,21 1 10 −3
Totalul de Cd, Hg, Tl si compusii lor 5 5  10 −3
Totalul de As, Se, Te si compusii lor Totalul de Co, Cr, 25  10 −3
Cu, Sn, Mn, Ni, Pb, Sb, Zn si compusii lor

CMAi − C efi
Icmi= [%]
C max i − CMAi
Pentru oxizi de sulf exprimati in SO2:

300 − 0,0697
= 1,4996% ;
500 − 300

Pentru Oxizi de azot NOx exprimati in NO2:

500 − 0,0141
= 1,6666%;
800 − 500

Pentru Amoniac:

50 − 0,0402
= 1%;
70 − 50

Pentru Compusi organici (exclusiv CH4):

150 − 0,0915
= 0,7495%;
300 − 150

Pentru Praf:

80 − 0,0030
= 1,5999%;
130 − 80

Pentru Metale grele. Totalul de Cd, Hg , Tl si compusii lor. Totalul de As, Se, Te si compusii
lor Totalul de Co, Cr, Cu, Sn, Mn, Ni, Pb, Sb, Zn si compusii lor:

4 − 0,003
= 0,9925%;
8−4
 p
CMAi − Cefi
Icmi= C ;
i =1 max i − CMAi

Icmi=7,5081%

Calculul ICM pentru apa

 Capitolul XI
Bilantul de mediu

Bilanţ de mediu nivel II - investigaţii asupra unui amplasament, efectuate în cadrul unui
bilanţ de mediu, pentru a cuantifica dimensiunea poluării prin prelevări de probe şi analize
fizice, chimice sau biologice ale factorilor de mediu.

Metodologia de elaborare a lucrării respectă prevederile Legea nr. 265/2006 privind protecţia
mediului şi Ordinul MAPPM nr.184/1997 privind procedura de realizare a bilanţurilor de
mediu.

Prelevarea probelor din diverse medii s-a efectuat prin metodele stabilite de reglementările în
vigoare, iar analiza acestora s-a efectuat cu respectarea standardelor şi a normelor metodologice
în vigoare.

Rezultatele tuturor investigaţiilor sunt prezentate în Raportul la Bilanţul de Mediu nivel II,
structurat în două părţi distincte :

-prima parte cuprinde descrierea acestor investigaţii şi rezultatele obţinute ;

-a doua parte cuprinde concluziile şi recomandările ce se impun.

Concluziile sunt formulate după o cuantificare a neconformării fiecărui factor de mediu.

În anexele bilanţului de mediu nivel II sunt prezentate buletinele de analiză.

Acestea cuprind rezultatele măsurătorilor şi descrierea metodelor de analiză, a standardelor

după care s-au efectuat prelevările de probe şi aparatura folosită.

Prelevarea problelor de sol

Probele de sol au fost prelevate din locaţie potenţial poluată (fabrica de constructii metalice),
cu PCB-uri.

Programul de recoltare a probelor de sol, conform ISO 5667-1:1993. Colectarea probei în

vase speciale de laborator.
 Documentarea prelevării probei prin etichetarea vaselor.

Transportul probelor în geantă frigorifică.

Pentru prelevarea probelor de sol de la adâncimea prestabilită s-a folosit o sondă pedologică.

Descrierea investigaţiilor şi rezultatele analizelor

Natura şi gradul de poluare a solului s-a stabilit pe baza rezultatelor analizelor efectuate pe
probe prelevate din zona fabricii de prelucrare a constructiilor metalice.

Am considerat că prelevarea probelor de sol de pe suprafaţa potenţial poluată este suficientă

pentru cuantificarea naturii şi intensităţii poluării solului ca urmare a activităţii anterioare şi
prezente, desfăşurate pe acest amplasament.

Descrierea secţiunilor de prelevare şi tehnicile de lucru.

