ȘCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ ”CAROL DAVILA”

PROIECT
GONARTROZA

COORDONATOR:
ȚONE OLIMPIA
ABSOLVENT:
CRĂCIUN COSTEL MARIAN

ALEXANDRIA, 2018
 CUPRINS

INTRODUCERE……………………………………………………………….3

CAPITOLUL I………………………………………………………………….5

1.1 Definiție…………………………………………………………………….5
1.2 Etiologie……………………………………………………………………5
1.3 Simptomatologie…………………………………………………………...9
1.4 Conduită terapeutică………………………………………..……………14

CAPITOLUL II………………………………………………………………23

1 Ingrijiri specific…………………………………………………………….23

1.1 Pregătirea psihică pentru operaţie………………………………………23

1.2 Pregătiri şi teste preoperatorii…………….……….…………………….24

CAPITOLUL III………………………………………………………………..

CONCLUZII……………………………………………………………………

BIBLIOGRAFIE………………………………………………………………..
 INTRODUCERE

Gonartroza este o formă a reumatismului degenerativ al genunchiului, ce poate apărea la un

singur sau la ambii genunchi.

De regulă, gonartroza se instalează în jurul vârstei de 40 de ani la femei, iar la bărbati puțin mai
târziu. Debutează cu dureri la nivelul genunchilor în ortostatism prelungit, la urcarea și coborârea
scărilor și se calmează în poziția culcat, cu genunchii întinși.

Dacă nu se face un tratament de specialitate, la momentul oportun, genunchiul se deformează,

nu mai poate fi întins complet, mersul devenind greoi și pozitia în stand, defectuoasă.

Intervenția kinetoterapiei în analizarea mersului în gonartroză este complexă și

interdisciplinară, ea neavând șanse reale de succes decât dacă se încearcă întelegerea
mecanismelor aparatului locomotor ce conferă specificitate variaței tipologii de manifestare a
bolii.

Această lucrare pune în evidență necesitatea combinării diferitelor tipuri de terapii, de

recuperare, realizand o trecere în revistă a suportului anatomic al mersului, caracteristicile
gonartrozei cât și biomecanica mersului normal și a celui patologic.

Partea specială prezinta cazurile luate în studiu, tratamentul aplicat prezentând caracteristicile
mersului gonartrozic în oglinda patologiilor asociate ori cauzatoare ale artrozei.

În concluzie, lucrarea îincearcă să sublinieze importanta kinetoterapiei în recuperarea cât mai

eficinetă a gonartrozei și implicit a mersului la acesti pacienți.

Motivația alegerii temei

Beneficiind de oportunitatea de a face practică la Spitalul Orășenesc Videle, aici am avut

privilegiul de a întâlnit și a studia o mulțime de bolnavi care sufereau de diverse boli, dar mai ales
de gonartroză.

Fiind mai mulți studenți în practică la Spitalul Orășenesc Videle, fiecare a fost repartizat pe o
anumită secție unde erau pacienții cu diferite afecțiuni.

Am avut posibilitatea să lucrez cu pacienții gonartrozici, fapt pentru care am și ales să-mi fac
lucrarea de licență studiind „analiza mersului în gonartroză”.

Ipoteza

Studiul pleacă de la ipoteza că dacă se va aplica precoce un program kinetic corect instituit,
unor pacienți cu gonartroză, atunci aceștia se vor recupera mult mai rapid din punct de vedere al
posturii corecte a corpului și mersului.
Scop

Scopul cercetării este reprezentat de validarea ipotezei și de elaborarea unui program kinetic
adaptat fiecărui pacient în parte.
CAPITOLUL I. GONARTROZA

1.1 Definiție
Gonartroza se defineste prin prezenta reumatismului cronic degenerativ la nivelul articulatiei
genunchiului. Se cunoaste că această afectiune gonartroza are o frecventă maximă si se întâlneste
la populatia vârstnică.

Boala se constituie în timp îndelungat ca o consecintă a uzurii cartilajelor, care îsi pierd
elasticitatea si rezistenta la socurile mecanice din timpul mersului.

Dupa artroza vertebrala si artroza interfalangiana distala, gonartroza ocupa, impreuna cu

coxartroza, locul al treilea ca frecventa, dar depaseste in importanta clinica atit artroza vertebrala,
cat si pe cea interfalangiana (Remus Nestor, 1972).

1.2 Etiologie
Artroza genunchiului poate fi primara si la femei isi face aparitia dupa instalarea
menopauzei, sau poate fi secundara. Gonartroza secundara este mai rar intalnita si se instaleaza
dupa dezechilibre statice, consecutive unor afectiuni locale care au dus la devieri, ca genu
varrum, genu valgum (dupa rahitism, fracturi intraarticulare, sechele de poliomielita, laxitate
ligamentara sau afectiuni coxo-femurale de diferite etiologii, artroze tibio-tarsiene etc.).

Gonartroza dupa fractura diafizei femurale

 Examenul radiologic in gonartroza trebuie sa tina cont de existenta la nivelul genunchiului
a doua articulatii, cuprinse in aceeasi capsula, articulatia femuro-tibiala si articulatia femuro-
patelara. Sunt necesare, obligatoriu, radiografii in trei incidente: de fata pentru articulatia femuro-
tibială, de profil pentru articulatia femuro-tibiala si femuro-patelara si incidenta axiala pentru
elementele articulatiei patelo-femurale. Artrografia poate fi utilizata, la nevoie, pentru studiul
meniscurilor. Tomografia poate completa examenul radiografic ori de cate ori se ridica problema
vizualizarii corpilor straini intraarticulari.

Gonartroza

Radiografic, in stadiul de inceput, spinele tibiale apar efilate. Radiografia de profil poate
indica, de asemenea, aparitia de osteofite situate in unghiul postero-superior al rotulei. Deosebit
de utila este radiografia in incidenta axiala, care evidentiaza ingustarea partiala a spatiului patelo-
femural .

a-Articulatia patelo-femurala dreapta cu artroza (incidenta axiala)

 b-Articulatia patelo-femurala; aspect normal, in stanga

Se apreciaza ca primele modificari radiografice, in gonartroza, apar in articulatia patelo-

femurala fiind determinate de faptul ca aici au loc cele mai ample miscari articulare.

In stadiile mai avansate ale afectiunii, pot fi evidentiate urmatoarele modificari

radiografice:

-
ingustarea spatiului articular femuro-tibial, situata mai frecvent in jumatatea lui interna.
Radiografiile pot insa sa nu evidentieze aceasta modificare astfel ca devin utile, in toate stadiile
de artroza, radiografiile executate in ortostatism. Un spatiu articular, in aparenta normal pe
radiografia in decubit, poate fi ingustat pe radiografia efectuata in statiunea verticala, ceea ce
traduce afectarea cartilajului articular. Cu toate ca spatiul articular se poate ingusta foarte mult, nu
se ajunge la anchiloza articulara;

-deformarea suprafetelor articulare, cu tasarea platoului tibial intern;

-osteofite, care uneori sunt situate la toate componentele osoase ale articulatiei
genunchiului.

La rotula, osteofitele polului superior sunt vizibile pe imaginea de profil, iar cele dispuse
lateral, pe incidenta axiala. Osteofitoza perirotuliana, vazutadin fata realizeaza aspectul de
hipertrofie a rotulei. Osteofitele femurale apar situate pe limita cartilaginoasa periferica a
suprafetei condiliene si mai rar pe linia formata de condil cu incizura intercondiliana.

Imaginea de prolil evidentiaza osteofite pe marginea superioara a trohleei femurale.

Osteofitele formate pe tibie explica aspectul efilat si hiper-trofic al spinelor tibiale, ca si

aspectul asa-zis in „consola", care duce la ingrosarea regiunii, la limita cartilaginoasa a platoului
tibial.
 Osteoscleroza subcondrala are caracter omogen si marcheaza zonele de presiune maxima.

Gonartroza-osteoscleroza subcondrala

Pe rotula osteoscleroza ia aspect tigrat. Uzura cartilajului articular duce la devierea axului
membrului inferior cu deformarea in varrum a genunchiului. Aspectul apare evident pe
radiografia executata in ortostatism.

In artrozele avansate isi pot face aparitia formatiuni intraarliculare, artrofite sau „soareci
articulari". Condro-osteofitele, provenite din fragmentarea osteofitelor , dau opacitatii un aspect
rotund si sunt situate in capsula si in fundul de sac subcvadricipital.

Leziunile meniscurilor pot constitui cauza artrozei sau se pot asocia acesteia, producand
blocaje articulare. Simptomatologia clinica nu este totdeauna caracteristica.

Artrografia poate evidcntia amputatii, fisuri verticale sau transversale, localizate la nivelul
meniscurilor.
 Gonartroza avansata-genu valg-artrofite

1.3 Simptomatologie

Debutul clinic al gonartrozei este de obicei insinuos, manifestat prin dureri ce se accentuează
progresiv , ajungând în decurs de ani să devină permanente sau invalidante. Doar în 4% din cazuri
debutul este brutal, printr-o hidartroză sau un blocaj. Evoluţia ulterioară a acestor gonartroze cu
debut atipic nu se deosebește de progresiunea obișnuită a bolii. Simptomatologia clinică este
dominată de prezenţa durerii pe care bolnavii o localizează în regiunea internă a genunchiului , în
spaţiul popliteu sau subrotulian, ea poate iradia la coapsă sau la sprijinul uniped, la urcatul și mai
ales la coborâtul scărilor. Durerile survin și la primii pași ce urmează unei perioade de
imobilizare (dimineaţa sau după o lungă ședere pe scaun), pentru a dispărea odată cu ’’încălzirea
articulaţiei’’ și poate reapărea dacă efortul se prelungește. După ani de zilede evoluţie, durerile
apar la eforturi din ce în ce mai mici și limitează perimetrul de mers al bolnavului. Durerile
nocturne sunt rare, de scurtă durată, fiind legate de schimbări de poziţie. Evoluţia gonartrozei este
însoţită permanent pe plan clinic de persistenţa și agravarea durerii, care este cu atât mai intensă
cu cât modificările artrozice sunt mai importante. Ineravaţia genunchiului este asigurată prin trei
surse principale:

- nervul crural care trimite două ramuri pentru părţile laterale ale articulaţiei; una din nervul
vastului intern și alta din cel al vastului extern
- nervul opturator care din ramura sa anterioară trimite un mic filet care trece prin inelul celui de-
al treilea aductor și se răspândește în ligamentul posterior al articulaţiei

- nervul sciatic prin sciaticul popliteu intern (care oferă trei ramuri, una care însoţește articulaţia
mijlocie și două care merg cu arterele interne superioare și inferioare) și prin sciaticul popliteu
extern (care trimite de asemenea 3 ramuri care însoţesc artera recurentă tibială anterioară și 2
artere: articulare externă superioară și inferioară: ramurile terminale pătrund în capsulă,
ligamente, periost).

