Ingrijiri generale si speciale acordate pacientilor cu

colecistita acuta
 Inca de la internare se va asigura confortul pacientului in salonul in
care a fost internat – obiectiv usor de realizat in cazul saloanelor mici.

 Camera trebuie sa fie curata, bine luminata, ferita de zgomote, cu

temperatura mediului in jur de 20-22˚C si cu posibilitati de aerisire
perfecta.

 Ori de cate ori este cazul se face dezinfectia prin vapori de formol.

 La pat bolnavul va avea o somiera din fibre dese, cu saltea moale si

asternut schimbat ori de cate ori este nevoie.

 Dupa plecarea bolnavului, atat patul, cat si salteaua vor fi sterilizate

pentru a evita transmiterea infectiilor. Unele spitale moderne sunt
prevazute cu instalatii speciale de sterilizare a paturilor, saltelelor si
pernelor. Spitalele noastre au in dotare paturi tip MS care sunt de mai
multe feluri in raport cu profilul serviciului respectiv – de adulti, de
copii, cardiaci, reanimare.

 Igiena bolnavului trebuie avuta in vedere inca de la venirea in spital.

In acest scop bolnavul va trebui sa faca obligatoriu baie la internare
sau in cazul internarii de urgenta sau cazul nu permite, se va face
baie partial la pat.

 Vizitarea bolnavului de catre membrii familiei sau de catre prieteni

sau cunostinte trebuie organizata de asa maniera ca sa nu dauneze
desfasurarii programului spitalicesc, dar nici sa nu rupa bolnavul de
relatiile din afara spitalului pentru un timp mai indelungat;

 Bolnavul are totdeauna nevoie de sprijin moral si de incurajare

pentru mentinerea unui echilibru psihic. Pentru aceasta socotim ca
vizitarea zilnica a bolnavului pentru scurte intervale(pana la max.
30min), imediat dupa servirea mesei, contribuie la mentinerea
tonusului bolnavului.

Pregatirea preoperatorie
o Pregatirea preoperatorie difera de la caz la caz, aceasta fiind
dictata de natura bolii si de terenul pe care evolueaza afectiunea,
o particularitate deosebita constituind-o pregatirea preoperatorie a
bolnavilor ce necesita interventii chirurgicale de urgenta.

o Interventiile s-ar putea clasifica in functie de timpul pe care-l avem

la dispozitie pentru pregatirea bolnavului, deci caracterul de
urgenta sau nu al operatiei(A) si in functie de terenul pe care
evolueaza afectiunea(B).

o Pregatirea preoperatorie se acorda bolnavilor pentru asigurarea

conditiilor necesare prevenirii accidentelor care pot surveni in
cursul interventiilor chirurgicale sau in perioada postoperatorie
imediata.

o Pregatirea preoperatorie consta intr-o pregatire generala si o

pregatire locala, bolnavii care prezinta operator primind ingrijiri
speciale suplimentare.

Pregatirea generala preoperatorie

- examen clinic efectuat de medicul chirurg;

- examen paraclinic obligatoriu – masurarea functiilor vitale,

radiografie pulmonara, electrocardiografie, TS, TC, glicemie, uree,
examen sumar de urina, grup sanguin si Rh. La aceste examinari
se pot recomanda si alte analize specifice care sa evalueze mai
exact starea bolnavului;

- totodata se face testarea bolnavului la medicatia anestezica

Pregatirea psihica

- bolnavul este informat despre necesitatea efectuarii

operatiei; bolnavul este inconjurat cu atentie si solicitudine;

- se suprima toti factorii care pot genera o stare de neliniste si

anxietate;
- se asigura confortul psihic incurajand bolnavul privind modul de
desfasurare al actului operator, precum si al evolutiei
postoperatorii;

- informarea este deosebit de importanta pentru a se indeparta

teama de necunoscut si surprizele neplacute, dureroase.

Ingrijiri preoperatorii propriu-zise

Dieta

- se suprima alimentele solide cu 12 ore inainte de interventie, iar

cele lichide cu 6 ore.

- Recomandari speciale se fac la copil si diabetic.

Pregatirea pielii

- in afara de baie generala, folosind sapunul care reprezinta un

antiseptic slab si neiritant, bolnavului chirurgical trebuie sa i se
faca o pregatire preoperatorie locala in functie de regiunea ce
trebuie operata.

- Se cerceteaza prezenta eventualelor stafilococii cutanate ce pot

determina temporizarea interventiei.