Secţiunile de prelevare a probelor de sol sunt prezentate în tabelul următor:

Cod probă Coordonatele geografice ale Adâncimea de Tipul probei Descrierea

secţiunilor de prelevare prelevare stratelor

N E m

R1 44,87225 23,20518 0,4 momentană sol vegetal

R2 44,87730 23,18846 0,4 momentană sol vegetal

R3 44,87603 23,21165 0,4 momentană sol vegetal

RD1 44,89079 23,17036 0,4 momentană sol vegetal

RD2 44,89058 23,16686 0,4 momentană sol vegetal

RD3 44,89170 23,16651 0,4 momentană sol vegetal

Prelevarea probelor de sol s-a efectuat cu ajutorul unei sonde pedologice ce a permis
prelevarea de la adâncimi prestabilite.

Din probele prelevate s-au determinat PCB-uri.Tehnicile utilizate la determinarea

indicatorilor de poluare sunt tehnici instrumentale, bazate pe metoda gaz-cromotografiei
cuplată cu spectrofotometrie de masă.
 Rezultatele analizei de PCB din probele de sol, mg/kg s.u., comparativ cu valorile
reglementate de Ordinul nr.756/1997 al MAPPM. [mg/kg s.u.]

Secţiunea de Concentraţii Concentraţii Concentraţii prag Concentraţii

prelevare determinate valori normale de alertă prag de
intervenţie

RD 1 nd < 0,01 1,0 5,0

RD 2 0,035 <0,01 1,0 5,0

RD 3 nd <0,01 1,0 5,0

R1 5,04 <0,01 1,0 5,0

R2 nd <0,01 1,0 5,0

R3 nd <0,01 1,0 5,0

Prelevarea probelor a apelor de suprafata

Natura şi gradul de poluare a apei de suprafata s-a stabilit pe baza rezultatelor analizelor
efectuate pe probe prelevate din canal antropic, care dreneaza apele subterane si pluviale din
incinta fabricii. Apele subterane freatice si pluviale sunt conventional curate şi din acest motiv
s-a prelevat doar probă de apa de suprafata din secţiunea aval. În acest caz nu este necesară
prelevarea unei probe de apă dintr-o secţiune situată în amonte. Au fost analizate substanţe
periculoase relevante şi prioritare periculoase.

Prelevarea transportul, conservarea şi depozitarea probelor de apă s-a efectuat cu respectarea

următoarelor standarde:

ISO 5667-1/1993 Prelevare de probe din apă. Planificarea execuţiei de prelevarea probei
pentru analiza apelor.

ISO 5667-2/1993 Prelevare de probe din apă. Descrierea metodelor de prelevare probe din
apă.

EN ISO 5667-3/2004 Prelevare de probe. Metode de conservare, depozitare a probelor de

apă.
 Colectarea probei în vase speciale a laboratorului (flacon de sticlă maro borosilicată).

Documentarea prelevării probei şi etichetarea sticlelor.

Depozitarea probei în geantă frigorifică.

Probele de apă au fost transportate în laborator în geantă frigorifică, menţinându-se astfel o

temperatură la care componenţii din proba de apă nu se degradează chimic, respectiv fizic.

Descrierea investigaţiilor şi rezultatele analizelor

Natura şi gradul de poluare a apei de suprafata s-a stabilit pe baza rezultatelor analizelor
efectuate pe probe prelevate din canal antropic, care dreneaza apele subterane si pluviale din
incinta fabricii. Apele subterane freatice si pluviale sunt conventional curate.Din acest motiv s-
a prelevat doar probă de apa de suprafata din secţiunea aval.

Rezultatele analizei s-au comparat cu limitele reglementate de ordinul nr.161/2006 privind

clasificarea calităţii apelor.

Prelevarea probelor s-a efectuat în conformitate cu:

ISO 5667-1:1993 Prelevare de probe din apă. Planificarea execuţiei de prelevarea

probei pentru analiza apelor

ISO 5667-2:1993 Prelevare de probe din apă. Descrierea metodelor de prelevare

probe din apă.

