Johann Heinrich Pestalozzi

Facultatea de Psihologie și Științele Educației

Master: Educație Timpurie
Alternative educaționale. Aplicații în educația
timpurie
Conf. Csorba Diana
Masterand: Pisică (Stăniloiu) Mădălina
JOHANN HEINRICH PESTALOZZI

• 12 ianuarie 1746 - 17 februarie 1827

• Născut la Zurich, Pestalozzi a trăit la Neuhof unde, pe propria sa moșie a
înființat și condus o școală (1774) pentru luminarea maselor/poporului, în
care elevii proveneau inclusiv din familiile sărace din zonă.
• De-a lungul acestei vieți de apostol al pedagogiei a redactat lucrări
precum: Gândurile de seară ale unui sihastru / Cugetări în faptul serii ale
unui sihastru (1780), Leonard și Gertrude (1781), Cum își învață Gertrude
copiii (1801), Abecedarul intuitiv (1801), Învățarea intuitivă a
cifrelor (1803), Carte pentru mame (1803).
• Este considerat întemeietorul teoriei învățământului elementar primar;
• Primul care a realizat îmbinarea muncii productive cu instrucția;
• Lucrarea cea mai cunoscută – Cum își învață Gertrude copiii (1801) - rolul
familiei și îndeosebi al mamei în formarea copilului pentru viață
• În spațiul românesc ideile lui Pestalozzi pătrund mai întâi în
Transilvania prin intermediul lui Stephan Ludwig Roth, care i-a fost discipol
și colaborator la Yverdon. Aceste idei au influențat regulamentul școlar din
Țara Româneasca în 1832 și pe cel din Moldova în 1835.
 EDUCAȚIA ÎN VIZIUNEA AUTORULUI
• Cu privire la educaţia omului, Pestalozzi sintetizează concepţia sa în următoarele cuvinte: “Omul vine pe lume în
ceea ce priveşte trupul, spiritul şi inima, capabil cu adevărat de dezvoltare, dar nedezvoltat. El poate rămâne
nedezvoltat, poate rămâne în părăsire, poate fi rău instruit, dar nu trebuie lăsat în părăsire, ci trebuie să devină
puternic şi agil fizic, inteligent în ceea ce priveşte spiritul şi moral în ceea ce priveşte inima.” - Omul trebuie
dezvoltat ca întreg (trupul, spiritul și inima sa)
• Educație generalizată pentru toți copiii, indiferent de starea socială din care proveneau;
• Familia – primul mediu de educație, temelia formării morale viitoare;

“Omul devine om numai prin educaţie.”

Din punct de vedere
individual Din punct de vedere social
Educația = ca sursă socială de
Educația = dezvoltarea exercitare a puterii
natural armonioasă și
progresivă a omului; intelectuale și morale;
 COPILUL ÎN VIZIUNEA AUTORULUI
• “Copiii nu erau școlari care învățau, ci copii care simțeau
deșteptându-se în ei puteri necunoscute și care înțelegeau
unde aceste puteri puteau și trebuiau să îi ducă, și acest
sentiment înălța spiritul și inima lor.”

Copiii trebuie să
cunoască de timpuriu
Copiii învăță pe copii.
și clar cât mai multe
vorbe.

Copilului să nu i se dea
Educația copilului nimic din ceea ce i-ar
începe din momentul încărca mintea și nu
nașterii. este capabil să
înțeleagă pe deplin.
CONCEPȚIA DESPRE PROFESOR
• Profesorul trebuie să câștige încrederea copiilor;
• Profesorul ca îndrumător și formator al copiilor trebuie să fie și un îndrumător al poporului,
al ridicării nivelului de cultură al acestuia;
• Pestalozzi îl aseamănă pe educator cu un grădinar: „Grădinarul nu face nimic în ceea ce
privește esența creşterii şi înfloririi plantei; esenţa creşterii şi înfloririi ei stă în ea însăşi.”
• Nu e de acord cu tratamentul dur, sever al copiilor;
• Măsurile restrictive limitează relația profesor – copil și previn dezvoltarea naturală a
copilului;
CALITĂȚILE PROFESORULUI
Pregătire științifică
Iubire sinceră față Buna capacitate de
și didactică pentru
a putea transmite de copii (să se organizare a
simtă ca un părinte muncii educative și
copiilor
al acestora) studiului personal
cunoștințele sale
ÎNVĂȚAREA

Experimen- Implicarea
Învățarea tarea activă a
centrată pe copilului Făra cărți Simplitatea
directă Copilul face Educația
copil Profesorul nu
greșeli și le timpurie subiectelor
Copilul este în trebuie să necesită Se pornește de
corectează
centrul predea, copilul singur, descrie experiențe la elemente
activității, trebuie să vadă, directe și simple spre
observațiile pe
activitatea este să audă, să concrete, copilul generalizări
care le face,
planificată în atingă un obiect. merge de la abstracte,
analizează
funcție de Natura poate obiecte și își concret către
particularitățile învăța copilul complexe;
satisface abstract;
copilului mai bine decât
curiozitatea
poate omul.
naturală;
PRINCIPII ALE EDUCAȚIEI

