Sunteți pe pagina 1din 6

4.1.

Tipuri de joc

În viaţa de zi cu zi a copilului ,jocul ocupă un loc important deoarece ,


jucându-se copilul îşi satisface nevoia de activitate , de a acţiona cu obiecte reale
sau imaginare , de a transpune în diferite roluri şi situaţii care îl apropie de
realitatea înconjurătoare . Este cunoscută nerăbdarea cu care copiii îşi acceptă
tovarăşii de joacă , seriozitatea cu care se încadrează în respectarea regulilor şi
realizarea sarcinilor jocului, dorinţa lor de a ieşi învingători în disputa directă cu
prietenii pe care astăzi îi vor învinge , dar de care mâine ar putea fi învinşi .
După împlinirea vârstei de 6-7 ani , în viaţa copilului începe procesul de
integrare în viaţa şcolară ,ca o necesitate obiectivă determinată de cerinţele
dezvoltării sale multilaterale . De la această vârstă , o bună parte din timp este
rezervată şcolii , activităţii de învăţare , care devine o preocupare majoră . În
programul zilnic intervin schimbări impuse de ponderea pe care o are acum şcoala ,
schimbări ce nu diminuează dorinţa de joc a copilului , deoarece , aşa cum remarcă
A. Gesell, “jocul rămâne o problemă majoră în timpul întregii copilării.”
În sistemul influenţelor ce se exercită pe diferite direcţiuni pentru
creşterea acţiunii formative a şcolii, jocul didactic are un rol important deoarece,
putând fi inclus în stuctura lecţiei, se poate realiza o îmbinare între activitatea de
învăţare şi joc, îmbinare care facilitează procesul de consolidare a cunoştinţelor.
În învăţământul primar, jocul didactic se poate realiza cu succes la toate
disciplinele şcolare, în orice moment al lecţiei, într-o anumită etapă a ei sau
întreaga activitate se poate desfăşura pe baza lui, urmărindu-se fie dobândirea
noilor cunoştinţe, priceperi şi deprinderi, fie fixarea şi consolidarea acestora, fie
verificarea şi aprecierea nivelului de pregătire al elevilor. Fireşte, cu condiţia ca în
cadrul lui să primeze obiectivele instructiv-educative, elevii să fie pregătiţi sub
raport teoretic, să cunoască sarcina urmărită, modul de desfăşurare, regulile ce se
cer rezolvate, respectate etc. şi să nu-l considere doar ca un simplu divertisment , ci
ca un mijloc de învăţare .
Eficienţa lui depinde de cele mai multe ori de felul în care învăţătorul ştie
să asigure o concordanţă între tema jocului şi materialul didactic existent , de felul
în care ştie să folosească cuvântul ca mijloc de îndrumare a elevilor prin întrebări ,
răspunsuri , indicaţii , explicaţii , aprecieri etc.
Un joc bine pregătit şi organizat constituie un mijloc de cunoaştere şi
familiarizare a elevilor cu viaţa înconjurătoare , deoarece în desfăşurarea lui
cuprinde sarcini didactice care contribuie la exersarea deprinderilor , la
consolidarea cunoştinţelor şi la valorificarea lor creatoare.
Prin joc copilul învaţă cu plăcere , devine interesat faţă de activitatea ce
se desfăşoară , cei timizi devin cu timpul mai volubili , mai activi , mai curajoşi şi
capătă mai multă încredere în capacităţilor lor , mai multă siguranţă şi rapiditate în
răspunsuri.
Datorită conţinutului şi modului lor de desfăşurare , jocurile didactice
sunt mijloace eficiente de activizare a întregului colectiv al clasei , dezvoltă spiritul
de echipă , de întrajutorare , formează şi dezvoltă unele deprinderi practice
elementare şi de muncă organizată .
Acceptarea şi respectarea regulilor , aşa cum apreciază J. Piaget ,
determină pe elev să participe la efortul comun al grupului din care face parte.
