www.referat.

ro

BIOMECANICA LOVIRII MINGII CU LATUL

PICIORULUI DE PE LOC

Mecanica: o ramură a fizicii care studiază acţiunea forţelor asupra particulelor şi sistemelor
mecanice.
Sistem: un obiect sau grup de obiecte ce interacţionează.
Biomecanica: aplicarea legilor mecanicii asupra studiului organismelor vii.

 se ocupă cu studiul mişcărilor d.p.d.v. al legilor mecanicii;

 se ocupă cu studiul formelor de mişcare, a forţelor care produc mişcarea, a interacţiunii
dintre aceste forţe şi forţele care se opun.

LA CE FOLOSEŞTE BIOMECANICA ?
- Îmbunătăţirea performanţelor sportive
- Prevenirea accidentelor din sport
- Reducerea declinurilor fizice şi funcţionale

Miscarea de sut este complexa si se poate efectua din diferite pozitii. In mod obisnuit ea
consta din doua faze: una de pregatire, in care piciorul de sut este dus inapoi si alta de executie,
cand piciorul este proiectat energic inainte pentru a lovi mingea, careia ii imprima o miscare cat
mai rapida si precisa. Pe tot parcursul acestor doua faze, corpul se sprijina pe un singur picior, iar
trunchiul si membrele superioare executa diferite miscari pentru asigurarea echilibrului, care este
nestabil (baza de sprijin este mica, redusa la conturul piciorului de sprijin).
In faza de pregatire, membrul inferior efectueaza o extensie in articulatia soldului, o flexie
la genunchi si o flexie plantara a labei piciorului. Din punct de vedere biomecanic, aceasta
miscare are rolul de a pune in tensiune lantul muscular care va efectua sutul. Ea exercita o
tractiune asupra acestor muschi, care determina alungirea lor si, prin aceasta, acumularea unei
energii potentiale necesare in faza urmatoare. In acelasi timp, alungirea muschilor are rolul de a
crea imposibilitatea unei scurtari mai mari, ceea ce contribuie la cresterea lucrului mecanic
efectuat. Este cunoscut faptul ca, din pozitia de repaus, un muschi se poate scurta cel mult cu 1/3
din lungimea sa (in contractie maxima). Daca este in prealabil alungit prin intindere, el se
scurteaza 1/3 plus lungimea pe care a fost intins. Cu cat un muschi se poate scurta mai mult, cu
atat lucrul mecanic este mai mare.
In faza de executie, de sut, membrul inferior executa o miscare viguroasa inainte si loveste
mingea. Miscarea consta din flexia coapsei pe bazin, extensia genunchiului si flexia dorsala
usoara in articulatia gleznei. Lantul muscular al sutului la fotbal este format deci din flexorii
coapsei, extensorii genunchiului si flexorii dorsali ai labei piciorului. In cazul cand mingea este
lovita cu partea din afara sau dinauntru a pantofului se executa si usoare miscari de pronatie sau
supinatie ale labei.
 Piciorul de sprijin este de regula usor flectat in toate articulatiile, aceasta pozitie fiind
asigurata prin contractia dinamica, de cedare, a triplei extensii. Destul de frecvent, odata cu sutul
se produce si o extensie la piciorul de sprijin, care este asigurata tot de lantul triplei extensii, insa
prin contractia de invingere.
Din numeroasele procedee tehnice folosite in jocul de fotbal si inregistrate cu tehnici moderne
(film, video) comentam cateva, insotindu-le de descrierea

