Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Exposition universelle de la Paris a marcat apogeul Art Nouveau. Între aprilie și noiembrie 1900,
a atras milioane de vizitatori de pe tot mapamondul și a prezentat arhitectura, designul,
sticlăria, mobilierul și obiectele decorative ale stilului. Arhitectura Expoziției a fost deseori un
amestec între stilul Art Nouveau și cel Beaux-Arts: principala sală de expoziție din cadrul Grand
Palais-Marelui Palat avea o fațadă Beaux-Arts complet neînrudită cu scările în stil Art Nouveau
din interior.
Grand Palais des Champs-Élysées
Expoziția i-a făcut cunoscuți, în special, pe designerii francezi, fiecare dintre ei realizând lucrări
special pentru Expoziție: cristalul și bijuteriile Lalique; bijuteriile lui Henri Vever și Georges
Fouquet; sticla Daum; Manufactura națională de Sèvres din porțelan; ceramica lui Alexandre
Bigot; lămpile și vazele sculptate în sticlă ale lui Emile Gallé și Louis Comfort Tiffany; mobilierul
lui Édouard Colonna și Louis Majorelle; și multe alte arte și meserii proeminente din toată
Europa și de pe tot Globul. Tot la acest Târg, Siegfried Bing a prezentat un pavilion denumit Art
Nouveau Bing, în care au fost expuse șase interioare diferite, decorate în întregime în acest Stil.
CINEMATOGRAFIA ȘI SUNETUL
Cu toate că au trecut decenii până ca filmele cu sonor să devină practice în sens comercial,
prima proiecție a unui film cu sunet a avut loc în 1900, la Paris. Un sistem îmbunătățit bazat pe
cilindrii, Phono-Cinéma-Théâtre, a fost dezvoltat de Clément-Maurice Gratioulet și Henri Lioret
în Franța, permițând prezentarea de scurtmetraje a unor fragmente din teatru, operă și balet în
cadrul Expoziției.
După succesul indisputabil ale proiecțiilor fraților Lumière din cadrul ultimului deceniu al
secolului XIX, Thomas Edison a fost nevoit să obțină un aparat de proiecție de care niciodată nu
a considerat că ar fi interesat, în ciuda insistențelor operatorului său, William Kennedy Dickson.
Pentru o vreme, dezvoltarea la capitolul reproducere a sunetului a stagnat. Dar cuplul de
proiecție aparat – fonograf a evoluat în perechea kinetoscop – fonograf, iar de aici nu a mai fost
decât un pas. Acest proces a fost repetat la Expoziția din 1900, iar acest exemplu arată că
perechea imagine-sunet a fost considerată încă din acele timpuri o curiozitate, dar și că
cinematografia nu era concepută să ajungă în punctul în care se află astăzi: o industrie
profitabilă.