Sunteți pe pagina 1din 34

ECHIPAMENT INDIVIDUAL DE PROTECTIE

Proiectarea, introducerea pe piaţă, acordarea, verificarea EIP este


reglementată de următoarele normative:
 Legea securităţii şi sănătăţii în muncă nr 319/2006
 HG 115/2004 privind stabilirea condiţiilor pentru introducerea pe piaţă
a EIP
 HG 809/2005 pentru modificarea şi completarea HG 115/2004
 HG 1048/2006 privind cerinţele minime de securitate şi sănătate
pentru utilizarea de către lucrători a EIP la locul de muncă
CUM SE ALEGE ŞI CUM SE UTILIZEAZĂ UN ECHIPAMENT INDIVIDUAL DE PROTECŢIE (EIP)?

Ca regulă generală, EIP este utilizat în cazul în care riscurile nu pot fi evitate
sau suficient limitate prin mijloace tehnice de protecţie colectivă sau prin măsuri,
metode sau procedee de organizare a muncii.
Un EIP este un echipament destinat a fi purtat sau ţinut
de către un lucrător în vederea protejării contra unuia sau mai
multor riscuri susceptibile de a pune în pericol securitatea sau
sănătatea sa în muncă ( cască, ochelari de protecţie, aparate
de protecţie respiratorie etc).

Necesitatea utilizării EIP rezultă din activitatea de


evaluare a riscurilor care este o obligaţie de bază a
angajatorului.

Delegatul angajatorului pentru achiziţionarea EIP trebuie să se asigure de


conformitatea acestuia şi de existenţa regulilor tehnice de utilizare aplicabile.
Echipamentele individuale de protecţie trebuie să aibă marcaje specifice ca
pictograme, coduri etc care dau indicaţii asupra tipului de protecţie şi a nivelului
de performanţă. Spre exemplu:
 aceste indicaţii vor permite cumpărătorului să aleagă un EIP
perfect adaptat la riscurile înconjurătoare.

Exemplu de marcaj:
 pictograme, în general ale mănuşilor, contra riscurilor termice urmate de cifre ce indică
diferite niveluri de performanţă:
comportamentul la foc
căldura de convecţie
căldura de contact
căldura radiantă
mici proiecţii de metal lichid
proiecţii grosiere de metal topit

Cifrele nivelului de performanţă sunt în ordinea indicată în standardul specific corespunzător (aici EN 407).
Semnul „x” indică faptul că mănuşile nu au fost supuse la încercări corespunzătoare acestui risc. Un „i” inclus în
pictogramă semnalează obligaţia de a consulta instrucţiunile fabricantului.

Obligaţiile angajatorului:
 asigură gratuit şi de o manieră personală EIP- urile necesare adaptate la riscurile existente şi munca
efectuată;
 supraveghează utilizarea efectivă a EIP;
 informează lucrătorii care utilizează EIP;
 asigură buna funcţionare şi o stare igienică corespunzătoare a lor prin: întreţinere, reparare, dezinfecţie
în cazul schimbării titularului
 formează şi antrenează utilizatorii EIP. Această formare trebuie să fie reînnoită ori de câte ori este
necesar pentru ca EIP să fie utilizat conform instrucţiunilor furnizorului şi completată, dacă este necesar,
cu reguli interne stabilite de angajator;
 determinarea condiţiilor de punere la dispoziţie şi utilizare a E.I.P. după consultarea cu
reprezentanţii lucrătorilor din CSSM;
 să ţină la zi „lista echipamentelor de protecţie individuală” care trebuie să facă obiectul
verificărilor periodice;
De exemplu: aparate de protecţie respiratorie sau sisteme de protecţie contra căderilor de
la înălţime.
EIP trebuie însoţite la livrare şi recepţie de :
 declaraţia de conformitate EC;
 instrucţiuni de utilizare, de stocare, curăţire dezinfecţie;
 performanţele realizate în cazul examenelor ce vizează
verificarea nivelurilor sau a claselor lor de protecţie a
EIP;
 accesorii utilizabile cu EIP ( caracteristicile pieselor de
schimb etc)
 date sau termene de scoatere din uz a EIP sau a unor
elemente componente
 genul de ambalaj/ transport al EIP;
 semnificaţia marcajului în cazul în care acesta există;
 nume, adresă, numărul de identificare a organismelor
notificate care intervin la nivelul de certificare a EIP;
 organismele notificate de MMFES pentru evaluarea
conformităţii EIP sunt:
- Institutul Naţional de Cercetare şi Dezvoltare pentru Protecţia Muncii Bucureşti – INCDPM;
- Institutul Naţional de Securitate Minieră Petroşani – INSEMEX.
 lista standardelor române care adoptă standarde europene armonizate referitoare la EIP se
elaborează de MMFES şi se publică în Monitorul Oficial.
 EIP poate fi utilizat numai dacă este prevăzut cu marcajul CE care atestă că este conform legislaţiei
în domeniu reglementat prin Legea 608/2001 privind evaluarea conformităţii produselor, republicată,
referitoare la libera circulaţie a EIP (HG 115/2004 respectiv Directiva 89/686/CEE)
 EIP asigură protecţia diminuând/eliminând expunerea la riscuri la locul de muncă;

