CLASA: a- II-a

OBIECTUL: Educaţie muzicală

SUBIECTUL:
c) teoretic: Timbrul – durata sunetelor muzicale şi înălţimea lor – produse de diferite
surse – audierea comparată prin jocuri (succesiune ascendentă şi descendentă).
d) practic: interpretare: „Toamna”, muzica: V. Lungu, versuri: S. Dumitrescu.
e) Auditiv: casete cu diferite melodii.
SCOPUL:
 Formarea deprinderii de a sta corect în bancă în timpul cântării, de a respira corect, de a
pronunţa cât mai clar şi mai corect cuvintele din cântece;
 Dezvoltarea auzului muzical ca mijloc de percepere a muzicii;
 Formarea deprinderii de emisie corectă şi intonaţie corectă;
 Educarea gustului estetic;
 Dezvoltarea dragostei şi interesului pentru muzică.
OBIECTIVE OPERAŢIONALE:
Obiective cognitive:
O1 – să execute corect exerciţii de încălzire a vocii;
O2 – să diferenţieze auditiv sunete din natură şi din mediul înconjurător;
O3 – să diferenţieze auditiv sunete mai groase şi mai subţiri, înalte şi joase, lungi şi
scurte;
O4 – să- însuşească corect noul cântec;
O5 – să acompanieze liber şi spontan cântecele (bătăi din palme, pe genunchi, pe masă,
cu creionul pe bancă etc.);
O6 – să clasifice sunetele după înălţime şi după durată;
Obiective afective şi psiho-motorii:
O7 – să menţină o poziţie corectă în timpul cântării;
 O8 – să respire corect, dozându-şi aerul în timpul cântării;
O9 – să participe cu interes la lecţie.
MATERIALE:
a) didactice: planşă cu cântecul, casete, obiecte sonore, imagini de toamnă;
b) bibliografice:
 Motora Ionescu Ana - „Îndrumător pentru predarea muzicii la clasele I – IV”,
Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1978;
 Bălan Anastasia, Popa Mioara, Chirilă Corina, Bălan Daniela, Peneş, Marcela,
Opaiţ Sonia – „Educaţie muzicală” – culegere de cântece pentru clasele I – IV,
Editura Ana.
METODE ŞI PROCEDEE: conversaţia, demonstraţia, exerciţiul, explicaţia
DURATA: 45’
FORME DE ORGANIZARE: frontal, perechi, grupe.