Alături de durere, bolnavul acuză o senzaţie de instabilitate , de nesiguranţă când se sprijină pe

membrul cu genunchiu afectat.

Instabilitatea se datorează unei inhibiţii reflexe provocate fie de o durere accentuată - cauzată de
interpoziţia sinovială sau cartilaginoasă sau de distensia unui ligament , prin exgerarea unei
moilităţi lateraleanormale - fie de frecarea accentuată dintre două suprafeţe articulare cu cartila"
denudat, ceea ce determină un frena" brusc al mișcării.

Concomitent bolnavul acuză o jenă dureroasă și greutate a articulaţiei după anumite poziţii
prelungite sub forma unor pseudoblocaje ca și tumefacţii bruate ale genunchiului după efort, cu
dispariţia acestora prin repaus.

Pe măsura evoluţiei clinice, bolnavul remarcă tumefierea permanentă a genunchiului , deviaţia lui
mai frecvent in varus sau accentuarea dezaxării preexistente.

Progresiv, pe măsura degradării și accentuării incongruenţei articulare, bolnavul sesizează că

mișcările se limitează , în special în ceea ce privește extensia, instalându-se un genu flexum.
Examenul clinic arată în perioada de stare, una dintre articulaţii sau amândouă mărite de volum ,
în gonartroza primitivă. Această tumefacţie se poate datora:

- hipertrofiei ţesutului adipos periarticular, care proemină în jurul rotulei;

- îngroșării ţesuturilor capsulo-siniviale;

- hipertrofiei epifizelor, mai evide ntă prin hipotrofia musculaturii coapsei.

Examenul clinic va căuta sediul durerii provocate. Durerea este localizată cel mai frecvent în
concavitatea unei deviaţii axiale și poate fi provocată prim mobilizarea genunchiului. Putem
deștepta senzaţii dureroase prin presiune la nivelul platoului tibial intern sau în spaţiul popliteu,
unde uneori poate fi prezent un chist sinovial- chistul Baker. Aceste chisturi joacă un rol agravant
în evoluţia gonartrozelor.

Durerea la nivelul articulaţiei femuro-patelare poate fi provocată prin palparea feţelor

cartilaginoase ale rotulei , prin presiunea pe marginea ei superioară, genunchiul fiind în extensie ,
cu percuţia feţei cutanate a patelei sau prin extensia contrariată a cvadricepsului.

În excepţionale cazuri de artroză fabelo-femurală , sindromul dureros este localizat în loja

posterioară și externă a genunchiului.

Studiul mobilităţii genunchiului pune în evidenţă existenţa fragmentelor articulare , care pot fi
simţite prin palparea articulaţiei acoperite cu toată palma pe faţa sa anterioară , în timp ce
bolnavul face mișcări de flexie-extensie ale genunchiului sau pot fi auzite cu ajutorul
stetoscopului.

Examenul pacientului în decubit și în ortostatism va consemna existenţa unei deviaţii axiale.

Mersul la început doar dureros , după o distanţă mai mare devine din ce în ce mai limitat din
cauza durerilor și se însoţește de șchiopătare. Pasul va fi scurt ca amplitudine și durată.

Examenele de laborator sunt de obicei normale, VSH-ul este normal sau discret și nespecific
ridicat; hemograma normală , toate testele ce pun în evidenţă un proces inflamator negativ.
Uneori se poate găsi o colesterolmie și uricemie ridicate, fără să aibă o importanţă diagnostică. În
revărsatele inflamatorii pH-ul virează spre acidoză iar activitatea enzimatică în special cea
aldolazică, este mai crescută.

Examenul radiologic are o importanţă deosebită. Radiografiile standard ale genunchiului - faţă și
profil - de preferinţă pe filme lungi (15/40) și centrate pe genunchi, arată gradul modificărilor
artrozice, localizarea lor și oferă o primă imagine asupra unei eventuale dezaxări existente în
planul frontal sau sagital.

Radiografiile axiale ale rotulei permit un studiu mai amănunţit al sectorului femuro-patelar,
evidenţiind eventualele lui anomalii( displazii rotuliene , luxaţii și subluxaţii recidivante, etc) și
stabilind importanţa modificărilor artrozice.
Radiografiile în poziţii forţate de valgum sau varum dau indicaţii asupra tipului de laxitate laterală
asociată (displazii rotuliene , luxaţii și subluxaţii recidivante , etc) și stabilind importanţa
modificărilor artrozice.

Radiografiile în poziţii forţate de valgum sau varum dau indicaţii asupra tipului de laxitate laterală
asociată (distrugerea ligamentului omolateral sau a celui contalateral).

Arterografia este o unitate mai restrânsă în diagnosticul gonartrozei. Ea se face respectând toate
condiţiile de asepsie ale unei intervenţii intraarteriale și după ce s-a testat sensibilitatea la iod a
pacientului. Sub anestezie locală se puncţionează articulaţia genunchiului pe cale

laterală. Dacă există o hidartoză se evacuează. Se introduce substanţa de contrast (50cmc aer ori
alt gaz sau 10 cmc dintr-o substanţă iodată radioopacă , sau ambele). Se fac câteva mișcări de
flexie-extensie , după care se execută radiografii seriate , în diverse grade de rotaţie a
genunchiului. În arterografia cu dublu contrast aerul și substanţa radioopacă se răspândesc la
suprafaţa cartilajului articular, a meniscurilor și a întregii articulaţii desenând contururile acestora.
Cavitatea articulară este bine evidenţiată pe toată întinderea ei , ligamentele încrucișate apar atât
pe radiografia de profil cât și în icidenţa pentru scobitura intercondiliană, iar meniscurile se
evidenţoază sub forma unei imagini cuneiforme, a căror lungime diferă în funcţie de incidenţa și
de gradul de rotaţie a genunchiului.

În arteriografia cu dublu contrast aerul și substanţa radioopacă se răspândesc la suprafaţa

cartilajului articular a meniscurilor și a întregii articulaţii desenând contururile acestora. Gavitatea
articulară este bine evidenţiată pe toată întinderea ei , ligamentele încrucișate apar atât pe
radiografia de profil , cât și în incidenţa pentru scobitura intercondiliană, iar meniscurile se
evidenţiază sub forma unei imagini cuneiforme, a căror lungime diferă în funcţie de incidenţa și
de gradul de rotaţie a genunchiului.

Radiografia întregului membru inferior în ortostatism este indispensabilă studiului deviaţiilor

axiale în plan frontal, care preced sau însoţesc frecvent gonartroza. Ba se poate executa cu o
casetă specială cu dimensiuni 24/90, în care este inclus un film de 24/90 sau 3

filme 24/30. Dubul este plasat la 3 m distanţă și centrat pe genunchi , casetei adaptată la un stativ
i se adaugă la nivelul corespunzător solului și coapsei , un dispozitiv în forma de pană cu rol de
ecran degresiv.
Flebografia intraosoasă reprezintă ultima investigaţie radiografică posibilă. Ba nu aduce un plus
de elemente în sprijinul diagnosticului de gonartroză, ci doar vizualizează un aspect al tulburărilor
fiziopatologice existente - staza venoasă. În gonartroză se constată o mărire a

calibrului și sinuozităţii venelor loco-regionale profunde și superficial și a ramurilor lor

anastomotice. În plus există un reflex important al substanţei de contrast în sinusurile venoase
intramedulare din treimea superioară și medie a tibiei și o persistenţă prelungită a ei ( peste
5.10minute). Alte investigaţii paraclinice: artroscopia (care poate evidenţia leziunile
cartilaginoase caracteristice , sediul și întinderea lor, starea meniscurilor și a ligamentelor
încrucișate și prezenţa corilor liberi intraarticulari sau a zonelor de osteonecroză), termometiica
cutanată ( indică o creștere a temperaturii locale , mai evidentă în perioadele derevărsat articular),
scintigrafia ( pune în evidenţă o fixare mai accentuată a substanţei radioactive la nivelul leziunilor
artrozice , comparativ cu partea sănătoasă , datorită hiperemiei caracteristice).

Evoluţia gonartrozei este ondulată în perioada iniţială cu remisiuni și exacerbări date de

fenomenele inflamatorii acute supraadăugate ,cauzate de oboseală sau de traumatism. Lent, dar
progresiv evoluţia se face spre degradarea tot mai pronunţată a articulaţiei , ceea ce determină
până la urmă accentuarea și permanentizarea durerilor , instalarea redorii , a laxităţoo articulare !i
a dezaxărilor care duce la infirmitate.

Din punct de vedere fiziopatologic în evoluţia gonartrozei putem distinge și schematiza trei stadii:

STADIUL I - este acela al gonartozei într-un singur compartiment articular. Este stadiul artrozei
femuro-patelare predominant interne , în gonartroze primitive sau predominant extern în cele
secundare displaziilor și subluxaţiilor rotuliene al artozei femuro-tibiale interne sau externe
secundare unei deviaţii în plan frontal. Este stadiul debutului clinic dureros și al progresiunii prin
puseuri evolutive inflamatorii întretăiate de perioade de acalmie. Genunchiul este tumefiat și
dureros.

STADIUL II - este acela al artrozei generalizate la întreaga articulaţie. Simtomatologia clinică

este mai accentuată , durerile mai vii și mai persistente survin la un interval de timp mai scurt și la
eforturi mai mici și difuzează în întreaga articulaţie. Genunchiul rămâne tumefiat permanent.
Amplitudinile maxime ale mișcărilor sunt dureroase , uneori se schiţează un genu flexum.
STADIUL III - este cel al gonartrozei complicate, invaliditate. Durerile survin la cea mai mică
mișcare, limitând considerabil posibilităţile funcţionale ale bolnavului. Genunchiul este tumefiat
și dezaxat. Genu-flexum este frecvent.

1.4 Conduită terapeutică

1. Masurle igienice urmaresc „descarcarea" la maxim a genunchiului prin sprijinirea in baston,

evitarea suprasolicitarii functionale, renuntarea la o serie de activitati sportive, altemarea
ortostatismului si mersului cu perioade frecvente de repaus, evitarea mersului pe distante mari si,
mai ales, pe teren accidentat, reducerea la minimum a urcatului si coboratului scarilor,
combaterea excesului ponderal.

