Disciplina: ANALIZĂ ECONOMICO-FINANCIARĂ

AVANSATĂ LA NIVEL DE ÎNTREPRINDERE

CUPRINS

Cap. 1 Analiza performanţelor întreprinderii pe baza situaţiilor financiare

Cap. 2 Particularităţi privind analiza performanţelor firmelor cotate la bursă

Cap. 3 Analiza indicatorilor de creare de valoare

Cap. 4 Aprofundări privind analiza poziţiei financiare a întreprinderii

Cap. 5 Aprofundări privind analiza fluxurilor de numerar

Cap. 6 Analiza riscurilor afacerilor

1
 Capitolul 1
Analiza performanţelor întreprinderii pe baza situaţiilor financiare

1.1. Utilizatorii informaţiilor financiar-contabile

Obiectivul situaţiilor financiare ale unei întreprinderi constă în furnizarea de informaţii cu
privire la performanţele financiare, poziţia financiară şi modificarea poziţiei financiare, care sunt
utile diferitelor categorii de utilizatori în luarea deciziilor economice.
Conform Cadrului General de Întocmire a Situaţiilor Financiare, din Standardele
Internaţionale de Raportare Financiară,elaborate de IASC, principalele categorii de utilizatori ai
situaţiilor financiare sunt:
a) Investitorii (actuali şi potenţiali):
Informaţiile cerute sunt:
- beneficiul adus de investiţie (rata rentabilităţii financiare, randamentul total pentru
acţionari, profit pe acţiune);
- riscul aferent investiţiei;
- capacitatea firmei de a plăti dividende.
Deciziile pe care le pot lua investitorii sunt:
- să cumpere, să vândă sau să păstreze acţiunile.
b) Angajaţii (personal + sindicate):
Informaţiile cerute sunt cele cu privire la:
- stabilitatea şi rentabilitatea întreprinderii;
- capacitatea de a oferi remuneraţii, alte avantaje, precum şi oportunităţi profesionale.
Deciziile pe care le pot lua angajaţii şi reprezentanţii lor sunt:
- cerinţe de mărire a salariilor;
- schimbarea locului de muncă.
c) Creditorii financiari:
Informaţiile cerute sunt:
- cele care le permit să stabilească dacă împrumuturile şi dobânzile vor fi achitate la scadenţă
(rentabilitatea economică, lichiditatea curentă şi imediată, solvabilitatea etc.);
Decizii:
- majorarea, păstrarea sau reducerea împrumuturilor acordate.
d) Furnizorii şi alţi creditori comerciali:
Informaţiile cerute sunt:
- cele care le permit să stabilească dacă sumele care le sunt datorate vor fi plătite la scadenţă
(lichiditatea curentă şi imediată, solvabilitatea etc.);
Decizii:
- continuă sau îşi încetează relaţiile contractuale.
e) Clienţii:
Informaţiile cerute sunt:
- cu privire la continuitatea activităţii, atunci când sunt dependenţi de întreprindere.
Decizii:
- continuarea sau încetarea relaţiilor contractuale.
f) Statul şi instituţiile acestuia:
Informaţiile cerute se referă la:
- activitatea întreprinderii pentru stabilirea indicatorilor macroeconomici PIB, VN etc.;
Decizii:

2
 - politica fiscală (majorarea sau micşorarea impozitelor şi taxelor).
g) Publicul:
Informaţiile cerute:
- cele privind impactul economic şi social pe plan local (prin nr. de angajaţi şi colaborări cu
furnizorii locali) şi naţional;
Decizii:
- diverse (angajări viitoare, cumpărări produse etc.).
În funcţie de relaţia în care se află cu societatea analizată, utilizatorii de informaţii financiar-
contabile pot fi grupaţi astfel:
a) utilizatori interni:
- manageri;
- angajaţi;
b) utilizatori externi:
- acţionari;
- creditori financiari;
- furnizori;
- clienţi;
c) utilizatori intermediari:
- analişti financiari: intermediază înţelegerea informaţiilor din situaţiile financiare;
- presa de specialitate.
Modalităţile de analiză a informaţiei financiar-contabile utilizate de societăţile de servicii de
investiţii financiare, aşa după cum rezultă dintr-un studiu1, se prezintă astfel:

Tipul de analiză a informaţiilor contabile Ponderea

răspunsurilor
Comparaţii, pentru o societate, între anul curent şi precedent 26%
Comparaţii, pentru o societate, între mai mulţi ani 20%
Comparaţii, pentru o societate, între prognozat şi realizat 20%
Comparaţii, între mai multe societăţi, între anul curent şi precedent 17%
Comparaţii, între mai multe societăţi, pentru mai mulţi ani 22%
Comparaţii, pentru mai multe societăţi, între prognozat şi realizat 17%
Comparaţii între o societate şi ramură, între anul curent şi precedent 26%
Comparaţii între o societate şi ramură, pentru mai mulţi ani 37%
Comparaţii între o societate şi ramură, între prognozat şi realizat 17%

Importanţa documentelor ce compun situaţiile financiare pentru manageri poate fi redată în

următoarea ordine2:
1) ct. PP 67%
2) bilanţ 58%
3) rap. de gestiune 46%
4) notele de bilanţ 43%
5) raport de audit 43%
Importanţa situaţiei financiare pentru brokeri:
1
Adriana Duţescu – Informaţia contabilă şi pieţele de capital, Ed. Economică, Bucureşti, 2000, pag. 232
2
Idem, pag. 240, 241

3
 1) ct. PP 71%
2) bilanţ 34%
3) note 28%
4) raport audit 32%
5) raport de gestiune 21%
Elaborarea de previziuni pe baza informaţiilor contabile este realizată de 76% dintre manageri
şi 53% dintre brokeri.
Informaţiile previzionate de către manageri şi brokeri pe baza situaţiilor financiare sunt:

Nr.crt. Indicatori Manageri Brokeri

1 Cifra de afaceri 78% 85%
2 Rezultatul exerciţiului 88% 95%
3 Cash-flow 78% 75%
4 Capitaluri proprii 46% 45%
5 Dividend/acţiune 56% 60%
6 Venituri 78% 65%
7 Cheltuieli 75% 65%
8 Creanţe 41% 45%
9 Datorii 50% 55%
10 Alţi indicatori 5% 0

1.2. Abordări conceptuale privind performanţa

Conceptul de performanţă se întâlneşte în literatura de specialitate cu diferite sensuri, de
exemplu: succes, rezultat al unei activităţi, acţiune3.
În domeniul economic, conceptul de performanţă acoperă accepţiuni diferite, cum ar fi:
creştere, rentabilitate, productivitate, randament4.
Profesorul Mihai Ristea prezintă performanţa ca fiind economicitate plus eficienţă şi plus
eficacitate. Prin economicitate se înţelege procurarea resurselor cu cel mai mic cost, iar prin
eficienţă: maximizarea rezultatelor la o unitate de resurse sau invers. Eficacitatea este raportul dintre
rezultatele obţinute şi cele aşteptate.
În acest capitol al lucrării, abordăm global performanţa întreprinderii atât pe baza rentabilităţii
care are în vedere rezultatele obţinute prin utilizarea factorilor de producţie, respectiv cele
recunoscute şi prezentate în contul de profit şi pierdere, cât şi pe baza rezultatului obţinut din
deţinerea factorilor de producţie, de natura câştigurilor şi pierderilor nerecunoscute ca urmare a unor
tranzacţii şi care este o componentă a rezultatului global („comprehensive income“).
Acest mod de abordare a performanţei financiare are în vedere cele două concepte de
rezultat: current opperating income şi all inclusive concept of income.
Conceptul de “current opperating income” apare ca urmare a aplicării unui tratament mai
apropiat de abordarea venituri-cheltuieli. Conform acestei abordări, în contul de profit şi pierdere se
înregistrează numai consecinţele activităţilor curente, iar operaţiile care nu privesc activitatea
curentă se înregistrează direct în capitalurile proprii.
Conceptul de “all inclusive concept of income” rezultă din aplicarea unui tratament lărgit,
apropiat de abordarea bilanţieră, care are în vedere un alt tip de rezultat şi anume rezultatul global.
În rezultatul global, sunt cuprinse toate elementele care influenţează capitalurile proprii în cursul
3
Annick Bourgnigon – „Peut-on definir la performance?“, Revue Française de Comptabilité, 1995
4
Bernard Colasse – Analyse financière d’entreprise – Editura La Decouverté, Paris, 1999, pag. 23

4
exerciţiului financiar, cu excepţia distribuirii de dividende sau micşorărilor de capital prin
distribuirea către acţionari, respective a aporturilor din partea acestora.
Rentabilitatea poate fi definită ca fiind „capacitatea unei întreprinderi de a obţine profit prin
utilizarea factorilor de producţie şi a capitalurilor, indiferent de provenienţa acestora“5.
Rentabilitatea este una dintre formele cele mai sintetice de exprimare a eficienţei activităţii
economico-financiare a unei firme, respectiv a tuturor mijloacelor de producţie utilizate şi a forţei de
muncă, ţinând cont de toate stadiile circuitului economic: aprovizionare, producţie şi vânzare.
Pentru măsurarea rentabilităţii se utilizează două categorii de indicatori: profitul şi ratele de
rentabilitate. Mărimea absolută a rentabilităţii este reflectată de profit, iar gradul în care capitalurile
sau utilizarea resurselor întreprinderii aduc profit este reflectat de rata rentabilităţii.
Ca indicatori de reflectare în mărime absolută a rentabilităţii se pot avea în vedere: rezultatul
global, rezultatul aferent cifrei de afaceri, rezultatul exploatării, rezultatul financiar, rezultatul
curent, rezultatul extraordinar, rezultatul brut al exerciţiului, rezultatul net al exerciţiului etc.
Pentru exprimarea în mărime relativă a rentabilităţii se folosesc, de regulă, următoarele rate:
rata rentabilităţii comerciale, rata rentabilităţii resurselor consumate, rata rentabilităţii economice şi
rata rentabilităţii financiare.