SCENARIUL DIDACTIC

I. Moment organizatoric
- se pregătesc materialele necesare pentru lecţie.
II. Exerciţii pregătitoare
a) ţinuta corectă: spate drept, rezemat de bancă, mâinile pe lângă corp sau pe
genunchi, picioarele sprijinite de podea.
b) Exerciţii prevocale (respiraţie, dicţie)
 Respiraţie cu pretext:
 Oftatul – înainte de a inspira se scoate aerul din plămâni printr-un
oftat: Offf!
 Mirositul florilor – miros floarea- inspiră nazal, expiră bucal pe
cuvintele: „Ce frumos miroase floarea!”
 Zboară fulgul: elevii îşi imaginează că au un fulg în palmă, pe care
trebuie să-l ridice suflându-l după ce, în prealabil au inspirat pe nas;
 Stinge lumânarea: elevii expiră prelungit pe gură (în trei timpi), ca şi
când ar sufla uşor peste flacăra unei lumânări, simultan cu aplecarea din
talie înainte;
  Locomotiva – se va realiza la fel, la explicaţie se foloseşte sunetul
prelung „Uuu”;
 Umflarea balonului – expiraţie
(Poziţii corecte pentru respiraţie: ţinerea braţelor încrucişate la spate, în dreptul taliei,
mâinile la ceafă cu degetele încrucişate, ţinerea mâinilor pe şolduri.)
( Alte exerciţii: cântatul cocoşului, imitarea vântului, sunete emise de animale etc.)
 Dicţia
- se face pe formule vorbite: la început rar şi apoi din ce în ce mai
repede:
1. Trenul pleacă de la gară 4. Un cocoş c-un galoş
Şi străbate-ntreaga ţară. Îşi ia boabe dintr-un coş...
Tu, tu, tu, tu ... 5. Bat din palme: Poc! Poc!
2. Bobocei, bobocei, Poc!
Hai la baltă, dragii mei! Staţi, copii, cu toţi pe loc!
3. Toba bate: bum, bum, bum! 6. Peste mare trec cocoare
Hai, copii, cu toţi la drum! Şi se duc în depărtare.
- pe silabe şoptite şi apoi cântate:
o mi, mi, mi, mi, mi, mi, mi o ti, ti, tu, ti, ti, tu
o bim, bim, bim, ... o di, li, di, li, du, du, du, du
o pin, pin, pin,.... o ti, ri, tu, ru, ti, ri, tu, ru
o mi, ma, me, mo, mu
c) gimnastica prevocală (pentru muşchii faciali, limbă, buze)
d) asigurarea liniştii interioare şi a relaxării
( pentru asigurarea ambianţei plăcute, învăţătorul va avea o atitudine calmă, gesturi
lente, armonioase, va imprima o atmosferă de linişte pe ntru ca materialul cu care
se lucrează – sunetul – să nu fie perturbat de zgomote; va pregăti clasa;
- liniştea interioară – se asigură printr-o poveste, arătându-le un tablou, o floare,
un alt obiect care-i poate desprinde de orice preocupare).
Exerciţii vocale (emisie şi intonaţie)
e) Încălzirea vocii (vocalize) (5’-10’) (sunt grupate în jurul sunetului sol)
Emisia se referă la felul cum omul produce sunetele muzicale.
 - se pot intona şi fragmente din noul cântec;
- se cântă un fragment (cu vocea sau cu instrumentul muzical) din cântecul pe care
l-au avut; elevii îl recunosc.
III. Verificarea temei
Se cântă cântecul „Noul an de şcoală”; cu toţii, pe rânduri, individual (evaluare-
intonarea cântecului ).
Se analizează câteva sunete (valori lungi, scurte). De pe casetă se recunosc astfel de
sunete.
IV. Captarea atenţiei
Imagini de toamnă – analiza (tabloul sau imaginile să înfăţişeze aspecte de toamnă).
V. Anunţarea temei şi a obiectivelor
VI. Prezentarea noului conţinut
a) Moment aperceptiv
- În ce anotimp suntem ?
- Ce anotimp a fost ?
- Ce anotimp urmează ?
b) Titlul lecţiei (pe tablă)
c) Prezentarea noului cântec – se cântă (se poate şi cu acompaniament)
- numele compozitorului;
- culegerea din care face parte;
- despre ce este vorba;
- se mai cântă; se cântă unele fragmente;
Se sesizează înălţimea sunetelor, durata lor.
- se exemplifică cu obiecte sonore, mişcări ale corpului, valorile sunetelor;
- se învaţă cântecul pe fragmente (se foloseşte planşa – se demonstrează înălţime
sunetelor);
- se repetă fiecare fragment pe rânduri, individual;
- când se trece la următorul fragment şi se învaţă şi acesta, se cântă cu precedentul;
- dacă are mai multe strofe, se învaţă pe rând, despărţindu-se în fragmente
metodice;
- se cântă tot cântecul;
- se cântă : pe rânduri;
 - pe grupe;
VII. Obţinerea performanţelor
Se cântă individual, în dialog (ei un vers, învăţătorul un vers).
VIII. Evaluarea performanţelor
Se imită diferite sunete, se completează o planşă cu o scară muzicală în funcţie de
înălţimea sunetelor.
IX. Asigurarea feed-back-ului
Se cântă cântecul încă o dată cu acompaniament.
Se cântă cântecul arătând cu mâinile dacă sunetele sunt înalte sau joase, lungi sau scurte.