 EIP nu trebuie să fie prima opţiune pentru protecţie;


 Atunci când este folosit conform instrucţiunilor şi corelat cu celelalte măsuri de precauţie,
EIP reduce sau elimină riscurile la care este expus lucrătorul;
 Angajatorul are responsabilitatea de a asigura buna funcţionare, curăţarea, întreţinerea
EIP;
 EIP este ultima măsură de apărare înainte de „contactul” cu „obiectul” vătămător;
 Depozitarea, întreţinerea şi curăţarea EIP se face conform instrucţiunilor elaborate de
producător, instrucţiuni ce însoţesc fiecare produs pus în vânzare.

DE CE AVEM NEVOIE DE E.I.P.?


Condiţiile de lucru din construcţii sunt, în majoritatea cazurilor, de aşa natură încât, în ciuda tuturor măsurilor de
siguranţă prevăzute în planificarea proiectului şi în organizarea lucrărilor, mai este nevoie şi de echipamente de
protecţie individuală (EIP)- cum sunt casca, mijloacele de protecţie a auzului şi a ochilor, încălţămintea şi mănuşile-
pentru protecţia lucrătorilor. Cu toate acestea, folosirea EIP are şi dezavantaje:
Unele EIP sunt incomode la purtat şi duc la încetinirea lucrului;
EIP costă bani ( cumpărare, întreţinere, verificare).
Ori de câte ori este posibil, este mai bine să se încerce eliminarea riscului decât să se asigure EIP care să apere
lucrătorii de riscul respectiv. Unele EIP, cum sunt căştile pentru cap sau încălţămintea de protecţie, trebuie purtate pe
toate şantierele de construcţii. Necesitatea utilizării altor EIP se stabileşte în funcţie de tipul lucrărilor executate.
Reţineţi că şi îmbrăcămintea adecvată reprezintă o protecţie pentru piele.

De reţinut:
Este mai sigur şi, în majoritatea cazurilor, mai ieftin să se elimine
riscurile decât să se asigure echipament individual de protecţie!

Discuţie:
1) Ce riscuri de pe şantierele de construcţii ar putea fi eliminate în loc de a se folosi EIP?
2) Cum puteţi convinge oamenii să poarte EIP atunci când riscul impune aceasta?
3) De ce EIP sunt adesea incomode?

