Sunteți pe pagina 1din 12

CUPRINS

Argument…………………………………………………………………..…3

Introducere…………………………………………………………………...4

CAPITOLUL I – JOCURILE OLIMPICE ÎN ANTICHITATE

I. 1. Geneza Jocurilor Olimpice Antice.........................................................5

CAPITOLUL II - DE LA JOCURILE OLIMPICE ALE ANTICHITĂŢII

LA JOCURILE OLIMPICE MODERNE

II. 1. Evanghelie Zappa-Precursor al renaşterii Jocurilor Olimpice...............6

II. 2. Pierre de Coubertin-Renovatorul Jocurilor Olimpice Moderne............7

II. 3. Desfăşurarea Jocurilor Olimpice...........................................................8

II. 4. Simbolurile mişcării Olimpice..............................................................10

Concluzie.......................................................................................................11

Repere bibliografice......................................................................................12

Galerie foto....................................................................................................13
Argument

Am ales această temă, deoarece mi s-a părut interesantă ideea de a cunoaşte atât eu modul
în care au apărut Jocurile Olimpice Moderne, cât şi ceilalţi colegi ai mei. Prin documentarea
făcută de mine, am aflat multe detalii, unele curiozităţi pe care le aveam, însă niciodată nu am
căutat să le fac cunoscute. Studiul ales, m-a ajutat în a cunoaşte evoluţia Jocurilor Olimpice
Moderne, numărul mare al acestora şi multitudinea de ediţii în care s-au desfăşurat. Am încercat
să surprind cât mai multe evnimente importante, evenimente ce au marcat perioada apariţiei,
perioada desfăşurării jocurilor de la începuturi până în prezent.
Adevărata premieră a olimpiadelor moderne a avut loc în anul 1896 la Atena, olimpiade
ce au constituit momente de curiozitate, de aşteptări, de emoţii şi, adeseori, de bucurie.

3
Introducere

Olimpiada antică a fost cel mai mare eveniment din viața grecilor. A fost scena unde
oameni din diferite ținuturi grecești veneau să-și manifeste rivalitățile politice sau să-și arate
bogățiile. Era un loc în care toți cetățenii orașelor grecești, indiferent de categoria socială, aveau
prilejul să se cunoască și să învețe unii de la alții.
Întoarcerea Olimpiei şi a Jocurilor sale a intrat în conştiinţa Europei în Evul Mediu şi, în
primul rând, în Italia. Meritul principal în acest sens le revine cărturarilor bizantini ce au studiat
şi au predat în universităţile italiene ale secolelor XIV si XV, în plină epocă renascentistă.
Spre deosebire de cele din antichitate, Jocurile Olimpice moderne au un caracter
internaţional şi nu mai aparţin doar grecilor, ci tuturor popoarelor lumii. Nu sunt legate de nici un
cult religios, fiind astfel deschise concurenţilor de orice confesiune şi sunt accesibile, în egală
măsură, atât bărbaţilor cât şi femeilor.
Astăzi, Jocurile Olimpice au devenit o manifestare internaţională multi şi
interdisciplinară, o afacere uriaşă cu cheltuieli uriaşe şi profituri pe măsură, un spectacol planetar
fără egal ca amploare şi desfãşurare, cu bunele şi relele sale, al cărui spirit poate fi sintetizat în
puţine vorbe: sportul nu mai e o lecţie de viaţã, este viaţa însăşi, în afara oricărei lecţii.

4
CAPITOLUL I – JOCURILE OLIMPICE ÎN ANTICHITATE

I.1. Geneza Jocurilor Olimpice Antice

Jocurile Olimpice Antice îşi au începuturile în Grecia Antică, în vestul Peninsulei