2. Medicatia cu actiune simptomatica rapida.

Utilizarea antiinflamatoarelor nesteroide este justificata pentru reducerea durerilor si inflamatiilor

si pentru ameliorarea mobilitatii, dar nu este necesara pentru o perioada lunga de timp in artrozele
neactivate. In puseurile acute inflamatorii (artroza activata) mai accentuate, mai ales in cazul
hidartrozelor repetate, infiltratiile intraarticulare cortizonice sunt frecvent prescrise. Tinand cont
de ipoteza ca aceste medicamente ar avea si actiuni secundare nocive asupra condrocitelor, se
recomanda prescrierea de doze moderate si pe perioade scurte.

i in perioadele mai dureroase pot fi utile si aplicatiile topice de AINS (ungueute, geluri, frictiuni).

In afara puseurilor acute este indicata medicatia antiartrozica simptomatica cu actiune lenta:
condroitinsulfat (Structum, Condro-Sulf); diacetilreina; efectele simptomatice devin evidente
dupa 30-60 de zile si au o remanenta de circa doua luni, dupa oprirea tratamentului.

In stadiul actual nici un medicament nu poate fi incadrat in grupa „medicatiei antiartozice de

fond" (condroprotectoare), intrucat nu s-a putut demonstra capacitatea acestora de a preveni, a
intarzia evolutia sau a repara leziunile artrozice ale cartilajului articular. Desi rezultatele studiilor
efectuate in ultimii ani nu au fost concludente continua sa se utilizeze Rumalon-ul si Arteparon-
ul, sub titlul de „condroprotectoare" si, de asemenea, unele preparate iodosulfuroase.

3. In afara puseurilor acute se asociaza in tratament electro-, termo- si hidroterapia. Curentii de

inalta frecventa (undelescurte) sunt utilizate pentru efectele lor hiperemiante si de activare a
metabolismului structurilor articulare; terapia cu ultrasunete, pentru efectele analgezice,
hiperemiante si anti-scleroase; masajul membrelor inferioare si gimnastica reeducativa, urmarind
tonificarea grupelor musculare deficitare si a unor hiperlaxitati ligamentare, in scopul recuperarii
mobilitatii si stabilitatii genunchiului.

In puseurile acute (artroza activata) cu dureri vii, crioterapia (impachetari cu gheata, punga cu
gheata ş.a.) este utila, oprind sau reducand procesul inflamator local.

Aplicarea de caldura produce hiperemie, decontractura musculara si cresterea metabolismului.

Cura balneara cu ape iodurate, sulfuroase, clorurosodice mareste troficitatea structurilor articulare
si a aparatului musculoliganientar, ameliorand mobilitatea si accelerand procesul de recuperare;
balneokinetoterapia in piscina cu apa calda (mai ales cu exercitii de „pedalaj" si inot) este
deosebit de utila.

4. Tratamentele chirurgicale s-au dezvoltat in doua directii: chirurgia deformatiilor preartrozice,

cu caracter preventiv (vizand restabilirea morfo-geometriei normale a articulatiei inainte de
aparitia sau de accentuarea leziunilor artrozice) si chirurgia artrozelor constituite (corectiva si
compensatoare).

a) Gonartrozele secundare pe genu varum pot beneficia de osteotomia tibiala de corectie, care
restabileste axa mecanica femurotibiala si o distributie fiziologica a presiunilor. Daca osteotomia
este precoce, iar leziunile artrozice sunt incipiente sau moderate, evolutia acestora este stopata;
unele studii consemneaza chiar o retrocedare a leziunilor. Cand leziunile sunt ceva mai avansate
(si s-a putut stabili clar ca sunt secundare deviatiei axiale) se poate recomanda osteotomia, cu
conditia ca suprafata articulara sa nu fie prea alterata sau deformata, iar flexia genunchiului sa nu
fie scazuta sub 80-90o. Recuperarea postoperatorie dureaza 3-4 luni.

b) In artroza femuropatelara secundara subluxatiei rotulei (dar fara deviatii axiale femurotibiale in
varrus sau valgus) se indica operatia Roux (sectionarea aripioarei rotuliene externe si rezecarea
osteofitelor); pentru reaxarea rotulei se practica transpozitia interna a tuberozitatii tibiale
anterioare. Pentru influentarea leziunilor artrozice femuropatelare sau globale se poate asocia si
operatia Maquet (avansarea tendonului rotulian cu 2 cm reduce presiunea articulara cu 50 %),
ameliorand conditiile biomecanice ale proceselor reparatorii.

c) In sindromul de hiperpresiune rotuliana externa (rotula normal axata dar basculata pe versantul
sau extern, consecutiv sclerozei retractile a aripioarei rotuliene externe) se practica sectionarea
aripioarei rotuliene externe, prevenind astfel accentuarea leziunilor artrozice femuropatelare.
d) In cazul asocierii gonartrozei cu o instabilitate laterala, o reeducare sistematica permite
compensarea partiala a deficitului functional. Daca este afectat ligamentul colateral extern
(permitand un grad de varus pasiv) se tonifica electiv planul muscular extern (bicepsul crural si
tensorul fasciei lata). Daca este afectat ligamentul colateral intern (permitand un grad de valgus
pasiv) se toniflca electiv planul muscular intern (semimembranosul, semitendinosul, dreptul
intern si croitorul).

In cazul unei leziuni avansate sau unei rupturi ligamentare se practica o sindesmoplastie
(reeducarea postoperatorie dureaza circa doua luni).

In cazul asocierii gonartrozei cu o instabilitate sagitala consecutiva afectarii ligamentelor

incrucisate anterioare („sertar anterior" prezent, insuficienta cvadricepsului, tendinta la flexum) se
tonifica electiv cvadricepsul. Daca instabilitatea este consecutiva afectarii ligamentelor
incrucisate posterioare („sertar posterior" prezent, insuficienta tricepsului sural, tendinta la genu
recurvatum) se tonifica simultan gemenii (pentru a reface planul de sprijin posterior) si
cvadricepsul (care asigura controlul flexiei).

In cazul asocierii unei instabilitati rotatorii (consecutive fie leziunii ligamentului colateral intern,
asociat cu leziunea ligamentului incrucisat posterior, fie a ligamentului colateral extern si
incrucisat anterior), programul de recuperare asociaza metodele mentionate mai sus. In rupturi
ligamentare sau leziuni avansate se recomanda tendinoplastii sau sindesmoplastii.

e) In hidartrozele frecvent recidivante sau in gonartroza cu inflamatii prelungite si rebele la

tratament (suspectata a fi in realitate o monoartrita reumatoida pe fond artrozic), sinovectomia
poate reprezenta o solutie terapeutica, permitand in acelasi timp precizarea diagnosticului.
Recuperarea postoperatorie dureaza in medie 30 de zile.

f) In gonartrozele cu leziuni distructive mari, cu deformatii accentuate, cu deviatii axiale peste

30o, cu instabilitate marcata, dureri persistente si deficit grav de mers, sub varsta de 50-60 de ani
se indica artrodeza, iar peste 60 de ani se indica artroplastia genunchiului.

Gimnastica medicală în tratamentul gonartrozei

Gonartroza (artroza genunchiului) este o forma o reumatismului degenerativ al
genunchiului. Poate apare la un singur sau la ambii genunchi. Gonartroza poate sa apara la
ambele sexe, dar mai oles la femei, de regula in jurul virstei de 40 de ani. Debuteoza cu
dureri in genunchii in poziţia stand, la urcarea si coborarea scarilor, mers indelungat, mai
ales pe teren variat si se calmeaza in pozitia culcat, cu genunchii intinsi. Daca nu se face
un tratament corespunzator si la timp, genunchiul se deformeaza, nu mai poate fi intins
complet, mersul devine greoi si pozitia de stand defectuoasa. Principalele cauze care
favorizeoza artroza genunchiului sunt : traumatismele genunchiului, cresterea greutatii
corpului peste limitele normale (atatea kilograme cati centimetri sunt peste inaltimea de un
m), suprasolicitarea genunchilor, predispozitia ereditara etc.
Indicatii si contraindicatii
• In scop profiloctic (prevenire) dar si curativ, se recomanda pastrarea greutatii corpului in
limite normale.
• Cel mai indicat sport, de procticat fara caracter competitional, este inotul, care usureaza
efectuarea miscarilor genunchilor.
• Pentru combaterea redorii de genunchi (micsorarea mobilitatii), care ajung sa fie
semiflexati, se indica un procedeu din culcat pe spate cu membrele intinse, asezind saculeti
cu nisip de 2—3 kg deasupra genunchilor si mentinerea lor 10—15 minute.
• Imediat dupa ameliororea durerilor se indica gimnastica medicala sub supraveghere
medicala si apoi se poate face si acasa in baza indicatiilor date in prezenta lucrare.
• Lectia de gimnastica medicala se face zilnic sau de 2 ori pe zi timp de 30 de minute,
dimineata si dupa-amiaza.
• Inainte de gimnastica se face masajul calmant (automasaj) la nivelul genunchiului si
coapsei.
• Tratamentul medicamentos si fizioterapic amelioreaza durerile, iar gimnastica medicala
asigura mobilitatea si stabilitatea genunchilor.
• Stabilitatea genunchilor se obtine prin exercitii de tonificare a muschiului cvadriceps
(anterior al coopsei), care face extensia gambei pe coapsa, prin ingreunarea miscarilor si
contractii izometrice (incordari ale muschiului fara deplasarea segmentelor).
• Cele mai indicate pozitii de lucru sunt : sezand, culcat si putin stand cu sprijin.
• Sunt indicate miscarile in apa calda, care usureaza executia.
• Este contraindicata pozitia stand timp indelungat, ghemuit si pe genunchi (parchetarii)
• Se contraindica, de asemenea, transportarea unor greutati mai mari de 5-6 kg pe distante
mari.

Program de gimnastica medicala de initiere:

• Sezand departat : se face un masaj calmant (automasaj) in jurul genunchiului si pe

coapsa, timp de 3—5 minute.
• Pedalaj pe bicicleta de camera timp de 5—10 minute, in ritm da 30 pedalari pe minut.
• Sezand la marginea mesei cu gambele atarnand : intinderea genunchilor cu mentinerea
pozitiei 5 secunde, revenire la pozitia de baza. Exercitiul se executa de 10—12 ori.