PROTEJAREA CAPULUI

Obiectele care cad, încărcăturile transportate pe deasupra şi obiectele ascuţite care ies în afară
se găsesc pretutindeni pe şantier. O unealtă mică sau un şurub care cade de la 10-20m înălţime poate cauza răni
grave sau chiar moartea, dacă loveşte un cap neprotejat. Rănile la cap se produc adesea atunci când ne mişcăm sau
lucrăm în poziţie aplecată sau atunci când ne ridicăm dintr-o astfel de poziţie.
Căştile de protecţie protejează capul în mod efectiv împotriva celor mai multe dintre riscuri şi ar trebui să purtaţi
cască oriunde vă aflaţi pe şantier, dar mai ales dacă sunteţi într-o zonă deasupra căreia se desfăşoară lucrări.
Aceste zone trebuie marcate clar cu sisteme de semnalizare de securitate
amplasate la intrare ca şi în alte locuri adecvate.
Aceeaşi regulă privind purtarea căştilor se aplică şi managerilor, supraveghetorilor şi vizitatorilor!
Trebuie folosite numai căşti care au fost evaluate şi s-a demonstrat că
satisfac cerinţele esenţiale de securitate şi sănătatea prevăzute în
HG115/2004 respectiv Directiva 89/686/CEE.
 Casca de protecţie trebuie purtată în mod corect cu borul în faţă
 Casca supusă la şoc puternic se înlocuieşte imediat , chiar dacă aparent nu este
deteriorată.
 Casca trebuie să reziste impactului cu o greutate de 5kg căzută de la o înălţime
de 1m.
De reţinut:
Casca vă protejează numai atunci când o purtaţi!

PROTEJAREA PICIOARELOR

Rănile la picioare sunt de două feluri: cele cauzate de pătrunderea prin talpa încălţămintei a
obiectelor ascuţite, înţepătoare şi cele produse prin strivire de către materiale care cad, risc care poate fi
diminuat prin purtarea încălţămintei de securitate. Tipul de încălţăminte de securitate depinde de natura lucrărilor
executate ( de exemplu prezenţa apei la sol pe şantier), dar toată încălţămintea de securitate trebuie să aibă inserţie
antiperforaţie sau înţepare şi bombeuri metalice de securitate
Încălţăminte de securitate:
 cea cu bombeu metalic şi inserţie antiperforaţie pe talpă;
 cizme de protecţie din cauciuc;
 la lucrări în instalaţii sub presiune se va purta încălţăminte electroizolantă care nu
conduce curentul electric;
Surse de accidentare/ riscuri:
 strivire – picioare, degete
 perforare – obiecte ascuţite
 chimice – erodează pantofii obişnuiţi
 electrice – aparate sub tensiune, în special în mediu umed
 alunecări – suprafeţe ude, uleioase sau noroioase cauzând
căderi
Există mai multe tipuri de încălţăminte clasificate astfel:
 profesionale- fără bombeu rezistent la şoc, când nu se transportă greutăţi;
 de protecţie- cu bombeu de protecţie(100g) , când se transportă maxim 10kg;
 de securitate- cu bombeu de securitate (200g), când se transportă greutăţi mari, la risc mare de rostogolire
(butoaie);
În funcţie de materialul utilizat la fabricarea ansamblului superior al încălţămintei, aceasta poate fi:
 din piele : pantofi bocanci, cizme;
 din cauciuc sau polimeri (etanşă la apă)

PROTEJAREA MĂINILOR ŞI A PIELII

Mâinile sunt extrem de vulnerabile la accidente, iar în construcţii accidentele la mâini şi la


articulaţii sunt cele mai frecvente – sub forma unor răni deschise, zgârieturi, fracturi, dislocări, întinderi, amputări şi
arsuri. Mare parte dintre acestea se pot preveni prin îmbunătăţirea tehnicilor şi a echipamentelor de manipulare, ca şi
prin purtarea mănuşilor de protecţie cu unul sau mai multe degete.
Cele mai frecvente operaţii periculoase care necesită protejarea mâinilor sunt
 operaţii care presupun contactul cu suprafeţe rugoase, ascuţite, tăioase sau zimţate;
 contactul cu substanţe fierbinţi, corosive sau toxice ca bitumul şi răşinile;
 operaţii în care se folosesc unelte cu vibraţii puternice, cum sunt ciocanele pneumatice pentru care ar
trebui să existe o protecţie la vibraţii;
 lucrări de electricitate executate pe vreme umedă sau rece.

Afecţiunile tegumentelor (boli de piele) sunt frecvente în sectorul construcţiilor.


