Caiet de studiu

ISTORIC
Cetatea Sighișoarei este cea mai spectaculoasă și mai bine păstrată cetate medievală din
Transilvania. Anumite scrieri istorice vorbesc despre întemeierea așezării cândva la sfârșitul
secolului al XII-lea, însă prima atestare documentară datează din anul 1280, când Sighișoara este
menționată într-un document sub denumirea de Castrum Sex. După cucerirea Transilvaniei de
către maghiari, regele Geza al II-lea va aduce în zonele limitrofe coloniști germani care întemeiază
așezări și se implică în apărarea granițelor regatului. Printre aceste așezări ale sașilor, întemeiate
în decursul secolelor XII-XIII, se numără și Sighișoara. Sașii erau națiune privilegiată în
Transilvania, cu dreptul de proprietate garantat de regalitate, iar în secolul al XIV-lea scaunele
săsești vor primi autonomie teritorială deplină, având o organizare independentă de cea a
statului maghiar.
Nucleul burgului sighișorean a fost fortificat în decursul secolului al XIII-lea, după invaziile
devastatoare ale tătarilor, prin construirea zidurilor de incintă. Cu toate acestea, Sighișoara apare
atestată ca cetate abia în 1367: civitas de Seguswar. Era centrul Scaunului Schässburg, din care
mai făceau parte șaisprezece sate.
Un rol extrem de important în dezvoltarea economică dar și social-politică a cetății l-au
avut breslele meșteșugărești. Breslelor transilvănene, printre care și cele din Sighișoara, le va fi
reînnoit statutul printr-un document din 1376. Se face referire cu această ocazie la 19 bresle care
grupau în organizarea lor un număr de 25 de meserii.
În decursul secolului al XV-lea cetatea dobândește forma sa actuală cu zidurile de incintă
crenelate, cu drumurile de strajă, cu cele 14 turnuri și 5 bastioane dintre care astăzi s-au mai
păstrat 9 turnuri și 2 bastioane. În interiorul zidurilor existau 164 de locuințe și 13 clădiri publice.

TURNUL COSITORARILOR (5)

Turnul Cositorarilor, având o înălțime 25m, are înfățișarea cea mai arhaică dintre toate
turnurile existente ale Cetății. Datorită faptului că are o poziție privilegiata, acesta domină o
bună parte a orașului de jos. Acesta a fost construit cel mai probabil odată cu zidul cetății,
turnul a suferit in secolul al XV-lea, modificări la partea superioară, dictate de dezvoltarea
strategiei militare din perioada respectivă. În plan, baza turnului este dreptunghiulară, două
niveluri sunt construite sub forma unui plan pentagonal, iar în ultimul etaj planul devine de
forma octogonală, sprijinindu-se pe consolele robuste. Mai mult, și acoperișul de țiglă al
turnului se desfășoară la rândul său pe un plan hexagonal.
Astfel aceste neregularități îi dau în general un caracter extrem de expresiv, plin de
trufism și un contur foarte original, care se afirmă puternic în imaginea siluetei generale a
cetății. Așezat solid în locul său trainic, turnul stă nemișcat în locul său de veghe înfruntând
secolele. Tencuiala, o mărturie extrem de valoroasă în istoria turnului, este ciuruită de
numeroasele lovituri de cartușe si ghiulele care se presupun că ar data din luptele din 1704.
Bastionul din fața lui, adăugat probabil în secolul al XVI-lea, este astăzi umplut de
pământ, plantat cu câțiva copaci și amenajat cu bănci, fiind gandit ca loc de recreere. Dar
datorită faptului că este închis aproape toată perioada anului, oamenii nu se pot bucura de
priveliștea panoramică care este oferită de terenul natural și de poziția atent aleasă de
construire a turnului. Nevoia de construire a bastionului a apărut în secolele al XVI-lea și XVII-
lea, moment în care armele de foc se dezvoltă deci și mecanismele de apărare trebuiau
perfecționate.

