Cand ne gandim la comunicare este cel mai probabil sa ne vina in minte ideea unei conversatii, a unui

dialog. Insa comunicarea nu se limiteaza doar la actul verbal, ea se regaseste in fiecare actiune pe care
o inteprindem.

Comunicam prin modul in care ne imbracam, comunicam prin accesorii, prin modul in care gesticulam,
prin pozitia pe care o adoptam, prin felul in care ne alegem cuvintele, prin modul in care privim si prin
modul in care voribim.

Importanta comunicarii non-verbale a fost demonstrată in 1967 de catre Albert Mehrabian. In urma
unui studiu, acesta a ajuns la concluzia ca numai 5% din mesaj este transmis prin comunicare verbala
in timp ce 38% este transmis pe cale vocala si 55% prin limbajul corpului. Mesajele comunicarii non-
verbale sunt transmise prin mimică, privire, gestica si prin elementele de paralimbaj.

O vorba din popor spune ca “haina il face pe om” si din perspectiva comunicarii non-verbale chiar asa
si este. Oamenii bine imbracati denota educatie, succes, putere, bani.Felul in care ne imbracam
comunica elemente ale personalitatii noastre. Spre exemplu o femeie imbracata provocator poate
exprima disponibilitate in timp ce o femeie imbracata decent denota seriozitate si confera incredere.
Nu trebuie sa ne imbracam elegant in orice context, dar este necesar sa avem o tinuta adecvata oricarei
situatii.
Elemente de paralimbaj
 Timbrul vocii
Fiecare persoana comunica prin timbrul vocii sale. S-a constatat ca in afaceri femeile cu voce mai joasa
sunt considerate mai inteligente, mai autoritate si mai demne de incredere. Timbrele subtiri pot
declansa un comportament de ocrotire din partea celorlalti.

 Intesitatea vocii
Persoanele care ridica vocea sunt considerate agresive. In alte cazuri reducerea intensitatii sonoare a
vocii este realizata pentru a se atrage atentia. Este clar ca aceia care rostesc mai incet anumite cuvinte
doresc in mod constient sa le sublinieze importanta.

 Ritmul vocii
Studiile au demonstrat ca in functie de ritmul vorbirii putem indentifica cu destula precizie tara sau
zona din care provine o persoana, nivelul ei de scolarizare, chiar si profesia si preferintele culturale. In
general persoanele care vorbesc mai repede (au un numar crescut de silabe pe minut) dau dovada de
inteligenta pentru ca sunt familiarizati cu cuvintele pe care le folosesc cu rapiditate.

 Pauzele din actul vorbirii

Ca semnal paralingvistic, pauzele pot fi inconstient realizate dar si intentionate. Unii oameni doresc sa
atraga atentia asupra a ceea ce spun ridicand tonul, altii o fac mai subtil prin intreruperea comunicarii,
facand pauze inaintea cuvintelor pe care vor sa le sublinieze. Totodata pauzele subliniaza diferenta de
statut social dintre interlocutori sau nevoia persoanelor de a reflecta inaintea formularii raspunsului.

Mimica reprezinta modul in care trasaturile fetei redau trairile unei persoane. In cadrul relationarii cu
alte persoane pentru a castiga increderea acestora mimica nu trebuie sa intre in contradictie cu
elementele verbale. Incruntarea transmite concentrare, atentie maxima dar si incordare si rigiditate. De
acest motiv persoanele care sunt incruntate transmit o stare de tensiune
Zambetul este un element care ajuta intodeauna in relationarea cu ceilalti, deoarece transmite
prietenie, apropiere si siguranta de sine.
Privirea este un factor important al limbajului non-verbal, ea fiind si modalitatea prin care se creaza
o conexiune intre persoanele ce isi vorbesc.
Exista mai multe tipuri de privire

 privirea oficiala: indreptata intr-un loc care este situat in varful unui triunghi echilateral format
de pupile, este adresata strainilor;
 privirea amicala: orientate in dreptul nasului, a mustatii;
 privirea intimă: este indreptata spre buze sau mai jos;
Specialistii in domeniul comunicarii non-verbale spun ca o privire nu trebuie sa depaseasca 1.18
secunde, altfel este considerate indecenta.

