Sunteți pe pagina 1din 10

Dosa Daniela, Antropologie, an III

Mancaruri traditionale de Craciun, in spatiul rural-transformari din trecut pana in

prezent

Tema mea de cercetare se numeste „Mancaruri traditionale de Craciun in spatiul

rural, transformari din trecut pana in prezent ”, si reprezinta o lucrare etnografica asupra

satului Galgau, din judetul Salaj. Doresc sa descopar care sunt felurile de mancare traditionale

servite in perioada Craciunui. De asemenea, doresc sa descopar daca au existat schimbari in

ceea ce priveste aceasta traditie culinara, de-a lungul timpului. Daca exista, care sunt acestea,

sau in ce masura s-a pastrat aceasta traditie. Doresc sa aflu ce fel de alimente sunt consumate

pe perioada Craiunlui si de ce, daca oamenii prefera sa gateasca ei insisi mancarea sau sa o

cumpere de la magazine. Doresc, de asemena, sa aflu care este legatura intre alimentele

consumate de Craciun, si aceasta sarbatoare.

Pentru aceasta metoda calitataiva de cercetare, am ales ca instrument de culegere a

datelor, interviul nestructurat, realizand astfel 4 interviuri cu 4 sateni din comuna, de diferite

varste.

Satul Galgau este asezat la 23 km distanta de municipiul Dej, la 30 km de orasul Targul

Lapus si la 68 km fata de Baia Mare, fapt pentru care se pot remarca influente in bucataria

zonei pentru ca sunt multe persoane venite si stabilite aici, din judete precum Maramures,

Cluj, chiar si Bistrita. Satul se afla la intersectia drumului european E58 Dej-Baia Mare, cu

drumul judetean Galgau-Targu-Lapus. Existenta garii, ii ofera satului o importanta deosebita


in viata social-economica a zonei. Satul este format din mai multe parti: „Drumul Tarii”,

„Drumul Poienii”, „Dealul”, „Trouasul”, „Prundul”, „Ulita Abatorului”, „Podurile”, „Drumul

Garii”, „Galgaut”, „Bortasa” si „Ghetarul”. Specialistii au sustinut o bucata de vreme, ca

Somesul, care se afla in partea de Sud a satului, a reprezentat un baraj in calea atacurilor

„barbare”. Satul Galgau este recunoscut ca sat romanesc, intr-un atestat documentar din

anul1405. Satul a suferit multe modificari, datorita razboaielor (cu rusii), a inundatiilor (mai

1970), fiind distrus, ras de pe suprafata pamantului (1603), si reconstruit de cateva ori. In

acele vremuri, populatia era formata din romani, unguri si evrei. Unii erau zilieri si se ocupau

cu arderea varului. Alimentul de baza era malaiul cu lapte, cu branza si legume.

Numele Satului Galgau este de origine slava, si are la baza, cuvantul „glog”, care inseamna, in

slava, „loc cu spini, maracini si tufe”. Toponimul de „lupiste”, desemneaza un loc acoperit cu

tufe si padure, in care se gaseau haite mari de lupi.

Sarbatorile de iarna, carora le-au fost acordata o importanta deosebita, erau intotdeauna

asteptate cu multa bucurie, de sateni. Traditia de Craciun este in mare parte mentinuta, si

presupune din-totdeauna, pregatiri serioase incepand cu lasatul secului pentru postul

Craciunului.

Ideile care se poat contura din raspunsurile intervievatilor sunt urmatoarele lucruri:

baza mancarurilor in perioada Craciunului o constitie carnea de porc, iar traditia culinara se

poate spune ca a fost mentinuta, in mare parte, din vremurile vechi, pana acum, insa au existat

si unele transformari. In perioada postului Craciunului, oamenii din sat, tineri sau batrani,

inca mai tin post, mai adesea cei care nu au probleme de sanatate. Spre deosebire de alte

vremuri, astazi exista nenumarate alimente si retete de post. Mai demult, pe vremea bunicilor

si a strabunicilor, regimul alimentar de post era respectat cu strictete, atat de copii, cat si de

ceilalti membrii ai familiei. Painea se manca rar, doar la sarbatori. Este considerat ca e bine sa
tii post, nu doar din consideratii religioase, ci si pentru ca acest lucru este sanatos; nu se

mananca lactate, carne etc., ci mai degraba legume ( radacinoase, morcovi, cartofi, patrunjel si

multe alte legume conservate), fructe (mere, compoturi, prune uscate etc.). In trecut, postul

Craciunului insemna „o perioada de post in care se manca mamaliga cu mujdei, cu silvoita,

cu zeama de poame, iar Craciunul insemna o slobozenie generala la mancaruri bune, la

petreceri si voie buna”. Pe timpul iernii, taranii erau lipsiti de munci agricole, singurele lor

griji fiind ingrijitul animalelor din gospodarii si taiatul si pregatitul lemnelor pentru foc.