- Regiunile cu pilozitati se rad cu grija in dimineata examenului –

cel mult cu cateva ore inainte de operatie pentru a nu se produce
leziuni cutanate.

- Pregatire deosebita necesita tegumentele bolnavilor cu fistule

biliare, intestinale sau urinare.

Premedicatia – anestezia

- se administreaza de catre anestezist;

- riscul anestezic se stabileste tinand cont de o serie de factori:

reactia organismului la agresiunea actului operator, existenta altor
afectiuni, tipul interventiei, calea de administrare a anestezicului;
 - in scara Moore care cuprinde 10 timp se are in vedere mai
ales intensitatea reactiilor post agresiune in functie de
complexitatea interventiei chirurgicale:

 1-2 – mici traumatisme superficiale;

 3 – apendicectomie, cura herniilor;

 4 – colecistectomii;

 5 – chirurgia de exereza digestiva si pulmonara;

 6 – adenomul de prostata;

 7-9 – plagi penetrante toracice si abdominale;

 10 – arsuri de gradul III si IV.

- anestezia se clasifica in raport de actiunea pe care o are asupra

sistemului nervos central sau periferic. In raport de acesta
deosebim:

 anestezie generala – narcoza, care are actiune asupra

sistemului nervos central cu abolirea senzatiilor dureroase
completa, relaxarea musculara, prevenirea socului si
pierderea controlata a starii de constiinta.

 Anestezie regionala – de conducere, produce intreruperea

temporala a excitabilitatii si conductibilitatii nervoase,
actionand supra plexurilor sau trunchiurilor nervoase.

 Anestezie locala – suprima perceptia durerii prin blocarea

directa a receptorilor nervosi de catre substantele
anestezice.

Ingrijiri postoperatorii

Ingrijirile postoperatorii presupun din partea echipei de ingrijire o

atentie deosebita in supravegherea si tratarea operatului, la timp si corect,
observarea eventualelor complicatii ce pot sa apara. Aceasta perioada este
caracterizata printr-o serie de reactii din partea organismului care a suferit
interventia chirurgicala.

In raport cu terenul bolnavului, cu pregatirea lui preoperatorie si cu

complexitatea actului operator, reactiilor postoperatorii pot sa fie mai
atenuate sau mai accentuate. Indiferent de intensitatea lor, ele reprezinta
reactia de adaptare a organismului la noile conditii si au la baza executarea
sistemului nervos vegetativ si a axului hipofizo-suprarenale. Din acest
punct de vedere, perioada postoperatorie evolueaza in doua faze:

1. prima faza – catabolizanta – dureaza 3-4 zile si este

dominata de simpatic si secretia de adrenalina si de
cortizon;

2. a doua faza – anabolizanta – se caracterizeaza prin

dominatii vagale si prin evolutie spre vindecare.

Ingrijirile postoperatorii se adreseaza conditiilor materiale, mentinerea

constantelor fiziologice in limitele normale si prevenirii sau tratarii
eventualelor complicatii care pot sa apara. In acest sens, perioada
postoperatorie poate evolua simplu sau poate necesita ingrijiri deosebite
datorita complexitatii actului operator sau a eventualelor complicatii.

In cazul unei evolutii postoperatorii simple, fara complicatii, ingrijirea

operatului nu necesita probleme deosebite.

In perioada postoperatorie imediata obiectivele ingrijirii sunt:

Transportul

- bolnavul este transportat in salon imediat dupa operatie, indiferent

de tipul anesteziei aplicate. Atat timp cat bolnavul se gaseste in
faza de narcoza chirurgicala trebuie supravegheat de anestezist;

- in timpului transportului se va acorda o atentie deosebita invelirii

bolnavului pentru a-l proteja de efectele nocive ale variatiilor de
temperatura dintre sala de operatie si celelalte incaperi, variatie
care poate expune la complicatii pulmonare nedorite;

- bolnavii cu risc mare operator vor fi transportati si urmariti in

perioada imediat postoperatorie in serviciul de terapie intensiva;
- transportul se face cu caruciorul sau patul rulant pentru a evita
eventualele lipotimii sau complicatii. In timpul transportului,
bolnavul va fi acoperit si ferit de frig si curenti de aer.

Salonul

- Camera si patul bolnavului trebuie pregatite.

- temperatura camerei sa nu fie prea ridicata sa nu favorizeze

transpiratiile si deshidratarea; temperatura optima este de 20ºC.