Pelopones, la Olimpia, o aşezare împrejmuită de câmpii. Această aşezare era o asociere de
temple şi altare, printre care erau şi cele închinate lui Zeus şi soţiei sale Hera, combinate într-o
aşezare unică, naturală, frumoasă şi misterioasă, devenind cu timpul arena festivităţii jocurilor
olimpice.
Olimpia a funcţionat ca un loc de întâlniri, şedinţe, lucrări religioase şi politice practicate
încă din secolul X î.Hr. Stadionul Olimpic Antic avea o capacitate de peste 40.000 de spectatori,
hipodromul şi palestra.
Anul 776 este data reţinută de tradiţie pentru desfăşurarea primelor Jocuri Olimpice
Antice. S-au desfăşurat timp de 12 secole până în anul 394 d.Hr. fiind la acea vreme un record de
longevitate.
Originea Jocurilor Olimpice se află ăn mai multe legende şi povestiri, dar cea mai
credibilă se atribuie unui muritor care, datorită vitejiei sale, a devenit erou, vestitul Heracle sau
Hercule, fiul reginei Alcmena şi al lui Zeus. După ce l-a ucis pe regele Eliadei, Augias, Heracle a
răsădit 300 de măslini şi a organizat Jocurile Olimpice, mulţumindu-i astfel lui Zeus. Ajuns la
Olimpia, Heracle i-a ăus la întrecere pe cei patru fraţi ai săi, măsurând 600 de picioare în linie
dreaptă, aproape 192,27 m rămânand celebre peste veacuri şi fiind numită cursa de un stadiu.
Heracle l-a încununat pe învingător cu o ramură de măslin, tradiţie păstrată şi astăzi. 1
La Jocurile Olimpice Antice, femeile nu puteau să participle şi nici să privească
întrecerile sportive pentru că atleţii participau fără haine la majoritatea competiţiilor, dar se
organiza pentru femei un festival în onoarea Herei, soţiei lui Zeus, întreceri ce aveau loc la
fiecare 4 ani în anul Olimpic, înaintea competiţiilor pentru bărbaţi. La jocurile Herei
învingătoarele primeau coroane de măslin.

1
Dragnea A, Teodorescu S. Păunescu A. (2006), Pregătire sportivă teoretică, Ed. Cd Pres,
Bucureşti, p. 74.

5
CAPITOLUL II - DE LA JOCURILE OLIMPICE ALE ANTICHITĂŢII LA JOCURILE
OLIMPICE MODERNE

II. 1. Evanghelie Zappa-Precursor al renaşterii Jocurilor Olimpice

Evanghelie Zappa (1800-1865), născut în Grecia, s-a stabilit în anul 1833 în ţara noastră,
acordându-i-se ăn 1844 cetăţenia română, la cererea lui. A devenit moşier şi negustor de cereale,
arendând şi cumpărând mai apoi terenuri, acumulând o avere considerabilă împreună cu vărul
său Constantin Zappa (1814-1892). Este considerată una dintre personalităţile balcanice care au
contribuit la reînvierea Jocurilor Olimpice moderne.
Într-adevăr, în cei 65 de ani ai existenţei sale, Evanghelie Zappa a manifestat mult interes
pentru problemele culturale ale patriei sale adoptive. Prin donaţiile sale destul de substanţiale în
timpul respectiv, Evanghelie Zappa a contribuit la fondarea Academiei Române şi redactarea
unei gramatici cât şi la întocmirea dicţionarului limbii române. A finanţat construcţia Zappeion
din Atena, un complex de clădiri cu stadion, amfiteatru de conferinţe şi săli de gimnastică.
Dar opera cea mai de răsunet, cu ecouri pe plan internaţional a fost ideea lui Evanghelie
Zappa de a organiza primele competiţii de reînviere a Jocurilor tradiţionale ale vechilor greci.
Preocupat mreu de intenţia de a favoriza perpetuarea patrimoniului antichităţii, Zappa a pus la
dispoziţie o mare parte a averii sale din România pentru „restaurarea Jocurilor Olimpice, care
trebuie să fie celebrate din 4 în 4 ani după obiceiurile strămoşesti”.2
Donaţia sa de aproximativ 600.000 de franci este acceptată de guvernul grec dar
realizarea în sine a ambiţiilor donatorului nu a fost la înălţimea visurilor. La Atena se creează
„Fundaţia Olimpiadelor”, iar propunerea lui Zappa se amplifică, fiind vorba acum nu numai de
jocuri sportive, ci şi de concursuri literare, muzicale şi de arte plastice, ca şi de expoziţii
industriale şi agricole.3

2
După J. Ketseas membru al CIO pentru Grecia, (bulletin du CIO 83/1963)
3
Groza Gogean Gina, Jocurile Olimpice-trecut şi prezent, Cluj-Napoca, Risoprint, 2009, p.16