EN ISO 5667-3:2004 Prelevare de probe. Metode de conservare, depozitare a probelor

de apă.

Metoda de analiză pentru determinarea metalelor se bazează pe procedeul din standardul EPA
6020 cu spectrometru de masă cu plasmă cuplată inductiv iar hidrocarburile s-au determinat
prin extracţie în solvent şi cromatografie în fază gazoasă.
Rezultatele analizelor comparativ cu limitele admise

Denumirea poluantului UM Concentraţia Concentraţia

măsurată. maxim admisă.

Clor liber µg/l 240 400

Fenoli µg/l 0,001 0,002

SO42-(sulfat) µg/l 200 400

K2Cr2O7(bicromat de potasiu) µg/l 0,0417 0,25

Plumb µg/l 0,05 0,1

CH4(metan) µg/l 2,62 25

CO2(dioxid de carbon) µg/l 1,7 3,3

SO(monoxide de sulf) µg/l 1 5

Si(siliciu) µg/l 2,5 5

S(sulf) µg/l 1 2,5

F(fluor) µg/l 1,5 4,5

P(fosfor) µg/l 5 20

Prelevarea probelor de aer

Au fost prelevate probe din aerul înconjurător pentru determinarea pulberilor sedimentabile
şi a pulberilor respirabile PM 10.

Aparatura folosită la prelevarea probelor din aerul înconjurător:

Senzor complex climatic cu afişare digitală: TESTO GmbH. Típus: TESTO 400, număr de
fabricaţie: 00108606.

Senzor multifuncţional, Tip: TESTO (0635.1540). Tub Prland. numărul certificatului de

calibrare: NYM-0204/2008
 Manometru digital, GMH 3150 Greisinger Electronic, numărul certificatului de calibrare:
OMH B042735.

Barometru, producător: Greisinger Electronic, tip: GPB 1300. Domeniu de măsurare: 0-1300
mbar, numărul certificatului de calibrare: OMH B042733.

Aparat de prelevat probe de imisie Controlflex Tip: Aeromat 2000 A.

Descrierea investigaţiilor realizate

Sursele semnificative de poluarea aerului înconjurător sunt amplasate în depozit. Depozitul

este localizat în Tirgu Jiu, Judetul Gorj. Distanţa maximă între casele de locuit Tirgu Jiu şi
depozit este aproximativ 900 de m iar distanţa minimă este 500 m.

Pentru cuantificarea concentraţiilor de pulberi în aerul înconjurător, s-au efectuat măsurători

în patru puncte, două pentru măsurarea monoxidului de carbon şi două pentru măsurarea
substantelor volatile in aer(COV).

Descrierea secţiunilor de prelevare a probelor de aer

Pentru măsurarea monoxidului de carbon primul punct de prelevare (cod probă RD I1) a fost
amplasat în in Tirgu Jiu la o distanţă de 200 m în direcţia sud-vest faţă de amplasament.

A doua secţiune de prelevare (cod probă RDI2) a fost amplasată la o distanţă de 250 m în
direcţia nord-est faţă de amplasament spre Bucuresti.

Pentru măsurarea emisiei de substantelor volatile in aer, punctele de prelevare au fost

amplasate în localitatea Tirgu Jiu la o distanţă de 200 m în direcţia sud- vest faţă de
amplasament.

Primul punct de prelevare a fost amplasat în partea vestică a stivei ,iar punctul al doilea a fost
amplasat în partea estică a stivei.
Secţiunile de prelevare a probelor din aerul înconjurător:

Cod probă Locul probei Tipul Distranţa Direcţia Perioada

probei faţă de faţă de de
depozit depozit mediere

N E pub. m
sed./COV.