1.3. Analiza performanţelor economice pe baza rezultatului global al firmei

Rezultatul global, conform paragrafului 7, aliniatul f, din IFRS, ediţia 2011, pag.A385,
este prezentat astfel:” Rezultatul global total este modificarea din capitalurile proprii din
timpul perioadei care rezultă din tranzacţii şi din alte evenimente, altele decât acele modificări
care rezultă din tranzacţiile cu proprietarii, în calitatea lor de proprietari. Rezultatul global
total cuprinde toate componentele de profit sau pierdere şi altor elemente ale rezultatului
global”6.
În cazul în care se doreşte măsurarea îmbogăţirii patrimoniale a unei firme, atunci performanţa
se măsoară cu ajutorul rezultatului global al firmei, care se determină ca diferenţă între activul net de
la sfârşitul şi începutul perioadei, fără aporturile din partea acţionarilor şi a distribuirilor faţă de
aceştia.
Rolul rezultatului global al întreprinderii este de a ajuta investitorii, creditorii şi alţi utilizatori
de informaţii economico-financiare în evaluarea performanţelor totale ale acesteia.
Sursa de informaţii este „Situaţia modificărilor capitalului propriu”, iar în cazul grupurilor de
societăţi și a societăților cotate pe o piață reglementată situaţia rezultatului global.
Rezultatul global este format din:
1. rezultatul exerciţiului (profit net sau pierdere)
2. variația rezervelor din reevaluarea activelor
3. rezerve din conversie aferente investiţiei nete într-o entitate străină (diferențe de curs din
conversia operațiunilor în străinătate)
4. rezultatul reportat reprezentat de surplusul realizat din rezerve din reevaluare
5. câștiguri/(pierderi) din actualizarea beneficiilor de pensionare
6. câștiguri/(pierderi) din instrumente de acoperire a riscurilor
7. câștiguri/(pierderi) din evaluarea activelor financiare la valoarea justă.
Rezultatul global este compus din rezultatul recunoscut ca urmare a tranzacţiilor din cursul
exerciţiului, înregistrate în contul de „Profit şi pierdere” (rezultatul exerciţiului) şi rezultatul

5
V. Robu, N. Georgescu – Analiza economico-financiară – Editura Omnia Uni, Braşov, 2000, pag. 190
6
Standarde Internaţionale de Raportare Financiară, Ed. CECCAR, 2011,pag.A385

5
nerecunoscut în contul de „Profit şi pierdere”, care este reprezentat de celelalte elemente ale
rezultatului global (pozițiile de la 2 la 7 din prezentarea anterioară de la pag.5). Rezervele din
conversie sunt determinate de diferenţele de curs valutar rezultate din conversia elementelor
monetare legate de o investiţie netă într-o entitate externă, conform IAS 21 „Efectele variaţiei
cursurilor de schimb valutar”.

Pentru analiza structurală a rezultatului global se recomandă următoarea schemă:

Rezultatul
exploatării

Rezultat
brut
Rezultatul Rezultat
exerciţiului financiar
Impozit
pe
profit
Rezultatul
global
Rezerve din
reevaluare

Alte elemente Rezerve

ale din
rezultatului conversie,
global aferente
investiţiei
nete în
entităţi
externe

Rezultatul
reportat
privind
surplusul
realizat din
rezerve din
reevaluare

câștiguri/
(pierderi)
din
actualizarea

6
 beneficiilor
de
pensionare
câștiguri/
(pierderi)
din
instrumente
de
acoperire a
riscurilor

câștiguri/
(pierderi)
din
evaluarea
activelor
financiare
la valoarea
justă.

O altă modalitate de analiză structurală a rezultatului global, conformă cu viziunea IASB

şi FASB (care în anul 2003 au lansat un proiect comun de prezentare a situaţiei financiare
referitoare la rezultat), este cea în care apar rezultatul exerciţiului, ca primă componentă, şi
câştigurile şi pierderile contabilizate direct în capitalurile proprii, ca alte componente ale
rezultatului global.
Pe baza rezultatului global al întreprinderii se pot construi mai multe rate, utile în analiza
financiară a firmei, şi anume:
a) Rata rentabilităţii financiare globale (Rfg):
Rg
Rfg   100
Kp
Rg = Re + Aerg
unde: Rg = rezultatul global;
Re = rezultatul exerciţiului (profit net sau pierdere);
Aerg = alte elemente ale rezultatului global.
Putem aprofunda rata rentabilităţii financiare globale astfel:
Re Aerg
Rfg   100   100  Rf  Rf '
Kp Kp
unde: Rf = rata rentabilităţii financiare (a capitalului propriu);
Rf’ = ponderea câştigurilor din operaţiuni nereflectate în rezultatul net al exerciţiului în
capital propriu.
b) Rata de creştere a capitalului propriu (RcKp):
Kp1  Kp 0 Kp
Rc Kp   100   100
Kp 0 Kp 0
∆Kp = Rg + Tna
Tna = An – Ar
unde: Kp = capital propriu;

7
 Tna = tranzacţiile nete cu acţionarii;
An = aporturi noi la capitalul social;
Ar = reducerea capitalului propriu ca urmare a distribuirilor făcute către acţionari.
Rata de creştere a capitalului propriu poate fi explicată astfel:
Rg  Tna Rg Tna
Rc Kp   100   100   100  Rfgi  Rin
Kp 0 Kp 0 Kp 0
unde: Rfgi = rata rentabilităţii financiare globale recalculate;
Rin = rata de investire netă a acţionarilor.
În esenţă, rata de creştere a capitalului propriu reflectă contribuţia internă a firmei la
formarea capitalurilor proprii şi care este reacţia acţionarilor în funcţie de performanţele
întreprinderii.
c) Rata de distribuire a rezultatului global (Rdiv):
Dividend distribuit
Rdiv   100
Re zultat global
Indicatorul reflectă ponderea dividendelor în rezultatul global al firmei, fiind influenţat de
dividendele distribuite din profitul net al perioadei, precum şi de dividendele din distribuirea
surplusului realizat din reevaluarea imobilizărilor corporale.

1.4. Analiza structurală a rezultatelor

Analiza structurală a rezultatelor se poate realiza în două moduri, şi anume: după destinaţia
cheltuielilor de exploatare (pe funcţii ale întreprinderii) şi după natura cheltuielilor şi a veniturilor.
Conform paragrafului 99, din IFRS 2011, pag.A403, o intreprindere “ trebuie să prezinte o
analiză a cheltuielilor recunoscute în contul de profit şi pierdere utilizând o clasificare bazată fie pe
natura cheltuielilor, fie pe destinaţia lor în cadrul entităţii, în funcţie de care dintre acestea furnizează
informaţii care sunt mai fiabile şi mai relevante”7.

1.4.1. Analiza structurală a rezultatului brut al exerciţiului după destinaţia cheltuielilor

de exploatare
Această modalitate de analiză structurală, cunoscută și sub denumirea de metoda „costului
vânzărilor“, se bazează pe informaţii privind clasificarea cheltuielilor după funcţia sau destinaţia lor
ca parte a costului vânzărilor, distribuţiei sau activităţilor administrative.
Informaţiile necesare analizei structurale a rezultatului brut al exerciţiului după destinaţia
cheltuielilor sunt grupate astfel:
1. Cifra de afaceri netă
2. Costul bunurilor vândute şi al serviciilor prestate
3. Marja brută faţă de costul vânzărilor (1-2)
4. Alte venituri din exploatare
5. Costuri de distribuţie
6. Cheltuieli generale de administraţie
7. Rezultatul exploatării (3+4-5-6)
8. Venituri financiare
9. Cheltuieli financiare
10. Rezultatul financiar (8-9)
7
Standarde Internaţionale de Raportare Financiară, Ed.CECCAR, 2011, pag.A403.

8
 11. Rezultatul brut al exerciţiului (7+10)
Corespunzător metodei de analiză structurală a rezultatului brut al exerciţiului după destinaţia
cheltuielilor de exploatare, cei mai importanţi indicatori de rezultate sunt următorii:
 Marja brută faţă de costul vânzărilor (gross margin), calculat ca diferenţă între cifra de
afaceri netă şi costul vânzărilor:
Mb = Cifra de afaceri netă – Costul vânzărilor
Costul bunurilor vândute şi al serviciilor prestate, denumit şi costul vânzărilor, este format din:
- costul de producţie al produselor finite vândute, lucrărilor şi serviciilor prestate pentru
terţi;
- costul de cumpărare al mărfurilor vândute.

 Rezultatul exploatării, poate fi determinat în funcţie de marja brută faţă de costul vânzărilor,
la care se adaugă alte venituri din exploatare şi se scad cheltuielile de distribuţie şi
cheltuielile generale de administraţie:
RE = (Mb + Alte venituri din exploatare) – (Cheltuieli de distribuţie + Cheltuieli generale de
administraţie)
Rezultatul exploatării este echivalentul indicatorului Operating Profit (profit operaţional) din
literatura britanică sau Earnings Before Interest and Taxes (EBIT) din literatura americană.
 Rezultatul financiar reprezintă diferenţa între veniturile şi cheltuielile financiare:
RF = Venituri financiare – Cheltuieli financiare
Rezultatul brut al exerciţiului, respectiv suma rezultatelor din activitatea de exploatare și
financiară:
Rb = RE + RF
Sursa informaţională de bază pentru analiza structurală a rezultatului brut al exerciţiului
după destinaţia cheltuielilor de exploatare o reprezintă:
1) Contul de profit şi pierdere structurat pe baza grupării cheltuielilor după funcţia sau
destinaţia acestora, în cazul întreprinderilor care utilizează această formă de prezentare a
contului de profit şi pierdere sau
2) Contul de profit şi pierdere, structurat pe baza grupării veniturilor şi cheltuielilor după
natura lor şi Nota explicativă 4 „Analiza rezultatului din exploatare“, în cazul
întreprinderilor care utilizează această formă de prezentare a situațiilor financiare.
3) Situația rezultatului global, în cazul firmelor cotate pe o piață reglementată.
Pe baza valorilor din coloanele “Procent din cifra de afaceri”(% în CA), din tabelul 1.1, se pot
desprinde concluzii de natura următoare:
 Scăderea (creșterea) ponderii costului bunurilor vândute şi al serviciilor prestate în
cifra de afaceri semnifică creșterea (scăderea) eficienţei funcției de productie;
 creşterea (scăderea) ponderii cheltuielilor de desfacere în cifra de afaceri înseamnă
scăderea (creșterea) eficienţei distribuţiei, ca o component a funcţiei comerciale;
 scăderea (creșterea) ponderii cheltuielilor de administraţie în cifra de afaceri
semnifică sporirea (diminuarea) eficienţei a activităţii de administrare a afacerilor
firmei.
Costul bunurilor vândute la 100 lei cifră de afaceri şi al cheltuielilor de desfacere la 100 lei
cifră de afaceri se pot aprofunda pe baza modelului cheltuielilor variabile la 100 lei cifră de afaceri,