Subordonarea intereselor personale celor ale colectivului , lupta pentru învingerea
dificultăţilor , respectarea exemplară a regulilor de joc şi în final succesul vor
pregăti treptat pe omul de mâine , capabil să se integreze în procesul de producţie.
Pentru o cât mai mare eficienţă şi o cât mai mare aplicabilitate a jocului
didactic , acesta poate fi folosit fie ca activitate organizată , fie ca moment al unei
lecţii , fie în cadrul activităţilor la alegere .
Folosirea jocului didactic ca activitate organizată este eficientă cu
deosebire pentru elevii din clasele I-II ,precum şi pentru elevii din şcolile cu
internat şi semiinternat , unde pregătirea temelor se face pe clase sub conducerea
învăţătorului . Acest fapt permite o intervenţie utilă a învăţătorului în procesul de
pregătire a elevilor . Experienţa demonstrează că în desfăşurarea acestui proces ,
jocul didactic , prin sarcina lui precisă permite reluarea , într-o formă mai dinamică
şi atractivă a cunoştinţelor predate , ceea ce favorizează repetarea şi în final fixarea
acestora .
Astfel , jocul didactic poate contribui , ca activitate organizată , la
consolidarea şi fixarea cunoştinţelor de limbă şi literatură predate în clasele I-IV .
Ceea ce apare ca deosebit de important este realizarea unei corelări cât mai strânse
între conţinutul lecţiei predate şi sarcina didactică a jocului .
Jocul , aşa cum am arătat , poate fi folosit şi ca moment pentru fixarea
cunoştinţelor la finele unei lecţii . În acest caz , problema care se ridică este aceea a
timpului practic în care această activitate se poate desfăşura , cunoscut fiind faptul
că accentul se pune pe predarea cunoştinţelor .
Deseori , jocul didactic este folosit cu succes în orele de activitate la
alegere , în orele rezervate recapitulării materiei şi în orele rămase la dispoziţia
învăţătorului , constituind în acelaşi timp şi un mijloc eficient de control al gradului
în care elevii şi-au însuşit cunoştinţele . În toate aceste situaţii , pentru ca jocul
didactic să dea rezultate optime , una dintre condiţiile esenţiale este buna pregătire
a lui .Oricare ar fi tipul de joc , acesta impune învăţătorului respectarea unor
anumite cerinţe metodice specifice jocului . Mă refer la cerinţele în legătură cu
pregătirea şi organizarea clasei pentru joc , la explicarea şi fixarea regulilor şi la
executarea lui de către elevi.
Din punct de vedere cognitiv jocurile didactice facilitează procesul de
asimilare , fixare şi consolidare a cunoştinţelor , iar datorită caracterului său
formativ influenţează dezvoltarea personalităţii elevilor .
Valoarea formativă deosebită pe care o prezintă jocul , precum şi
diversitatea obiectivelor educative , pentru a căror rezolvare este folosit jocul, duc
la necesitatea unei clasificări a jocurilor . O clasificare a jocurilor se poate realiza
din mai multe puncte de vedere :
 -după conţinut ;
 -după obiectivele urmărite ;
 -după materialul folosit ;
 -după grupele de structuri şi procese psiho-fizice preponderent în joc.
Dintre toate aceste criterii , cele mai semnificative rămân conţinutul şi
obiectivele .Astfel , jocurile pot fi :
 -jocuri de dezvoltare a vorbirii ;
 -jocuri de cunoaştere a mediului înconjurător ;
 -jocuri matematice ;
 -jocuri muzicale ;
 -jocuri de orientare în spaţiu;
 -jocuri de mişcare ;
 -jocuri pregătitoare , de deschidere sau sensibilizare , în vederea înţelegerii
unor noţiuni ;
 -jocuri aplicative cu funcţia de fixare a unor reguli sau procese şi de
extindere a acestora asupra unor situaţii noi .