— Intreg sezand : ridicarea membrelor inferioare intinse cu mentinerea pozitiei 5 secunde,

revenire la pozitia initiala. Se va repeta de 10—12 ori.
— Culcat pe spate : pedalaj ca la bicicleta timp de un minut.
— Aceeasi pozitie : ducerea genunchilor pe abdomen, revenire la pozitia initiala. Miscarea
se repeta lent de 15 ori.
— Stand cu fata la scara fixa (perete), mainile sprijinite de ea la inaltimea umerilor :
ducerea genunchiului stang la piept, revenire cu piciorul jos si se executa la fel cu dreptul.
Se repeta alternativ de 20 de ori.
— Aceeasi pozitie : ducerea calcaiului stang la sezuta, coborarea piciorului si se repeta cu
dreptul. Miscarea se executa alternativ de 20 de ori lent.
— Aceeasi pozitie : indoirea genunchilor (ghemuire), revenire la pozitia stand. Se va
executa de 7-8 ori lent.
— Sezand pe scaun cu mingea medicinala (carte) de un kg intre glezne : intinderea
genunchilor cu mentinerea pozitiei 5 secunde, revenire la pozitia de baza. Se va executa de
10-12 ori.
Cu timpul se va folosi o minge de 2 si 3 kg.
- Intreg sezand : tarare pe sezuta intr-o camera cu parchet sau linoleum pe o distanta de
20-30 m.
— Sezand pe scaun avand saculeti cu nisip de un kg fixati la glezne : ridicarea genunchilor
la piept cu mentinerea pozitiei 5 secunde, revenire cu picioarele pe podea. Miscarea se
executa lent de 10-12 ori.

- Culcat pe spate, pe masa, cu gambele atarnand si avand saculeti cu nisip de un kg fixati

la glezne : intinderea membrelor inferioore cu mentinerea pozitiei 5 secunde, revenire la
pozitia de baza. Miscarea se repeta de 10—12 ori.

- Culcat cu fata in jos : indoirea genunchiului stang impingand cu piciorul drept la nivelul
gleznei. Se executa de 10—12 ori lent si apoi se repeta la fel cu dreptul impingand cu
stangul.
— Sezand in cada cu apa calda : ducerea genunchilor la piept cu mentinerea pozitiei 5
secunde, revenire la pozitia initiola. Se va repeta de 15—20 de ori.
— Aceeasi pozitie : aplecarea trunchiului inainte asezand mainile pe genunchi si apasand
usor in jos pentru intinderea lor. Se executa de 10-15 ori.
— Aceeasi pozitie : pedalaj ca la bicicleta fara scoaterea picioarelor din apa, timp de 1—2
minute.
— Aceeasi pozitie : alunecarea sezutei spre calcaie concomitent cu indoirea genunchilor,
revenire la pozitia initiala. Miscarea se executa lent de 15 ori.
— Aceeasi pozitie : indoirea si intinderea genunchilor cu mentinerea picioarelor la
inaltimea de 20—30 cm de fundul cazii. Se executa de 15—20 de ori lent.
Exercitii din pozitia sezind
— Intreg sezand, avand saculeti cu nisip de un kg fixati deasupra gleznelor : ridicarea
membrului inferior stang intins din genunchi, revenire cu piciorul jos si se repeta la fel cu
dreptul. Miscarea se executa de 10 ori cu fiecare membru inferior.
— Aceeasi pozitie, avand mingea medicinala (carte) de 2 kg intre glezne : ducerea
genunchilor la piept, revenire la pozitia initiala. Se va repeta de 10—12 ori lent.
— Sezand cu genunchii indoiti, talpile pe podea, avand saculeti cu nisip de un kg fixati la
glezne : ducerea membrului inferior stang intins la 45o cu mentinerea pozitiei 5 secunde,
revenire la pozitia initiala si se executa cu dreptul la fel. Se va repeta de 20 de ori
alternativ.

Exercitii din pozitia culcat

— Culcat pe partea stanga cu bratele in prelungirea corpului si avand un saculet cu nisip
de 2 kg fixat la glezna piciorului drept : ducerea genunchiului drept la piept, revenire la
pozitia initiala. Miscarea se executa de 10—12 ori lent si apoi se schimba partea pentru a
se repeta cu genunchiul stang.
— Aceeasi pozitie : balansul membrului inferior drept inainte si inapoi cu maximum de
amplitudine. Se executa de 10—12 ori lent si opoi se schimba partea pentru a se repeta cu
stangul la fel.
— Culcat cu fata in jos, avand mingea medicinala (cartea) de 2 kg intre glezne ; indoirea
genunchilor ducand calcaiele spre sezuta, revenire la pozitio initiala. Exercitiul se executa
lent de 10—12 ori.
— Culcat cu fata in jos cu genunchii indoiti si gambele la verticala, avand saculeti cu nisip
de un kg fixati pe talpi : ridicarea coapsei stangi de pe podea (extensia coapsei) tinind
gamba in sus, revenire la pozitia de baza si se repeta la fel cu coapsa dreapta. Miscarea se
va executa alternativ de 10-12 ori lent.
Exercitii din pozitia stind

— Stand cu spatele la scara fixa : atarnat concomitent cu ducerea genunchilor la piept,

avand saculeti cu nisip de un kg fixati la glezne, revenire la pozitia initiala. Se repeta de
10-12 ori lent.

— Stand cu fata la scara fixa (perete), sprijinit la nivelul umerilor : ridicare pe varfuri cu
mentinerea pozitiei 5 secunde, revenire cu calcaiele pe podea. Se va repeta de 10—15 ori.
— Stand in fata bancii (scaunel) : urcare pe banca cu piciorul stang, coborare de pe banca
si se repeta cu dreptul. Miscarea se va repeta alternativ de 20 de ori .
— Stand cu fata la scara fixa, avand saculeti cu nisip de 1- 2 kg fixati pe partea posterioara
a gleznelor la nivelul tendonului lui Achile : atarnat de scara concomitent cu ducerea
calcaielor la sezuta, revenire la pozitia initiala. Se executa de 10—12 ori.
CAPITOLUL II
A. ÎNGRIJIRI SPECIFICE
Pregătirea preoperatorie a bolnavilor după felul cum este primit bolnavul în secţia de spital și
cum este pregătit pentru operaţie pot depinde , în mare măsură reușita intervenţiei chirurgicale și
evoluţia postoperatorie.

Toţi bolnavii care urmează să fie operaţi au într-o măsură mai mare sau mai mică, teama de
intervenţia chirurgicală. Atunci când aceasta va fi mai complicată sau bolnavul urmează să
rămână cu o infirmitate , teama poate să se amplifice mai mult.

Pentru foarte mulţi bolnavi contactul cu spitalul , faptul că vor trebui să se adapteze regimului
specific al acestei instituţii , să iasă din mediul lor de familie și de muncă , ridică nenumărate
probleme și întrebări pe care nimeni altul mai bine ca asistenta medicală nu le poate dezlega și
înţelege. O primire caldă , atentă , cu zâmbetul care să arate de la început bolnavului că are în
personalul spitalului prieteni care se vor ocupa de sănătatea lui și că aceștia vor face tot ce trebuie
pentru ca el să iasă din spital sănătos , sunt de un deosebit folos pentru risipirea stării de anxietate
, pe care mai evident sau mai estompat , o au toţi cei care se internează.

Asistenta medicală trebuie să-l facă pe bolnav să se familiarizeze în cel mai scurt timp cu
secţia, cu bolnavii din salonul în care își va petrece perioada de spitalizare , cu restul
personalului.

De aceea ea se va prezenta bolnavului , pentru ca acesta să știe cui și în ce calitate să i se

adreseze , prezentându-i totodată și echipa de medici reponsabili pentru salonul în care el a fost
internat si restul echipei care lucrează în turele de după amiază și de noapte. Apoi ca se va
interesa de vârsta bolnavului de locul său de muncă , de preocupările sale și câte ori este nevoie și
de unele aspecte din viaţa sa familială.

Asistenta medicală va avea grijă să amplaseze bolnavul nou internat în saloane cu

convalescenţi care nu au avut complicaţii postoperatorii , optimiști care nu au nevoie de
tratemente special multiple în timpul nopţii și care au un somn liniștit. Camera trebuie să fie
aerisită și să aibă o temperatură corectă (20-22grade). În continuare asistenta medicală se va
interesa de motivul internării , de simptomatologia pe care bolnavul o prezenta , de bolile
concomitente sau de antecedente.

1. Pregătirea psihică pentru operaţie

Asistenta medicală va discuta cu bolnavul foarte încurajator în zilele dinaintea operaţiei și mai
ales în ziua operaţiei. Ea nu va da însă nici un detaliu deosebit asupra timpului de operaţie ,
asupra bolii pentru care urmează a se face operaţia , decât dacă are indicaţie specială din partea
medicului.

Asistenta medicală va asigura bolnavul că totul se va desfășura în condiţii perfecte , că echipa

operatorie va face totul pentru ca intervenţia să se desfășoare bine. Ea va da câteva detalii
generale asupra modului în care bolnavul va fi transportat în sala de operaţii, despre echipa de
acolo care va prelua bolnavul.

Punerea în tenă a bolnavului cu toate aceste acţiuni care se desfășoară asupra lui este de o mare
importanţă pentru a se îndepărta teama de necunoscut și surprizele neplăcute, dureroase, adeseori
factorii de stres extremi de importanţi, care pot determina și accidente grave.

2. Pregătiri şi teste preoperatorii:

Sarcinile sorei medicale din secţie și din sala de operaţie nu se limitează la obligaţiile de mai sus.
Sunt numeroase alte obligaţii pe care le vom prezenta în cele ce urmează:

Examenele paraclinice. Asistenţa medicală va recolta toate probele de laborator indicate de

medic și se va îngriși să i se facă bolnavului toate investigaţiile preoperării și să introducă în foaia
de observaţie a acestuia buletinele obţinute prin examenele efectuate. Este foarte indicat ca
asistenţa medicală să cunoască rezultatele primite de la laboratoare și să știe să le interpreteze mai
mult sau mai puţin complet.

Pentru a stabili starea funcţională a organismului și modul cum vor răspunde intervenţiei
operatorii se vor executa c$teva examene obligatorii și anume:

- o radiografie a plămânilor, pentru a se depista o eventuală boală pulmonară, care necunoscută și

netratată în prealabil, poate complica intervenţia operatoare; cu această ocazie se va controla și
aspectul global al cordului și al aortei;

- se va executa o electrocardiogramă, se va măsura tensiunea arterială, se va număra frecvenţa

pulsului și se vor cerceta caracterele acestuia. Pe tot timpul internării se controlează temperatura
bolnavului, care poate să releve date importante pentru diagnostic și să ajute o terapeutică
adecvată a cazului.