Principiul dezvoltării Principiul Principiul observării

armonioase ca întreg
intuiției directe

Principiul respectării
Principiul respectării
Principiul learning by particularităților
legilor naturii în
doing individuale și de
procesul educației
vârstă ale copiilor
LEGI ALE EDUCAȚIEI
DESĂVĂRȘIREA - orice nu e
complet, nu este adevărat

FIREA MATERIALĂ A OMULUI -

lenea noastră e deșteptată de
curiozitate și curiozitatea noastră
este ținută în frâu de lene
RAPORTURILE CONDIȚIEI
NOASTRE CU CAPACITATEA DE
A CUNOAȘTE - cunoaștem cu atât
mai bine lucrurile cu cât suntem
mai apropiați de ele
 METODE - STRATEGII

INTUIȚIA

LIMBAJUL LEGAT DE
OBSERVAREA OBIECTULUI

EXERCIȚIUL

NUMĂR – FORMĂ – NUME (MIJLOACELE ELEMENTARE

ALE ÎNVĂȚĂRII) - Câte lucruri are în față și de câte feluri?
Care e forma lor?
Cum se numesc ele?

ÎN CONȚINUTUL ÎNVĂȚĂMÂNTULUI – CITITUL, SCRISUL,

SOCOTITUL, DESENUL, CÂNTATUL, ACTIVITĂȚILE PRACTICE,
GIMNASTICA, ELEMENTE DE GEOMETRIE

• Principiile metodei:
– Vrea să dea spiritului o cultură intensivă, nu numai extensivă – copilul trebuie să cunoască deplin
ceea ce învață, ceea ce învață se adaugă peste ceea ce știa înainte;
– Pune limbajul și observarea naturii reale pe primul loc – copilul este învățat să descrie tot ce îl
înconjoară și să folosească toate cele 5 simțuri pentru percepțiile dobândite;
– Simplificarea învățării;
DIMENSIUNI/LATURI ALE EDUCAȚIEI
Pedagogul elvețian este primul care vorbește despre o învățătură pentru trup, minte şi inimă. Aşadar
instrucţia intelectuală, fizică şi morală este cea care asigură dezvoltarea complexă şi armonioasă a
copilului. Neglijarea oricărei laturi creează dezechilibre periculoase pentru orice copil.

EDUCAȚIA În domeniul educației intelectuale principalul accent trebuie pus pe funcția formativă a
INTELECTUALĂ oricărei învățări, nu numai pe funcția informativă. Cunoașterea în profunzime a realității
prin: număr, formă, nume.

Educația morală trebuie întemeiată pe viața afectivă a copilului. Cel mai simplu element care poate stimula
dezvoltarea forțelor morale ale copilului este sentimentul de dragoste față de mama, sentiment ce se va extinde și
EDUCAȚIA asupra celorlalți membrii ai familiei, apoi asupra comunității și va deveni fundamentul pe care se construiește
MORALĂ conștiința apartenenței la umanitate, pregătirea copilului pentru o viață plină de demnitate și de dragoste pentru
oameni.

EDUCAȚIA Educația fizică are un rol însemnat în dezvoltarea calităților fizice ale copiilor (mișcări
FIZICĂ pregătitoare pentru desfășurarea diferitelor activități – gimnastica de încălzire astăzi);
FINALITĂȚI

Dezvoltarea
aptitudinilor
și dobândirea
de noțiuni
clare

Dezvoltarea
forțelor
interne
specifice
naturii umane,
prin iubire și
credință Dezvoltarea
individului în acord
cu reperele culturale
ale societății și pentru
o integrare
armonioasă în
societate și în natură
FUNCȚIILE EDUCAȚIEI

Funcția
• acumularea unui volum cât mai mare de cunoștințe
informativă

• dezvoltarea forțelor psihice ale copiilor

Funcția
formativă
• dobândirea aptitudinilor necesare activității productive

Funcția
• dezvoltarea valorilor morale încă de vârsta timpurie
axiologică

Funcția
• pregătirea copiilor pentru îndeplinirea rolurilor sociale
socială
SOLUȚII PENTRU CRIZELE EDUCAȚIEI

• În “Cântecul lebedei”, Pestalozzi scrie că în procesul

educaţiei este important, ca: „ochiul să vadă, urechea
să audă, piciorul să meargă, iar mâna să apuce. La fel,
inima să creadă şi să iubească, mintea să gândească“.
Aceasta reprezintă dezvoltarea completă a fiinţei
umane, iar dacă şcoala actuală vrea să dezvolte numai
intelectul copilului, atunci greşeşte fundamental.

• Singura vindecare este depărtarea de la învățământul

nostru superficial și recunoașterea intuiției ca temelie
neclintită a oricăror cunoștințe.
BIBLIOGRAFIE

• Cucoș, C., (2017), Istoria pedagogiei: idei și doctrine pedagogice

fundamentale, Ediția a II-a, Editura Polirom;
• Pestalozzi, J.H., Cum își învață Gertruda copiii (tradusă de E. Băltenu,
retipărită de V. Gr. Borgovanu - 1898), București;