Sunteți pe pagina 1din 4

1. Analizați specificul și argumentați actualitatea metodei socratice.

Socrate a fost interesat in mare de etica, adevar si cunoastere prin intrebari/ discutii. Socrate era
vestit pentru discutiile lui – punea intrebari dar nu dadea niciodata raspunsuri, lasandu-si
interlocutorii sa le gaseasca singuri. Aceste discutii erau bazate pe credinta ca practica
disciplinata a intrebarilor care implica gandirea ii da posibilitatea elevului de a examina idei in
mod logic si de a determina validitatea acelor idei.

Metoda socratica include doua procedee de baza si anume: ironia si maieutica.

Ironia(eironeia sau arta de a pune intrebari) are un rol foarte important deoarece prin intermediul
ei Socrate intra in joc atunci cand spune ca “stie ca nu stie nimic”; maniera in care Socrate pune
intrebarile, prefacandu-se ca nu stie nimic, introduce o nuanta speciala, ce corespunde, pana la un
punct ironiei din timpul nostru. Scopul acestei etape este de a trezi in discipol increderea in sine,
pentru a-l face apt sa descopere adevarul. Ironia e indreptata si impotriva arogantei sofistilor, a
pretentiilor lor de a cunoaste totul. Principala tinta a ironiei nu era necunoasterea, ci falsa
cunoastere, confuzia; cu ajutorul ironiei, Socrate urmareste inlaturarea prejudecatilor, a
confuziilor si pregateste terenul pentru cunoasterea de sine.

Socrate este primul si cel mai celebru ”utilizator” al maieuticii sau arta extragerii unui anume
continut informational coerent si corect, dintr-o minte inzestrata care il poseda fara a o sti, si care
condusa abil prin intrebari bine formulate, avanseaza progresiv catre scoaterea la suprafata a
adevarului cautat.

Abordarea prin tehnica intrebarilor socratice se bazeaza pe practica unui dialog disciplinat,
reflexiv. Prin aceasta tehnica, profesorul pretinde ca nu-i este cunoscut subiectul pentru a incepe
o discutie cu elevii. Cu un astfel de mod de a actiona al profesorului, elevul isi dezvolta la maxim
cunostintele despre un subiect.

Tehnica intrebarilor socratice reprezinta o modalitate eficienta de a explora idei in profunzime.


Ea poate fi utilizata la toate nivelurile de invatamant si reprezinta un instrument foarte util pentru
toti profesorii. Tehnica poate fi utilizata in diferite etape ale unei unitati de invatare sau proiect.
Apeland la aceasta abordare, profesorii promoveaza gandirea independenta a elevilor si le dau
sentimentul de „proprietate” asupra a ceea ce invata. Capacitatile de gandire de nivel superior
sunt prezente in timp ce elevii gandesc, discuta, dezbat, evalueaza si analizeaza continutul prin
filtrul propriei gandiri si a celor din jurul lor.
2.Precizati si argumentati trei trasaturi definitorii ale conceptiei platonice cu
privire la educatie

Una dintre trasaturile definitorii ale conceptiei platonice cu privire la educatie este aceea ca statul
trebuie sa asigure societatii tineri sanaosi si curajosi, fapt pentru care Platon propune un prim
sistem pedagogic in cadrul caruia educatia capata un caracter institutional statal avand obligatia
sa adune si sa retina copiii in internate speciale. In lucrarea “Legile”, Platon sustine ideea
realizarii etapizate, pe varste a educatiei dupa cum urmeaza: intre 3 si 6 ani, educatia se va face
prin jocuri, sau relatarea unei legende; de la 6 pana la 10 ani, se introduc exercitiile de calarie si
trasul cu arcul; 10-13 ani, copilul este initiat in tainele scrisului si cititului; 13-16 ani-instructia
prin intermediul artei muzelor (matematici, dans, cant); 16-20 ani-pregatirea militara; 20-30 ani-
pregatirea filozofica; 30-35 ani – formarea competentei; dupa 35 ani - indeletnicirea cu sarcini se
stat; dupa 50 ani-functia de conducator al statului.

In idea constituirii unui stat ideal pentru Platon drepatea reprezinta o valoare fundamentala,
supreama (cultul competentiei) care nu consta in altceva decat ocuparea a celei ce iti este
oranduit prin firea inascuta. In conceptia lui Platon, educatia nu poate avea finalitati sau
obiective universale, nediferentaite. Fiecare individ sau clasa sociala pretinde un tratament
separat, conform unei diviziuni a activitatilor si unei intrupari a potentialurilor.

De asemenea, Platon se dovedeste a fi sustinator al moralitatii . Astfel,statul nu are nevoie de


legi, ci de o profunda moralitate, animata de vointa; el pune decaderea diferitelor state pe seama
decaderii morale a indivizilor; de aceea acorda o mare atentie educatiei morale a tuturor
indivizilor.