AMPLASAMENT/CONTEXT
Zona propusă face parte din rezervația de arhitectură și urbanism - " Zona istorică
rezervată Sighișoara" cu statut de monument istoric conf. Legii nr.422/2001, zona figureaza pe
Lista monumentelor istorice la nr. 27 E 021. Orașul Sighișoara este situat în partea de sud a
județului Mureș, la vărsarea pârâului Saeș cu râul Tarnava Mare - pozitie geografică se
caracterizeaza printr-o depresiune, limitată la nord de versantul stâng al văii Tarnava Mare, la V
de versantul drept al pâraului Saeș; la E și S de versanții unei văi înguste. Legătura municipiului
cu teritoriul înconjurător se realizează prin căi ferate și rutiere ce stabilesc legături majore cu
restul țării. Sighișoara se află la 120 km de Brașov, la 40 km de Mediaș și 95 km de Sibiu, cele
mai importante orașe ale zonei, centre istorice cu traditie arhitecturala constituită în perioada
evului mediu.
Cea mai importantă trăsătură a orașului este separația evidentă a celor doua părți
componente: Cetatea și orașul de jos – diferențierea dintre acestea este accentuată prin
diferenta de nivel și bariera verde formată din plantatiile de copaci care acopera Dealul Cetatii.
Cetatea este alcătuită din așezarea medievală, înconjurată de fortificații și dominată de vechea
biserică gotică situată pe punctul cel mai înalt al colinei. La poalele dealului cetății, se află orașul
de jos cu cartiere vechi și noi, întins pe ambele maluri ale Tarnavei și pe văile formate de
dealurile din jur. Cele două zone alcatuiesc o unitate organică, se completeză reciproc și s-au
dezvoltat concomitent, avand funțiuni complementare.
Centrul istoric din Sighișoara este format din Citadela - așezare fortificată localizată pe
dealul abrupt ce domină valea Târnavei și orașul de jos. Acest aspect conferă sitului o
configurare urbană de o particularitate ce deriva din adaptarea așezării la formele reliefului. Pe
tot parcursul istoriei așezării, nucleul istoric a continuat sa fie centrul de importanță deosebită
al așezării care s-a dezvoltat în jurul orașului de jos. Locuit și în zilele noastre, centrul istoric
Sighișoara se definește ca cel mai reprezentativ sit urban medieval din Transilvania. În
comparație cu celelalte orașe istorice din Romania, acest centru istoric îsi pastreză în cea mai
mare parte neatinsă, de-a lungul timpului, organizarea spatiului urban (reteua stradala,
parcelaraul) ca un limbaj arhitectural al construțiilor ce o compun.
Așezarea se caracterizează printr-o mare densitate a cladirilor cu valoare de monument
istoric ce constituie ansambluri expresive prin relativa diversitate a tipologiei, de aceea traseele,
spatiile urbane sunt adaptate reliefului so creeaza prin succesiunea lor efecte de surpriză de un
pitoresc deosebit. Dat fiind faptul că în cea mai mare parte, populația săsească a părăsit
Transilvania, centrul istoric Sighișoara, este cea mai bine conservată dintre așezările săsești
transilvănene, reprezintă un martor reprezentativ pentru acest tip de cultură ce-și are originea
în centrul și estul Europei. Adaptarea orașului la configurația caracteristică a reliefului a condus
la o varietate a sistemului parcelar și la structurarea planimetrică a spațiilor urbane și a
tipologiei construcțiilor. Specificitatea compozițională constă în marcarea clară a axelor majore
ale compoziției și dozarea accentelor volumetrice.
Expresivitatea compozitiei urbane este perceptibilă din îmbinarea celor două
caracteristici urbanistice. Înafară de structura urbana originară (rețea stradală, parcelar),
centrul istoric Sighșoara reușește să păstreze nemodificat țesutul de construcție medieval:
ansamblurile de locuințe datate din perioadele istorice - sec. XV-XIX, cladirile de locuit
reprezentative și centura de fortificații alcătuită din ziduri și turnuri.