Dermatitele de contact sunt cele mai des întâlnite boli de piele; produc mâncărimi şi înroşirea pielii,
cruste sau crăpături şi se pot agrava atât de tare încât să nu mai puteţi lucra.
Cimentul ud este unul dintre principalele pericole pentru sănătatea pielii, dar există şi alte substanţe
periculoase, cum sunt smoala sau gudronul, care pot produce cancere ale pielii în cazul unor expuneri
prelungite, diluanţii, acizii care se folosesc pentru curăţare în lucrările de zidărie şi răşinile epoxidice.
Este indicat deci, ca pe lângă mănuşi, să folosiţi creme de protecţie şi să purtaţi cămăşi cu mânecă
lungă, pantaloni lungi şi încălţăminte de securitate.

Mănuşile de protecţie sunt:


 de piele sau din bumbac pentru manipularea materialelor.
 cu întăritură metalică – protecţie împotriva obiectelor ascuţite, tăioase ( nu le purtaţi niciodată
pe lângă componentele electrice).
 antichimice – protecţie împotriva substanţelor chimice.
 anticalorice – protecţie împotriva temperaturilor ridicate.
De reţinut:
Dacă observaţi că aveţi o problemă de piele, raportaţi-o imediat supraveghetorului!
Pielea constituie o barieră faţă de acţiunea produselor chimice, căldurii şi frigului. Subţire şi elastică pe dosul
mâinii, pielea este groasă pe palmă pentru a facilita tracţiunea, a proteja şi a izola.

Gândiţi-vă – mâinile voastre sunt preţioase dar în acelaşi timp şi vulnerabile! Este dificil şi greu de suportat să
munceşti (sau să te joci) chiar dacă ai o simplă înţepătură, cu atât mai mult să te răneşti grav!

PERICOLE LA LOCUL DE MUNCĂ ŞI PREVENIREA ACCIDENTELOR


Este definită ca pericol orice situaţie ce poate cauza un accident. Leziunile pot fi imediate sau se pot
manifesta în timp. La locul de muncă există o serie de pericole referitoare la mâini.

Pericole mecanice:
 lanţurile, angrenajele, cilindrii (în mişcare – compresor, buldozer), roţi sau curele de transmisie;
 unelte ascuţite sau dinţate;
 marginile care agaţă sau sfâşie;
 mecanismele care servesc la tăiere, tocare,
zdrobire/concasare/măcinare;
 instrumentele de tranşare asemeni cuţitelor;
 obiectele care cad.

Prevenirea :
 Rămâneţi calmi! Fiţi vigilenţi tot timpul!
 Amintiţi-vă: consumul de droguri (legale sau ilegale) vă poate atenua capacităţile şi vă împiedică
să gândiţi lucid şi să lucraţi în condiţii de securitate.
 Utilizaţi un buton de comandă pentru alimentarea unui fierăstrău circular sau a altor unelte
electrice.
 Familiarizaţi-vă cu mânuirea echipamentelor pe care le utilizaţi în muncă şi nu „săriţi peste etape”
(parcurgeţi toate etapele).
 Utilizaţi chei care se adaptează perfect piuliţelor pe care trebuie să le desfaceţi/strângeţi.
 Utilizaţi prăjini magnetice pentru recuperarea obiectelor blocate în maşină, unde este periculos să
introduceţi mâna pentru a le scoate.
 Presele şi alte maşini pot fi proiectate astfel încât mâinile să fie departe de locul de acţionare.
 Tablourile de comandă pot fi proiectate, instalate şi protejate astfel încât să fie reduse la maxim riscurile de
accidentare.
 Utilizaţi culorile, formele sau dimensiunile diferenţiat pentru a distinge comenzile de oprire de securitate
faţă de toate celelalte comenzi.
 Nu începeţi niciodată să reparaţi uneltele electrice sau maşinile fără a verifica dacă curentul este oprit şi
maşina este blocată.