9
iar cheltuielile generale de administraţie la 100 lei cifră de afaceri se poate aprofunda după modelul
cheltuielilor fixe la 100 lei cifră de afaceri.
Costul bunurilor vândute la 100 lei cifră de afaceri este influențat de următorii factori direcți:
structura cifrei de afaceri pe tipuri de produse, prețurile de vânzare (exclusiv TVA) și costurile de
producție pe produse.
Cheltuielilor de desfacere la 100 lei cifră de afaceri sunt influențate de următorii factori direcți:
structura cifrei de afaceri pe tipuri de produse, prețurile de vânzare (exclusiv TVA) și costurile de
distribuție pe produse.
Cheltuielile generale de administraţie la 100 lei cifră de afaceri se poate aprofunda în funcție
de cifra de afaceri, care la rândul ei este influențată de volumul fizic al vânzărilor și prețurile de
vanzare, și de suma cheltuielilor de administrație, care se poate dezvolta în funcție de elementele
componente ale acestora (cheltuieli cu amortizarea, chiria, utilitățile, personalul administrativ etc.).

Pentru analiza structurală a rezultatului brut al exerciţiului, se recomandă folosirea machetei

de prezentare a datelor din tabelul 1.1.

Tabelul 1.1
- lei -
Nr. N-1 N Indice
Indicatori
crt. Suma % în CA Suma % în CA (%)
1 Cifra de afaceri netă
2 Costul bunurilor vândute şi al
serviciilor prestate
3 Rezultatul brut aferent cifrei de
afaceri nete
4 Alte venituri din exploatare
5 Cheltuielile de desfacere
6 Cheltuieli generale de
administraţie
7 Rezultatul din exploatare

10
 8 Venituri financiare
9 Cheltuieli financiare
10 Rezultatul financiar
11 Rezultatul brut

Comparativ cu prezentarea contului de profit şi pierdere după gruparea veniturilor şi

cheltuielilor după natura lor, metoda costului vânzărilor oferă informaţii mai relevante pentru
utilizatori privind nivelul cifrei de afaceri şi al costului aferent vânzărilor, care constituie în mod
normal partea cea mai semnificativă şi stabilă a veniturilor şi cheltuielilor din exploatare, respectiv a
veniturilor şi cheltuielilor totale. Restul cheltuielilor, în special cheltuielile generale de administraţie,
nu depinde direct de nivelul vânzărilor sau al producţiei întreprinderii.
Previziunile privind rentabilitatea şi riscul întreprinderii în viitor pornesc de la estimarea
vânzărilor şi cheltuielilor aferente acestora, pe baza cărora se determină şi alţi indicatori de rezultate,
structuri bilanţiere şi rate financiare. Totuşi, alocarea costurilor pe destinaţii poate fi arbitrară şi
implică în mod considerabil utilizarea raţionamentului profesional.
Conform IAS 1 „Prezentarea situaţiilor financiare“, selectarea metodei de analiză între metoda
costului vânzărilor şi metoda naturii cheltuielilor depinde atât de factori istorici şi de cei aferenţi
sectorului economic respectiv, cât şi de natura întreprinderii. Deoarece fiecare metodă de prezentare
are avantaje pentru diferite tipuri de întreprindere, se solicită o opţiune între clasificări în funcţie de
cea care prezintă cel mai fidel elementele de performanţă a firmei. Totuşi, în cazul utilizării metodei
costului vânzărilor, se impune o prezentare suplimentară privind informaţii asupra naturii
cheltuielilor în scopul estimării fluxurilor viitoare de numerar.
NOTĂ: Gruparea veniturilor totale și a cheltuielilor totale în două categorii, din
exploatare și financiare, se face in conformitate cu prevederile legale actuale, respectiv pe
baza Ordinului Ministerului Finanțelor Publice 1802/2014, în vigoare de la 1 ianuarie
2015. Anterior ordinului menționat mai sus, gruparea veniturilor totale și a cheltuielilor
totale se făcea în trei categorii: din exploatare, financiare și extraordinare, conform
OMFP 3055/2009.

1.4.2. Analiza structurală a rezultatelor după natura veniturilor şi cheltuielilor

Întocmirea Contului de profit şi pierdere în România, are drept criteriu de structurare a
veniturilor şi cheltuielilor natura acestora. Astfel, rezultatul brut al exerciţiului se va analiza
structural pe cele două activităţi (exploatare și financiară), după modelul:
Rb = RE + RF,
unde:
Rb = rezultatul brut al exerciţiului
RE = rezultatul exploatării
RF = rezultatul financiar

11
Schema de analiză structurală este:
Ve
RE
RB Che
Vf
RF
Chfin

Analiza structurală a rezultatului brut se realizează pe baza metodei balanţiere.

În analiza structurală a rezultatelor unei întreprinderi pe baza grupării veniturilor şi
cheltuielilor după natura lor, se mai pot utiliza soldurile intermediare de gestiune (SIG), având ca
sursă de informaţii Tabloul soldurilor intermediare de gestiune (Tabloul SIG).
Tabloul soldurilor intermediare de gestiune reprezintă o variantă a Contului de profit şi
pierdere. Acesta pune în evidenţă etapele formării rezultatului unui exerciţiu financiar, îndeosebi la
nivelul activităţii de exploatare, respectiv modul de folosire a resurselor materiale, financiare şi
umane în activitatea întreprinderii.
Deşi nu este obligatorie întocmirea Tabloului SIG, informaţiile oferite de acesta sunt utile atât
managerilor firmei, cât şi investitorilor de capital (acţionari şi creditori).
Tabloul soldurilor intermediare de gestiune sub formă de listă (varianta continentală) este
prezentat în tabelul 1.2.

Tabelul 1.2
Nr.
Indicatori N-1 N
crt.
1 Venituri din vânzarea mărfurilor (ct. 707-709 analitic mf.)
2 Cheltuieli privind mărfurile (ct. 607-609 analitic mf.)
3 Marja comercială netă (rd.1 -2)
4 Producţia vândută (ct. 701-706+ct.708-709 analitic prod. vânduta)
Variaţia stocurilor de produse finite şi a producţiei în curs de execuţie
5 (+/-)(ct.711)
Producţia realizată de entitate pentru scopurile sale proprii şi capitalizată
6 (ct. 721+722+725)
7 Producţia exerciţiului (rd.4+5+6)
Consumuri intermediare, respectiv cheltuieli provenite de la terţi (gr.60-
8 609 analitic aferent, exclusiv ct. 607, gr. 61, gr. 62, exclusiv ct. 621)

12
 9 Valoarea adăugată (rd.3+7-8)
10 Venituri din subvenţii de exploatare (ct.741)
11 Cheltuieli cu alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate (gr. 63)
12 Cheltuieli cu personalul (gr.64+ct.621)
13 Excedentul (deficitul) brut din exploatare (rd.9+10-11-12)
14 Alte venituri din exploatare*
15 Alte cheltuieli din exploatare*
16 Cheltuieli cu amortizarea imobilizărilor (ct.6811)
17 Rezultatul din exploatare (rd.13+14-15-16)
18 Venituri financiare (gr.66)
19 Cheltuieli financiare (gr.76)
20 Rezultatul financiar (rd.18-19)
21 Rezultatul brut al exerciţiului (rd. 17+20)
22 Impozitul pe profit
23 Rezultatul exerciţiului (rd. 21-22)

Notă: 1) În conformitate cu prevederile OMFP 1802/2014, care se aplică începând cu 1

ianuarie 2015, în tabloul soldurilor intermediare de gestiune nu mai apar veniturile
extraordinare, cheltuielile extraordinare și rezultatul extraordinar.
2) Randurile 14 și 15 se vor determina conform precizarilor de la subcapitolul
1.6, paginile 17-18.
Soldurile intermediare de gestiune care sunt calculate în plus faţă de rezultatele ce apar în
Contul de profit şi pierdere sunt:
 marja comercială (MC);
 producţia exerciţiului (Qe);
 valoarea adăugată (VA);
 excedentul (deficitul) brut din exploatare (EBE).

Marja comercială netă (MC) este un indicator ce permite determinarea rezultatului obţinut
din vânzările de mărfuri. Marja comercială netă se determină după luarea în calcul a reducerilor
comerciale acordate clienților și a reducerilor comerciale primate din partea furnizorilor. Marja
comercială brută se calculeză ca diferență între cifra de afaceri din vânzările de mărfuri, înainte de
scăderea reducerilor comerciale acordate clienților, și cheltuielile cu mărfurile, înainte de scăderea
reducerilor comerciale primate din partea furnizorilor. În cazul întreprinderilor de comerţ, este utilă
aprofundarea analizei marjei comerciale din punct de vedere structural, pe tipuri de mărfuri sau pe
zone de desfacere.
Producţia exerciţiului reprezintă valoarea activităţii totale a unei întreprinderi într-un
exerciţiu financiar. Este un indicator eterogen, din punctul de vedere al evaluării elementelor din
care este format. Astfel, vânzările de produse, prestările de servicii etc., deci elemente care intră în
calculul cifrei de afaceri, sunt evaluate la preţ de vânzare, exclusiv TVA, în timp ce indicatorii
producţia stocată şi producţia imobilizată sunt exprimați în costuri de producţie.
Este un indicator util în managementul producţiei şi desfacerii, deoarece corelaţiile dintre
indicatorii valorici ai producţiei şi comercializării ghidează factorii de decizie în luarea măsurilor
privind aceste stadii ale ciclului de exploatare.
Valoarea adăugată măsoară rezultatul creat numai de către întreprindere şi care are ca
destinaţie remunerarea angajaţilor, statului, creditorilor financiari şi acţionarilor.