Intrucat omul pote fi perfect din punct de vedere moral doar intr-un stat bine organizat. Si invers
numai niste cetateni cu adevarat culti, bine educati si virtuosi se pot asocia, formind un stat, in
care domneste ordinea si legea. Scopul statului este de a crea conditii pentru realizarea dreptatii.

3.Explicati de ce este teorii devenirii un fundament pentru conceptia aristotelica


referitoare la educatie.

Teoria devenirii are la baza idea ca, devenirea reprezinta transformarea unei substante
determinate in alta substanta determinata,miscare cu scop, de la materie la forma. In acest
compus materie-forma, care da substanta, hotaratoare este forma. Materia este fiinta
nedeterminata, substanta este fiinta determinata (aceasta poseda in plus forma). Fara forma nimic
nu poate sa existe, sa fie. Materia nu are existenta deplina fara forma. Ea este substrat,
potentialitate, este substratul schimbarii, al generarii. Materia poate primi determinari
opuse,chiar contradictorii.

Avand la baza aceasta teorie, Aristotel isi construieste conceptia referitoare la educatie.
Aristotel vede dezvoltarea progresiva a naturii copilului ca fiind rezultatul interactiunii
interactiunii dintre materie si forma: “Dupa cum mana este unealta uneltelor, tot asa si intelectul
este forma formelor, pe cand senzatia este forma lucrurilor percepute” (Despre suflet, 1969,
p.97). Rolul educatiei este de a forma, de a da o forma materiei umane.
Astfel, educatia este vazuta de catre acesta asemenea artei sculptorului, care ciopleste blocul de
marmura pentru a-i da o forma, o actiune de daltuire a fiintei umane, demodelare.
Educatia este in conceptia lui Aristotel un process continuu de formare a materiei umane asupra
careia actioneaza atat influentele sociale(rolul statului) cat si cele familiale pentru atingerea
scopului acesteia:realizarea fericirii si a virtutii, valorilor morale.

4.Argumentati contributia modelului educational grecesc la dezvoltarea sistemului


roman de educatie.
Modelul educational grecesc a avut o contributie deosebite in ceea ce priveste constituirea si
dezvoltarea sistemului roman de invatamand, dovedindu-se a fi de ce nu un prunct de sprijin.

Astfel, in sistemul educational roman studiul muzicii era considerat potrivit mai ales pentru fete,
gimnastica este acceptata mai ales ca igiena si mai putin ca sport, atletismul nu era acceptat,
circul si amfiteatrul inlocuind stadionul. Traditia nationala si cea a propriei familii au un rol
foarte important in formarea tanarului nobil; Pana la 7 ani, rolul esential in educatie revine
mamei, dupa care, de educatia copilului se ocupa mai ales tatal. La 16 ani se incheie educatia
familiala printr-o ceremonie solemna. Exista de obicei o trasatura marcanta, ce caracterizeaza
prin traditie marile familii.

Daca educatia greaca putea fi definita ca o educatie a eroilor (homerica), astfel ca educatia poate
fi definita ca o imitatie a stramosilor(Marrou, 1997. p.20)

In Roma republicana, tanarul din inalta societate romana isi putea continua educatia 2-3 ani in
scolile retorice sau filosofice din Alexandria, Atena sau alte centre elenistice rasaritene. Greaca
era limba internationala a diplomatiei, iar retorica era fundamentala pentru formarea viitorilor
politicieni. In sec al III-lea au aparut scoli retorice in limba greaca la Roma iar odata cu Cicero se
va dezvolta invatamantul retoric in limba latina. Marcus Aurelius si-a scris Meditatiile in limba
greaca, iar Quintilianus recomanda elevilor sai sa-si inceapa studiile mai intai in greaca si apoi in
latina.

Idealul educatiei nu-l constituie cultura enciclopedica, ci vorbirea corecta, formarea unui bun
orator. Quintilianus acorda o mare atentie primilor ani de educatie si considera ca o buna doica
trebuie sa dovedeasca o disciplina morala ireprosabila, dar si o vorbire corecta. Primele impresii
pe care copilul le acumuleaza il vor influenta toata viata. La 7 ani, copilul trebuie sa frecventeze
scoala publica. Rolul esential in educatia copilului revine acum educatorului, care trebuie sa aiba
o tinuta
morala ireprosabila si capacitate de adaptare la specificul varstei si al fiecarui copil. Cea mai
importanta calitate a dascalului pentru elevii sai, este integritatea caracterului, constient ca preia
locul parintelui, acesta intelege capacitatile copilului si-si adapteaza stilul si continutul in functie
de acestea.