RDI1 44,89135 23,16016 pub. sed. 100 SV 30 zile

RDI2 44,89170 23,16651 pub. sed 150 NE 30 zile

RDI3 44,89135 23,16016 PM10. 100 SV 24 ore

RDI4 44,89156 23,16812 PM10 100 SV 24 ore

Rezultatele analizelor efectuate comparativ cu valorile reglementate de ordinul nr.592/2002 şi

STAS-12574/87.

Cod probă C.M.A. Valoarea măsurată Standard/ordin pentru

reglementarea C.M.A.

RDI1 17 g/m2/lună 32 g/m2/lună STAS 12574-87

RDI2 17 g/m2/lună 29 g/m2/lună STAS 12574-87

RDI3 50 µg/m3 183,85 µg/m3 Ordinul 592 /2002

RDI4 50 µg/m3 175,26 µg/m3 Ordinul 592/2002

Probele au fost prelevate în condiţii de lucru normale. Rezultatele reflectă concentraţia de

monixid de carbon şi substante volatile din aerul înconjurător, datorită emisiilor difuze din
fabrica.

Depăşirea c.m.a. în imisii este rezultatul emisiilor difuze neconforme ale celor două companii.
Masurarea nivelului de zgomot

Au fost efectuate măsurători ale NZE, în zonele protejate.

Condiţiile meteorologice în care s-au efectuat determinările de zgomot:

Ziua Noaptea U. M.

Viteza văntului 0,2 0,4 m/s

o
Temperatura 24,6 17,5 C

Presiunea barometrică 994 1002 hPa

Umiditatea relativă 60,4 37 %

S-a utilizat sonometru cu filtru tip A

Descrierea investigaţiilor realizate

Condiţiile meteorologice în care s-au efectuat măsurătorile:

Noaptea
Ziua U.M.

Viteza vântului 0,2 0,4 m/s

o
Temperatura 25 17,5 C

Presiunea barometrică 994 1002 hPa

Umiditatea relativă 61 37 %

Determinări şi calcule:

Valorile au fost determinate prin masurare directa cu aparatura verificată metrologic şi

calculate conform standardelor de mai jos.
 ISO 1996-1:1982 Acoustics. Description and measurement of environmental noise. Part 1: Basic
quantities and procedures

ISO 1996-2:1987 Acoustics. Description and measurement of environmental noise. Part 2:

Acquisition of data pertinent to land use

ISO 1996-3:1987 Acoustics. Description and measurement of environmental noise. Part 3:

Application to noise limits

ISO 9613 Outdoor sound propagation

Executarea analizei:

Măsurătorile au fost efectuate cu sonometre cu filtru tip A. Au fost efectuate câte trei
măsurători, ziua şi noaptea, în fiecare punct de măsurare. Sonometrele au fost amplasate în faţa
obiectivelor protejate. Distanţa de la faţada obiectivelor protejate a fost de 3 m iar distanţa de
la sol 1,5 m.

Rezultatele măsurătorilor efectuate comparativ cu valorile reglementate de ordinul MS nr.

536/9.

Nivelul de
Nivelul de zgomot
Valoarea Valoarea admisă zgomot
Nr. Punctul de echivalent
admisă ziua noaptea echivalent
Crt. măsurare măsurat
LAeq dB LAeq dB măsurat ziua noaptea
LAeq dB
LAeq dB

1 CR – 1 50 40 59,8 52,3

2 CR – 2 50 40 50,2 48,3

3 CR – 3 50 40 51,6 47,2

4 CR – 4 50 40 53,2 48,1

5 CR – 5 50 40 68,0 -

6 CR – 6 50 40 61,1 -
NOTĂ:

în punctele CR – 5 şi CR – 6 nu s-au efectuat măsurători de zgomot în timpul nopţii din cauza

că sursele de zgomot (masinile unelte ) nu au funcţionat.

Concluzii si recomandari:

Rezumatul neconformării cuantificate

Sol:

Analizele indicatorului PCB, din probele de sol prelevate din incinta amplasamentului, au
scos în evidenţă următoarele rezultate:

Concentraţiile sunt exprimate în mg/kg substanţă uscată.