6
II. 2. Pierre de Coubertin-Renovatorul Jocurilor Olimpice Moderne

Pierre de Coubertin s-a născut într-o familie aristocrată la Paris, 1 ianuarie 1883, fiind al
treilea copil al lui Charles Louis de Fredy şi al Agathei-Gabrielle de Mirville, de Coubertin şi a
decedat la Geneva la 2 septembrie 1937.
Încă de timpuriu a avut înclinaţie spre studiul literelor, istoriei şi problemelor de
pedagogie şi sociologie. A crezut în îmbunătăţirea educaţiei sportive, pe care o considera ca fiind
o parte importantă a dezvoltării oamenilor tineri. Pierre de Coubertin a fost un sportiv activ
practicând boxul, scrima, călăria şi canotajul, cu convingerea fermă că sportul este pentru om o
trambulină pentru energia morală, idee pentru care a pledat cu multă însufleţire.
Aflat într-o vizită la Olimpia, Pierre de Coubertin a fost preocupat de diferite aspecte ale
vieţii sociale, pornind de la probleme pedagogice şi sportive până la cele istorice şi politice. A
căutat într-un fel, cheia către renaşterea Jocurilor Olimpice şi a pornit acest demers prin
combinarea ideii unui festival internaţional sportiv cu conceptele Jocurilor Olimpice greceşti.
Astfel că la Paris în anul 1894, la congresul internaţional pentru studierea şi propagarea
principiilor amatorismului, adaugă în agenda sa „posibilitatea reluării Jocurilor Olimpice”, într-o
concepţie modernă, idee ce îi aparţine.
La 23 iunie 1894, la congresul de la Sorbona-Paris, Coubertin reuşeşte să convingă cele
79 de delegaţii din 15 ţări să accepte ideea reluării Jocurilor Olimpice în varianta modernă. Aşa
se face că în 1896 la Atena s-a desfăşurat prima ediţie a Jocurilor Olimpice moderne. Pierre de
Coubertin a fost fondatorul Comitetului Intrnaţional Olimpic şi timp de mai mulţi ani a fost şi
singurul organizator al Jocurilor Olimpice.
Pierre de Coubertin a demonstrat, prin implicarea sa în diverse activităţi, calităţile de bun
organizator. A pus bazele revistei atletice, contribuind la înfiinţarea societăţii atletice studenţeşti
din Franţa, asociată la Uniunea sporturilor atletice cât şi pentru unirea societăţilor franceze de
diferite sporturi în federaţii sportive şi stabilirea de contacte cu federaţiile din alte ţări şi
organizator al adunărilor, congreselor ce urmau a hotărî reliarea Jocurilor Olimpice.
Conform dorinţei lui Pierre de Coubertin, la moartea sa, inima lui a fost depusă la
Olimpia, în stela de marmură ridicată pentru a marca reluarea Jocurilor Olimpice.4

4
Groza Gogean Gina, Jocurile Olimpice-trecut şi prezent, Cluj-Napoca, Risoprint, 2009, p.17-18

7
II. 3. Desfăşurarea Jocurilor Olimpice Moderne
Jocurile Olimpice Moderne se împart în două categorii: jocuri de vară ( Badminton,
Baseball, Caiac-Canoe, Ping-Pong, Gimnastică, Maraton, Înot, Tenis) şi jocuri de iarnă (Hochei
pe gheaţă, Patinaj artistic, Bob, Schi).
Reluarea Jocurilor Olimpice după mai bine de 1500 de ani a reprezentat pentru omenire
în secolul al XIX-lea lansarea în dezvoltarea socială, economică şi culturală. Jocurile s-au reluat
în urma congresului de la Sorbona-Paris din 23 iunie 1894 unde Pierre de Coubertin a reuşit să
convingă delegaţii străini despre reluarea Jocurilor Olimpice în varianta modernă.
La prima ediţie a Jocurilor Olimpice Moderne au participat concurenţi din 13 ţări, cum ar
fi Germania, Sua, Grecia, Franţa, Marea Britanie, Ungaria, Australia, Danemarca, Bulgaria,
Chile, Elveţia, Suedia. Aceştia au concurat la 16 discipline reprezentând 9 sporturi: Atletism
(maraton, alergări-100m plat, 800m plat, 1500m plat, aruncarea discului, aruncarea greutăţii,
săritura în lungime şi săritura în înălţime) ; Ciclism; Lupte; Haltere; Gimnastică; Scrimă; Tenis;
Nataţie; Tir. 5
În esenţă, „conceptul olimpismului înseamnă considerarea sportului ca pe un puternic
factor educativ, de perfecţionare multilaterală a fiinţei umane, punerea lui, în mod conştient şi
activ, în slujba idealurilor umaniste, atât în domeniul relaţiilor între indivizi, cât şi al celor
dintre popoare.”6

Ediţii ale jocurilor de vară:


Saint Louis (1904); Londra (1908); Stockholm (1912); Paris (1920); Amsterdam (1928); Los
Angeles (1932); Berlin (1936); Londra (1948); Helsinki (1952); Mellbourne (1956); Roma
(1960); Tokio ( 1964); Mexic (1968); Munchen (1972); Montreal (1976); Moscova(1980); Los
angeles (1984); Seul (1988); Barcelona (1992); Atlanta (1996); Sydney (2000); Atena (2004);
Beijing (2008).