13
 În industrie, o valoare adăugată ridicată poate însemna utilizarea unei tehnologii avansate, a
unor salariaţi calificaţi sau o puternică integrare pe verticală (grupuri de societăţi). În schimb,
valoarea adăugată obţinută din prestări de servicii este extrem de ridicată, deoarece dependenţa faţă
de terţi pentru obţinerea veniturilor este limitată în acest sector.
În cazul utilizării de mijloace fixe deţinute printr-un contract de leasing operaţional (de
exploatare) se pune problema retratării valorii adăugate, deoarece cheltuielile cu chiria aferente
leasingului de exploatare diminuează cuantumul valorii adăugate. Această retratare majorează
valoarea adăugată, prin eliminarea cheltuielilor cu chiria.
Excedentul (deficitul) brut din exploatare este un rezultat obţinut după remunerarea
personalului şi a statului.
Echivalentul anglo-saxon al EBE este EBITDA (earnings before interest, depreciation and
amortization).
EBE este un sold intermediar de gestiune important pentru investitorii de capital, reprezentând
fluxul potenţial de disponibilităţi degajat de ciclul de exploatare.
EBE = Venituri monetare din exploatare – Cheltuieli monetare din exploatare
Mărimea acestui SIG este independentă de sistemul de amortizare practicat, de politica privind
constituirea de provizioane, politica financiară şi politica fiscală de impozitare a profitului.
EBE influenţează în mod direct potenţialul firmei de a-şi susţine activitatea din surse proprii,
respectiv capacitatea de autofinanţare a firmei.
O diferenţă mare între valoarea adăugată şi excedentul brut din exploatare poate arăta o
pondere semnificativă a cheltuielilor cu personalul în totalul cheltuielilor factorilor de producţie
antrenaţi în obţinerea rezultatelor.
EBE este un rezultat puternic influenţat de factorul uman în întreprinderile cu activitate de
prestări servicii.
Pe baza SIG-urilor se pot determina următoarele rate:
a) rata marjei comerciale nete faţă de valoarea mărfurilor vândute:
MC
Rmc   100
CAmf

b) rata marjei comerciale nete faţă de costul mărfurilor vândute:

MC
Rmcc   100
Cmf
Cmf = costul mărfurilor vândute
c) rata valorii adăugate:
VA
Rva   100
Qe  MC
d) ponderea excedentului brut al exploatării în valoarea adăugată:
EBE
g EBE   100
VA
e) ponderea rezultatului exploatării în excedentul brut al exploatării:
RE
g RE   100
EBE

h) ponderea rezultatului net al exerciţiului în rezultatul brut:

14
 Rezultatul net
g Pn   100
Rezultatul brut
Importanţa EBE determină necesitatea aprofundării analizei acestui indicator cu ajutorul
ratelor de structură (repartiţie)8, cum ar fi:
Cheltuieli cu amortizarea
a) Ponderea amortizării  100
EBE

Chelt. cu provizioan ele din exploatare

b) Ponderea provizioanelor   100
EBE
Cheltuieli financiare
c) Ponderea cheltuielilor financiare cu dobânzile   100
EBE

Dividende
d) Ponderea dividendelor  100
EBE

Pe lângă aceste rate de structură se pot construi şi rate de rentabilitate:

EBE
a) Rata marjei brute   100
CA
EBE
b) Rata rentabilităţii economice brute   100
At
unde:
VA = valoarea adăugată;
CA = cifra de afaceri;
At = activul total;
RE = rezultatul exploatării;
Rezultatul exerciţiului (profit net sau pierdere) este întâlnit în literatura anglo-saxonă sub
denumirile Net Income, Net Profit sau Net Earnings.

SIG-urile în varianta anglo-saxonă se pot prezenta astfel9:

1) Marja asupra cheltuielilor variabile (MCV):

MCV = Venituri din exploatare – Cheltuieli variabile de exploatare
2) Rezultatul înaintea scăderii amortizării, provizioanelor, dobânzilor şi impozitului pe
profit (EBITDA):
EBITDA = MCV – Cheltuieli fixe de exploatare (exclusiv cheltuielile cu amortizarea
şi provizioanele)
3) Rezultatul exploatării:
RE = EBITDA – Cheltuielile cu amortizarea şi provizioanele
4) Profitul înainte de dobânzi şi impozit pe profit (EBIT = earnings before interest and
taxes):
EBIT ≈ RE + Venituri financiare
5) Profitul înainte de impozit pe profit (EBT = earnings before taxes):
EBT = EBIT – Cheltuielile cu dobânzile
6) Profitul net (NP) (net profit son net earnings):
8
M. Niculescu, Diagnostic global strategic, Editura Economică, 1997, pag. 287.
9
I. Stancu – Finanţe, Ed. Economică, ediţia a 4-a, 2007, pag. 743

15
 NP = EBT – Impozit pe profit

1.5. Analiza factorială a marjei brute faţă de costul bunurilor vândute

Marja brută faţă de costul bunurilor vândute are rolul de a acoperi cheltuielile de
distribuţie, cheltuielile generale de administraţie şi cheltuielile financiare, astfel încât firma să obţină
un profit suficient de mare pentru a remunera corespunzător acţionarii.
Marja brută faţă de costul bunurilor vândute influenţează în cea mai mare măsură rezultatul
brut al exerciţiului oricărei întreprinderi, indiferent de natura şi dimensiunea acesteia. Datorită
probabilităţii mari de realizare a marjei brute, analiştii financiari acordă o atenţie deosebită analizei
acestui indicator, atât pentru evidenţierea evoluţiei istorice a rezultatelor, cât mai ales pentru
previzionarea profitabilităţii companiei în viitor.
Sursele informaţionale de bază pentru analiza marjei brute faţă de costul bunurilor
vândute sunt reprezentate de:
 Contul de profit şi pierdere și Situația rezultatului global structurate pe baza grupării
veniturilor şi cheltuielilor după funcţia sau destinaţia acestora, care oferă informaţii utile
privind nivelul cifrei de afaceri nete şi a costului vânzărilor aferente întreprinderii pe
parcursul exerciţiului financiar respectiv, sau
 Nota explicativă 4 „Analiza rezultatului din exploatare“, în cazul întreprinderilor care
utilizează ca formă de prezentare contul de profit şi pierdere structurat pe baza grupării
veniturilor şi cheltuielilor după natura lor;
 pentru utilizarea diferitelor modele de analiză factorială a marjei brute faţă de costul
bunurilor vândute sunt necesare informaţii şi din alte note explicative la situaţiile
financiare sau diverse documente interne cu privire la valoarea medie a activelor fixe,
numărul mediu de personal sau de salariaţi ai întreprinderii, timpul total de muncă efectiv
lucrat etc.
În funcţie de domeniile de activitate în care activează întreprinderea studiată, analiza factorială
a marjei brute se poate realiza cu ajutorul următoarelor modele:
1) Mb =  q v  p   q v  c p

Mb  q v  c p 
2) Mb = CA  = CA  mb =  q v  p   1  
CA  q v  p 

M CA  Mb
3) Mb = T  Tf 
Mf CA
unde:
Mb = marja brută faţă de costul bunurilor vândute;
CA =  qv p = valoarea cifrei de afaceri nete (ca valoare a producţiei vândute exprimate în
preţul de vânzare, exclusiv TVA);
 qv  cp = cheltuielile de producţie aferente cifrei de afaceri nete sau costul bunurilor
vândute şi al serviciilor prestate (ca valoare a producţiei vândute exprimate în costul de producţie
unitar);
mb = rata medie a marjei brute la 1 leu cifră de afaceri;
T = timpul total lucrat de personalul întreprinderii în cursul exerciţiului financiar;
Mf = valoarea medie anuală a activelor fixe.

16
 Modelele 1 şi 2 se pretează cel mai bine pentru întreprinderi productive, la care ponderea
producţiei vândute în cadrul cifrei de afaceri nete este predominantă, iar modelul 3 se poate folosi
pentru analiza factorială a marjei brute atât a întreprinderilor productive, cât şi a celor care deţin un
potenţial tehnic semnificativ (întreprinderi comerciale de tip supermarket-uri, întreprinderi de
transport etc).
Astfel, conform modelului 1, marja brută este influenţată de un sistem de factori direcţi,
conform schemei următoare:
qv = volumul producţiei

g = structura producţiei
Mb vândute
cp = costul de producţie

p = preţul de vânzare
Rezultă că majorarea uspe p brute se poate realiza prin: producerea şi comercializarea unei
marjei
cantităţi suplimentare de produse cerute pe piaţă, modificarea structurii cifrei de afaceri în favoarea
unor produse cu o marjă deprodus profit superioară celei medii pe întreprindere, majorarea preţului de
vânzare în condiţiile îmbunătăţirii calităţii produselor şi serviciilor în limitele impuse de politica de
preţuri a concurenţei, precum şi prin diminuarea costurilor de producţie unitare pe produs fără a
afecta calitatea şi fiabilitatea produselor fabricate.
Modelul 2 de analiză surprinde efectele modificării vânzărilor totale şi a marjei medii brute la
1 leu cifră de afaceri, ca factori de influenţă direcţi asupra nivelului marjei brute. În condiţii
normale, întreprinderea are posibilitatea majorării cifrei de afaceri nete prin extinderea cotei de
piaţă, lansarea de noi produse competitive, îmbunătăţirea calităţii acestora, creşterea marjei de profit
fiind limitată la nivelul mediu practicat pe piaţă de firmele similare concurente.

qv = volumul producţiei vândute

CA = cifra de afaceri netă
Mb
= rata medie a marjei brute
la 1 leu cifră de afaceri
p = preţul mediu de vânzare pe produs
fără TVA
g = structura producţiei vândute
p = preţul de vânzare pe produs fără TVA

cp = costul de producţie unitar

Aşa cum am amintit anterior, modelul 3 de analiză a marjei brute este util nu numai pentru
întreprinderile productive, dar şi în cazul celor care deţin un potenţial tehnic semnificativ, deoarece
acest model surprinde concomitent impactul utilizării extensive a resurselor umane (prin intermediul
timpului total de muncă al personalului), gradului de înzestrare tehnică, randamentului activelor fixe
şi a marjei medii brute la 1 leu vânzări.