Concentraţii Concentraţii
Secţiunea de Concentraţii Concentraţii

prelevare valori prag de

determinate prag de intervenţie
normale alertă

RD 1 nd < 0,01 1,0 5,0

RD 2 0,035 <0,01 1,0 5,0

RD 3 nd <0,01 1,0 5,0

R1 5,04 <0,01 1,0 5,0

R2 nd <0,01 1,0 5,0

R3 nd <0,01 1,0 5,0

Concluziile formulate după cuantificarea neconformării fiecărui factor de mediu şi corelarea

rezultatelor după o metodă grafică.
 Pentru aprecierea impactului, s-a utilizat o metodă de evaluare globală a stării de poluare a
mediului.

În acest sens, calitatea factorilor de mediu, s-a încadrat într-o scară de bonitate, cu acordarea
unei note care să exprime apropierea sau depărtarea de starea ideală.

Scara de bonitate:

Nota de bonitate 10 este considerată ca fiind starea ideală a mediului.

Nota de bonitate 9, este acordată pentru imisii care se încadrează în limitele maxime admise

Pentru imisiile măsurate a căror valoare este mai mare decât limita maximă admisă, nota de
bonitate acordată, reprezintă produsul între cifra 9 şi raportul dintre limita maximă admisă şi
valoarea măsurată a imisiei

Scara pentru indicele de poluare globală:

I= 1, mediu natural neafectat de activitatea umană;

I = 1 – 2, mediu supus efectului activităţii umane în limite admisibile;

I= 2 – 3, mediu supus efectului activităţii umane, provocând stări de disconfort formelor de

viaţă

I= 3 – 4, mediu afectat de activitatea umană, provocând tulburări formelor de viaţă

I= 4 – 5, mediu grav afectat de activitatea umană, periculos formelor de viaţă

I= peste 6, mediu degradat, impropriu formelor de viaţă.

Notele de bonitate acordate:

Nota de
Nr.
Factorul de mediu bonitate Observaţii.
Crt.
acordată

Depăşirea concentraţiei pentru indicatorul PCB, în

1 Sol. 8,5
secţiunea R1.

2 Apa de suprafaţă 9 Depăşirea concentraţiei

3. Atmosfera.

Imisii în aerul Sunt depăşite c.m.a. de 0,79 ori la monoxid de

3.1. 3,77
înconjurător carbon şi de 3,59 ori suspensi volatile PM 10.

Sunt depăşiri ale nivelului de zgomot admis,

3.2. Nivel de zgomot 7,35
cuprinse între 12 – 14%.

Starea ideală este reprezentată de un patrulater regulat, cu aria S1 iar starea reală este
reprezentată de patrulaterul neregulat, cu aria S2, înscris în forma geometrică regulată a stării
ideale.

Indicele de poluare globală, IPG reprezintă raportul S1/S2.

S1 = 200, S2 = 98,92, de unde:

IPG = 2,0218

Mediu mediu supus efectului activităţii umane, provocând stări de disconfort formelor de
viaţă.

Din datele prezentate rezultă că impactul semnificativ asupra mediului îl are depozitul de
cărbune.

Impactul unei activitati antropice asupra mediului inconjurator, este determinat de

amplasament-mărimea şi localizarea acestuia, natura activităţii desfăşurate şi amploarea
acesteia.
 Bilanţul teritorial al amplasamentului este urmatorul:

-Drum betonat: 3825,4 m2.

-Platforma tehnologica: 7018 m2

-Masini unelte: 1207,3 m2

-Magazii: 298 m2.

-Spatii verzi: 264 m2

Ape de suprafaţă:

Rezultatele analizei apei de suprafata sunt următoarele:

Concentraţia Concentraţia
Denumirea poluantului UM
măsurată. maxim admisă.