Observaţie:
Este periculoasă purtarea inelelor la locul de muncă. Chiar dacă este perfect ajustat pe deget,
inelul reprezintă un pericol. Dacă inelul este smuls sau rupt, vă poate jupui pielea sau vă poate smulge
degetul. Nu uitaţi că părul lung, îmbrăcămintea largă, accesoriile cu capăt liber, bijuteriile sau alte
obiecte asemănătoare pot de asemenea să se prindă în maşină. Dacă le purtaţi, trebuie să le prindeţi, să
le acoperiţi sau să le fixaţi sau să faceţi orice altceva astfel încât ele să nu constituie un pericol pentru
sănătatea dumneavoastră în muncă.

CĂLDURA ŞI FRIGUL

Ţevile de eşapament, scânteile, vaporii, ţevile fierbinţi sau reci, sudura şi


metalul topit sunt în aceeaşi măsură surse de arsură pentru mâini. Sensibilitatea
mâinilor şi a degetelor dispare la -15˚C de unde, în plus, un pericol de accidentare.
Prevenirea:
 utilizaţi mănuşile potrivite activităţii şi temperaturii ambientale;
 izolaţi mânerele sculelor;
 lăsaţi să se răcească suprafeţele calde înainte de a începe lucrul;
 faceţi pauze pentru a vă reîncălzi înainte de a se răci prea tare mâinile;

PERICOLE CHIMICE

Substanţele chimice pot irita pielea şi cauza înroşire, dermatoze, uscare sau arsuri grave. Anumite produse
chimice sunt dublu periculoase, în afara faptului că sunt foarte corosive fiind şi toxice penetrând în organism prin piele.
Agenţii de degresare, metalele, uleiurile vegetale şi animale, vopselele, cernelurile, soluţiile de curăţare şi alţi
produşi chimici pot afecta pielea şi ţesuturile subcutanate ale mâinilor.

Prevenire:
 păstraţi produsele ambalate bine etichetate şi aveţi grijă ca întotdeauna să citiţi, să înţelegeţi şi să urmaţi
instrucţiunile.
 protejaţi-vă pielea purtând mănuşi adecvate.
 Semnalaţi orice problemă în legătură cu orice substanţă sau îmbrăcămintea de protecţie.
 Curăţaţi bine pielea cu săpun şi apă caldă sau utilizaţi detergenţi speciali după contactul direct cu un produs
chimic şi înainte de a mânca.
 Nu ştergeţi mâinile cu materiale (prosoape, lavete) contaminate cu produse chimice.
 Utilizaţi creme protectoare când nu este posibil să vă protejaţi în alt mod mâinile. Ţinând cont de importanţa
utilizării cremelor corespunzătoare, se recomandă să se consulte un specialist. O alegere greşită a cremei
poate favoriza absorbţia anumitor substanţe în loc să vă protejeze. Trebuie să aplicaţi crema protectoare ori de
câte ori vă spălaţi pe mâini.
PERICOLE DE INFECŢIE

Mâinile expuse la materiale contaminate de toxine sau bacterii se pot infecta. De exemplu, tetanosul şi
hepatita sunt infecţii care pot fi transmise prin răni ale mâinilor. Verificaţi data ultimului vaccin antitetanos.
Este important ca persoanele care lucrează şi-n serviciile de sănătate să fie vaccinate împotriva hepatitei.

Prevenire
 Spălaţi-vă întotdeauna bine mâinile.
 Purtaţi mănuşi care pot proteja mâinile.
 Urmaţi tehnicile de manipulare care prezintă securitate
completă.
 Pentru orice rană, oricât ar fi de uşoară, apelaţi întotdeauna la
primul ajutor.
TIPURI DE ACCIDENTE ŞI PREVENIRE A LOR

a) Entorse şi luxaţii
Entorsele şi luxaţiile se produc când muşchii şi ligamentele care menţin articulaţiile pe poziţie sunt contorsionate,
trase sau sfâşiate. Aceste tipuri de accidente se pot produce când se ridică obiecte grele sau când se opreşte elanul
unei căderi neprevăzute.
Prevenire
Feriţi-vă de pardoseli sfărâmate sau de covoare sau carpete deşirate sau cu margini întoarse. Semnalaţi-Ie
pentru a fi reparate.
 Utilizaţi balustradele scărilor.
 Nu săriţi niciodată jos de pe platforme, schele, rampele încărcare a mărfurilor sau alte locuri aflate la
înălţime.
 Utilizaţi corect schelele pentru a urca.
 Dacă trebuie să deplasaţi lucruri grele sau voluminoase, utilizaţi un echipament de ridicare sau solicitaţi
ajutor.