5
Groza Gogean Gina, Jocurile Olimpice-trecut şi prezent, Cluj-Napoca, Risoprint, 2009, p.27
6
Chiş M.,(2003), Istoria Educaţiei Fizice şi Sportului, Ed. Orizonturi Univesale, Timişoara, p.66

8
Se spune că originea sporturilor de iarnă este foarte veche, iar schiul era cunoscut încă de
acum 5000 de ani. O certitudine o constituie schiurile găsite pe fundul unui lac secat din centrul
Suediei şi datând aproximativ din anul 2500 î.e.n., o sanie, amintind de bobul acutual,
confecţionată cu mult înaintea erei noastre, a fost descoperită în sudul Finlandei.7
Începuturile schiului competiţional se datează probleor de fond şi săriturilor practicate în
ţările nordice sub denumirea de „probe nordice”, în secolul al XIX-lea, găzduite la Husebz, lângă
Cristiana (vechiul oraş Oslo) în anul 1883 şi ale concursurilor de la Holmenkollen (Norvegia).
Hocheiul pe gheaţă şi-a făcut debutul în Canada şi SUA prin secolul al XIX-lea, răspândindu-se
apoi în Suedia, Anglia şi Europa Centrală, desfăşurându-se astfel şi primul turneu de hochei pe
gheaţă la Jocurile Olimpice de la Anvers 1920.
În baza organizării primelor campionate mondiale la patinaj viteză având în 1889 şi
campionatele europene la patinaj artistic în anul 1892 şi care şi-au compus prima federaţie a
sporturilor de iarnă, sub denumirea „Uniunea Internaţională de Patinaj” fondată în 1892, s-a
propus ca în programul olimpic să figureze şi patinaj pe gheaţă, fiind atunci unicul sport de iarnă
practicat la nivel internaţional.

Ediţi ale jocurilor de iarnă:


Chamonix (1924); Saint Mortiz (1928); Lake Placid (1932); Garmisch Partenkicen (1936); Saint
Mortiz (1948); Oslo (1952); Cortina D’Ampezzo (1956); Squaw Valley (1960); Iunsbruck
(1964); Greneble (1968); Sapporo (1972); Innsbruck (1976); Lake Placid (1980); Sarajevo
(1984); Calagary (1988); Albertville (1992); Liilehammer (1994); Nagano (1998); Salt Lake City
(2002); Torino (2006).

7
Vrabie A., Pintilie S., Ion D., (2002), România la Jocurile Olimpice, Ed. Monitorul Oficial,
p.998

9
II. 4. Simbolurile mişcării Olimpice
- Imnul Olimpic
Tu, antic Spirit, duh etern, tu, creatoru-a toate,
A tot ce e Sublim, Frumos şi Adevăr curate,
Pogoară-te să străluceşti, cu limpedea-ţi lumină,
În slava ta de pe pămînt, ca-n slava ta divină!
În alergări, şi-n lupte-apari, la-ntrecerea de forţă,
Aceste jocuri nobile le-aprinde cu-a ta torţã!
Din ramul cel nemuritor coroana să s-aleagă!
Dîrzenie dă-i trupului şi oţelită vlagă!
Cîmpii şi munţi şi mări, prin jur, ţi-or străluci curate,
În templul vast de purpură şi dalbă puritate,
La templul Tău, un’se prostern popor lîngă popor,
O, antic spirit, duh etern, o, duh nemuritor!

- Drapelul Olimpic
- Emblema Olimpică
- Flacăra Olimpică

10
Concluzie

Aşadar, Grecia Antică a constituit un rol important în dezvoltarea Europei de astăzi.


Totalitatea concepţiilor din anticitate au dus la extinderea armonioasă din orice punct de vedere
al gândirii, al activităţii corporale, al importanţei alimentaţiei, în zilele de astăzi. Introducerea
activităţilor sportive în cadrul şcolii a fost printre cele mai de seamă idei, astfel copiii având
prilejul de a învăţa cum să se dezvolte armonios încă de mici.
Prin organizarea Olimpiadelor sportive, s-au dezvoltat numeroase ramuri specifice,
oamenii ajungând la performanţe tot mai mari şi de renume.
Astfel, orice tip de activitate fizică vine în ajutorul oricărui individ de a se dezvolta, de a
trăi sănătos şi starea de bine fiind o stare predominantă.

11
Repere bibliografice

Groza Gogean Gina, Jocurile Olimpice-trecut şi prezent, Cluj-Napoca, Risoprint, 2009;

Dragnea A, Teodorescu S. Păunescu A. (2006), Pregătire sportivă teoretică, Ed. Cd Pres,


Bucureşti, p.74;
Chiş M.,(2003), Istoria Educaţiei Fizice şi Sportului, Ed. Orizonturi Univesale,
Timişoara, p.66;
Vrabie A., Pintilie S., Ion D., (2002), România la Jocurile Olimpice, Ed. Monitorul
Oficial, p.998;

Revista „Tribuna” Nr.143, 16-31 august 2008, Cluj.

12
Galerie foto

13

S-ar putea să vă placă și