T = timpul total de muncă

17
 Mf
 gradul de înzestrare tehnică a muncii
T
Mb CA
 randamentul activelor fixe
Mf

Mb
 rata medie a marjei brute la 1 leu CA
CA

Concluziile rezultate pe baza analizei marjei brute sunt relevante pentru studierea celorlalte
categorii de rezultate, respectiv profitul din exploatare, profitul net şi ratele de rentabilitate
construite pe baza marjei brute, toţi aceşti indicatori fiind condiţionaţi hotărâtor de dinamica, nivelul
şi variabilitatea marjei brute faţă de costul bunurilor vândute.

1.6. Analiza profitului aferent cifrei de afaceri

Rezultatul exploatării este format din rezultatul aferent cifrei de afaceri (Pr) şi rezultatul din
alte vânzări decât cifra de afaceri (RE’).
RE = Pr + RE’
Pr = CA – Cheltuieli aferente cifrei de afaceri
RE’ = Alte venituri din exploatare – Alte cheltuieli din exploatare
Alte venituri din exploatare cuprind:
- Venituri din activele imobilizate (sau grupurile destinate cedării) deţinute în vederea
vânzării (ct. 753),
- Venituri din reevaluarea imobilizărilor necorporale şi corporale (ct. 755),
- Venituri din investiţii imobiliare (ct. 756),
- Venituri din active biologice (ct. 757),
- Venituri din subvenţii de exploatare în caz de calamităţi şi alte evenimente similare
(ct. 7417),
- Alte venituri (ct. 758 + 7419).
Alte cheltuieli din exploatare includ:
- Ajustări privind provizioanele (ct 6812-ct 7812),
- Ajustări de valoare privind imobilizările necorporale, corporale, investiţiile imobiliare şi
activele biologice evaluate la cost (ct. 6813 + 6816 + 6817-ct. 7813 -7816),
- Ajustări de valoare privind activele circulante (ct. 654 + 6814- ct 754-7814),
- Alte cheltuieli (ct. 6581 + 6582 + 6583 + 6585+6586 + 6588),
- Cheltuieli privind calamităţile şi alte evenimente similare (ct. 6587),
- Cheltuieli cu protecţia mediului înconjurător (ct. 652),
- Cheltuieli legate de activele imobilizate (sau grupurile destinate cedării) deţinute în vederea
vânzării (ct. 653),
- Cheltuieli din reevaluarea imobilizărilor necorporale şi corporale (ct. 655),
- Cheltuieli privind investiţiile imobiliare (ct. 656),
- Cheltuieli privind activele biologice (ct. 657).

18
 Această aprofundare a rezultatului exploatării este foarte importantă pentru că o întreprindere
poate înregistra un rezultat din exploatare pozitiv, în condiţiile unei pierderi aferente cifrei de
afaceri, situaţia fiind determinată de profitul obţinut din alte activităţi decât cele care se regăsesc în
cifra de afaceri, şi anume din cedarea de active, donaţii primite etc.
Cheltuielile aferente cifrei de afaceri pot fi stabilite astfel:
 în mod analitic:  qvi  ci ,
unde:
ci = costul complet unitar pe produs
 în mod sintetic: Che – ( Qs  Qi  Ache ),
unde:
Che = cheltuieli de exploatare
Qs = variaţia producţiei stocate
Qi = producţia de imobilizări (producţia realizată pentru sine şi capitalizată).
Ache = alte cheltuieli de exploatare .
Rezultă că diferenţa dintre profitul aferent cifrei de afaceri şi marja brută faţă de costul
bunurilor vândute este determinată de diferenţa dintre costul complet unitar pe produs şi costul de
producţie unitar pe produs, multiplicată cu cantitatea de produse vândute.

1.6.1. Analiza factorială a profitului aferent cifrei de afaceri pe total întreprindere

Profitul aferent cifrei de afaceri poate fi analizat pe baza unor modele specifice domeniului de
activitate.
În cazul întreprinderilor care desfăşoară activitate de producţie (industrială, agricolă etc.),
pentru analiza de tip factorial a profitului aferent cifrei de afaceri se recomandă următoarele modele:

A) Pr  qvi  pi  qvi  ci

 qvi  ci 
B) Pr  qvi  pi 1    CA  pr
 qvi  pi 

CA Pr
C) Pr  N s    N s  W a  pr
N s CA

D) Pr   qvi  pi  qvi  cvi   Chf  Mbcv  Chf

unde:
pr = profitul mediu la 1 leu CA;
cvi = costul variabil unitar pe produs;
Mbcv = marja brută faţă de cheltuielile variabile;
Chf = cheltuielile fixe;
W a = productivitatea medie anuală a muncii (stabilită pe baza cifrei de afaceri).
Pentru firmele care desfăşoară activitate de comerţ se recomandă modele de tipul următor:
CAmf ( R mc  N )
E) Pr 
100

19
 CAmf  R c
F) Pr 
100
gi  ric
Rc 
100
Rc = rata rentabilităţii comerciale;
ric = rmci – ni
unde:
CAmf = cifra de afaceri din vânzări de mărfuri;
N = nivelul mediu al cheltuielilor totale de distribuţie a mărfurilor;
ric = rata rentabilităţii comerciale pe grupe de mărfuri;
rmci = rata marjei comerciale pe grupe de mărfuri;
ni = nivelul cheltuielilor de circulaţie pe grupe de mărfuri;
gi = structura vânzărilor pe grupe de mărfuri.
Potrivit modelului „A“ sistemul de factori se prezintă astfel:

qv
Pr g
c
p

În cazul folosirii modelului „B“ sistemul de factori este următorul:

qv
CA
p
Pr g
pr p
c

Modelul „B“ are o valoare informaţională mai mare decât modelul „A“ pentru că permite
cuantificarea impactului rulajului vânzărilor (CA) şi a marjei medii de profit la 1 leu vânzări asupra
profitului ( p r ), două dintre strategiile care pot fi avute în vedere pentru mărirea profitului.
Potrivit modelului „C“, sistemul de factori se prezintă astfel:

Ns
t

20
 CA
Ns
Pr wh
g
Pr p
CA
c

unde:
CA
 wa  t  wh
Ns
Pr
 pr
CA
wa = productivitatea medie anuală calculată pe baza cifrei de afaceri;
wh = productivitatea medie orară calculată pe baza CA;
t = timpul mediu lucrat de un angajat.
Modelul „C“ poate fi folosit atât în cazul întreprinderilor cu activitate de producţie industrială,
cât şi în cazul firmelor din domeniul prestărilor de servicii.
În cazul modelului „D“ sistemul de factori este:

qv
Mbcv g
Pr cv
p
Chf

Modelul „D“ presupune folosirea în analiză a informaţiilor furnizate de metoda de calculaţie a

costurilor direct-costing, şi anume a costurilor variabile unitare şi a cheltuielilor fixe.
Pe baza acestui model, poate fi cuantificată influenţa asupra profitului a introducerii sau
scoaterii din portofoliul de activităţi a unui produs.
Astfel, excluderea unui produs al cărui preţ de vânzare este mai mare decât costul variabil
unitar (marja unitară faţă de cheltuielile variabile este pozitivă), dar mai mic decât costul complet
unitar (rezultatul pe unitatea de produs este pierdere), în cazul nemodificării sumei cheltuielilor fixe,
nu are ca efect creşterea profitului, ci, dimpotrivă, diminuarea masei profitului cu marja pozitivă faţă
de costul variabil degajată de cantitatea vândută.

Potrivit modelului „E“, specific activităţii de comerţ, sistemul de factori se prezintă astfel:

21
 CAmf
gi
Rmc
Pr rmci
gi
N
ni

În cazul modelului „F“, sistemul de factori este următorul:

CAmf
Pr gi
c
R rmci
ric
ni

Cuantificarea influenţelor factorilor în cazul modelelor prezentate se realizează pe baza

metodei substituirilor în lanţ combinată cu metoda balanţieră (a se vedea capitolul 5 din cartea
”Analiză economico-financiară a firmei” – coordonatori: V. Robu, I. Anghel, E.C. Şerban- Ed.
Economică, 2014).
De rezolvat studiul de caz prezentat în Anexa 1 de la sfârşitul capitolului.

1.6.2. Analiza factorială a profitului pe produs

Aprofundarea analizei profitului total al întreprinderii presupune studierea profitului aferent
principalelor produse şi stabilirea influenţelor factorilor direcţi şi indirecţi care acţionează asupra
acestora.
Analiza profitului pe produs (Prp) se poate realiza pe baza modelului:
Prp = qv(p - c)
c  cm  csd  ci

cm   cs j p j

csd  t  sh
Ci
ci 
q
în care:
cm - reprezintă cheltuielile cu materiile prime şi materialele directe pe unitatea de produs;
csd - cheltuielile cu manopera directă pe unitatea de produs;
ci - cheltuielile indirecte pe unitatea de produs;
csj – consumul specific din resursa materială „j“;
pj – preţul de aprovizionare al resursei „j“;
t – timpul de muncă pe unitatea de produs;
sh - salariul mediu orar (inclusiv contribuţiile pentru asigurări şi protecţie socială);

22
 Ci – suma cheltuielilor indirecte;
q – volumul fizic al producţiei obţinute.
Sistemul de factori care acţionează asupra modificării profitului pe produs se prezintă astfel:

csj
qv cm
pj
t
Prp c csd
sh
p ci

Calculul influenţelor factorilor se face prin aplicarea metodei substituirilor în lanţ şi a metodei
balanţiere.