- asistenta medicală va trimite bolnavii în serviciile de explorări funcţionale însoţiţi

- asistenta medicală va cerceta dacă bolnavul nu are infecţie recentă a căilor respiratorii, chiar un
catâr nazo-faringian, în care caz intervenţia operatorie trebuie amânată până la ameliorare;

- analiza simplă de urină va da informaţii asupra stării funcţionale a rinichior. În prezenţa unor
date patologice se va aprofunda examinărea aparatuluiurinar, deoarece de perfecta funcţionare a
acestuia depinde în mare măsură voluţia postoperatorie;

- examinarea sângelui dă relaţii multiple: numărătoarea globulelor roșii a leucocitelor, formula

sangvină, hemotocritul, valoarea hemoglobinei, timpul de sângerare, timpul de coagulare, timpii
Quick și Howell pot arăta o eventuală anemie, care trebuie corectată preoperator, o infecţie, o
discrazie sangvină sau tulburări de coagulare care pot să tulbure grav evoluţia intra și
postoperatorie.
- vor trebui făcute investigații suplimentare în legătură cu elementele figurate ale sângelui
(leucocie și hematii), o coagulogramă și se va proceda în consecinţă, pregătind bolnavul
preoperator.

- determinarea ureei sangvine este obligatorie. prezenţa unei cantităţi de uree cescută, peste 40-
50mg/100ml relevă tulburări renale sau hepatice.

În această situaţie mersul operator va fi îngreunat, de aceea, dacă este posibil se va amâna
intervenţia chirurgicală până la remedierea funcţiilor renale, hematice, etc.

- glicemia peste 100-150/100ml. Arată că bolnavul are un diabet zaharat.

Tratarea bolnavilor cu diabet se va face cu insulină pre-intra-sipostoperatrii, în doze variabile în

funcţie de gradul diabetului. Tuturor persoanelor trecute de vârsta de 50 ani și foștilor suferinzi
hepatici li se fac obligatoriu probelor hepatice clasice: Thymol, Gross, Takatara,

Kunkel fasfataza alcalină și transaminazele(TGO, TGP).

- determinarea grupului sangvin și a factorului Rh este obligatoriu înaintea oricărei intervenţii

care pune, chiar și în cea mai mică măsură, problema administrării intraoperatorii de sânge;

- de mare importanţă este de asemenea să se cunoască și să se testeze dacă bolnavul are o alergie
la unele medicamente, pentru ca aceasta să nu fie întrebuinţată;

Starea de nutriţie. Bolnavul trebuie să fie într-o bună stare de nutriţie înaintea operaţiei. Un
bolnavul deshidratat și denutrit poate face importante complicate postoperatorii. Aceste deficienţe
trebuie remediate prin perfuzii de sânge și plasmă, soluţii glucozate alte soluţii electrolitice, prin
administrarea de vitamine, ca și printr-o administrare normală în perioada operatorie.

Toate datele rezultate din intervenţiile de mai sus vor fi înscrise cu mare acurateţe în foaia de
observaţie a bolnavului, iar buletinele de analiză se vor anexa în așa fel încât să nu piardă.
CAPITOLUL III. CAZURI CLINICE
Cazul Clinic Nr.1

Prezentarea cazului: Pacienta Iordache Georgeta în vârstă de 22 de ani,domiciliată în

Vâlcea, studentă, se prezintă la data de 11.01.2014 la Spitalul Judeţean de Urgenţă Videle cu
diagnosticul de:

-coxartroză cu displazie luxantă de şold drept

Motivele internării: Pacienta s-a internat cu:

-durere de şold

-mers neechlibrat prin scurtarea unui membru

Profilul pacientei şi percepţia stării de sănătate: Doamna Iordache Georgeta

este o persoană sociabilă se poate comunica cu dânsa despre problemele personale,locuieşte cu
părinţii într-un apartament cu trei camere în condiţii bune.

Antecedente medicale:

-heredo-colaterale: mamă,tată sănătoşi

-personale fiziologice: a avut menarhă la 14 ani,ciclu regulat

-patologice:  displazie luxantă de şold drept la vârsta de 1 an.

 intervenţie cu aparat de distensie Hessing.

Istoricul bolii:Pacienta în vârstă de 22 de ani,a fost depistată la vârsta de 1 an cu

displazie luxantă de şold drept.A fost tratată cu atele,după metoda Pacii-Lorenz.La vârsta de 10
ani a suportat o intervenţie cu aparat de distensie Hessing. Pacienta este reinternată cu
simptomatologia pentru reevaluare chirurgicală.

Protocol medical actual :

Examen fizic general
-Greutatea 60 kg,talia 170 cm

-Tegumente şi mucoase normale

-Stare de conştienţă este cooperantă şi conştientă

-Stare de nutriţie normoponderală

-Aparat respirator:

-normal
 -16 respiraţii/min

-Aparat cardiovascular:

-normal

-TA: 120/70mmHg

-AV: 76 băt/min

-ritm cardiac regulat

-Sistem urinar:

-micţiuni fiziologice

-1400 ml/24h

-Sistem nervos:

-răspunsul la stimuli este prezent

-orientarea temporo-spaţială normală

-Aparat digestiv:

-abdomen mobil suplu nedureros la palpare,cu

mişcări respiratorii

-tranzit prezent

Pacienta preoperator prezintă:

-durere la nivelul şoldului

-mobilitate dezechilibrată

-anxietate

-inapetenţă

-insomnie

Examene de laborator efectuate preoperator:

-TQ – 14

-TH - 115

-HLG – Hb 13,4g%,Ht 43%

 -AP 100%

-Glicemia 76mg%

-Uree 21mg%

-TGO 40 UI/l

-TGP 23 UI/l

Tratament medicamentos preoperator:

-ser fiziologic 1000 ml

-glucoză 5% 500ml

-xilină 1%

-dextran 1fl.

-dormicină 1f.

-droperidol 1ml

-ketalar 20ml

-hidrocortizon 100mg

Pacienta a fost alimentată şi hidratată parenteral cu ser fiziologic şi glucoză 5%.

Postoperator

Pacienta a prezentat:

-greaţă postanestezie

-dificultate la eliminare din cauza poziţiei

-nu a putut să se odihnească suficient datorită poziţiei

impuse şi confortului modificat.

Evoluţie postoperatorie bună.

Tratament postoperator medicamentos:

-algocalmin 1f

-zinacef 4fl

-gentamicină 1f
 -oxacilină 4g

-diazepam 1tb

Aprecierea nursing a stării de dependenţă preoperator:

1.Nevoia de a evita pericolele – alterarea stării de confort;neliniştea faţă de alterarea propriei

înfăţişări.

2.Nevoia de a bea şi a se alimenta – alimentaţie şi hidratare deficitară

3.Nevoia de a elimina – dificultatea de a elimina

4.Nevoia de a fi curat şi a-şi proteja tegumenetele - posibilitatea de alterare a tegumentelor şi

mucoaselor

5.Nevoia de a dormi şi a se odihni – imposibilitatea de a dormi şi a se odihni.

Aprecierea nursing a stării de independenţă postoperator:

1.Nevoia de a respira – bolnava prezintă o respiraţie normală 16 respiraţii/min, empirică, fără

effort, silenţios, cu mişcări toracice.
2.Nevoia de a menţine temperatura corpului în limite normale – bolnava are o temperatură
constantă adaptabilă termic.
3.Nevoia de a fi ocupat şi de a se realiza – bolnava este preocupată de şcoală şi doreşte să
reînceapă activitatea şcolară cât mai curând.
4.Nevoia de a se recreea – bolnavul îşi petrece timpul liber în mod plăcut, citeşte ,vizionează
diverse programe.
5.Nevoia de a învăţa să-şi păstreze sănătatea – bolnava are multe informaţii despre boala sa,
pune întrebări şi cooperează cu personalul medical.
6.Nevoia de a acţiona conform propriilor credinţe şi valori – bolnava este de religie ortodoxă,
este religioasă, respectând restricţiile de religie.
7.Nevoia de a comunica – bolnava este o persoană sociabilă, se poate comunica cu ea despre
problemele personale.
8.Nevoia de a se îmbrăca şi de a se dezbrăca – bolnava cu toate că prezintă displazie luxantă de
şold drept are capacitatea de a se se îmbrăca şi de a se dezbrăca singură fără ajutorul personalului
medical
9. Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură – bolnava se poate deplasa singură,nu are
nevoie de ajutor medical.

Aprecierea nursing a stării de dependenţă postoperator

1.Nevoia de a evita pericolele – alterarea stării de confort legată de poziţia impusă (DD).

2.Nevoia de a comunica – alterarea stării de sănătate fizică şi psihică, alterarea imaginii de sine.

3.Nevoia de a se mişca şi a avea o poziţie corectă – potenţial de adoptare a unei poziţii vicioase
necorespunzătoare vindecării.
4.Nevoia de a-şi păstra igiena corporală – potenţial de alterare al tegumentelor şi al mucoaselor

5.Nevoia de a dormi şi a se odihni – perturbarea programului de somn, calitatea somnului

nesatisfăcătoare.

6. Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca – potenţial de alterare a aparatului gipsat.

7.Nevoia de a se alimenta şi hidrata – aport nutriţional şi hidric scăzut.

8.Nevoia de a elimina – stare de disconfort datorită imposibilităţii de a elimina normal.

Aprecierea nursing a stării de independenţă postoperator

1.Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie -bolnava prezintă o respiraţie normală,fără

efort,cu mişcări toracice simetrice 16 respiraţii/min.Prezintă reflexul de tuse,secreţii
minime,mucoasă umedă.

2.Nevoia de a menţine temperatura corporală în limite normale - pacienta are o temperatură

constantă,adaptabilă termic.

3.Nevoia de a fi ocupat şi realizat - bolnava este preocupată de şcoală şi doreşte să-şi reînceapă
activitatea şcolară cât mai curând.

4.Nevoia de a se recreea - bolnava îşi petrece timpul liber în mod plăcut,citeşte,vizionează

diverse programe tv.