- patul va fi curat si incalzit pentru a evita schimbarile bruste de

temperatura; incalzirea se va face cu termofoare sau sticle cu apa
calda sau perne electrice, evitand contactul direct cu bolnavul pentru
a evita aparitia eventualelor arsuri.

- instalarea in pat se va face cu blandete, evitand manevrele bruste

sau traumatizarea regiunii operate.

Pozitia

- Pozitia bolnavului in pat este in functie de perioada postoperatorie

in care se afla pacientul. Daca este inca sub influenta
anestezicului, acesta va fi culcat pe spate, cu capul la nivelul
planului patului, fara nici o perna. Aceasta pozitie este indicata in
special pentru bolnavii operati sub rahianestezie.

- Daca bolnavul este inca in stare de somn, dupa narcoza, aceasta

pozitie necesita o supraveghere foarte atenta deoarece exista
pericolul asfixiei prin aspiratia mucozitatilor sau a lichidului de
varsatura in plamani.

- Pentru a indeparta aceste neajunsuri este bine ca bolnavul sa fie

asezat in decubit lateral cu fata spre lumina. Bratul dinspre pat va
fi asezat inapoia trunchiului, iar in unghiul liber pe care-l formeaza
fata anterioara a toracelui cu planul patului se pune un sul sau o
patura cu scopul de a impiedica caderea bolnavului inainte.

- Membrul inferior care se afla pe planul patului este indoit, iar

celalalt intins. In aceasta pozitie limba nu mai poate cadea inapoi,
iar mucozitatile sau lichidul de varsatura se elimina usor.
 Supravegherea si medicatia

- In continuare trebuie riguros urmariti si consemnati parametri vitali:

tensiune arteriala, puls, respiratia, diureza, temperatura.

- Semnele clinice ce anunta aparitia complicatiilor sunt paloarea fetei,

respiratia superficiala, pulsul accelerat si slab, transpiratiile reci,
hipotensiune arteriala, cianoza. De aceea va trebui avut la indemana
toate mijloacele necesare combaterii acestor simptome.

- In faza de trezire, bolnavul poate prezenta greturi sau varsaturi

postanastezice, mai ales in primele 12 ore odata cu eliminarea totala
a anestezicului din organism. Pentru evitarea sau diminuarea acestor
simptome, bolnavul nu va ingera lichide in acest timp.

- Durerea postoperatorie se accentueaza pe masura disparitiei

anesteziei, creste progresiv catre seara zilei in care a fost operat
bolnavul si culmineaza in noaptea ce urmeaza operatiei, pentru ca in
ziua urmatoare sa scada in intensitate si sa dispara aproape complet
dupa 36-48 de ore. Intensificarea ei poate fi cauza aparitiei unor
reflexe cu efect negativ asupra evolutiei bolnavului. De aceea ea
trebuie combatuta imediat cu ajutorul analgezicului.(Algocalmin,
Novalgin, Midocalm, Fortral, Mialgin). Analnezicile care au la baza
opiacee se vor utiliza numai in caz de dureri puternice si nu mai mult
de 24 de ore postoperator deoarece produc pareza intestinala ce
mascheaza evolutia unor complicatii.in cazul persistentei durerilor
mari, dupa acest interval de timp va trebui sa controlam plaga care
poate prezenta diverse grade de inflamatie.

- In afara de durere, varsaturile post anestezice si starea de neliniste,

bolnavul prezinta si senzatia de sete datorita pierderilor de lichide din
timpul actului operator sau a unei rehidratari incorecte. Toate aceste
elemente caracterizeaza prima zi postoperatorie.

Pansamentul

Daca nu apar semne de complicatii locale sau plaga nu este drenata,

se schimba pansamentul dupa, 5-6 zile.

Complicatii postoperatorii
- In evolutia postoperatorie pot surveni deseori complicatii cere se
manifesta cel mai frecvent prin: febra, modificari de tensiune arteriala.
De puls, modificari de respiratie, modificari de diureza.

- Fiecare tulburare a unuia din acesti parametri vitali trebuie urmarite

si analizate pentru determinarea cauzei.

- Complicatiile pot fi legate de interventia chirurgicala sau de

tulburarile preexistente si precipitate de tratamentul chirurgical.

- Dintre complicatiile hepatice mentionam: abcesul hepatic, hepatita

serica, icterul mecanic postoperator.