b) Fracturi (zdrobiri ale oaselor)


Fracturile se produc adeseori în "capcane pentru mâini" cum ar fi roţi,
scripeţi, cilindri /valţuri sau atunci când mâna loveşte un obiect dur.

Prevenire
 Ţineţi-vă mâinile departe de echipamente cu componente în mişcare.
 Aşezaţi mâinile astfel încât să nu vă fie prinse degetele.
 Utilizaţi o unealtă pentru împins la alimentarea maşinilor rotative sau în mişcare.

c) Răniri/leziuni prin strivire


Aceste leziuni prin strivire pot afecta ţesuturi profunde şi oase. Ele se produc
atunci când mâna este prinsă între părţi solide care se apropie până la atingere.
Obiectele care cad, dulapurile şi uşile pot cauza striviri.
Prevenire
 Gândiţi-vă la ce aveţi de făcut înainte de a începe.
 Utilizaţi întotdeauna dispozitivele de securitate ale maşinilor.
 Faceţi în aşa fel încât să vedeţi bine ceea ce aveţi de făcut şi nu faceţi
improvizaţii periculoase pentru a vă îndeplini munca mai repede.
 Dacă utilizaţi o maşină pe un postament, asiguraţi-vă că este bine fixată.
 Nu lăsaţi ca mănuşile să fie prinse de componentele în mişcare.

d) Zgârieturi (sfâşieri ale pielii)


Zgârieturile se produc când pielea este în contact cu centuri, maşini de găurit, perii sau materiale rugoase.
Leziunile pielii uşurează absorbţia substanţelor nocive în organism.
Prevenire
 Nu scoateţi dispozitivele de securitate ale maşinilor.
 Purtaţi mănuşi care sunt corespunzătoare activităţii pe care trebuie să o efectuaţi.
e) Tăieturi
Tăieturile se pot produce când utilizaţi unelte de tăiere ascuţite sau
manipulaţi metale tăioase sau alte materiale cu margini tăioase.
Prevenire
 Păstraţi-vă mâinile şi degetele departe de instrumente tăioase.

 Când întindeţi o unealtă altei persoane, ţineţi spre el mânerul.


 Aranjaţi uneltele care nu sunt utile într-un loc sigur şi înlocuiţi-le când s-au uzat sau s-au spart.
 Utilizaţi mânere, ventuze şi tampoane magnetice pentru a transporta foliile de metal sau de sticlă.
 Purtaţi mănuşi corespunzătoare, de exemplu din zale de metal sudate pentru a tăia carnea.
 Nu ţineţi obiectul de muncă în mână atunci când folosiţi o şurubelniţă. Sub efectul presiunii, unealta poate
aluneca şi vă poate perfora mâna. Obiectul muncii trebuie aşezat pe o suprafaţă plană unde să fie fixat solid.

f) Perforaţii / înţepări accidentale


Perforaţiile accidentale sunt cauzate când obiecte sau instrumente cu vârf ascuţit pătrund prin piele şi ţesuturile
profunde. Acest gen de accident este cauzat de sticlă, târnăcoape, ghimpi, muşcături de animale, cuie ascunse în
lemn sau de alte lucruri.
Observaţii: cea mai mare parte a lucrătorilor nu realizează până la ce punct este periculos să se injecteze
accidental cu conţinutul unui pistol compresor. Chiar dacă rana pare benignă,
victima trebuie dusă de urgenţă la spital.
Prevenire
 Protejaţi-vă mâinile cum trebuie.
 Întreţineţi bine încăperile de lucru.
 Fiţi atenţi la cuie şi alte obiecte cu vârf ascuţit când folosiţi lemn deja utilizat.
 Utilizaţi corect uneltele corespunzătoare activităţii.
 Nu utilizaţi niciodată şurubelniţa, ca levier, foarfeca pentru tăiat metale pentru raşchetat sau pentru a îndeplini
sarcini pentru care această unealtă nu a fost proiectată. Nu transportaţi niciodată şurubelniţe în buzunare.
 Nu utilizaţi niciodată o pilă fără mâner deoarece coada sa ascuţită v-ar putea perfora mâna.