EXEMPLE DE RESTAURARI
Cetatea Feldioara (1)
Ridicată de Cavalerii Teutoni, Cetatea Feldioara este cea mai veche fortificație din
județul Brașov fiind atestată documentar de la 1225. Avea la momentul construcției, ziduri
puternice, fiind cea mai importantă fortificație ridicată de teutoni în Transilvania. Construită pe
o stâncă calcaroasă înaltă de 150 metri, cetatea a fost extinsă după aceea cu ajutorul sașilor din
Râșnov, Cristian și Vulcan. Laturile de vest, nord și est erau apărate de o galerie continuă, două
anteforturi și șapte turnuri. Pe latura de sud, mai abruptă, erau numai două turnuri.
Cetatea a fost distrusă în 1430 de turci precum și de Vlad Ţepeș în campania din 1457,
locuitorii refăcând-o în același an. În anii comunismului a fost lăsată de izbeliște și a ajuns
aproape o ruină. Din ea s-au mai păstrat doar turnul din Nord-Vest, fântâna din mijloc, temelia
de piatră a capelei, precum și o bună parte din pivniță.
Descoperirile arheologice au evidențiat că dealul cetății a fost locuit cu mii de ani în
urmă, fiind scoase la lumină artefacte surprinzător de bine conservate din perioadele neolitică
(cultura Cucuteni), geto-dacică și medievală, care vor fi expuse în muzeele care vor exista în
turnurile cetății.
Potrivit Centrului de Informare Turistică Feldioara, la Cetatea Teutonilor au fost
restaurate toate turnurile și zidurile de incintă (turnurile de Nord, Sud, Est, Vest și zidul Zwinger
de protecție), iar fortificațiile teutone inițiale au fost conservate. În curtea interioară au fost
puse în valoare, prin marcare la nivelul solului, resturile unei capele inițiale și ale unei mănăstiri
cisterciene. De asemenea, a fost reconstruită fântâna și s-a amenajat un spațiu de belvedere pe
zidul de strajă, de unde poate fi admirată panorama Ţării Bârsei.
În condițiile în care forma inițială a cetății nu a fost cunoscută în totalitate, au fost
reconstruite doar turnurile și zidurile despre care existau informații certe cu privire la aspectul
lor. S-au făcut lucrări de consolidare, subzidiri, injectări și alte forme conservare a zidurilor
vechi, după care a urmat reconstrucția, folosindu-se piatră, cărămidă, lemn și învelitori din țigle
ceramice. S-a ales ca moment de restaurare secolul al XVII-lea, atunci când cetatea era tencuită.
Pentru a nu se face confuzia între zidurile inițiale și ceea ce s-a construit acum, constructorii au
folosit lemnul.

Turnul Mănăstirii Preajmer, Brasov (2)

Cetatea Prejmer care adăposteşte Biserica Fortificată din localitate este una dintre cele
mai bine păstrate fortificaţii din Europa, dar şi cel mai vechi monument istoric din Braşov. A fost
construită în 1211 de către Cavalerii Teutoni, în stil gotic şi este înscrisă pe lista patrimoniului
cultural modial UNESCO. Pentru a se apăra de invaziile turceşti, locuitorii aşezării, la origine saşi,
construiesc în secolul al XV-lea zidurile Cetăţii Ţărăneşti. Cetatea are forma unui cerc care
înconjoară Biserica Evanghelică, ziduri înalte de 12 metri şi groase de 3-4 metri. Cetatea a fost
atacată de 50 de ori de turci. Se spune că cetatea a picat o singură dată în mâinile duşmanilor,
dar doar pentru că veniseră ca prieteni, iar după ce au pătruns în cetate s-au transformat în
cuceritori.
Cetatea Prejmer este printre puţinele obiective turistice care nu au fost distruse de
comunişti. Între 1960 şi 1973, statul român, inclusiv Ceauşescu cu mâna lui, a semnat o
investiţie de 18 milioane de lei. pentru restaurarea ei. Din 1992 cetatea aparţine Fundaţia
Saşilor Transilvăneni.