Ingriji dietetice

Pentru servitul mesei, bolnavul poate merge la sala de mese

sau poate servi masa la pat. Se va servi numai regimul stabilit de
medic pentru fiecare bolnav in parte.

Pana la reluarea functiilor digestive, bolnavul va primi chiar la

cateva ore dupa interventie o dieta hidrica, admisa si dupa
interventiile la nivelul tubului digestiv, exceptie facand interventiile pe
esofag.

Dupa reluarea tranzitului, se vor permite si alimente solide, iar

in conditiile unei evolutii obisnuite se poate trece la alimentatia
completa dupa 6-7 zile.

A) Regimul dietetic

Dieta este hidrozaharata si consta in ceaiuri carminative caldute

sau reci in caz de varsaturi. Imediat dupa incetarea colicii se prescrie
un regim de curatare veziculara, alcatuita din: ceaiuri, lapte
smantanit, supe de zarzavat, piure de legume, branza proaspata de
vaci, carne fiarta si mai tarziu grasimi proaspete ca unt si untdelemn.

- regimul igieno-dietetic se aplica in scopul pevenirii litogenezei in

cazul bolnavilor cu risc crescut sau al fenomenelor algo-dispeptice
daca litiaza s-a constituit.
- se evita: grasimi animale, ficatul, stridiile, tocaturile, creier, oua, icre,
branza grasa, slanina.

- se poate consuma: unt proaspat, ulei vegetal crud.

- eventuale alergii digestive pot da: ciocolata, ouale, rar pestele.

- sunt interzise: conservele, alcoolul aperitiv, grasimile prajite, sosul

cu faina.

Alimente interzise ce pot da spasme biliare:

o vinurile acide

o inghetata

o bauturi reci

o carnea: de porc, oaie, rata, gasca, mezeluri, afumaturi,

vanatul, pestele de mare, conserve.

o ouale: fierte tari, maioneza.

o grasimea: de porc, de rata, de gasca, seul, untul topit.

o painea: neagra, fainoase.

o legume: uscate, varza, guliile, ceapa, usturoiul, cartofii, ridichi,

castraveti.

o fructe oleaginoase, uscate.

o dulciuri: prajituri grase, cu nuci, alune, migdale, aluaturi calde,

dospite.

o condimentele iritante: piper, boia, mustar, hrean, usturoi,

ceapa.

o cafea, cacao.

o supe de carne grase, ciorbe de leguminoase uscate.

 o sosurile cu ceapa si rantas prajit.

Alimentele permise bolnavilor biliari

o laptele batut , iaurtul, branzeturile proaspete, nefermentate.

o carnea slaba de pasare, vita fiarta, fripta, tocata, a cuptor.

o pestele slab, alb fiert sau fript.

o ouale cu moderatie in preparate, ou fiert moale, ochiuri

romanesti.

o paine alba sau intermediara de 1 zi sau prajita.

o fainoasele rafinate preparate ca budinci cu lapte.

o legumele sunt permise toate cu exceptia celor interzise,

preparate ca budinci, sufleuri, sosuri, piureuri sau salate.

o fructele sunt permise in cantitate moderata, cele bine parguite,

fierte in compoturi, coapte, ca piureuri de fructe coapte.

o dulciuri: peltea, jeleuri, gelatine, aluat fiert, aluat de tarta,

fainoase cu lapte, spuma de albus.

o grasimile in cantitate limitata: unt 10g, ulei 30ml maxim.

o bauturile: ceaiuri de plante, lapte diluat cu ceai, sucuri de

fructe si legume, supele slabe de carne, de rosii, borsul rusesc,
de sfecla.

o sosurile dietetice.

o condimente: tarhon, marar, patrunjel, cimbru, dafin, vanilie,

scortisoara.

Alimentele vor fi preparate cat mai simplu. Se vor da mese mici

si frecvente care se vor servi la ore regulate.

Masa de seara se va servi cu 2 ore inainte de culcare.

 Alimentele vor fi servite la temperatura camerei. Se vor exclude
in totalitate orice alimente prajite in grasime, intrucat au un efect
nociv, iritant.

Dieta hipocalorica in cazul bolnavilor obezi, eventual 1-2 zile pe

saptamana regim vegetarian.

In perioadele de acalmie se poate efectua cura de ape

minerale bicarbonatate sodice( efect sedativ si de reglare a tonusului
simpatico-parasimpatic), apele sulfonatate sodice sau
magneziene(actiune coleretica si colagoga).