Tehnica lovirii mingii cu latul

Latul este delimitat de articulatia degetului mare (policele), osul calcaiului (calcaneul) si
partea interioara a osului gleznei.
Elanul va fi usor si relexat, pe directia mingii. Piciorul care executa lovitura este intors din sold
in afara, in asa fel ca planul longitudinal al labei piciorului sa fie pe directia loviturii, genunchiul
piciorului care executa lovitura fiind usor flexat; laba piciorului la 8-10 cm deasupra solului. Din
aceasta pozitie, piciorul care executa lovitura este usor pendulat din sold spre spate, in timp ce
celalat picior este situat langa minge (10-15cm) cu genunchiul usor flexat, laba piciorului cum
spuneam mai devreme pe directia mingii. Pendularea piciorului de lovire nu trebuie sa fie
exagerata 45º-50° unghi cu solul,trunchiul usor aplecat inainte, privirea fixata pe minge, bratul
de pe partea opusa lovirii usor flexat, celalat pe langa corp pentru a asigura echilibrul.
Lovitura incepe prin pendularea piciorului de lovire, iar glezna si articulatia genunchiului vor fi
incordate numai in momentul lovirii pentru a asigura un lant usor de parghie mai puternic.
Lovitura propriu-zisa este urmata de insotire , pendularea cpiciorului continuiandu-si miscarea,
prergatind scopul tactic al procedeului- pasa prin “da si du-te.

Mecanismul de baza
- Luarea pozitiei fata de minge;
- Pendularea piciorului care executa lovirea;
- Lovitura propri-zisa;
- Urmarirea mingii cu piciorul;

Biomecanica – se referă la acţiunea pe care o au părţile corpului în timpul execuţiei

Elanul – prin mărimea sa determină distanţa şi forţa de lovire
Piciorul de sprijin – pe linia mingii, cu vârful orientat spre direcţia de lovire şi uşor flectat din
genunchi
Piciorul de lovire – are trei faze : una de pendulare posterioară, momentul lovirii mingii şi
pendulare anterioară
Corpul- este uşor aplecat, iar braţele au o acţiune de echilibrare
Capul şi privirea sunt îndreptate concomitent asupra mingii şi a terenului
Lovirea mingii cu piciorul (sutul), executata pe loc, este cea mai frecventa miscare
folosita in jocul de fotbal.
Executia se efectueaza cu un picior, in timp ce celalalt serveste drept sprijin elastic.
Piciorul de sprijin se afla in usoara flexie din toate articulatiile, prin contributia dinamica, "de
cedare" a lantului triplei extensii. Piciorul de sut este dus mult inapoi prin actiunea lantului triplei
extensii (format din extensorii coapsei, genunchiului si flexorii plantari). Datorita acestei miscari
este pus in stare de tensiune lantul muscular care urmeaza sa efectueze lovitura.
Scopul acestei miscari pregatitoare este de a crea, prin intinderea lantului muscular care va
actiona la executarea sutului, o alungire optima a muschilor si implicit cresterea lucrului mecanic
efectuat. Urmeaza apoi, din aceasta pozitie, o contractie puternica, balistica, ce penduleaza
energic piciorul spre minge. Lantul muscular aratat mai sus depune un efort dinamic "de
invingere", ce imprima piciorului o miscare accelerata pana la contactul cu mingea, careia ii
transmite prin lovitura o mare energie cinetica. Eficienta loviturii la poarta depinde de viteza cu
care mingea isi parcurge traiectoria, deci de forta loviturii. Ea mai depinde si de alti factori, cum
ar fi: miscarile inselatoare pe care jucatorul le face spre a nu oferi portarului advers timpul
necesar sa se orienteze in privinta directiei si traiectoriei.
Greseli: s-au remarcat greseli care scad eficienta loviturii sau o pot reduce la zero. La
originea acestor greseli sunt mai multe cauze, pe care le mentionam:
Fara voia executantului mingea poate capata o puternica miscare de rotatie in sens lateral datorita
pozitiei gresite a labei piciorului, axa longitudinala a labei piciorului necazand perpendicular pe
directia lovirii;
- in momentul executarii lovirii, articulatia genunchiului, dar mai ales a gleznei, nu sunt
incordate; in consecinta, suprafata de lovire nefiind suficient de rigida, taria mingii ca slabi;
- lipsa unei coordonari nervoase perfecte a contractiei diferitelor grupe din cadrul lantului
muscular care efectueaza miscarea de lovire a mingii;
- insuficienta pregatire fizica speciala, care nu a ajuns inca in faza unei corespondente perfecte
intre activitatea motrica propriu-zisa si informatiile vizuale privind aprecierea corecta a
dimensiunilor. Informatiile vizuale prelucrate la nivelul centrilor nervosi subcorticali, a
cerebelului si substantei reticulate creeaza baza materiala sigura a unui raspuns motor adecvat.