Dezvoltarea creativității și libertatea de creație

Din punct de vedere etimologic, creativitate vine din latinescul “creare” și definește
puterea de a da naștere unei opere. De fapt, conform Wikipedia, “creativitatea este
un proces mental și social care implică generarea unor idei sau concepte noi, sau noi asocieri ale
minții creative între idei sau concepte existente”1.

Activitatea creatoare este una dintre cele mai importante elemnte ale activității minții
umane, (pe lângă comunicare, muncă, joc, etc). Diferența dintre aceasta și restul activităților stă
în forma finală a prosuelor ei, cât și natura lor: originalitatea, utilitatea, etc

Pentru ca produsul creator să aibă loc, el trebuie cotinuat de inteligență. Cu toate acestea,
acest factor nu este singurul de care este nevoie ca procesul să poată avea loc. O persoană
inteligentă nu este neapărat creatoare, de aceea elementul esențial în procesul de creație este
imaginația. Este un proce care aparține fiecărei ființe umane. De multe ori, toate persoanele sunt
creaive, găsing soluții la problemele de zi cu zii, fără să realizeze acest lucru. Motivul pentru
care acest fenome are loc este din simpu fapt că oamneii se raportează la acestea ca fiind
probleme de inginerie: reparații, zugrăveli, etc, toate acestea fiind o simplă tehnică.

Psihologul american Jerome Bruner este de părere că toți oamenii au capacitatea de a fi

creativi li că, de asemenea, nu trebuie să prezinți un IQ mai mare ca ceilalți epntru a avea această
funcție. Cea mai importantă observație pe care acesta o face este că această activitate psihică
poate fi stimulată și dezvoltată experiența prorpie, dar și prin programe specializate. Înșelegem,
deci, că acasta se poate învăța.

Creativitatea, ca proces, atinge patru stadii:

 Pregătire – în care întră definirea problemelor, filtrarea informațiilor folosite în

găsirea soluției și stabilirea criiterilor

1
https://ro.wikipedia.org/wiki/Creativitate 23.01.2017 , 16:00

1
  Incubare - momentul în care atenția nu se mai focalizează pe problema în sine, ci
pe o altă activitate. În acest stadiu, subconștientul este cel mare lucraeză mult mai
intens
 Iluminare ( insight) – etapa în care se ajunge la structurarea ideilor care duc la
răspunsul creativ
 Verificarea – stadiul final în care se regăsesc elementele din Iluminare.

Deși acest sistem arată foarte și este foarte ordonat, în realitate acesta oamenii sar peste
etape, realizează alte etape mai rapid sau mai lent, se întorc la alte etape.” În timpul unui răspuns
la o provocare creativă omul poate întreprinde cercetări apropiate sau să-și schimbe perspectiva
asupra cercetărilor inițiale. Acest itinerar a fost numit „activitate în zig-zag” Această mișcare
poate fi asociată cu o amestecare a proceselor mentale. De asemenea, există si cazuri în care
eșuează si anume: când pesoana găsesște procesul de creație plictisitor, se bazează pe intuiție sau
nu găsește soluția și amână sau creează o variantă falsă.

Psihologii au reușit să facă o clasificare în funcție de diponibilitatea unei persoane

și înclinația acesteia de a realiza procese creative și anume: creativitatea expresivă – este
formată din asocierea nobișnuită a imaginilor sau ideilor deja existente. Să luam exemplul
desenelor celor mici. Deși nu nu sunt o reprezentație concretă și exactă a unui anumit lucru,
înțelegem modul diferit în care vizualizează cele din jur. O casă nu trebuie să arate ca o casă, ci
poate fi un triunghi, iar florile pot fi colorate în verde, în loc de alb sau violet. Acest tip de
creativitate poate fi stimulat prin jocuri încă de la vârsta preșcolară, povești inventate de cei mici
pentru a le exploata imaginația. Creativitatea productivă este echivalentul revelației pe care o
persoană o are în momentul în care ajunge singură la o concluzie pe care alții au descoperit-o
înainte ei. Un spațiu ideal pentru a face acest lucru este școala, locul unde un elev paote găsi o
altă metodă de rezolvare a unui exercițiu. Creativitatea inovativă se referă la invenția unor
elemente relativ noi, prin adăugarea unor detalii altor elemente deja existente. Creativitatea
inventivă este asemănătoare cu cea inovativă, doar că procesul de creație se face prin
recombinarea unor elemente care existau înaintea invenției și creativitatea emergentă, care se
manifestă la genii, are ca scop revoluționarea în diferite domenii ale cunoașterii.

Este de înțeles că orice ființă umană deține acel potențial creativ. Una dintre metodele
cele mai eficiente de stimulare a creativității este prin educare. Deși geniile dispun de toate
2
resursele pentru a exploata acestă resursă, este de preferat ca toată lumea să-și exploreze
creativitatea.

Creativitatea este influențată de doi factori: factori instrumentali și factoi vectorriali.

Din catogoria primilor , cei mai importanți sunt: imaginația, inteligența, gândirea
divergetă și motivația.