1.7. Analiza ratelor de rentabilitate

Rata de rentabilitate reprezintă un raport între un indicator de rezultate (profit sau pierdere) şi
un indicator care reflectă un flux de activitate (cifra de afaceri netă, resurse consumate etc.) sau un
„stoc“ (capital propriu, active totale etc). Principalele rate de rentabilitate operaţionale în analiza
financiară a firmei sunt: rata rentabilităţii comerciale, rata rentabilităţii resurselor consumate, rata
rentabilităţii economice şi rata rentabilităţii financiare. Aceste rate de rentabilitate au valenţe
informaţionale diferite şi oglindesc multiplele laturi ale activităţii economico-financiare a firmei.

1.7.1. Analiza ratei rentabilităţii comerciale

Rata rentabilităţii comerciale exprimă eficienţa activităţii comerciale a întreprinderii. În
literatura de specialitate există mai multe moduri de calcul al acestei rate de rentabilitate, dar cele
mai utilizate sunt următoarele:

P
a) Rc  r  100
CA

Mb
b) R M  100
b CA

P
c) Rcn  n  100
CA

unde:
R c = rata rentabilităţii comerciale;
R cn = rata rentabilităţii comerciale nete (Return on Sales);
R M b = Rata marjei brute din vânzări (Gross Profit Margin);

23
 CA = cifra de afaceri netă;
Pr = profit aferent cifrei de afaceri nete;
Mb = marja brută faţă de costul bunurilor vândute;
Pn = profit net.

Analiza factorială a ratei rentabilităţii comerciale a) se poate efectua pe baza modelelor:

q  p  q c   qvi  ci 
I. Rc  vi i vi i
 100  1    100
 qvi  pi   qvi  pi 
 

 gi  rc
II. Rc  i ; r  pi  ci  100
ci
100 pi
unde:
gi = structura cifrei de afaceri nete pe produse sau activităţi;
rc
= rata rentabilităţii comerciale pe tipuri de produse sau activităţi.
i
Conform modelului I, sistemul de factori este următorul:
g i = structura cifrei de afaceri nete pe produse sau activităţi

Rc pi = preţul de vânzare pe produs fără TVA

ci = costul complet unitar

În cazul modelului II, sistemul de factori se prezintă astfel:

gi = structura cifrei de afaceri nete pe produse sau activităţi

Rc = rata rentabilităţii comerciale pe tipuri de produse sau
sactivitactivităţi

Rata marjei brute din vânzări (Gross Profit Margin) reflectă ponderea marjei brute faţă de
costul bunurilor vândute în cadrul cifrei de afaceri nete. Această rată de rentabilitate reflectă politica
comercială a întreprinderii şi capacitatea acesteia de a controla costurile de producţie. Nivelul marjei
de profit depinde de natura activităţii, dimensiunea întreprinderii, capacitatea tehnică şi
performanţele acesteia, cota de piaţă deţinută, mediul concurenţial naţional şi internaţional etc.
Pentru analiza de tip factorial se pot utiliza următoarele două modele de analiză a ratei marjei
brute din vânzări:

Mb q  p  q c q c
vi i vi pi vi pi
I) R   100   100  (1  )  100
Mb CA  vi
q  p  vi
q  p
i i

 g i  rc
II) R 
Mb
 100 
vi
Mb CA 100
unde:
gi = structura cifrei de afaceri nete pe produse;

24
 rc = rata marjei brute pe produse.
vi

Potrivit modelului I, nivelul ratei rentabilităţii comerciale este influenţat de structura

producţiei vândute, preţul mediu de vânzare (exclusiv TVA) şi costul de producţie unitar.
Modelul II de analiză a ratei rentabilităţii comerciale reflectă acţiunea a doi factori importanţi:
structura producţiei vândute şi rata marjei brute pe produs. În condiţii normale, structura cifrei de
afaceri pe produse nu poate fi modificată decât ca efect al variaţiei raportului cerere/ofertă de
produse pe piaţă, dar întreprinderea poate lua măsuri pentru creşterea marjei de profit la nivel de
produs prin diminuarea rezonabilă a costurilor şi întărirea poziţiei sale concurenţiale pe piaţă.
Rata rentabilităţii comerciale nete (în engl. Return on Sales – ROS) reprezintă un indicator
întâlnit în majoritatea lucrărilor din literatura străină. Avantajul acestei rate este că poate fi stabilită
pe baza Contului de profit şi pierdere, fiind uşor de calculat de către cei care nu au acces la date din
contabilitatea de gestiune a întreprinderii. Totuşi, rata rentabilităţii comerciale nete are o valoare
informaţională limitată pentru că profitul net poate fi influenţat şi de rezultatul din alte operaţiuni
decât vânzările, respectiv rezultatul financiar, rezultatul extraordinar, precum şi de fiscalitate.
Analiştii financiari recunosc relevanţa informaţională a ratei rentabilităţii comerciale nete, dar
pentru obţinerea de informaţii pertinente şi relevante privind performanţa firmei, se impune
studierea trendului acestei rate financiare pe o perioadă de 3-5 ani comparativ cu rata medie la
nivelul sectorului de activitate şi a întreprinderilor similare. De asemenea, este necesară analiza
corelată a unui sistem complex de rate de rentabilitate: rata rentabilităţii activelor, rata rentabilităţii
economice, rata rentabilităţii financiare a capitalului propriu etc.

1.7.2. Analiza ratei rentabilităţii resurselor consumate

Rata rentabilităţii resurselor consumate, denumită şi rata rentabilităţii costurilor, reflectă
corelaţia dintre profitul aferent cifrei de afaceri şi costurile totale aferente vânzărilor.
Având în vedere raportarea la activitatea de exploatare, rata rentabilităţii resurselor consumate
(Rrc) se poate calcula astfel:
RE
R rc  100 ,
Che
unde
RE = rezultatul exploatării;
Che = cheltuieli de exploatare.
În acest caz, este pusă în discuţie, în special, încorporarea altor venituri din exploatare (ct.din
grupa 75) în veniturile din exploatare, conform reglementărilor contabile în vigoare, respectiv a ator
cheltuieli de exploatare, precum şi a cheltuielilor aferente variaţiei producţiei stocate şi a producţiei
realizate pentru sine şi capitalizate în cheltuielile de exploatare care se iau în calculul ratei
rentabilităţii resurselor consumate. Aceste elemente nu sunt aferente vânzărilor de bunuri curente
care formează cifra de afaceri. Înregistrarea variaţiei producţiei stocate şi a producţiei imobilizate la
cost de producţie nu influenţează rezultatul exploatării (aceeaşi valoare fiind înregistrată şi în
veniturile din exploatare şi în cheltuielile de exploatare), dar influenţează numitorul „cheltuieli de
exploatare” şi valoarea ratei rentabilităţii resurselor consumate.
Prin urmare, varianta agreată de calcul a ratei rentabilităţii resurselor consumate este:
Pr
R rc   100 ,
Ch
unde:

25
 Pr = profit aferent cifrei de afaceri;
Ch = cheltuieli aferente cifrei de afaceri.
Modelul de analiză factorială a ratei rentabilităţii resurselor consumate va fi:

R rc 
 qv  p   qv  c
i i i i
  qvi  pi 
100    1 100
 qv  c i i
  qv  c
 i i


Conform modelului, factorii ce influenţează rata rentabilităţii costurilor sunt:
 structura cifrei de afaceri pe produse (g);
 costurile complete unitare (c);
 preturile de vânzare (p), exclusiv TVA.

1.7.3. Analiza ratei rentabilităţii economice

Una dintre cele mai importante rate de rentabilitate, rata rentabilităţii economice, pune în
evidenţă performanţele utilizării activului total al unei întreprinderi, respectiv a capitalului investit
pentru obţinerea acestor performanţe.
Literatura de specialitate oferă mai multe modalităţi de calcul pentru rata rentabilităţii
economice (Re):
Rezultatul exploatării ( RE )
Re   100
Active din exploatare ( Ae x )
sau
Excedent brut al exploatării ( EBE )
Re   100
Active totale ( At )

sau
Pro fit brut
Re   100
At
Construirea ratei pe baza unui anumit rezultat determină o viziune specifică semnificaţiei
rezultatului:
 utilizarea rezultatului exploatării va determina o rată independentă atât de politica fiscală şi
de structura capitalurilor (politica de finanţare), cât şi de fluxurile extraordinare;
 dacă rata rentabilităţii economice va fi construită pe baza excedentului brut al exploatării
(EBE), va fi independentă şi de politica privind amortizarea capitalului tehnic, pe lângă
elementele menţionate anterior;
 folosirea profitului brut este utilă managerilor întreprinderii şi va determina un nivel mai
ridicat al ratei, în măsura în care activitatea financiară aduce profit; această variantă este
mai puţin utilizată.
În teoria şi practica internaţională, rata rentabilității economice este cunoscută sub forma:
 cip 
EBIT 1  
ROA   100   100
Ae
unde:
ROA = rata rentabilităţii economice (return on assets);

26
 EBIT = rezultatul înainte de impozitare şi dobânzi (earnings before interests and taxes);
cip = cota de impozit pe profit;
Ae = activ economic.
Utilizatorii informaţiilor oferite de această rată sunt furnizorii de capital. Creditorii financiari,
de exemplu, sunt interesaţi de rentabilitatea întreprinderii înainte de scăderea dobânzii.
Deci, pentru o corectă informare a tuturor celor interesaţi de performanţele obţinute prin
utilizarea capitalului angajat de o firmă, se pot folosi ratele:
Rezultat inainte de impozit si dobanda
I. R   100
e

At
sau

 cip 
Rezultat inainte de impozit si dobanda  1 - 
II. R e   100   100
K investit

unde:
K investit = Capital propriu + Datorii financiare
A doua formă a Re este utilă analizei rentabilităţii financiare pe baza pârghiei financiare şi
analizei valorii economice adăugate.
Rata rentabilităţii economice a capitalului investit se compară cu costul mediu ponderat al
capitalurilor, rezultând crearea sau distrugerea de valoare pentru acţionari.
Analiza factorială a ratei rentabilităţii economice evidenţiază acţiunea unor factori complecşi.
Vom considera pentru analiza de tip factorial rata rentabilităţii economice calculată astfel:

Pr
Re   100 ,
At
unde:
Pr = profit brut aferent cifrei de afaceri.