Centru de interpretare a culturii traditionale Alma Vii,

Restaurare si refunctionalizare a incintei fortificate
Proiectul are la bază un proiect anterior implementat de Mihai Eminescu Trust și
Institutul Norvegian pentru Cercetarea Patrimoniului Cultural în Alma Vii. În urma analizei DIVE
(Describe, Interpret, Valuate, Enable – analiză a peisajului și patrimoniului), realizată în cadrul
acestui proiect după o metodologie propusă de partenerul norvegian, fortificația săsească a fost
identificată ca fiind cel mai important element al patrimoniului cultural local. Au fost de
asemenea determinate oportunități de valorificare a acestui obiectiv pentru dezvoltarea
economică și socială a comunității locale.
Pe baza experienței acumulată de către MET prin proiectele implementate cu succes în
alte sate din Transilvania, au fost identificate următoarele obiective pentru noul proiect:
• Se va integra în contextul internațional prin obiectivul general de a crea un model de
bună practică în dezvoltarea durabilă locală și regională prin restaurarea și interpretarea
corespunzătoare a patrimoniului cultural material și imaterial multietnic al Transilvaniei.
 • Va răspunde nevoilor locale prin crearea de oportunități durabile de ordin economic
pentru a genera venituri prin valorificarea de către comunitate a patrimoniului existent.
• Va răspunde nevoilor regionale prin reprezentarea și interpretarea corectă a culturii
tradiționale multietnică (românească, săsească și romă în particular) din Transilvania către
publicul național și internațional.
Rezultatele principale ale proiectului vor fi următoarele: restaurarea incintei fortificate
din Alma Vii, cu 4 turnuri şi o clădire de acces, care vor fi transformate într-un Centru pentru
Interpretarea Culturii Tradiționale ce va include spaţii expoziţionale şi de demonstrații a
patrimoniului imaterial; o cercetare româno-norvegiană în arheologie medievală construită;
documentaţie de fotogrametrie a sitului de patrimoniu Alma Vii; realizarea unui film
documentar pentru promovarea sitului de patrimoniu.
Pentru a asigura succesul, continuitatea și longevitatea rezultatelor proiectului, actorii
locali vor fi consultaţi şi implicaţi în fiecare etapă de planificare și implementare a proiectului.
Localnicii vor fi informați cu privire la oportunitățile create prin acest proiect, iar o parte dintre
ei va fi implicată direct în dezvoltarea de produse și servicii. Fundaţia Mihai Eminescu Trust, prin
activităţile pe care le desfășoară în interiorul comunității, urmăreşte transferul responsabilităţii
către localnici, în scopul de a asigura sustenabilitatea rezultatelor obţinute prin acest proiect.
Pentru promovarea proiectului şi a Centrului pentru Interpretarea Culturii Tradiţionale
vor fi încheiate parteneriate cu centre de informare turistică regionale și naționale pentru a
atrage câţi mai mulţi vizitatori în zonă. Vor fi de asemenea realizate 10 filme documentare de
scurt metraj, care vor fi accesibile publicului larg

Turnul sudic al Catedralei Romano-Catolice, Alba Iulia (3)

Turnul Sudic al Catedralei Romano-Catolice “Sfântul Mihail” din Alba Iulia, construit în
mai multe etape între secolele XIII – XVI, a fost restaurat şi reamenajat. De asemenea, în
interiorul catedralei a fost montat, lângă Poarta Sudică, un lift special pentru persoanele cu
dizabilităţi, care va asigura astfel accesul neîngrădit într-o clădire de patrimoniu inclusiv pentru
turiştii şi enoriaşii cu probleme locomotorii.
În vederea creşterii atractivităţii obiectivului de patrimoniu, în cadrul proiectului au fost
amenajate şi spaţii pentru organizarea de expoziţii, atât de prezentare a procesului şi
rezultatelor restaurării Catedralei şi a Palatului Arhiepiscopal, cât şi de expunere a unor obiecte
de patrimoniu.
În turnul reamenajat pot fi admirate o statuie cioplită în lemn a Maicii Domnului, rar
întâlnită în Transilvania, copie a icoanei “Immaculata din Freising”, dar şi sculpturi
reprezentându-i pe Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, provenite din structura vechiului altar al
bisericii din Săcele, judeţul Braşov.
Tot în cadrul expoziţiei amenajate în turnul sudic pot fi văzute cinci picturi care, la
reabilitarea din secolul al XVIII-lea a altarului principal în stil baroc situat în sanctuar, au fost
duse la o biserică din Harghita, iar acum, după două secole, acestea au revenit la locul de
origine. În expoziţie mai pot fi văzute şi copii ale unor basoreliefuri amplasate deasupra
contraforţilor, dar şi sculpturi originale înlocuite de pe faţada exterioară estică a transeptului.