Mancarea traditionala de Craciun, vizeaza carnea de porc, la fel cum la Paste, este gatita

carnea de miel. Inainte de Craciun, cu aproximativ 2,3 saptamani, are loc taierea porcului, si

se realizeaza preparate traditionale pentru Sarbatoarea Craciunului: carnati, caltabosi, slanina

afumata, toba, jambon etc. De obicei, carnea se afuma in afumatoare speciale, insa mai

demult, carnea de porc se afuma in podul casei: „se puneau carnurile pe o ruda de lemn, in

pod, si se facea astfel incat, o parte din fumul care trebuia sa iasa pe horn, se indrepta spre

carnuri”. De Sarbatoarea Craciunului se prepara mancare specifica: diferite feluri de

preparate din carne de porc, sarmale cu varza „murata”, cozonaci de acasa, branzoici,

prajituri, insa acestea din urma nu se fac doar in casa, unii oameni le mai si cumpara de la

supermarket. Traditia preparatelor din carne, a cozonacilor, a ciorbei de moare si a sarmalelor

a fost mentinuta fara modificari semnificative din cele mai vechi timpuri. Cei care fac

prajiturile acasa, fie sunt mai traditionalisti, fie sunt constienti de faptul ca prajiturile de casa

sunt mai sanatoase si mai gustoase. In plus, cei care au animale in gospodarie, si au lapte, oua,

miere etc., au o parte din ingredientele necesare la dispozitie, pe care nu trebuie sa le mai

cumpere de la magazin, si prin urmare, au posibilitatea de a gati mai sanatos si mai ieftin. Cei

care obisnuiesc sa cumpere prajiturile, sunt cei care fie nu au timpul necesar, rabdarea sau

putere pentru asa ceva, fie au posibilitati financiare si prefera sa cumpere totul de-a gata. In

trecut, atat mancarurile cat si prajiturile nu erau atat de diversificate si sofisticate, ci erau mai
naturale. Se gateau prajituri pe baza de nuca, miere, „magiun” (dulceata de prune), adica din

ceea ce avea fiecare in camara. Acum insa, exista o multime de retete de prajituri de casa cu

tot felul de creme, frisca, siropuri etc., lucruri care nu erau la indemana oamenilor, mai

demult. Cu toate acestea, in ziua de azi, gospodinele prefera sa gateasca doua, trei feluri de

prajituri de casa, iar pe langa acestea, de obicei, mai sunt cumparate inca vreo 4, 5 feluri de

prajituri. Asta se intampla pentru ca desertul de pe masa de Craciun trebuie sa fie asortat si

diversificat. Este cunoscut faptul ca, in Ajunul Craciunului, este de asteptat ca masa sa fie cat

mai bogata, sa cuprinda cat mai multe feluri de mancare. Desi colindatorii nu vor manca tot ce

li se pune pe masa, totul trebuie sa fie cat mai impecabil si mai aratos, caci gazda trebuie sa-i

impresioneze pe musafiri. Astfel, cu cat retetele de mancare sau de desert sunt mai deosebite,

neintalnite, si gustoase, cu atat gazda va fi mai laudata pentru eforturile sale. Acest aspect al

mesei „cu de toate”, devine din ce in ce mai pregnant si in spatiul rural.

De obicei, seara, in Ajun de Craciun, in jurul orei 18, inainte de colindat, fiecare familie

cineaza. Membri familiei se aseaza cu totii la masa festiva frumos asezata din bucatarie,

sufragerie, sau saloanele special amenajate, pentru a se bucura de atmosfera incantatoare de

familie, cu voie buna, colinde si o masa foarte bogata. Toti respondentii au afirmat ca in Ajun

de Craciun nu se mananca supa sau ciorba. Trei din cei patru respondeti sustin ca, de Craciun

se face multa risipa de mancare; sunt gatite prea multe feluri de mancare, la care se mai

adauga mezelurile, prajiturile si alte alimente cumparate, dintre care, o parte considerabila

sfarsesc aruncate din cauza ca sunt expirate, sau pur si simplu se strica pentru ca nu sunt

consumate.