5.Nevoia de a învăţa să-şi păstreze sănătatea - pacienta are multe informaţii despre boala
sa.Pune întrebări şi cooperează cu personalul medical

6.Nevoia de a acţiona conform propriilor cerinţe şi valori - bolnava este de religie

ortodoxă,practicantă,respectă şi practică valorile spirituale. Bolnava se roagă respectând
restricţiile impuse de religie.
Proces de îngrijire
Îngrijirea pacientei preoperator

Nevoia Proble Manifestă Sursa Dignostic Intervenţii

fundame me de ri
de nursing Autono Deleg
ntală depende
de Obiectiv me ate Evalu
nţă dificult e are
dependenţ ate
ă

-durere - - -alterarea -psihote- -discut - -

la irascibilita Necuno stării de rapie cu algoca obiect
nivelul te aş-terea confort bolnav l-min iv
şoldului efectelo - a -ser atins.
-anxietate r - recoltare despre fiziolo
-risc postope neliniştea a eventu gic
crescut -mers faţă de analizelo
de neechilibr ra-torii alterarea r
ala 10%
at interv.
complic - propriei -
aţii - pierder înfăţişări. - -pentru glucoz
anticipare ea combate- calmar ă 5%
(staza eveniment imagini rea e îi
pulmon elor i de durerii ofer un -
1. ară, negative adrena
Nevoia sine. - ceai de
atrofie -lină
de a muscula pregătire tei şi îi 1f.
evita a adm un
ră)
pericolel preopera algocal -xilină
e -risc de torie în min 1%
accident vederea contra
are. conduitei durerii. -
. dexto
n 1f

-
dormi
ci-nă
1f.

-
ketala
r 20ml
 - - - - -să fie -am -ser -
alimentare inapete spitalizare aliment echilibra explica fiziolo obiect
şi nţă şi aţie şi tă hidric t gic iv
hidratare anxietat -durere, hidrata şi necesit 10% atins.
ineficientă e anticipare re nutriţion atea
a deficita al în unei -
eveniment ră. vederea bune glucoz
elor interv. hidrată ă 5%
2. negative ri şi am
Nevoia avut
de a bea grijă ca
şi a se pacient
alimenta a să
bea
lichide
neîndul
cite şi
care nu
provoa
că
gaze.

Nevoia Problem Manifes Sursa Dignosti Intervenţii

fundame e de tări c
de Autonom Deleg
ntală depende
de nursing Obiect e ate
nţă dificult ive Evaluare
depende ate
nţă
 - -stres - - - - -obiectiv
constipa spitaliz dificultat pacient administr atins.
ţie. - are ea de a a să ez
anxietat elimina poată
e - elimin bolnavei
aliment a. câteva g
-lipsa area de ulei
activităţi deficita de ricin
i ră. în seara
psihice. premergă
toare
intervenţi
3. ei.
Nevoia
-în ziua 
de a
elimina interv.

verific
dacă
pacienta
mai are
probleme
digestive
şi mă
asigur că
îşi
evacueză
vezica.

- -durere - - -să nu -în -obiectiv

incapaci la necoor posibilit fie dimineaţ atins.
tatea de nivelul do- atea de sursa a
4. a-şi şoldului narea în alterare a de intervenţi
Nevoia acorda mişcări tegumen infecţi ei
de a fi igiena - telor şi e nozo pregătesc
curat şi personal mobilita -durere mucoase combi câmpul
te 
a-şi ă. i. ală operat.
proteja dezechil
tegumen ibra-tă. - -
tele pregăti batijonar
rea ea zonei
câmpu de
lui intervenţi
operat e cu
 or. antiseptic
e
colorate
+1/2 din
coapsă şi
o
protejez
cu
pansame
nt steril.

Nevoia Problem Manifes Sursa Dignosti Intervenţii

fundame e de tări c
de Autono Deleg
ntală depende
nţă de nursing Obiecti me ate Eval
dificulta ve uare
depend te
enţă

- -durere -durere - - -adm - -

dificulta imposib calmare diazepa algoc obiec
te în a -confort - ilita-tea a m al- tiv
adormi modific anticipa de a pacient min atins.
at rea dormi şi ei pentru 1f.
evenim a se ca ea să
5. - ente-lor - poată -
nelinişt odihni.
Nevoia negativ combat dormi diaze-
de a e e e-rea pam
dormi şi durerii - 1tb.
- - adminis
a se anticipa
odihni spitaliza - trez
rea re. creeare algocal
element a unui min
elor confort pentru
negativ fizic şi calmare
e. psihic. a
durerii.

Îngrijirea pacientei postoperator

Nevoia Proble Manifes Sursa Diagnostic Obiecti Intervenţii Evaluar
fundame me de tări de de nursing ve Autonom Deleg e
ntală depend depend dificulta e ate
enţă enţă te
1. -poziţie - - -alterarea - -am avut -ser -
Nevoia impusă irascibil interven stării de suprave grijă ca fiziolo obiectiv
de a în itate ţia confort -gherea poziţia gic realizat.
evita decubit - chirurgi legată de perfuzi bolnava 10%
pericolel dorsal tahicard cală poziţia ei să fie în -
e - ie recentă impusă(decu - decubit glucoz
perturb - -reacţia bit dorsal). preveni dorsal şi ă 5%
area transpir post rea să aibă -
imagini aţie anestezi pneum piciorul algoca
i de - e oniei operat în l-min
sine. imobilit - hipo uşoa-ră 1f
ate constrâ statice abducţie -
- nge-ri - -pt zinoci
incapac fizice preveni evitarea f i.v.
itate (aparat rea încărcării (2f,0,1
de a gipsat, atrofiei pulmonar 2)
efectua sonda muscul e -
activităţ urinară, are i-am genta
i PEV). - făcut pac mi-
- suprave tampona cină
modific -gherea mente pe 2f
area funcţiil spate cu -
dinamic or alcool oxacil
ii vitale -am ină 4g
familiar - măsurat -
e. menţine TA diazep
rea unei 120/70m am 1f
poziţii m Hg şi -
adecvat P metoc
e. 80b/min lo-
-după prami
scoaterea d.
sondei
urinare
ajut
pacienta
să
foloseasc
ă plosca
şi
bazinetul.
-îi fac
masaj la
membrel
e
sănătoase
.
-am
supraveg
heat
 perfuzia
2. - -reacţii - -alterarea - - -
Nevoia alterare negativ sindrom stării de favoriz încurajez obiectiv
de a a e legate de sănătate a-rea bolnava - realizat.
comunic imagini de imobiliz fizică şi comu- să îşi
a i de alterare are psihică nicării exprime
sine. a - -alterarea - sentiment
integrit interven imaginii de încuraja ele
ăţii ţii sine. -rea -creez o
fizice. chirurgi bolnava ambianţă
-refuz cale. să veselă
de a-şi vorbeas -conving
privi că şi să- pacienta
partea şi să
operată atingă participe
şi de a o zona la
atinge. operată. activităţi
cotidiene.
3. - - - -potenţial de - -am grijă - -
Nevoia restricţi incapac constrâ adoptare a menţine ca algoca obiectiv
de a se a ita-tea n-geri unei poziţii -rea pacienta l-min atins.
mobiliza mişcări de a se fizice vicioase bolnave să stea în
i mişca (aparat necorespunz i în decubit
impusă - gipsat) ătoare. poziţia dorsal cu
de diminua - decubit piciorul
conduit rea interven dorsal drept în
a forţei ţie în uşoară
terapeu muscul chirurgi primele abducţie.
tică. are cală. 48 de Pt
ore. aceasta
- pun
imobili- deoparte
zare şi de alta
pasivă a
apoi piciorului
activă. 2 perne
pt a
împiedic
a
schimbar
ea
poziţiei
piciorului
.
4. -poziţia - - -potenţial de -să aibă - -
Nevoia impusă incapac constrâ alterare a tegume dimineaţ obiectiv
de a-şi ita-tea nge-ri tegumentelo ntele a ajut - atins.
păstra de a-şi fizice r şi integre bolnava
igiena satisfac (aparat mucoaselor. - să-şi
corporal e şi a gipsat). păstrare acorde
ă acorda a aparat igiena
singură gipsat bucală la
igiena curat pat
corpora fără -am grijă
lă. pete sau când
deterior foloseşte
at. plosca să
nu
murdărea
scă
gipsul
aşezând
bolnava
pe o
muşama
5. - -ore de -poziţia -perturbarea - - - -
Nevoia interve somn impusă modului de asigurar administr algoca obiectiv
de a nţie insufici -confort somn ea ez 1f l-min atins.
dormi şi chirurgi ente modific -calitatea odihnei algocalm -
a se cală - at somnului necesar in şi 1 tb diazep
odihni recentă. calitate - nesatisfăcăt e diazepam am
a constrâ oare. refaceri -creez
somnul n-geri i după pacientei
ui fizice. interve un cadru
deficita nţie intim şi
ră. liniştit
pentru a
se putea
odihni.
6. - - -efect -aport - -Asigur -regim -
Nevoia hidratar intolera secunda nutriţional şi preveni pacientei alime pacienta
de a se e şi nţă la r hidric rea hidratare ntar. este
alimenta ingestie activităţ anestezi scăzut. deshidr a cu ceai aliment
şi de i c ată-rii neîndulci ată şi
hidrata aliment -greaţă - - t hidratat
e post aliment asigurar -în ă
nesatisf anestezi e ea unui următoar -nu
ăcă- e. deficitar aport ele 4 zile prezintă
toare. e. nutriţio postopera semne
nal torii îi de
adecvat asigur o deshidra
. masă tare.
bogată în
vitamine
şi
proteine.
7. -poziţia - -poziţie -stare de - -ajut -
Nevoia impusă dificult neadecv disconfort monitor pacienta bolnava
de a de atea de ată datorită i-zarea să nu
elimina decubit a eliminăr imposibilităţ elimină urineze la prezintă
dorsal elimina. i-lor. ii de a ri-lor ploscă problem
elimina - evitând e de
normal. educare udarea - micţiun
a sau e sau de
pacient murdărir fecale.
ei cu
ea
privire pansame
la ntului şi
modul menţiner
de ea
elimina posturii
re corecte
- -am grijă
asigurarca după
ea urinare să
igienei.asigur
bolnavei
igiena
intimă.
8. - - - -potenţial de - -ajutarea -obietiv
Nevoia restricţi incapac interven alterare al menţine pacientei realizat.
de a se a ita-tea ţia aparatului -rea în
îmbrăca efectuă de a se chirurgi gipsat. bolnave efectuare
şi rii îmbrăca cală i în a -
dezbrăca mişcări şi (aparat poziţia integrală
i de a dezbrăc gipsat). decubit a tehnicii
se a. dorsal -
îmbrăc în pregătire
a şi primele a
dezbrăc 24 de lenjeriei
a ore la
impusa - îndemâna
de ajutarea pacientei.
conduit pacient
a ei ăn
terapeu scopul
tică. satisfac
erii
nevoii.
 Cazul clinic Nr.2

Prezentarea cazului: Pacienta Iordache Georgeta în vârstă de 22 de ani,domiciliată în

Vâlcea, studentă, se prezintă la data de 11.01.2014 la Spitalul Judeţean de Urgenţă Videle cu
diagnosticul de:

-coxartroză cu displazie luxantă de şold drept

Motivele internării: Pacienta s-a internat cu:

-durere de şold

-mers neechlibrat prin scurtarea unui membru

Profilul pacientei şi percepţia stării de sănătate: Doamna Iordache Georgeta

este o persoană sociabilă se poate comunica cu dânsa despre problemele personale,locuieşte cu
părinţii într-un apartament cu trei camere în condiţii bune.