Reabilitarea Palatului Cultural din Blaj (4)

Palatul Cultural din Blaj a fost proiectat în anul 1930 de către arhitectul bucureștean
Victor Smigelschi, clădirea urmând să servească în primul rând pentru evenimentele inițiate de
Asociația Culturală ASTRA. Începând cu anii ’60 în clădire a funcționat cinematograful orașului,
ocazie cu care s-au adus și primele modificări asupra clădirii și curții interioare a acesteia. În
paralel cu această funcțiune, la etaj au fost amenajate pe rând Muzeul de Istorie și Etnografie al
Blajului, Biblioteca orășenească și Centrul de radioficare Blaj, toate aducând diverse adaptări
funcționale spațiului interior.
În iarna anului 1995 un violent incendiu distruge o mare parte din clădire, fiind puternic
afectate acoperișul sălii de spectacole și spațiul interior al acesteia. În urma acestei traume,
clădirea a rămas în ruină până în anul 2012 când s-a inițiat proiectul de reabilitare și re-
funcționalizare a acesteia. Prin acest proiect, promotorul a dorit realizarea unei săli
multifuncționale flexibile, care să beneficieze atât de un iluminat natural cât și de unul
controlat, care să poată adăposti o gamă cât mai largă de evenimente culturale pentru
comunitate: concerte, baluri, conferințe, expoziții, piese de teatru ș.a.
Prin mijloace minime, reversibile (structura metalică a acoperișului sălii, detașată prin
cele două luminatoare, cărămida lăsată aparentă, tavanele false din oțel preoxidat) se
amintește de spațiul interior afectat de flăcări dar și de un ambient cultural a cărui istorie a fost
scrisă în straturi fine. Lucrările executate prin acest proiect de reabilitare și refuncționalizare au
grade complexe de intervenție. S-a început cu consolidări structurale și cu refacerea tuturor
șarpantelor și învelitorilor. Odată definit și consolidat volumul major, a urmat refacerea finisaje-
lor interioare și exterioare căreia i s-a adăugat, după o atentă documentare, reabilitarea
tâmplăriei originare la ușile de intrare (singurele păstrate) și refacerea tâmplăriei interioare și
exterioare conform informațiilor desenate din tablourile de tâmplărie inițiale.
Instalațiile sanitare, electrice, de încălzire, cât și realizarea instalației de ventilație au
avut proiecte speciale atent coordonate astfel încât să respecte noua spațialitate a palatului a
cărei nouă vocație este flexibilitatea în utilizare. Realizarea mecanicii de scenă a răspuns
exigențelor de versatilitate a spațiului de spectacole și evenimente. Montarea sistemului de
obturare al luminatoarelor a constituit o performanță tehnică. Amenajările exterioare din
curtea Palatului au conciliat cu eleganță suprafețe minerale și vegetale, interiorul cu exteriorul,
lumea palatului cu universul urban.
Palatul Cultural din Blaj devine, prin intervențiile de reabilitare recente, un
program arhitectural complex, versatil, a cărui identitate este redată orașului printr-o iterație
contemporană, convingătoare. Acest proiect mărturisește un exemplu de excelentă practică
prin care valorile patrimoniale pot fi înviate într-o cheie de lectură actuală și deschisă.
Alma Vii, primul centru de formare în meserii tradiționale din România-cursuri de
formare. Ce învățăm astăzi Școala veche din satul Alma Vii, jud. Sibiu, a fost salvată de la
demolare şi reconstruită de către Fundația Mihai Eminescu Trust. Această clădire istorică
găzduieşte acum alt gen de școlari prin Centrul de Formare pentru Meserii Tradiţionale destinat
dezvoltării profesionale a populaţiei rurale şi susţinerii meseriilor tradiţionale şi meşteşugurilor.
Aici oamenii locului pot urma programe de formare profesională i ̂n meserii tradiţionale: zidărie,
dulgherie, fierărie, i ̂mbinări i ̂n lemn, restaurare de porţi şi ferestre tradiţionale.
Pe lângă acestea, sunt disponible şi cursuri de limba engleză, contabilitate primară,
agroturism, tocmai pentru a le fi mai ușor sătenilor să interacționeze cu vizitatorii. I ̂n vechea
școală funcţionează şi un Centru de Informare pentru Patrimoniu care oferă localnicilor
consultanţă gratuită. Centrul este deschis şi orășenilor pentru organizarea de seminarii, cursuri,
şcoli de vară, cazarea şi masa fiind asigurate în casele de oaspeţi ale localnicilor.