Pentru analiza factorială a ratei rentabilităţii economice se recomandă modele de tip

multiplicative şi modele de tip combinat cum sunt următoarele:

Pr CA Pr
I. R e   100    100
At At CA

Pr
 100
Pr
Re   100  CA
II. At 1 1

CA CA
Ai Ac
În cazul utilizării modelului I, rata rentabilităţii economice combină efectul vitezei de rotaţie a
 CA 
activului total, exprimată ca număr de rotaţii   , cu efectul ratei rentabilităţii comerciale
 At 
 Pr 
 100  :
 CA 

27
 CA
At
Re g (structura vânzărilor)
Pr
 100
CA p (preţul unitar de vânzare)

c (costurile complete unitare)

Cele două rate componente acţionează diferit asupra ratei rentabilităţii economice, în funcţie
de natura activităţii întreprinderii şi de strategia urmată. Astfel, în industrie, firmele realizează rate
de rentabilitate economică ridicate pe seama unor marje de profit mai mari şi nu printr-o rotaţie mai
rapidă a activelor. Întreprinderile din sfera comerţului operează cu marje de profit mai reduse, dar
beneficiază de o rotaţie mai accelerată a activelor.
O strategie de menţinere a poziţiei concurenţiale pe piaţă determină uneori un rabat de la marje
ridicate de profit, iar alteori, utilizarea unor tehnologii avansate, fapt care conduce la o încetinire a
rotaţiei activelor.
Rata rentabilităţii economice se analizează factorial, la nivelul factorilor direcţi astfel:
1. Influenţa vitezei de rotaţie a activului total:

CA  CA1 CA0  Pr0

Δ     100
At  At1 At 0  CA0

2. Influenţa ratei rentabilităţii comerciale:

P CA1  Pr1 Pr 
Δ     0   100
CA At1  CA1 CA0 

Analiza rentabilităţii economice poate fi aprofundată prin descompunerea activului în

elementele componente (At = Ai + Ac). Trebuie menţionat că activele imobilizate şi activele
circulante trebuie luate în calcul ca valori medii anuale.
În acest, caz se foloseşte modelul II:
Pr
 100
R 
e CA
1 1 ,

CA CA
Ai Ac
unde
Pr
100  R c
CA

Sistemul de factori este:

28
 CA
Ai

Re CA
Ac
g
Rc p
c

Metodologia de analiză factorială conform acestui model presupune influenţa:

1. Randamentului activelor imobilizate:

Rc0
 Re0
1 1

CA1 CA0
Ai1 Ac 0

2. Rotaţiei activelor circulante:

Rc0 Rc0

1 1 1 1
 
CA1 CA1 CA1 CA0
Ai1 Ac1 Ai1 Ac 0

3. Ratei rentabilităţii comerciale:

R c1  R c 0 1 1 At
, unde   1  VR1
1 1 CA1 CA1 CA1
 (viteza de rotaţie a activului total, exprimată ca
CA1 CA1 Ai1 Ac1
Ai1 Ac1
durată) din care:
3.1. datorită modificării structurii vânzărilor:
Rc '  Rc0  qv1c0 
, unde R '  1   100
c

VR1  qv1 p0 

3.2. datorită preţurilor de vânzare:

29
 R c
"  R c
'
, unde
VR1


 qv1c0

R c
"  
1  

 qv1 p1 

3.3. datorită costurilor complete:

R c
1  R c
"
VR1
Acest model evidenţiază căile de creştere a rentabilităţii economice, şi anume:
 accelerarea rotaţiei activelor circulante;
 îmbunătăţirea randamentului activelor imobilizate, prin utilizarea intensivă a acestora, dar
şi ţinând seama de performanţele acestora;
 adaptarea politicilor comerciale, în vederea creşterii eficienţei vânzărilor.
Importanţa ratei rentabilităţii economice este determinată şi de poziţia ei în sistemul de factori
ce influenţează nivelul ratei rentabilităţii financiare.
Astfel :
Pn Vt At Pn
Rf   100     100
Kp At Kp Vt
Vt Pn Pn
unde:   100   100
At Vt At
Pn
100 = rata rentabilităţii economice, construită pe baza profitului net (ROA).
At
Prin urmare, creşterea interesului investitorilor depinde de doi factori:
 rata rentabilităţii economice (după impozitarea profitului);
 At 
 structura financiară   .
 Kp 
Nivelul rentabilităţii economice trebuie să permită remunerarea acţionarilor şi creditorilor, în
concordanţă cu riscul asumat de aceştia investind în întreprindere sau acordându-i împrumuturi.

1.7.4. Analiza ratei rentabilităţii financiare

Rata rentabilităţii financiare (ROE = return on equity) reprezintă unul dintre indicatorii
importanţi urmăriţi de investitori şi de management. Cu ajutorul acestei rate, investitorii pot aprecia
în ce măsură investiţia lor este rentabilă sau nu. În cazul în care rata rentabilităţii financiare este mai
mare decât costul capitalului propriu, atunci, prin activitatea desfăşurată, firma creează o valoare
suplimentară pentru acţionari.
Rata rentabilităţii financiare se determină astfel:
Profit net  Pn 
Rata rentabilit ăţii financiare  100
Capital propriu  Kp 

30
 Kp= Valoarea medie anuală a capitalului propriu
Pentru calculul ratei rentabilității financiare, capitalul propriu trebuie sa fie strict pozitiv,
pentru a se evita calculul cu valori negative.

Se recomandă folosirea la numitor a capitalului propriu mediu calculat după cum

urmează:
K p  C p iniţial  Nr. acţiuni emise în cursul anului 

Nr. de luni de la data emiterii până la sf . anului

 Val . de emisie  
12

 Nr. acţiuni răscumpărate în cursul anului  Val . de răscumpărare 

Nr. de luni de la data răscumpărării până la sf . anului


12

Analiza acestei rate se poate face pe baza sistemului DU PONT, şi anume:

Pn Vt At Pn
Rf   100     100
Kp At Kp Vt

Vt / At = viteza de rotaţie a activelor totale

At / Kp = factorul de multiplicare a capitalului propriu mediu sau braţul pârghiei financiare.
Pn / Vt = profitul net la 1 leu venituri.

Vt

At
Pn At
 
Kp Kp
Pn

Vt
Un alt model care poatze fi folosit pentru analiza factorială a ratei rentabilităţii financiare este
următorul:
Rf=(CA/At*At/Kp*Pn/CA)*100,
CA/At= viteza de rotatie a activului total( ca numar de rotaţii);
Pn/CA= rentabilitatea comercială netă.
Semnificaţia este asemănătoare cu cea prezentată în cazul modelului precedent.
De asemenea, rata rentabilităţii financiare poate fi aprofundată pe baza unui model de
următoarea formă:
Rf=(CA/Ki*Ki/Kp*Pn/CA)100=[CA/Ki*(1+Dfn/Ki)*Pn/CA]*100
Unde: Ki=capital investit(format din capitalul propriu si datoriile financiare nete).
Datoriile financiare nete=Datorii financiare-Trezoreria de activ.
Explicarea ratei rentabilităţii financiare pe baza modelului de mai sus este prezentată în Anexa
nr.6.
În cazul în care societatea a emis acţiuni care dau dreptul la dividende preferenţiale, atunci
formula ratei rentabilităţii financiare devine:

31
 Rf=[(Profit net-Dividende preferenţiale)/Capital propriu aferent acţiunilor comune]100.
Managerii au posibilitatea să acţioneze asupra ratei rentabilităţii financiare prin urmărirea şi
influenţarea:
1) vânzărilor generate de utilizarea activelor;
2) modului de finanţare a activelor din capitalul propriu şi datorii;
3) rentabilităţii nete a veniturilor.
Rata rentabilităţii financiare este un indicator important care trebuie interpretat cu anumite
limite care sunt impuse de: perioada de analiză, riscurile pe care şi le asumă societatea, valoarea
contabilă a capitalului propriu.
O dinamică a principalelor rate de rentabilitate, la nivelul principalilor grupuri
europene este prezentată în Anexele 2, 3, 4 şi 5.

1.7.5. Analiza efectului de pârghie (levier) financiară10

Apelarea de către firme la datorii financiare (împrumuturi pe termen lung, mediu şi scurt), în
cazul în care există o diferenţă între rata rentabilităţii economice a capitalului investit şi rata
dobânzii, are un impact asupra ratei rentabilităţii financiare (ROE = return on equity), cunoscut în
literatura de specialitate sub denumirea de efect de pârghie (levier) financiară.
Formula de stabilire a ratei rentabilităţii financiare, pe baza efectului de pârghie financiară,
se prezintă astfel:

unde:

Semnificaţia simbolurilor este:

10
V.Robu,I.Anghel, E.C. Serban (coord.)- Analiza econonico-financiara a firmei, Ed. Economica, 2014,pag.372-373.

32
Rf – rata rentabilităţii financiare;
Re – rata rentabilităţii economice a capitalului investit;
Rd – rata dobînzii;
Ki – capitalul investit (ca valoare medie anuală);
Kp – capitalul propriu (ca valoare medie anuală);
Df – datorii finaciare (ca valoare medie anuală);
Pn – rezultatul net al exerciţiului;
RE – rezultatul exploatării;
Chd – cheltuieli cu dobânzile;
Re’ – rata rentabilităţii economice, după impozitarea profitului;
Rd’ – rata dobânzii, după corectarea cu cota de impozitare a profitului.

Notă: La calculul rezultatului net se face abstracţie de rezultatul extraordinar, veniturile

financiate şi alte cheltuieli financiare (altele decât cheltuielile cu dobânzile).