Imaginația ia imagni prodsue de minte pe care le reface în imagini noi, fără ca acestea să
aibă vreun corespondent în realitate. Diferența între aceasta și gândire este că, spre deosebire de
cea din urmă, care se concretizează în fapte și noțiuni teoretice, imaginația se concretizează în
imagini asemănătoare celor senzoriale, dar de factură mult mai amplă. Practic, gândirea produce
informațiile în timp ce imaginația creează analogii asupra informaților care nu au putut fi
furnizate. Imaginația se transformă în fantezie, transformând realitatea cu o altă consistență
logică. Ea aprține copiilor. La adulți se transformă într-o formă a creativității prin folosirea unor
alte elemente imaginative: amplificare, modificare, amalgamare, schematizarea etc. Imaginația
este mult mai aproape de afectivitate, pentru că este influențată de sentimentele și inconștientul
subiectului

Inteligența face referire la capacitatea persoanei de a rezolva cu rapiditate problemele

întâmpinate. Ea reușește să obțină dintr-un minim de înformție un profit maxim. Cercetătorii au
observat că persoanele care obțin scoruri mari al testele de inteligență nu este obligatoriu să bțină
aceeași performanță și la testele de creativitate. Acest lucru se datorează criticii pe care individul
și le adreasează constant. Cu toate aceastea nu înseamnă că nu ești creativ, dacă ești inteligent.
Pentru a se produce, creativitatea implică un minim de inteligență. Diferența între cele două
categorii este dată de simplu mod de rezolvare a problemelor. Omaneii înteligenți reușesc să facă
acest pas, în timp ce persoanle creative caută să găsească noi metode de a găsi diferite soluții.

Gândirea divergentă se referă la modalitățile de căutare și soluționare asupra problemelor,

fără a-și concentra toată energia în direcția găsirii unei soluții. Acestui tip de gândire i se
atribuie:

 Flexibilitatea- organizarea modului de a gândi, din ami multe

puncte de vedere

3
  Productivitatea – numărul de cele mai multe ori mari de creeare a
ideilor
 Originalitatea – găsirea unor soluții care nu au mai fost
recunoscute până în acel moment, fie ele și de neasociat
 Fluiditatea - ușurința cu care se trece de la o soluție la alta
 Elaboarea – caracterul detaliat al proiectelor
 Senzitivitatea față de probleme – recunoașterea erorilor găsite de
individ acolo unde ceilalți nu le văd

Motivația ce oferă două categorii: Persoane cu caracter intrisec – dorința de soluțoanre,

de cunoaștere a problemei, caracterul ofensiv – dorința de a cunoaște mai mult din probleme și
caracterul divergent – persoanle curioase, cu diferite preocupări spre confecționarea de analogii
și transpoziții.

Factorii vectoriali sunt reprezentați de acele atitudini des întâlnite la persoanle creative:

 Aracția către noutate – deși toți părem deschiși spre acest aspect, faorte puțini
oameni se declară mulțumiți atunci când intră în cotact cu un factor nou. Aceste
persoane sunt dispuse să renunțe la comfor și rutină pt găsirea unor soluții
revoluționare
 Atracția către probleme dificile – se poate traduce prin încăpățânarea persoanelor
și dorința aprigă de a demonstra că se poate găsi o soluție
 Peseverența – însușire a oamenilor creativi care redă tăria cu care se luptă oamenii
atunci când întâmpină probleme
 Claritatea scopurilor urmărite
 Nonconformismul profesional și epistemic – puterea acestor eprsoane de a se
supune criticilor și de a le contarzice când sunt depășite
 Încrederea în propria persoană - poate fi interpretată și ca o indiferență asupra
criticilor
 Întuiția valorii autentice

4
 Un exemplu de joc ce stimulează creativitatea este Fabrica. Parcipanții sunt scoși înafara
spațiului de lucru. Oricare dintre ei poate veni să propună o mișcare, care sugerează activitatea
unei mașinării. Colegii lui sunt nevoiți să-l ajute prin propunerea de mașinării care să completeze
activitatea primului participant.

Punctul de concentrare: partenerii

Scopul acestui exercițiu este acela de a forma o fabrică.

Pentru a spori și stimula creativitatea la cei mici este de preferat folosirea mai multor
metode și nu a uneia singure. Toate aceste aspecte pot fi verificate pin observarea celor mici,
supunerea acestora unor teste de creativitate, ce pun în evidentșă caracterul personal, etc.

În primul rând, pentru a încuraja dezvoltarea activității creatoare aceasta trebuie

încurajată de fiecare dată. Încurajarea persoanelor spre a face cât mai multe activități de acest
gen în timpul liber poate ajuta la dezvoltarea ei. Pe plan individual, este necesară creearea unui
sitem individual de instruire, accentul pe educare, existența unor siteme de polificare a
oamenilor și înclinția spre educație.

Așadar, înțelegem importanța dezvoltării creativității precum și cea a libertății de creație

prin joc. De asemenea, e de reținut faptul că în școală, teatrul nu urmărește să facă actori dinc ei
mici, ci el este o formă de aplicare a unei pedagogii alternative menită să ajute la dezvoltarea
abilităților celor mici într-un mod mai amuzant și mult mai plăcut.Le redă libertatea de a visa, de
a creea și de a fi în confort cu sine însuși. Jocurile teatrale nu creează actori, ci oameni.

Bianca Oprea

5
 Bibliografie:

1. Cojar, Ion – O poetică a artei actorului, Ed. Paidea, Buc. 1998

2. Darie, Bogdana – Curs de Arta Actorului – Improvizația, UNATC PRESS, Buc. 2015
3. Diaconu, Mihai – Educația și dezvoltarea copilului , Ed ASE, Buc 2007
4. La Rousse – Marele Dicțioanr al PSIHOLOGIEI, Ed Trei, 2006
5. Mărgineanu, Nicolae – Psihologia persoanei, Ed. Institutului de Psihologie din Cluj la
Sibiu, 1941
6. Spolin, Viola – Improvizație pentru teatru, UNATC Press, Buc. 2008
7. Stanislavski, K.S. – Munca actorului cu sine însuși, vol. I, Ed. Nemira, Buc. 2013

Bibliografie media:

1. https://ro.wikipedia.org/wiki/Creativitate 23.01.2017 , 16:00