ISTORIA BRESLELOR DIN SIBIU (sec. XIV-XIX)

Dezvoltarea economică şi socială a Sibiului poate fi corelată cu apariţia şi organizarea
breslelor, atestate documentar încă din secolul al XIV-lea. Breslele reuneau meșterii, care
practicau aceeași meserie. Cel mai vechi statut emis pentru breslele din sudul Transilvaniei este
cel din 9 noiembrie 1376, aprobat de reprezentanţii celor Şapte Scaune şi ai meşteşugarilor,
pentru breslele din Sibiu, Sebeş, Sighişoara şi Orăştie.
În funcţie de meseria aleasă, tânărul trebuia să treacă printr-o perioadă de probă de
două până la şase săptămâni, timp în care meşterul hotăra dacă era apt să practice meşteşugul
respectiv. Acceptarea în rândul ucenicilor presupunea plata unor taxe către breaslă şi
organizarea unei mese la care participau membrii acesteia. Din acel moment ucenicul trecea
sub autoritatea meşterului, care, timp de doi până la patru ani cât dura perioada de ucenicie,
trebuia să-l înveţe meserie şi să se ocupe şi de educaţia sa. Această etapă se încheia într-un
cadru festiv cu eliberarea certificatului de ucenic.
După ucenicie urma cea de a doua etapă de pregătire, tânărul devenind calfă. Acest
statut era obţinut după achitarea unei taxe şi oferirea unei mese membrilor breslei. Deşi
rămânea sub tutela meşterului, care era obligat să-i ofere casă şi masă, calfa, spre deosebire de
ucenic, era retribuită pentru munca depusă cu o sumă de bani stipulată în statutul breslei. Una
din „aventurile” vieţii de calfă era călătoria, care, din anul 1512 a devenit obligatorie. Aceasta
dura între doi şi patru ani, timp în care tânărul trebuia să colinde oraşele în care meşteşugul pe
care urma să-l practice era bine reprezentat.
Ajuns în oraş, el trebuia să se prezinte şi să se legitimeze la părintele calfelor. Acesta era
obligat să-i găsească un meşter care să-l iniţieze în tainele meseriei şi să-i ofere casă şi masă. La
întoarcerea acasă, calfa pregătea lucrarea de meşter, care demonstra că şi-a însuşit meşteşugul
şi poate fi primită în breaslă. Pentru a fi numit meşter şi a se bucura de toate drepturile, avea şi
obligaţia de onoare să ofere o masă membrilor breslei şi să se căsătorească. Preţul intrării în
breaslă era diferit în funcție de meșteșugul ce urma a fi practicat.
Breslele au avut în principal un rol economic prin reglementarea producţiei şi a calităţii
produselor, a desfacerii mărfurilor, a procurării materiei prime, a înfiinţării de noi ateliere. În
sprijinul lor au fost date numeroase hotărâri prin care se combătea concurenţa între breslele de
acelaşi fel şi a meşterilor nebreslaşi, iar vânzarea produselor şi aprovizionarea cu materii prime
era protejată prin privilegii.