Antecedente medicale:

-heredo-colaterale: mamă,tată sănătoşi

-personale fiziologice: a avut menarhă la 14 ani,ciclu regulat

-patologice:  displazie luxantă de şold drept la vârsta de 1 an.

 intervenţie cu aparat de distensie Hessing.

Istoricul bolii:Pacienta în vârstă de 22 de ani,a fost depistată la vârsta de 1 an cu

displazie luxantă de şold drept.A fost tratată cu atele,după metoda Pacii-Lorenz.La vârsta de 10
ani a suportat o intervenţie cu aparat de distensie Hessing. Pacienta este reinternată cu
simptomatologia pentru reevaluare chirurgicală.

Protocol medical actual :

Examen fizic general
-Greutatea 60 kg,talia 170 cm

-Tegumente şi mucoase normale

-Stare de conştienţă este cooperantă şi conştientă

-Stare de nutriţie normoponderală

-Aparat respirator:

-normal

-16 respiraţii/min
 -Aparat cardiovascular:

-normal

-TA: 120/70mmHg

-AV: 76 băt/min

-ritm cardiac regulat

-Sistem urinar:

-micţiuni fiziologice

-1400 ml/24h

-Sistem nervos:

-răspunsul la stimuli este prezent

-orientarea temporo-spaţială normală

-Aparat digestiv:

-abdomen mobil suplu nedureros la palpare,cu

mişcări respiratorii

-tranzit prezent

Pacienta preoperator prezintă:

-durere la nivelul şoldului

-mobilitate dezechilibrată

-anxietate

-inapetenţă

-insomnie

Examene de laborator efectuate preoperator:

-TQ – 14

-TH - 115

-HLG – Hb 13,4g%,Ht 43%

-AP 100%
 -Glicemia 76mg%

-Uree 21mg%

-TGO 40 UI/l

-TGP 23 UI/l

Tratament medicamentos preoperator:

-ser fiziologic 1000 ml

-glucoză 5% 500ml

-xilină 1%

-dextran 1fl.

-dormicină 1f.

-droperidol 1ml

-ketalar 20ml

-hidrocortizon 100mg

Pacienta a fost alimentată şi hidratată parenteral cu ser fiziologic şi glucoză 5%.

Postoperator

Pacienta a prezentat:

-greaţă postanestezie

-dificultate la eliminare din cauza poziţiei

-nu a putut să se odihnească suficient datorită poziţiei

impuse şi confortului modificat.

Evoluţie postoperatorie bună.

Tratament postoperator medicamentos:

-algocalmin 1f

-zinacef 4fl

-gentamicină 1f

-oxacilină 4g
 -diazepam 1tb

Aprecierea nursing a stării de dependenţă preoperator:

1.Nevoia de a evita pericolele – alterarea stării de confort;neliniştea faţă de alterarea propriei
înfăţişări.

2.Nevoia de a bea şi a se alimenta – alimentaţie şi hidratare deficitară

3.Nevoia de a elimina – dificultatea de a elimina

4.Nevoia de a fi curat şi a-şi proteja tegumenetele - posibilitatea de alterare a tegumentelor şi

mucoaselor

5.Nevoia de a dormi şi a se odihni – imposibilitatea de a dormi şi a se odihni.

Aprecierea nursing a stării de independenţă postoperator:

1.Nevoia de a respira – bolnava prezintă o respiraţie normală 16 respiraţii/min, empirică, fără

effort, silenţios, cu mişcări toracice.
2.Nevoia de a menţine temperatura corpului în limite normale – bolnava are o temperatură
constantă adaptabilă termic.
3.Nevoia de a fi ocupat şi de a se realiza – bolnava este preocupată de şcoală şi doreşte să
reînceapă activitatea şcolară cât mai curând.
4.Nevoia de a se recreea – bolnavul îşi petrece timpul liber în mod plăcut, citeşte ,vizionează
diverse programe.
5.Nevoia de a învăţa să-şi păstreze sănătatea – bolnava are multe informaţii despre boala sa,
pune întrebări şi cooperează cu personalul medical.
6.Nevoia de a acţiona conform propriilor credinţe şi valori – bolnava este de religie ortodoxă,
este religioasă, respectând restricţiile de religie.
7.Nevoia de a comunica – bolnava este o persoană sociabilă, se poate comunica cu ea despre
problemele personale.
8.Nevoia de a se îmbrăca şi de a se dezbrăca – bolnava cu toate că prezintă displazie luxantă de
şold drept are capacitatea de a se se îmbrăca şi de a se dezbrăca singură fără ajutorul personalului
medical
9. Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură – bolnava se poate deplasa singură,nu are
nevoie de ajutor medical.
Aprecierea nursing a stării de dependenţă postoperator:

1.Nevoia de a evita pericolele – alterarea stării de confort legată de poziţia impusă (DD).

2.Nevoia de a comunica – alterarea stării de sănătate fizică şi psihică, alterarea imaginii de sine.

3.Nevoia de a se mişca şi a avea o poziţie corectă – potenţial de adoptare a unei poziţii vicioase
necorespunzătoare vindecării.

4.Nevoia de a-şi păstra igiena corporală – potenţial de alterare al tegumentelor şi al mucoaselor

5.Nevoia de a dormi şi a se odihni – perturbarea programului de somn, calitatea somnului
nesatisfăcătoare.

6. Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca – potenţial de alterare a aparatului gipsat.

7.Nevoia de a se alimenta şi hidrata – aport nutriţional şi hidric scăzut.

8.Nevoia de a elimina – stare de disconfort datorită imposibilităţii de a elimina normal.

Aprecierea nursing a stării de independenţă postoperator

1.Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie -bolnava prezintă o respiraţie normală,fără

efort,cu mişcări toracice simetrice 16 respiraţii/min.Prezintă reflexul de tuse,secreţii
minime,mucoasă umedă.

2.Nevoia de a menţine temperatura corporală în limite normale - pacienta are o temperatură

constantă,adaptabilă termic.

3.Nevoia de a fi ocupat şi realizat - bolnava este preocupată de şcoală şi doreşte să-şi reînceapă
activitatea şcolară cât mai curând.

4.Nevoia de a se recreea - bolnava îşi petrece timpul liber în mod plăcut,citeşte,vizionează

diverse programe tv.

5.Nevoia de a învăţa să-şi păstreze sănătatea - pacienta are multe informaţii despre boala
sa.Pune întrebări şi cooperează cu personalul medical

6.Nevoia de a acţiona conform propriilor cerinţe şi valori - bolnava este de religie

ortodoxă,practicantă,respectă şi practică valorile spirituale. Bolnava se roagă respectând
restricţiile impuse de religie.
Proces de îngrijire
Îngrijirea pacientei preoperator

Nevoia Proble Manifestă Sursa Dignostic Intervenţii

fundame me de ri
de nursing Autono Deleg
ntală depende
de Obiectiv me ate Evalu
nţă dificult e are
dependenţ ate
ă

-durere - - -alterarea -psihote- -discut - -

la irascibilita Necuno stării de rapie cu algoca obiect
nivelul te aş-terea confort bolnav l-min iv
şoldului efectelo - a -ser atins.
-anxietate r - recoltare despre fiziolo
-risc postope neliniştea a eventu gic
crescut -mers faţă de analizelo
de neechilibr ra-torii alterarea r
ala 10%
at interv.
complic - propriei -
aţii - pierder înfăţişări. - -pentru glucoz
anticipare ea combate- calmar ă 5%
(staza eveniment imagini rea e îi
pulmon elor i de durerii ofer un -
1. ară, negative adrena
Nevoia sine. - ceai de
atrofie -lină
de a muscula pregătire tei şi îi 1f.
evita a adm un
ră)
pericolel preopera algocal -xilină
e -risc de torie în min 1%
accident vederea contra
are. conduitei durerii. -
. dexto
n 1f

-
dormi
ci-nă
1f.

-
ketala
r 20ml

123
 - - - - -să fie -am -ser -
alimentare inapete spitalizare aliment echilibra explica fiziolo obiect
şi nţă şi aţie şi tă hidric t gic iv
hidratare anxietat -durere, hidrata şi necesit 10% atins.
ineficientă e anticipare re nutriţion atea
a deficita al în unei -
eveniment ră. vederea bune glucoz
elor interv. hidrată ă 5%
2. negative ri şi am
Nevoia avut
de a bea grijă ca
şi a se pacient
alimenta a să
bea
lichide
neîndul
cite şi
care nu
provoa
că
gaze.

Nevoia Problem Manifes Sursa Dignosti Intervenţii

fundame e de tări c
de Autonom Deleg
ntală depende
de nursing Obiect e ate
nţă dificult ive Evaluare
depende ate
nţă

124
 - -stres - - - - -obiectiv
constipa spitaliz dificultat pacient administr atins.
ţie. - are ea de a a să ez
anxietat elimina poată
e - elimin bolnavei
aliment a. câteva g
-lipsa area de ulei
activităţi deficita de ricin
i ră. în seara
psihice. premergă
toare
intervenţi
3. ei.
Nevoia
-în ziua 
de a
elimina interv.

verific
dacă
pacienta
mai are
probleme
digestive
şi mă
asigur că
îşi
evacueză
vezica.

- -durere - - -să nu -în -obiectiv

incapaci la necoor posibilit fie dimineaţ atins.
4. tatea de nivelul do- atea de sursa a
Nevoia a-şi şoldului narea în alterare de intervenţi
de a fi acorda mişcări a infecţi ei
curat şi igiena - tegumen e nozo pregătesc
mobilita -durere 
a-şi personal telor şi combi câmpul
proteja ă. te mucoase ală operat.
tegumen dezechil i.
tele ibra-tă. - -
pregăti batijonar
rea ea zonei
câmpu de

125
 lui intervenţi
operat e cu
or. antiseptic
e
colorate
+1/2 din
coapsă şi
o
protejez
cu
pansame
nt steril.

