Poezia (din grecescul "ποίησις", poiesis, care are sensul de "facere" sau "creare") este

o formă de artă în care limba este utilizată pentru calitățile sale estetice și evocative,
pentru a completa sau a înlocui semnificația sa aparentă. Poezia poate fi scrisă
independent, în forma unor poeme discrete, sau poate apărea în conjuncție cu alte
arte, în opere dramatice în versuri, imnuri sau texte ale unor cântece.
Discuțiile pe tema poeziei au o istorie lungă. Aristotel este unul dintre primii filosofi
care au încercat să definească poezia în tratatul Poetica, care pune accent pe
utilizarea discursului în retorică, dramă, cântec și comedie.[1] Încercările de mai târziu
de a defini poezia au pus accentul pe trăsături cum ar fi repetiția sau rima și au
accentuat estetica prin care poezia se distinge de proză.[2] Începând de la
mijlocul secolului XX, poezia a fost uneori definită într-un sens larg, ca un act creativ
fundamental care utilizează limba.[3]

Evoluția poezieiModificare
 Antichitatea greco-latină: Aristotel, mimesis(formă de cunoaștere a lumii prin „imitația”
realității);
 Clasicismul: respectarea unor reguli formale și de conținut, respectarea modelelor antichității;
 Romantismul: sentimentul, pasiunea, fantezia;
 Lirica modernă: simbolismul: concentrarea asupra eului și a muzicii interioare a versului;
 Secolul al XX-lea: poezia pură (formă a extazului mistic), poezia ermetică (Încifrarea mesajului),
poezia obiectuală (lipsită de sens), poezia postmodernistă (ludicul, metatextul, banalizarea
expresiei și a problematicii).


Subspecii ale genului liricModificare

 Aubadă
 Caligramă
 Elegie
 Epigramă
 Gazel
 Glosă
 Haiku
 Idilă
 Limericks
 Odă
 Pastel
 Pastorală
 Poem în proză
 Rondel
 Rondou
 Sonet
 Tanka
 Triolet
 Waka