Clor liber µg/l 240 400

Fenoli µg/l 0,001 0,002

SO42-(sulfat) µg/l 200 400

K2Cr2O7(bicromat de potasiu) µg/l 0,0417 0,25

Plumb µg/l 0,05 0,1

CH4(metan) µg/l 2,62 25

CO2(dioxid de carbon) µg/l 1,7 3,3

SO(monoxide de sulf) µg/l 1 5

Si(siliciu) µg/l 2,5 5

S(sulf) µg/l 1 2,5

F(fosfor) µg/l 1,5 4,5

P(fluor) µg/l 5 20
 Se constată ca valorile concentraţiilor metalelor grele şi indicile de hidrocarburi nu
depăşesc limitele maxime admise.

Aerul înconjurător:

Rezultatele măsurătorilor de imisii:

Concentraţia Concentraţii Standard/ordin pentru

Cod probă
maxim admisă. măsurate reglementarea c.m.a.

RDI1 17 g/m2/lună 32 g/m2/lună STAS 12574-87

RDI2 17 g/m2/lună 29 g/m2/lună STAS 12574-87

RDI3 50 µg/m3 183,85 µg/m3 Ordinul 592 /2002

RDI4 50 µg/m3 175,26 µg/m3 Ordinul 592/2002

Concentraţiile din aerul înconjurător ale monixidului de carbon şi substante volatile depăşesc
cu mult limitele maxime admise. Probele au fost prelevate din zonele protejate.

Monixidul de carbon are efecte negative asupra populatiei (deces in cantitati mari),vegetaţiei
în timp ce substantele volatile afectează starea de sănătate a populaţiei,toxicitate si proprietati
cancerigene sau mutagene pentru anumiti compusi (benzen),mirosuri neplacute in anumite
cazuri.

Nivelul de zgomot.

Nivelul de zgomot echivalent depăşeşte limita maximă admisă la receptorii protejaţi, în cursul
nopţii, în toate punctele unde s-au efectuat măsurătorile.
 Nivelul de
Nivelul de zgomot
Valoarea Valoarea admisă zgomot
Nr. Punctul de echivalent
admisă ziua noaptea echivalent
Crt. măsurare măsurat
LAeq dB LAeq dB măsurat ziua noaptea
LAeq dB
LAeq dB

1 CR – 1 50 40 59,8 52,3

2 CR – 2 50 40 50,2 48,3

3 CR – 3 50 40 51,6 47,2

4 CR – 4 50 40 53,2 48,1

5 CR – 5 50 40 68,0 -

6 CR – 6 50 40 61,1 -

În timpul zilei valorile mari, cu depăşiri cuprinse între 15 – 17%, se înregistrează în punctele
de CR-1, CR-4 şi CR-4. În celelalte secţiuni unde s-au efectuat măsurătorile, depăşirile nivelului
de zgomot echivalent sunt mai mici, fiind apropiate de limitele admise.
 Capitolul XII
Transformarea unei societăți în una tehnologică