Profilul unei mese traditionale de Craciun cuprinde aperitivul, felul intai, felul doi si desertul.

La aperitiv, de obicei se gasesc nelipsitele chiftele, preparate din carne de porc (toba, carnati,

caltabosi, piftie, snitele, jambon), cascaval, mezeluri (salamuri, carnaciori, sunca) cas, branza,
ardei, gogosari, rosii, castraveti, jumere, pate din ficat de porc, pasta de jumere, salata de

vinete, salata de boeuf, salata de branza si ciuperci cu maioneza. Felul intai, este adesea

caracterizat de prezenta ciorbei de moare cu carne de porc, a ciorbei de perisoare, sau a supei

de gaina (pentru cei bolnavi, diabetici). Felul doi presupune friptura de porc, sarmale cu orez

si carne de porc, sau cu amestec de pasat si orez, carnat prajit si costite afumate cu cartofi

piure. Ca si garnitura, de obicei pe masa se gasesc: salata de sfecla rosie, muraturi (castraveti,

ardei, gososari, gogonele etc.). La desert, de obicei se servesc branzoici, cozonaci, haiose,

prajituri sau tort. Pe masa se gasesc intotdeauna covrigei, saratele, alune,biscuiti, bineinteles

toate cumparate de la supermarket. Acestea sunt alimente care sunt prezente mereu pe masa

de Craciun, deoarece unii oameni sustin ca „merg bine la un pahar de bere sau de vin”. Unele

gospodine mai fac pogacele cu jumere sau cu miere de albine. Un respondent a sustinut ca, cu

ocazia Craciunului sau a Anului Nou (dar si la alte ocazii cum ar fi: musafiri, sarbatorirea unui

membru al familiei, un eveniment important sau o sarbatoare insemnata) intotdeauna serveste

tort la desert. Un alt respondent sustine ca prefera sa faca saratele de casa, care sunt foarte

gustoase, pentru a nu le mai cumpara de la magazin. In ceea ce priveste bauturile consumate

la Craciun, printre acestea de regasestsc: vinul ( de casa), tuica (de prune si de mere), visinata

(de casa), berea, lichiorul, coniacul si diferite sucuri (Coca Cola, Pepsi, Fanta de portocale,

Fanta de fructe de padure, Sprite, Mirinda etc.), care sunt neaparat nelipsite de pe masa, si

consumate adesea in combinatie cu vin sau coniac. Ideea care se contureaza din interviuri,

este aceea ca, desi membrii familiei nu consuma neaparat sucuri, acestia le cumpara pentru a

avea cu ce sa-si serveasca musafiri sau colindatori. De obicei, Coca Cola, Fanta si Spride sunt

nelipsite de pe masa, caci, desi atat unele bauturi cat si unele mancaruri sunt nesanatoase,

totusi aceste sarbatori le „permit” oamenilor sa consume aceste alimente. Ceea ce se poate

observa, este ca nu extista casa, la care sa nu fie o sticla de Cola pe masa. Coca Cola este un

simbol al globalizarii, deoarece a folosit intotdeauna diferite tehnici de marketing si


publicitate care a dus la un monopol al vanzarilor bauturilor racoritoare Coca Cola, in lumea

intreaga. Mai demult, se prepara un lichior de casa, potrivit pentru femei, numit „crampal”,

facut din zahar caramelizat si spirt, avand aroma de chimen. Astazi, crampalul mai este

preparat pe la unele case, de catre gopodinele mai invarsta.

Satenii sustin ca „umblatul la colindat” reprezinta farmecul Craciunului, felul prin care

este exprima importanta Sarbatorii Nasterii Domnului. De obicei, copiii incep a colinda in

Ajun, dupa ora 17. Mai tarziu tinerii, se aduna in grupuri de 10-12 persoane si merg acasa la

fiecare membru al grupului, pentru a-l colinda. Mai demult, tinerii erau asteptati in case, „cu

bautura si prajituri, cu pancove si ciureghe”. Autorul Lar Vasile, aminteste in cartea sa, faptul

ca autoritatile comuniste au luat fel de fel de masuri care sa duca la disparitia traditiilor de

Craciun. In 1947, s-a lansat ideea de a nu permite colindatul, decat acelora care aveau

autorizatie de colindat, obtinuta de la Ileanda. Din fericire, aceasta idee nu s-a

materializat.Ceea ce s-a schimbat foarte mult, este aceasta traditie a colindatului. Inainte,

colindatorii primeau colaci, nuci si mere, si mai rar bani, isi pregateau din timp colindele, iar

mamele si bunicile le pregateau straitile de panza, si le faceau copiilor, in special fetitelor,