BREASLA COSITORARILOR
Breasla cositorarilor sibieni era în secolul al XVI-lea alături de cele din Mediaş,
Sighişoara, Braşov, una din cele mai mari din Transilvania. Cel mai vechi statut al breslei datează
de la începutul secolului al XVI-lea, fiind apoi reînnoit în 1568. Pe lângă prevederile referitoare
la preţul produselor, protecţia faţă de meşterii nebreslaşi şi comercianţi el stabilea şi
obligativitatea marcării produselor şi a respectării unui raport optim între metale („la 10 funţi
cositor, 1 funt plumb”). Dacă statutul amintit are doar câteva articole referitoare la calfe, din
anul 1561 s-a păstrat un statut al acestora cu 25 de articole, confirmat în anul 1578. Proba de
meşter trebuia executată de calfe în două săptămâni şi consta în executarea mai multor vase:
un castron, o cană cu picior, o ploscă şi un vas pentru spălat.
Un document din anul 1580, confirmat în anul 1602, apăra prin prevederile sale meşterii
cositorari interzicând repararea şi prelucrarea vechilor obiecte, ca şi importul şi vânzarea de
către negustori a obiectelor din cositor.
În anul 1556 cositorarii sibieni erau menţionaţi ca apărători ai bastionului Haller
împreună cu olarii, iar în anul 1575, împreună cu meşterii lăcătuşi, un turn. Numărul vaselor din
cositor care s-au păstrat este relativ mic datorită topirii lor pentru turnarea altora sau, în vreme
de război, pentru turnarea tunurilor. Piesele păstrate – vase de bucătărie, obiecte liturgice, de
breaslă sau decorative – au o mare varietate tipologică şi stilistică.

CONCLUZIE
STRATEGIE DE INTERVENTIE:
Țiglele se vor păstra în formă actuală, atât cele solzi cât și cele în formă de șiță, în afara
celor sparte care se vor înlocui cu țigle fabricate prin procedee tradiționale. Tencuială pe bază
de mortar de ciment se va înlătura, iar ce rămâne dedesubt se va curăța prin spălare și
biocidare, după care se va aplica o tencuiala ștearsă pe bază de mortar de var hidraulic.
Tencuiala originală se va conserva (se fixează și se tivuieste) și va fi completată cu tencuială
ștearsă din mortar pe bază de var hidraulic. Piatra și zidăria rămase aparente se vor curăța prin
spălare și biocidare, iar rosturile prin suflare cu aerograf. Apoi se va acoperi cu tencuială
ștearsă din mortar pe bază de var hidraulic. Fisurile se vor curăța prin suflare cu aerograf și
biocidare, dupa care se vor umple cu tencuială din mortar pe bază de var hidraulic. În toate
cazurile, în tencuială din mortar pe bază de var hidraulic se vor adăuga pigmenți specifici, dacă
se găsesc în urma analizei unei probe de tencuială originală. Găurile de ghiulea și de cartuș se
vor conserva, fiindcă constituie mărturii istorice.
REFERINTE FOTO

(1) Cetatea Feldioara

(2) Mănăstirea Preajmer

(3) Turnul sudic al Catedralei Romano-Catolice, Alba Iulia

(4) Palatului Cultural din Blaj

(5) Turnul Cositorarilor

 BiBLIOGRAFIE

Anghel, Gheorghe. Cetăți medieval din Transilvania, Bucuresti: Meridiane, 1972.

Duboway, Erich. Sighișoara un oraș medieval. Bucuresti: Ed. Tehnica, 1957.
Giurgiu, Emil, Sighișoara. București: Ed. Sport-Turism. 1982.
Roth, Victor, Geschichte de deutschen baukunst in Siebenbourg in: studien zur deutschen
kunstgeschichite. Strassburg, 1914.
Materiale și Cercetări Arheologice , Serie Nouă VI, Editura Academiei Romane, 2010.

BIBLIOGRAFIE ONLINE
https://www.igloo.ro/reabilitarea-si-refunctionalizarea-palatului-cultural-din-blaj/
http://www.romaniacurata.ro/tigla-industriala-in-culori-tipatoare-ultima-moda-in-materie-de-
restaurare-la-bisericile-fortificate-din-transilvania-raport/
https://www.mihaieminescutrust.ro/alma-vii-prima-biserica-fortificata-din-transilvania-
refunctionalizata-si-redata-comunitatii/
https://www.hotnews.ro/stiri-kultur_sibiu_ro-21946116-video-valea-viilor-povestea-cele-mai-
spectaculoase-imagini-aeriene-biserica-fortificata.htm
https://www.historia.ro/sectiune/actualitate/articol/cetatea-feldioara-redeschisa-dupa-30-de-
ani-fortificatia-cavalerilor-teutoni-a-fost-reconstruita-din-temelii-video
https://limbaromana.org/revista/din-istoria-breslelor-sibiene-sec-xiv-xix/
https://www.uar-bna.ro/2014/proiecte/d/107/
 Expunerea scrisa a ideii si principiilor