Nevoia Problem Manifes Sursa Dignosti Intervenţii

fundame e de tări c
de Autono Deleg
ntală depende
nţă de nursing Obiecti me ate Eval
dificulta ve uare
depende te
nţă

- -durere -durere - - -adm - -

dificulta imposib calmare diazepa algoc obie
te în a -confort - ilita-tea a m al- ctiv
adormi modific anticipa de a pacient min atins.
at rea dormi şi ei pentru 1f.
evenim a se ca ea să
5. - ente-lor - poată -
nelinişt odihni.
Nevoia negativ combat dormi diaze-
de a e e e-rea pam
dormi şi durerii - 1tb.
- - adminis
a se anticipa
odihni spitaliza - trez
rea re. creeare algocal
element a unui min
elor confort pentru
negativ fizic şi calmare
e. psihic. a
durerii.

126
Îngrijirea pacientei postoperator
Nevoia Proble Manife Sursa Diagnostic Obiecti Intervenţii Evaluar
fundame me de stări de de nursing ve Autonom Deleg e
ntală depend depend dificult e ate
enţă enţă ate
1. -poziţie - - -alterarea - -am avut -ser -
Nevoia impusă irascibi interve stării de suprave grijă ca fiziol obiectiv
de a în litate nţia confort -gherea poziţia ogic realizat.
evita decubit - chirurgi legată de perfuzi bolnava 10%
pericolel dorsal tahicar cală poziţia ei să fie în -
e - die recentă impusă(dec - decubit gluco
perturb - -reacţia ubit dorsal). preveni dorsal şi ză 5%
area transpir post rea să aibă -
imagini aţie anestezi pneum piciorul algoc
i de - e oniei operat în al-
sine. imobilit - hipo uşoa-ră min
ate constrâ statice abducţie 1f
- nge-ri - -pt -
incapac fizice preveni evitarea zinoci
itate (aparat rea încărcării f i.v.
de a gipsat, atrofiei pulmona (2f,0,
efectua sonda muscul re 12)
activită urinară, are i-am -
ţi PEV). - făcut pac genta
- suprave tampona mi-
modific -gherea mente pe cină
area funcţiil spate cu 2f
dinami or alcool -
cii vitale -am oxacil
familiar - măsurat ină 4g
e. menţin TA -
erea 120/70m diaze
unei m Hg şi pam
poziţii P 1f
adecvat 80b/min -
e. -după metoc
scoaterea lo-
sondei prami
urinare d.
ajut
pacienta
să
foloseasc
ă plosca
şi
bazinetul

127
 .
-îi fac
masaj la
membrel
e
sănătoas
e.
-am
supraveg
heat
perfuzia
2. - -reacţii - -alterarea - - -
Nevoia alterare negativ sindro stării de favoriz încurajez obiectiv
de a a e legate m de sănătate a-rea bolnava - realizat.
comunic imagini de imobili fizică şi comu- să îşi
a i de alterare zare psihică nicării exprime
sine. a - -alterarea - sentimen
integrit interve imaginii de încuraj tele
ăţii nţii sine. a-rea -creez o
fizice. chirurgi bolnav ambianţă
-refuz cale. a să veselă
de a-şi vorbeas -conving
privi că şi pacienta
partea să-şi să
operată atingă participe
şi de a zona la
o operată activităţi
atinge. . cotidiene
.
3. - - - -potenţial - -am grijă - -
Nevoia restricţi incapac constrâ de adoptare menţin ca algoc obiectiv
de a se a ita-tea n-geri a unei e-rea pacienta al- atins.
mobiliza mişcări de a se fizice poziţii bolnav să stea în min
i mişca (aparat vicioase ei în decubit
impusă - gipsat) necorespun poziţia dorsal cu
de diminu - zătoare. decubit piciorul
conduit area interve dorsal drept în
a forţei nţie în uşoară
terapeu muscul chirurgi primele abducţie.
tică. are cală. 48 de Pt
ore. aceasta
- pun
imobili deoparte
-zare şi de alta
pasivă a
apoi piciorulu

128
 activă. i 2 perne
pt a
împiedic
a
schimbar
ea
poziţiei
piciorulu
i.
4. -poziţia - - -potenţial -să aibă - -
Nevoia impusă incapac constrâ de alterare a tegume dimineaţ obiectiv
de a-şi ita-tea nge-ri tegumentelo ntele a ajut - atins.
păstra de a-şi fizice r şi integre bolnava
igiena satisfac (aparat mucoaselor. - să-şi
corporal e şi a gipsat). păstrar acorde
ă acorda ea igiena
singură aparat bucală la
igiena gipsat pat
corpora curat -am grijă
lă. fără când
pete foloseşte
sau plosca să
deterior nu
at. murdărea
scă
gipsul
aşezând
bolnava
pe o
muşama
5. - -ore de -poziţia -perturbarea - - - -
Nevoia interve somn impusă modului de asigura administr algoc obiectiv
de a nţie insufici -confort somn rea ez 1f al- atins.
dormi şi chirurg ente modific -calitatea odihnei algocalm min
a se icală - at somnului necesar in şi 1 tb -
odihni recentă calitate - nesatisfăcăt e diazepa diaze
. a constrâ oare. refaceri m pam
somnul n-geri i după -creez
ui fizice. interve pacientei
deficita nţie un cadru
ră. intim şi
liniştit
pentru a
se putea
odihni.

129
6. - - -efect -aport --Asigur - -
Nevoia hidrata intolera secunda nutriţional preveni
pacientei regim pacient
de a se re şi nţă la r şi hidric rea
hidratare alime a este
alimenta ingesti activită anestezi scăzut. deshidr
a cu ceai ntar. aliment
şi e de ţi c ată-rii
neîndulci ată şi
hidrata aliment -greaţă - -t hidratat
e post aliment asigura
-în ă
nesatisf anestez e următoar
rea -nu
ăcă- ie. deficita unui
ele 4 zile prezintă
toare. re. aport
postoper semne
nutriţio
atorii îi de
nal
asigur o deshidr
masă
adecvat atare.
.bogată în
vitamine
şi
proteine.
7. -poziţia - -poziţie -stare de - -ajut -
Nevoia impusă dificult neadec disconfort monito pacienta bolnava
de a de atea de vată datorită ri-zarea să nu
elimina decubit a elimină imposibilită elimină urineze prezintă
dorsal elimina ri-lor. ţii de a ri-lor la ploscă proble
. elimina - evitând me de
normal. educare udarea - micţiun
a sau e sau de
pacient murdărir fecale.
ei cu ea
privire pansame
la ntului şi
modul menţiner
de ea
elimina posturii
re corecte
- -am grijă
asigura ca după
rea urinare
igienei. să asigur
bolnavei
igiena
intimă.
8. - - - -potenţial - -ajutarea -obietiv
Nevoia restricţi incapac interve de alterare menţin pacientei realizat.
de a se a ita-tea nţia al e-rea în
îmbrăca efectuă de a se chirurgi aparatului bolnav efectuare
şi rii îmbrăc cală gipsat. ei în a -
dezbrăc mişcări a şi (aparat poziţia integrală

130
a i de a dezbrăc gipsat). decubit a tehnicii
se a. dorsal -
îmbrăc în pregătire
a şi primele a
dezbră 24 de lenjeriei
ca ore la
impusa - îndemân
de ajutare a
conduit a pacientei
a pacient .
terapeu ei ăn
tică. scopul
satisfac
erii
nevoii.

Cazul clinic Nr.3

131
 CONCLUZII

1. Datorita afectiunilor de care sufera pacientii si care au avut ca rezultat aparitia

gonartrozei, in tratamentul acestei afectiuni vom actiona indeosebi asupra etiologiei.
Actionand in acest fel vom incerca diminuarea partiala sau completa a cauzei declansatoare.
2. Cazurile luate in studiu s-au prezentat intr-un stadiu avansat de artroza, fapt pentru care
tratamentul administrat dupa internare si-a pierdut din eficienta, castigand in importanta
tratamentul curativ si recuperator.
In principiu se va recomanda pacientilor o dieta care sa ajute la revenirea in greutate (in
cazurile de obezitate). In cazurile in care artroza are ca etiologie o probelema malformativa se
recomanda tratarea ei prin metode ortopedico chirurgicale, urmand apoi sa se efectueze o
terapie recuperatorie complexa.
3. In cazurile artrozice avansate, la pacientii varstnici unde nu mai putem vorbi de vindeacre
incercam sa amelioram durerea prin masaj terapeuntic, asuplizare si invatarea pacientului sa
mearga fara sa-si provoace durere.
4. In ceea ce priveste mersul ca atare, gonartroza determina o modificare in sensul cresterii
poligonului de sustinere, scaderea lungimii pasului, prelungirea timpului de sprijin pe membrul
inferior sanatos si scurtarea timpului de sprijin pe membrul bolnav.
5. In funtie de patologia asociata vor aparea si alte modificari, cum ar fi :
- in cazul unei obezitati marcate va aparea o disjunctie al trunchiului inferior fata de restul
corpului;
- mers specific gonartrozic, mersul algic cu dificultati in mentinerea echilibrului;

132
 BIBLIOGRAFIE

1. CLEMENT C. BACIU – ,,Anatomia functionala si biomecanica a aparatului locomotor”,

Editura Sport Turism, Bucuresti, 1977

2. CONSTANTIN ALBU - ,,Kinetoterapia pasiva”, Editura Polirom, Bucuresti, 2004

3. I. PANA, N. ROVENTA, M. VLADAREANU - „Radiodiagnostic Osteo-Articular”,

Editura Medicala Bucuresti, 1977

4. MARIANA CORDUN - ,,Hidrokinetoterapia in afectiuni reumatismale”, Editura ANEFS,

Editia a II-a, Bucuresti, 1999

5. MARIAN FIRIMITA - „Exercitul fizic un valoros medicament natural vol. II ”, Editura

Ceres, Bucuresti, 1981

6. MIOARA BANCIU - „Balneofizioterapie clinica si recuperare vol. II”, Editura Mirton

Timisoara, 1998

7. R. POPESCU, R. TRAISTARU, P. BADEA – ,,Ghid de evaluare clinica si functionala in

recuperarea medicala”, Editura Medicala Universitara, Craiova, 2004

8. TUDOR SBENGHE - ,,Kinetologie profilactica, terapeutica si de recuperare”, Editura

Medicala, Bucuresti, 1987

9. TUDOR SBENGHE - ,,Kinesiologie – Stiinta miscarii”, Editura Medicala, Bucuresti 2002

10. TUDOR SBENGHE - „Recuperarea medicala a sechelelor posttraumatice ale

membrelor”, Editura Medicala, Bucuresti, 1981

133