Iniţierea implementării modelului organizaţiei ecotehnologice

Fiecare tip de organizaţie are specificul ei de organizare şi funcţionare şi din acest punct
de vedere, este dificil să se recomande o metodologie comună, aplicabilă oriunde şi oricând şi
al cărei succes este garantat Întotdeauna. Deşi consultanţii dispun adeseori de metodologii
vproprii, uneori chiar foarte performante, bazate pe o bogată experienţă profesională, totuşi nu
se poate spune că există o singură cale de reuşită. în continuare se vor preciza câteva idei şi
indicaţii care să folosească celor ce doresc să implementeze sau să menţină un astfel de sistem.
Crearea unui climat al schimbării. în cadrul organizaţiilor au loc o serie de schimbări;
unele sunt de mică anvergură, influenţând un individ sau un grup restrâns de indivizi, ca de
exemplu schimbări mici În organizarea muncii la un loc de muncă; altele sunt de amploare
mare, influenţând organizaţia În ansamblu ei sau domenii majore ale acesteia, (ca de exemplu
asimilarea unui nou produs sau implementarea unui nou sistem de management)
Schematic, procesul schimbării se prezintă În figura 12 o organizaţie trebuie să fie conştientă
de presiunile existente pe piaţă şi să dezvolte strategii corespunzătoare pentru a câştiga clienţi
pe baza criteriilor de competitivitate existente pe piaţă în acel moment.
Realitatea este că, doar criteriile de competitivitate conduc piaţa. Organizaţia nu poate modifica
aceste criterii, iar mediul care creează presiunile exteme nu se va modifica. De aceea,
schimbarea trebuie să vină din partea organizaţiei. În figura 13 se ilustrează consecinţele
rezultate în urma ignorării forţelor prezente pe piaţă şi a evitării acţiunilor de schimbare.
Există nenumărate exemple de organizaţii care au plătit scump ignorarea
modificării condiţiilor pieţelor ezitând sau refuzând să se adapteze la aceste
schimbări. Schimbările sunt modificări reale care se aplică în orice parte
componentă a organizaţiei: planuri şi programe de activitate, domeniul de actiune al
managementului, maşini şi utilaje, echipamente, structura de organizare oamenii înşişi etc.
Forte pentru schimbare Forte care se opun schimnbarii

Procesul schimbarii organizationale

Consecintele ignorarii schimbarii

Factorii interni si externi ai schimbarii

În figura 22 se reprezintă schemele factorilor interni şi externi care pot

produce schimbări într-o organizaţie .
Factorii externi ai schimbării derivă din factorii mediului organizaţional
extern: general şi specifici.

Conştientizarea necesităţii implementării managementului mediului.

Managerii din diverse organizaţii recunosc, în general, nevoia pentru schimbare, ca pe o

modalitate de a face faţă presiunilor cornpetitive, dar mulţi nu înţeleg cum trebuie să fie
implementată schimbarea.
Cheia către succes este de a integra angajaţii, rolurile şi responsabilităţile acestora din
cadrul organizaţiei, în cadrul unei structuri de procese. O abordare bazată pe procese şi începând
cu declararea viziunii şi misiunii, analizând factorii critici de succes şi identificând procesele
de bază, este cel mai eficient mod de angajare a personalului în procesul schimbării.
Actiunile necesare schimbarii

Managementul superior trebuie să înceapă dezvoltarea noii structuri orientate pe proces prin
angajamentul la toate nivelurile respectând anumite etape. Punctul de start trebuie să fie o
analiză generală a organizaţiei şi a transformărilor solicitate de echipa managerială, Prin
realizarea acestei analize diagnostic asupra schimbărilor impuse, asupra problemelor care există
şi asupra domeniilor care trebuie imbunătăţite, se obţine un angajament iniţial, vital pentru
începerea procesului de transformare.

Arhitectura de procese
 Procesele de bază descriu ce se realizează sau ce trebuie să fie tacut astfel
încât organizaţia să realizeze factorii de succes. Prima etapă în înţelegerea
proceselor de bază este de a identifica o reţea, arhitectură de procese de acelaşi ordin de
importanţă.
Odată procesele de bază definite, este necesar ca pentru noua structură de procese să fie stabilite
obiectivele, ţintele şi indicatorii de performanţă.
Este necesară; de asemenea, descompunerea proceselor de bază în subprocese, activităţi şi
sarcini. O imagine asupra modului în care trebuie realizată structura de procese, se prezintă în.
Sarcinile sunt realizate de către indivizi. Angajatul trebuie să înţeleagă sarcina şi poziţia lui în
ierarhia proceselor.

Identificarea proceselor principale si descompunerea lor

Un program efficient de prevenire a poluarii trebuie:
-sa reduca riscul de raspundere civila sau penala
-sa reduca costurile de functionare
-sa protejeze sanatatea umana si mediu
-sa sporeasca imaginea companiei in cadrul comunitatii
-sa imbunatateasca morale si participarea angajatilor