Jocurile mai pot fi grupate şi din punctul de vedere al materialului folosit
şi astfel pot fi:
 -jocuri cu materiale sau obiecte ;
 -jocuri orale , cu întrebări de tipul “Cine ştie răspunde repede şi bine !” ,
ghicitori , dramatizări .
Asupra jocurilor s-au făcut mai multe clasificări . În cărţile de specialitate
găsim şi altele , precum ar fi :
a)În funcţie de structura lor:
-jocuri individuale ;
-jocuri colective ( W .Stern );
b)În funcţie de etapele dezvoltării copilului :
-jocuri funcţionale ( senzorio-motorii );
-jocuri iluzorii (de ficţiune ) ;
-jocuri receptorii ;
-jocuri de construcţie ;
-jocuri colective (Gh. Buhler ).
c) În funcţie de etapele formării intelectuale a copilului :
-jocuri exerciţiu ;
-jocuri simbolice ;
-jocuri cu reguli (J. Piaget ).
d)În funcţie de poziţia copilului în joc :
-jocuri de mişcare ;
-jocuri sedentare .
e)În funcţie de sarcinile educării multilaterale ale preşcolarilor şi de
influenţa formativă a jocurilor asupra dezvoltării psihice a copilului :
-jocuri de creaţie ;
-jocuri de mişcare ;
-jocuri didactice .
“Consider că şi-n alegerea jocurilor trebuie să ţinem cont de
particularităţile individuale şi de vârstă ale elevilor , de zona proximei dezvoltări
(L. S. Vîgotski ) să se aleagă jocuri mai dificile decât posibilităţile lor actuale ,
care să solicite , să grăbească şi să stimuleze evoluţia psihică “. De asemenea
trebuie să ne orientăm spre acele jocuri care solicită procesele psihice şi însuşirile de
personalitate pe care le constatăm mai puţin dezvoltate la elevii noştri . Pentru
aceasta este necesară consultarea culegerilor de jocuri existente , dar şi imaginarea ,
crearea , adaptarea unor jocuri în funcţie de specificul clasei .
Din multitudinea categoriilor de jocuri consider că trebuie să ocupe o
pondere importantă la clasele I-IV următoarele : jocurile didactice , jocurile de
creativitate , jocurile logice . Jocurile didactice pot însoţi fiecare obiect de
învăţământ , fiecare lecţie luând şi forma unor întreceri, concursuri între toţi elevii ,
între rândurile de bănci , grupe de elevi etc .
Indiferent de denumirea pe care o folosim , jocul didactic trebuie să străbată
anumite etape , care îi dau o stuctură ce poate preveni lâncezealea şi pierderea
timpului în lecţie :
a) organizarea bazei materiale a jocului;
b) precizarea conţinutului şi sarcinilor jocului ;
c) stabilirea regulilor de joc şi explicarea ( demonstrarea ) lor ;
d) stabilirea etapelor jocului (acţiunile de joc ) şi demonstrarea lor ;
e) controlul rezolvării independente şi corecte a sarcinilor jocului şi a
respectării regulilor de joc ;
f) aprecierea finală a desfăşurării jocurilor şi a rezultatelor obţinute ;
g) eventuale îndrumări pentru receptarea jocului în recreaţie sau acasă şi
pentru imaginarea unor variante ale jocului .
Organizarea jocurilor didactice este necesară pentru a putea efectua cât
mai multe exerciţii într-o formă variată şi plăcută astfel încât elevii să poată repeta
fără să obosească şi să-şi piardă interesul .
Regula de bază rămâne totuşi aceea că, fără a slăbi exigenţele predării –
învăţării ( mai ales la clasa I ) se va realiza prin joc tot ce poate îmbrăca forma
acestei activităţi. Ca urmare , jocul didactic sau numai unele elemente ale lui pot fi
utilizate în orice moment al lecţiei .