Este importanta evitarea gesturilor precum: mainile tinute in solduri, indreptarea degetului aratator
catre interlocutor, pocnitul din degete, jocul cu diferite obiecte, trecerea mainii prin par. Aceste gesturi
pot transmite agresivitate, nervozitate, nesiguranta. Postura ferma, dar nu rigida, a vorbitorului ofera
un plus de siguranta celor spuse.

Relationarea cu persoanele din jurul nostru se realizeaza prin comunicare. Din acest motiv trebuie sa
acordam o atentie sporita modului in care transmitem ceea ce ne dorim si nu altceva. Cuvintele nu sunt
singurele purtatoare de mesaje. Uneori gesturile pot transmite mai mult decat cuvintele. O persoana
care doreste sa comunice eficient trebuia sa tina cont de o serie de elemente: postura corpului,
privire, inflexiunile vocii, proxemica, haine si accesorii, de modul in care gesturile sustin informatiile
transmise verbal, sau le contrazic.

Modul in care comunicam cu prietenii nostri, cu familia, cu superiorii, cu colegii reflecta o imagine
despre cine suntem. Daca ne dorim sa existe o concordanta intre modul in care ne percem si modul in
care suntem perceputi trebuie sa fim atenti la ceea ce spunem atat prin cuvinte cat si prin gesturi.

Paralimbajul sau limbajul vocalic se referă la modul în care noi ne

folosim vocea pentru a acorda semnificaţii cuvintelor pe care le spunem.
Aici sunt incluse tonul vocii, volumul, inflexiunea sau modulaţia vocii,
ritmul, respiraţia, înălţimea şi chiar pauzele.
Indiferent de meseria noastră, zilnic ne lovim de aproximativ 40% din totalul
comunicării, care se exprimă prin caracteristicile de paralimbaj. Credem că
procentul este destul de mare ca să îi acordăm atenţie, nu-i aşa?
Nu ne putem îmbunătăţi vocea dacă nu ne auzim aşa cum ne percep ceilalţi.
V-aţi ascultat vreodată vocea? Cum sună ea? Prima dată când o să vă auziţi,
o să aveţi un şoc. Tuturor ni se întâmplă, este normal, chiar şi celor care au
voci foarte bune. După ce am trecut de primul obstacol şi acum ne cunoaştem
propria voce, întrebaţi-vă care este modul vostru de a vă modula vocea,
pentru a exprima emoţii şi a oferi semnificaţii cuvintelor.
Ce să faceţi? Alegeţi un cuvânt simplu, format dintr-o silabă şi pronunţaţi-l în
trei feluri distincte: surpriză, furie sau iritare, dezinteres. Veţi vedea cum se se
modifică tonul vocii şi mai ales înţelesul pe care îl dăm acelui cuvânt.

O modalitate prin care ne putem îmbunătăţi dicţia este să ne rărim rata

discursului. Această tehnică simplă face adevărate miracole, pentru că permite
limbii şi muşchilor faciali să aibă mai mult timp de execuţie şi 
deci rezultatul va
fi mult mai precis.
- Vocea dvs. este unică şi este o modalitate de a vă conecta cu cei din jur.
- Orice producţie vocalăa are trei părţi: ton, respiraţie şi ritm. Depinde de dvs.
să vă descoperiţi aceste caracteristici şi să le folosiţi în propriul avantaj.
- Varietatea vocii este importantă, pentru că această abilitate modifică înălţimea
vocii în propoziţii, fraze şi chiar cuvinte, oferind înţeles cuvintelor.
- Înregistraţi-vă şi ascultaţi-vă propria voce, pentru a şti cum vă percep ceilalţi.