„pupaze”, adica colacei care semanau cu o pupaza. Colindele trebuiau bine stiute, bine

cantate, fara greseli, era o rusine daca cantai superficial. In ziua de azi, colindatul nu mai

necesita atatea de pregatiri, si nu se mai dau nuci, mere si colaci, ci doar bani (pe langa bani,

pe cei mici, unii ii mai servesc si cu bonboane de pom). Din pacate, traditia colindatului s-a

transformat, dintr-o datina religioasa, intr-un mod de a face bani. Colindatorii nu mai primesc

acum mere nuci si colacei, iar daca le primesc, de obicei aceste produse sfarsesc aruncate.

Ceea ce reiese din parerile respondetilor este faptul ca traditia taierii porcului nu mai este

atat de des intalnita. In fiecare an, in luna decembrie, se taie porcul, inainte de Craciun,

deoarece temperatura scazuta ajuta la conservarea carnii. In trecut, nu exista casa, la care sa
nu aiba loc acest proces de sacrificare a porcului. Era o traditie, pe care nimeni nu o rata, caci

asa erau oamenii invatati. Astazi insa, sunt tot mai putini oameni care fac acest lucru.

Explicatia este simpla: mai demult, la fiecare casa, pe langa batranii neputinciosi, mai erau si

cativa tineri in putere, care se puteau ocupa de aceasta munca. Azi, satul este compus in mare

parte din populatie imbratranita, tinerii fiind mutati la oras sau plecat in alta tara, si venind in

vizita la batrani, doar de sarbatori. Astfel, batranii sustin ca nu au puterea si posibilitatea de a

creste si sacrifica porcii, insa, in schimb, copiii lor le aduc carne cumparata de la macelarii,

sau le trimit bani, pentru a-si cumpara cele necesare. Unii oameni cumpara porci vii sau gata

sacrificati, de la cei din zona, care au ferme. Cei tineri, care sunt stabiliti in sat, prefera adesea

sa cumpere carne de porc (in cazul in care nu cresc porci), si sa realizeze ei preparatele pentru

sarbatori. Atat tinerii, cat si parintii lor, sustin adesea ca se atatseaza de porcul din

gospodarie, iar in momentul sacrificarii, le este foarte mila de bietul animal. Carnea de porc

este consumata iarna, pentru ca contine multe calorii, iar cand este frig, oamenii au nevoie de

o hrana mai consistenta. De asemenea, exista o vorba din batrani, care arata faptul ca legatura

dintre carnea de porc si sarbatoarea Craciunului, este una de natura simbolica: „Carnea de

porc semnifica progresul, deoarece porcul scurma si merge inainte, insa gaina, scurma si

imprastie, risipind totul „ („Povestea satului Galgau, studiu monografic”- Vasile Lar), de

aceea, pe timpul sarbatorilor de iarna, se mananca carne de porc, mersul inainte al porcului

semnificand progresul, si mai putin carne de gaina, care semnifica rirsipa, si nu aduce noroc.

Autorul Lar Vasile sustine, de asemenea ca „experienta milenara a poporului nostru a creat

si statornicit anumite credinte”, care cau fost transmise din generatie in generatie, de la copii

la parinti.

Traditia consumului de preparate din carne este prezenta, in ziua de azi, insa traditia

sacrificaii porcului s-a schimbat. Respondentii sustin faptul ca, carnea de porc, preparata

acasa (din porcul propriu) este mult mai buna, mai sanatoasa si mai gustoasa. Multi sustin ca
nu au insa posibilitatea de a creste porci, deoarece nu dispun de puterea fizica necesara

hranirii si ingrijirii acetora, insa cumpara carne in fiecare an. Carnea este pusa la afumat sau

conservata in unsoare (carnea este prajita si untura topita, iar cand aceasta este inca calda, este

pusa carnea in untura; asa se conserva carnea in trecut, cand nu existau condelatoare). De

obicei, fiecare casa are afumatoare in care se pune carnea la afumat. Slanina se pune intai in

saramura (apa cu sare), pentru aproximativ o saptamana, dupa care este pusa in afumatoare,

unde este aprins rumegusul. Se lasa acolo careva zile (toba si carnatii se lasa mai putine zile).

