Sunteți pe pagina 1din 2

Expoziția Universală de la Paris din 1900

Referat realizat de Luigi Candido, regie anul II


Exposition Universelle din anul 1900 a fost un Târg international organizat la Paris, în Franța,
între 14 aprilie și 12 noiembrie 1900, pentru a celebra realizările secolului trecut și pentru a
accelera dezvoltările în veacul următor. Stilul prezent la Expoziție s-a numit Art Nouveau. La
târgul vizitat de aproape 50 de milioane de persoane au fost expuse diferite mașinării, invenții
și arhitecturi, care acum sunt recunoscute în toată lumea, inclusiv Marea Roată Paris-
Ferris, păpușa Matrioșka, motorul diesel, filmele cu sunet, scările rulante și telegrafonul (primul
reportofon magnetic).
Art Nouveau (Noua Artă) și-a luat supranumele de la Maison de l'Art Nouveau (Casa Noii Arte),
o galerie de artă deschisă în anul 1895 de către artistul franco-german Siegfried Bing, galerie ce
prezenta noul stil. În Franța, Art Nouveau a fost numită uneori și "Stilul Modern", datorită
rădăcinilor în Mișcarea de Arte și Meserii, Style moderne, Style 1900, Stilul Jules Verne, Stilul
Métro (după intrările din sticlă de la metrou, concepute de Hector Guimard), Arta Belle Époque
sau Arta sfârșitului de secol.

Exposition universelle de la Paris a marcat apogeul Art Nouveau. Între aprilie și noiembrie 1900,
a atras milioane de vizitatori de pe tot mapamondul și a prezentat arhitectura, designul,
sticlăria, mobilierul și obiectele decorative ale stilului. Arhitectura Expoziției a fost deseori un
amestec între stilul Art Nouveau și cel Beaux-Arts: principala sală de expoziție din cadrul Grand
Palais-Marelui Palat avea o fațadă Beaux-Arts complet neînrudită cu scările în stil Art Nouveau
din interior.
Grand Palais des Champs-Élysées

Expoziția i-a făcut cunoscuți, în special, pe designerii francezi, fiecare dintre ei realizând lucrări
special pentru Expoziție: cristalul și bijuteriile Lalique; bijuteriile lui Henri Vever și Georges
Fouquet; sticla Daum; Manufactura națională de Sèvres din porțelan; ceramica lui Alexandre
Bigot; lămpile și vazele sculptate în sticlă ale lui Emile Gallé și Louis Comfort Tiffany; mobilierul
lui Édouard Colonna și Louis Majorelle; și multe alte arte și meserii proeminente din toată
Europa și de pe tot Globul. Tot la acest Târg, Siegfried Bing a prezentat un pavilion denumit Art
Nouveau Bing, în care au fost expuse șase interioare diferite, decorate în întregime în acest Stil.
CINEMATOGRAFIA ȘI SUNETUL

Afiș al vremii ce o are în prim plan pe actrița


de teatru Sarah Bernhardt lângă o listă cu 18
nume de "artiști faimoși" prezentați într-o
"vizionare animată" la EXPO Paris 1900,
folosind sistemul Gratioulet-Lioret.

Cu toate că au trecut decenii până ca filmele cu sonor să devină practice în sens comercial,
prima proiecție a unui film cu sunet a avut loc în 1900, la Paris. Un sistem îmbunătățit bazat pe
cilindrii, Phono-Cinéma-Théâtre, a fost dezvoltat de Clément-Maurice Gratioulet și Henri Lioret
în Franța, permițând prezentarea de scurtmetraje a unor fragmente din teatru, operă și balet în
cadrul Expoziției.

După succesul indisputabil ale proiecțiilor fraților Lumière din cadrul ultimului deceniu al
secolului XIX, Thomas Edison a fost nevoit să obțină un aparat de proiecție de care niciodată nu
a considerat că ar fi interesat, în ciuda insistențelor operatorului său, William Kennedy Dickson.
Pentru o vreme, dezvoltarea la capitolul reproducere a sunetului a stagnat. Dar cuplul de
proiecție aparat – fonograf a evoluat în perechea kinetoscop – fonograf, iar de aici nu a mai fost
decât un pas. Acest proces a fost repetat la Expoziția din 1900, iar acest exemplu arată că
perechea imagine-sunet a fost considerată încă din acele timpuri o curiozitate, dar și că
cinematografia nu era concepută să ajungă în punctul în care se află astăzi: o industrie
profitabilă.