Avand in vedere starea actuala a cetatii si faptul ca nu isi atinge potentialul de patrimoniu
cultural, este nevoie de intocmirea unui proiect de restaurare a acesteia si de o initiativa de
reanimare a activitatilor care se pot desfasura atat in jurul cat si inauntrul ei. Cetatea se afla in
inima orasului Sighisoara si reprezinta un pol urban cu o valenta deosebit de importanta in
evolutia asezarii.
Pasul nostru inspre acest demers este reprezentat de o propunere pentru restaurarea
Turnului Cositorarilor si a bastionului alaturat. In prezent turnul impreuna cu bastionul nu sunt
deschise publicului, la fel ca restul turnurilor de breasla. Un proiect general poate alcatui un
traseu care leaga aceste edifcii intr-un parcurs firesc, unde vizitatorii ar putea sa invete despre
istoria fiecarei bresla si mestesugul practicat.
Proiectul nostru propune activarea si utilizarea in paralel a turnului, a bastionului si a
drumului de straja. In vederea recuperarii mestesugului practicat de cositorari, ansamblul va
gazdui activitati care sa relateze prin diverse metode despre aceasta meserie pierduta. In cadrul
bastionului am amenajat spatiul astfel incat sa fie utilizat atat pentru activitati practice precum
ateliere de creatie, lucru manual si cursuri de vara cat si divertisment, concerte si piese de teatru
in aer liber, seara de film si altele. Mobilierul sugerat este modular, usor de depozitat si de folosit
ca mese de lucru sau asamblat pentru organizarea unei scene. De asemenea, exista si scaune
pliabile, perne, pufuri. Vom folosi relieful natural in favoarea desfasurarii activitatilor, partea
plana fiind avantajoasa pentru intalnirile de lucru, activitatile practice sau amenajarea scenei
modulare, iar zona de deal sa devina o gradena naturala care sa priveasca catre zona de lucru sau
de spectacol. Turnul va adaposti expozitii cu tema cositorarilor pe toate cele 4 niveluri. Parterul
si etajele 1, 2 si 3 sunt dedicate obiectelor lucrate in cadrul atelierelor, unde acestea vor fi expuse
si eventual, vandute. Ultimul nivel este ocupat de expozitia permanenta cu obiecte si informatii
despre Breasla Cositorarilor, istoria arhitecturii turnului si istoria cetatii. De la etajul 1 este de
asemenea un acces catre drumul de straja pe care il vom deschide vizitatorilor. Anexele de sub
drumul de straja pot fi dedicate negustorilor in perioadele targurilor cu specific.
Interventiile in interiorul si exteriorul turnului vor fi urmatoarele: tiglele se vor pastra in
forma actuala, atat cele solzi cat si cele in forma de sita, in afara celor sparte care se vor inlocui
cu tigle fabricate prin procedee traditionale. Tencuiala pe baza de mortar de ciment se va
inlatura, iar ce ramane dedesubt se va curata prin spalare si biocidare, dupa care se va aplica o
tencuiala stearsa pe baza de mortar de var hidraulic. Tencuiala originala se va conserva (se fixeaza
si se tivuieste) si va fi completata cu tencuiala stearsa din mortar pe baza de var hidraulic. Piatra
si zidaria ramase aparente se vor curata prin spalare si biocidare, iar rosturile si prin suflare cu
aerograf. Apoi se va acoperi cu tencuiala stearsa din mortar pe baza de var hidraulic. Fisurile se
vor curata prin suflare cu aerograf si biocidare, dupa care se vor umple cu tencuiala din mortar
pe baza de var hidraulic. In toate cazurile, in tencuiala din mortar pe baza de var hidraulic se vor
adauga pigmenti specifici, daca se gasesc in urma analizei unei probe de tencuiala originala.
Gaurile de ghiulea si de cartus se vor conserva, fiindca constituie marturii istorice. Scarile
interioare se vor inlocui cu alte scari cu structura din lemn. La ultimul etaj, vom instala perimetral
o pardoseala ridicata, dintr-un grilaj metalic amplasat pe grinzi metalice profil I.