g) Leziuni care se manifestă în timp


 Când aţi terminat de lucrat, resimţiţi furnicături sau amorţire pentru că aţi ţinut uneltele sau maşinile care
vibrează?
 Vă dor mâinile şi încheieturile mâinilor pentru că a-ţi înşurubat acelaşi şurub de mai multe ori pe zi?
 Vă dor mâinile când încercaţi să tricotaţi sau să vă serviţi de o unealtă acasă?
Dacă aţi răspuns “da” la întrebările precedente, suferiţi de sindromul "degetului mort", de sindromul canalului carpian
sau de tenosinovită.

Sindromul degetului mort (fenomenul Reynaud)


Sindromul degetului mort este cauzat de vibraţiile la care sunt expuse mâinile şi
degetele dvs. când lucraţi cu unelte electrice vibratorii. Pielea, muşchii şi alte ţesuturi sunt
lipsite de oxigenul necesar pentru că vasele sanguine ale mâinilor sunt afectate. Este posibil
să se producă o pierdere a sensibilităţii şi a controlului.
Regiunile atinse pot să se albească şi să se contorsioneze şi puteţi constata o pierdere a
sensibilităţii la căldură, la frig şi la durere.
Toate aceste probleme pot afecta enorm activităţile obişnuite la locul de muncă şi în
timpul liber. Persoanele care utilizează fierăstraie electrice, perforatoare pneumatice, foarfece
cu aer comprimat, picamere sau alte unelte vibrante trebuie să aibă mare grijă.
Prevenire
 Suprimaţi sau reduceţi vibraţiile utilizând montaje antivibraţii sau alte mijloace tehnice. Este important să
întreţineţi în mod regulat aceste unelte, pentru că vibrează mai puţin când sunt în bună stare.
 Găsiţi modalităţi de a executa activitatea utilizând o altă unealtă, schimbând modul de prindere, modificând
poziţia mânerului sau mişcând mâna. Studiaţi fiecare mişcare pentru a o face cât mai uşor posibil şi variaţi
sarcinile pentru a vă odihni mâinile.
 Menţineţi-vă mâinile calde şi uscate. Vasele sanguine se contractă la frig, ceea ce reduce cantitatea de oxigen
transportată de sânge la mâini.
 Dacă fumaţi, încercaţi să vă opriţi. Nicotina face să se restrângă vasele sanguine, diminuând astfel aportul de
oxigen la ţesuturi şi la mâini.

Sindromul canalului carpian.


Sindromul canalului carpian se manifestă când nervul care ajunge la pumn prin canalul carpian este afectat.
Persoanele care lucrează cu încheietura mâinii curbată sau contorsionată, în special când utilizează forţa, suferă
adeseori de acest sindrom. Ajustorii/reglorii, lucrătorii în textile, dactilografele, pictorii şi persoanele care lucrează în
fabricarea produselor alimentare sunt printre cei mai afectaţi.
Simptomele sunt durere, senzaţia de arsură, contracţii, furnicături şi stare de sIăbiciune. Aceste simptome sunt
adeseori mai intense în timpul nopţii şi într-o singură parte a mâinii.