Folosirea la calculul efectului de pârghie (levier) financiară a unei alte forme a ratei
rentabilităţii economice decât cea faţă de capitalul investit, determină distorsionarea unor indicatori
clasici, cum sunt rata dobânzii şi pîrghia financiară.
Astfel, în cazul folosirii ratei rentabilităţii economice faţă de activul total (ROA = return on

assets), rata dobânzii ar fi: , iar pârghia financiară ar fi , valorile obţinute în acest

fel nefiind relevante ( de exemplu, rata dobânzii, calculată prin raportarea cheltuielilor cu dobânzile
la datoriile totale, ar fi total denaturată pentru că în datoriile totale se includ şi aşa numitele “datorii
nefinanciare”, cum sunt datoriile faţă de furnizori, salariaţi, bugetul de stat, care nu presupun
cheltuieli cu dobânzile).
Operarea cu valorile medii anuale ale capitalului investit, capitalului propriu şi datoriilor
financiare şi nu cu valorile inţiale sau finale din bilanţ, este obligatorie la calculul ratelor de
rentabilitate financiară şi economică, pentru a nu se denatura rezultatele obţinute.

Bibliografie
1)H.van Greuning- Standardele Internaţionale de Raportare Financiară-ghid practic,Editura
IRECSON, Ediţia a-6-a, 2011
2) Hubert de la Bruslerie-Analyse financiere,Ed. DUNOD,Paris,2010
3) M. Niculescu – Diagnostic financiar, Ed. Economică, 2005
4)V.Robu, I.Anghel, E.C.Șerban (coordonatori)- Analiza economico-financiară a firmei, Ed.
Economică, București,2014
5) Gh. Vâlceanu, V. Robu, N. Georgescu (coordonatori) – Analiză economico-financiară, Ed.
Economică, 2005
6) P. Vernimmen – Finance d’entreprises, Ed. Dalloz, 2008

33
 7). OMFP 1286/2012 pentru aprobarea reglementărilor contabile conform IFRS pentru
societătile comercial ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzactionare pe o piată reglementată,
publicat în M.O. 687/4.X.2012
8). Ordinul 1802/2014 pentru aprobarea Reglementarilor contabile privind situatiile
financiare anuale individuale si situatiile financiare anuale consolidate, pct 19, pag 6, publicat in
Monitorul Oficial nr 963 din 30.12.2014

Anexa 1
Studiu de caz:
Firma “BETA” are ca obiect de activitate vânzarea de mărfuri în regim de autoservire. Pe baza
datelor din tabelul următor vi se cere să efectuaţi un diagnostic al performanţei financiare pe baza
profitului aferent cifrei de afaceri.

- lei -
Nr.crt. Grupa de Cifra de afaceri Adaos comercial Cheltuieli de circulaţie
mărfuri N–1 N N-1 N N-1 N
1 A 400.000 432.000 120.000 120.960 100.000 103.680
2 B 250.000 324.000 62.500 90.720 52.500 71.280
3 C 350.000 444.000 70.000 93.240 56.000 71.040
4 TOTAL 1.000.000 1.200.000 252.500 304.920 208.500 246.000

34
 Anexa 2
PONDEREA EXCEDENTULUI BRUT DIN EXPLOATARE ÎN CIFRA DE AFACERI (%)
LA NIVELUL PRINCIPALELOR SECTOARE DIN EUROPA
Nr.crt.

1998

1999

2000

2001

2002

2003

2004

2005

2006

2007
SECTORUL DE ACTIVITATE

1 Petrol şi gaze 14 15 18 18 15 12 15 17 15 15
2 Chimie 15 15 15 14 13 12 13 13 12 13
3 Materii prime 13 13 16 12 11 13 16 15 17 17
4 Materiale de construcţii 12 12 12 10 9 10 11 11 12 12
5 Bunuri de natura echipamentelor 11 12 11 10 11 11 11 11 10 12
pentru întreprinderi
6 Automobile 11 11 11 11 11 11 11 12 12 11
7 Alimentar 13 13 12 12 12 12 12 12 12 13
8 Bunuri de consum pentru persoane 15 14 12 10 11 8 7 10 10 11
9 Sănătate 9 9 8 8 7 7 8 8 8 7
10 Comerţ (distribuţie) 13 15 13 10 13 13 16 16 15 16
11 Media 17 15 15 13 13 16 15 15 15 16
12 Transport 36 31 27 22 28 28 29 26 26 30
13 Telecomunicaţii 31 27 23 21 22 20 22 20 22 24
14 Servicii publice 12 11 9 6 4 6 9 9 10 10
15 Tehnologie 10 11 10 11 11 12 12 12 14 14
SURSA: INFINANCIALS

35
 Anexa 3
PONDEREA REZULTATULUI EXPLOATĂRII ÎN CIFRA DE AFACERI (%)
LA NIVELUL PRINCIPALELOR SECTOARE DIN EUROPA

1998

1999

2000

2001

2002

2003

2004

2005

2006

2007
Nr.crt.

SECTORUL DE ACTIVITATE

1 Petrol şi gaze 5 8 11 10 6 6 8 11 10 8
2 Chimie 8 9 8 6 6 5 7 8 7 9
3 Materii prime 7 7 10 7 6 6 9 11 13 12
4 Materiale de construcţii 6 6 6 6 6 6 7 9 10 10
5 Bunuri de echipament pentru întreprinderi 8 7 7 6 5 5 6 7 8 9
6 Automobile 6 6 5 5 6 6 6 6 6 7
7 Alimentar 7 6 7 7 6 6 6 8 7 7
8 Bunuri pentru consumul persoanelor 9 9 9 8 8 7 8 8 9 10
9 Sănătate 9 8 6 5 5 5 4 5 5 5
10 Comerţ (distribuţie) 6 6 5 4 4 5 5 5 5 5
11 Media 10 9 8 4 4 5 8 10 10 11
12 Transport 9 9 7 5 5 5 6 8 8 10
13 Telecomunicaţii 20 17 12 7 9 12 14 13 12 16
14 Servicii publice 15 14 13 13 11 11 12 12 17 15
15 Tehnologie 8 6 4 -1 -2 1 4 5 6 7
SURSA: INFINANCIALS

Anexa 4
RATA RENTABILITĂŢII ECONOMICE (DUPĂ IMPOZITAREA PROFITULUI)
LA NIVELUL PRINCIPALELOR GRUPURI DIN EUROPA (%)
Nr.crt.

SECTORUL DE ACTIVITATE 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007

1 Petrol şi gaze 6 9 15 13 9 9 12 13 12 14
2 Chimie 14 13 13 10 9 8 11 12 11 13
3 Materii prime 10 8 13 7 7 6 9 7 11 12
4 Materiale de construcţii 15 15 14 13 14 13 15 17 18 16
5 Bunuri de echipament pentru 16 15 15 11 9 10 12 13 15 15
întreprinderi
6 Automobile 13 13 12 9 12 13 13 14 12 12
7 Alimentar 15 14 13 12 12 12 12 12 12 12
8 Bunuri pentru consumul persoanelor 17 16 16 13 15 14 16 16 16 16
9 Sănătate 12 12 9 10 8 11 9 7 8 5
10 Comerţ (distribuţie) 18 19 16 15 15 15 16 16 16 14
11 Media 21 20 16 8 10 10 15 13 12 12
12 Transport 12 12 9 6 8 8 8 9 9 10
13 Telecomunicaţii 16 11 8 6 7 11 10 12 12 15
14 Servicii publice 9 9 9 8 8 8 9 10 11 9
15 Tehnologie 24 22 12 0 -1 3 11 14 13 12

SURSA: INFINANCIALS

36
 Anexa 5

RATA RENTABILITĂŢII FINANCIARE

LA NIVELUL PRINCIPALELOR GRUPURI DIN EUROPA (%)
Nr.crt.

SECTORUL DE ACTIVITATE 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006 2007

1 Petrol şi gaze 5 9 12 11 8 9 12 14 12 13
2 Chimie 13 12 12 9 9 6 9 12 13 16
3 Materii prime 9 8 12 6 6 6 10 7 13 14
4 Materiale de construcţii 12 14 14 12 12 12 14 17 20 18
5 Bunuri de natura echipamentelor 17 15 15 9 6 8 12 15 16 17
pentru întreprinderi
6 Automobile 14 9 12 8 11 10 12 13 12 14
7 Alimentar 16 14 11 11 11 12 11 13 12 14
8 Bunuri de consum pentru persoane 14 14 14 9 12 12 14 15 15 17
9 Sănătate 9 8 7 5 3 6 5 4 3 2
10 Comerţ (distribuţie) 17 17 15 13 13 13 14 15 15 15
11 Media 15 14 13 1 3 8 10 15 13 13
12 Transport 12 11 9 5 8 8 9 10 12 13
13 Telecomunicaţii 11 11 9 1 3 7 14 13 15 17
14 Servicii publice 10 10 9 9 10 10 9 12 14 14
15 Tehnologie 19 15 5 -4 -6 1 7 11 11 11
SURSA: INFINANCIALS

37
 Anexa 611

Explicarea ratei rentabilităţii financiare

la nivelul unor grupuri europene

Nr.crt. Compania Re z .net CA Dfn Rf(%)

x 100 Kp
CA Ki
1. Accor 4,77 0,81 0,95 7,55
2. Air Liquide 8,73 1,08 0,21 11,39
3. Alcatel Alsthom 2,64 3,11 0,28 10,50
4. Bouygues 1,68 8,68 -0,20 11,67
5. Canal+ 5,50 1,27 -0,04 6,69
6. Carrefour 2,61 4,99 0,20 15,65
7. Danone 4,77 1,24 0,47 8,70
8. Cie Gle Eoux 0,95 1,96 1,16 4,04
9. Elf Aquitane 3,70 1,70 0,37 8,65
10. Eridania Beghin 3,35 1,65 0,74 9,60
11. France Telecom 9,23 0,81 1,34 17,56
12. L’Oreal 6,61 1,76 0,18 13,73
13. Lafarge 7,12 0,91 0,31 8,48
14. LVMH 13,74 0,54 0,44 10,68
15. Michelin 4,36 1,71 1,49 18,53
16. Sanofi 7,45 1,03 0,11 8,52
17. SGS-Thomson 15,29 1,23 0,02 19,14
18. TOTAL 3,27 2,44 0,18 9,40
unde: Dfn = datorii financiare nete (datorii financiare – trezoreria de activ)

11
Hubert de la Bruslerie-Analyse financiere,Ed. DUNOD,Paris,2010,pag.198-199.

38