Bineinteles ca, nu toata lumea mananca carne de porc la Craciun, fie pentru ca doresc sa isi

mentina silueta, fie ca au diferite boli care nu le permite sa consume mancaruri grase, fie

doresc sa se diferentieze de altii prin consumul de alimente mai sanatoase. Unul dintre

respondeti sustine ca, pe langa aceste motive enumerate, evita sa consume carne si din cauze

religioase; considera ca biblia ii sfatuieste pe credinciosi sa „puna straja gurii lor”, adica sa nu

exagereze cu consumul de mancare. Cei care sufera de anumite boli (diabet) si nu pot manca

(grasimi)carne de porc, mananca peste si carne de pasare. In ceea ce priveste prajiturile,

exista substituenti pentru zahar pentru diabetici.

Intervievatii sustin ca batranii satului sunt cei care mentin traditia culinara, iar tinerii

preiau aceste obiceiuri de la ei. Alimentele pentru sarbatori sunt de obicei cumparate de la

supermarketuri din Dej. Acolo preturile sunt mai mici decat in magazinele din sat. Cei

bolnavi, care nu mananca carne afumata, o congeleaza, desi, nici carnea congelata nu e atat de

sanatoasa si e de preferat sa fie mancata proaspata. Mai demult nu existau congelatoare insa,

inainte de comunism, in Galgau, erau evrei care se ocupau cu comert si erau trei macelarii, de

unde oamenii se puteau aproviziona cu carne de porc, oaie, vitel. Acum nu se mai gasesc

macelarii cu carne proaspata, decat la oras. In magazinele din sat se aduce putina carne,

legume (deoarece satenii se ocupa cu agricultura de subzistenta). Hrana oamenilor este foarte

nesanatoasa astazi, deoarece inainte taranii nu mancau atatea mezeluri si alimente care sa
contina chimicale si euri. Este interesant faptul ca, de multe ori, satenii mai instariti cumpara

carne si mezeluri de la magazin, si nu consuma foarte mult din produsele naturale din propria

lor gospodarie (oua, carne, lapte etc.).

In concluzie, mancarurile specifice de Craciun au la baza carnea de porc. Pe langa

preparatele realizate de gospodine, oamenii prefera sa cumpere o cantitate consistenta de

preparate, alimente si bauturi din magazinele de la oras, deoarece preturile alimentelor din

supermarket-uri sunt mai accesibile decat cele ale produselor care se gasesc in magazinele de

la sat. Dupa cum sustine Carole Counihan, in cercetarea sa, consmulul de mancare al

oamenilor este influentat de fortele economice ale globalizarii. Acest lucru este foarte vizibil,

deoarece oamenii consuma ceea ce este „comun”, obisnuit, produse la care se face multa

reclama si sunt la un pret satisfacator, pe piata, fiind influentati si de monopolul brandurilor,

in ceea ce priveste bauturile ( gama Coca Cola), dar si mancarea. Satenii prefera sa se

aprovizioneze cu produse la la supermarket-uri, nu doar in preajma sarbatorilor de iarna, ci si

in restul anului. Cei care dispun de un automobil, si au posibilitatea de a se deplasa la oras, isi

fac acolo cumparaturile, sustinand ca economisesc o anumita suma de bani, lucru care nu s-ar

intampla daca ar cumpara aceeasi cantitate de produse, de la magazinele din sat.

Cumparaturile din sat, reprezinta pentru unii strictul necesar. Agricultura de subzistenta le

asigura satenilor hrana necesara (legumele, fructele, si alte produse proaspete sau conservate).

In bucataria traditionala, femeia este cea care gateste, lucru observabil in spatiul rural. Ea este

adesea gospodina care se ocupa cu gatitul, fie ca dispune sau nu de un loc de munca.

Mancarurile traditionale, ocupa inca locul de onoare, mai ales la casele cu gospodarie, care

detin forta de munca si produse alimentare naturale, de baza. In cazul batranilor care sufera de

diferite boli, sau a tinerilor, o parte din produsele traditionale pentru masa de Craciun, sunt

cumparate. Dupa cum sustine si Carole Counihan, oamenii consuma mancarea gatita acasa
sau mancarea porcesata, in functie de anumiti factori, printre care se enumera: resursele

economice de care dispun, cine gateste, si de cat timp dispune.

Bibliografie: Carole Counihan,” Local Global Hybrid: Foodways in Colorado’s Saint Louis

Valley”, Millersville University, Pennsylvania.

Lar Vasile, „Povestea satului Galgau, studiu monografic”, Baia Mare, 2008,

editura Eurotip.