Tenosinovita (tendinită, sinovită, bursită, degetul cu arc, boala Quervain)


 Tenosinovita este o inflamare a tendoanelor şi a elementelor de prindere a tendoanelor muşchilor si este
cauzată de o prea mare utilizare a muşchilor mâinii şi braţului, în special în cazul mişcărilor energice repetate.
 Iată câteva zone unde se manifestă durerea: baza palmei, faţa interioară a degetelor, dosul încheieturii mâinii şi
partea încheieturii mâinii aproape de palmă.
Prevenire
 Fiţi conştient de poziţiile şi de mişcările mâinilor şi încheieturii mâinilor în timp
ce lucraţi. Încercaţi să alternaţi sau să modificaţi mişcările pentru a reduce
efortul.
 Faceţi rotaţii de activităţi şi variaţi sarcinile de muncă.
 Planificaţi activitatea şi postul de lucru în funcţie de lucrător şi mai puţin de
maşină.
 Uneltele trebuie să fie uşoare, echilibrate şi de dimensiuni corespunzătoare
utilizatorului.
 Mânerele uneltelor trebuie să fie curbate astfel încât să menţină încheietura
mâinii într-o poziţie convenabilă şi naturală.
 Încercaţi întotdeauna să păstraţi antebraţul foarte aproape de corp şi să-I sprijiniţi; un suport pentru încheietură
poate împiedica afecţiunile cauzate de răsuciri.

h) Protecţia mâinii şi a braţului


Există un mare număr de mănuşi şi mâneci proiectate special pentru a proteja mâna şi braţul. Iată câteva
exemple:

Tipuri de mănuşi Protecţie împotriva

Din neopren, cauciuc sau policlorură de vinil Cea mai mare parte a produşilor chimici

Din piele groasă Sudură şi suprafeţe rugoase

Din ţesătură aluminizată de nylon, lână sau fibre de


Căldură
sticlă

Mănuşi cu finisare rugoasă/neregulată Manipulare obiecte şi materiale alunecoase


Bumbac şi ţesături moi/tricoturi Zgâriere şi tăiere

Mănuşi cu acoperire cu plumb Radiaţii

Zale metalice sudate Lame de cuţite şi alte obiecte tăioase

Mănuşi pe bază de materiale izolatoare, adeseori de


Descărcări electrice şi arsuri
cauciuc şi purtate sub mănuşi de piele

Observaţii: Pentru o bună protecţie împotriva substanţelor chimice, se recomandă să vă adresaţi furnizorului sau
producătorului.

Sfaturi pentru a vă proteja mâinile


 Mâinile dumneavoastră trebuie protejate împotriva riscurilor inerente activităţilor de executat.
 Nu trebuie să se poarte mănuşi aproape de maşini cu componente în mişcare care pot agăţa mănuşa şi pot
antrena mâna într-o zonă periculoasă, de exemplu maşini cu scripeţi sau maşini cu motor cu arbori rotativi.
 Mănuşile trebuie să fie suficient de lungi pentru a nu lăsa spaţiu între mănuşă şi mâneci.
 Nu purtaţi mănuşi cu părţi metalice când lucraţi în apropierea echipamentelor electrice.
 Anumite situaţii impun o altă formă de protecţie decât mănuşile. Verificaţi dacă nu sunteţi mai bine protejaţi prin
creme de protecţie, degetare sau protectori ai degetelor, protectori pentru mâini sau articole de piele,
mânecuţe, mâneci sau protectori ai pumnului.

Câteva consideraţii
 Ni se întâmplă adesea să nu ne dăm seama în ce măsură mâinile noastre sunt minunate şi vulnerabile.
 Obişnuinţa lucrului cu o maşină sau un echipament conduce adeseori la o anumită neglijenţă. Trebuie să
rămâneţi vigilenţi şi să lucraţi cu prudenţă.
Gândiţi-vă că uneori este nevoie de o fracţiune de secundă pentru a avea un
accident ale cărui sechele vor fi simţite toată viaţa de către persoana rănită sau
familia acesteia.

Ajutaţi angajatorul şi comitetul de securitate şi sănătate sau pe reprezentantul dvs. pentru a pune la punct un
bun program de protecţie a mâinilor.
Aceasta presupune:
 Un efort de echipă.
 Iniţiativă de securitate.
 Respectarea regulilor de securitate şi a metodelor corecte de muncă.
 Vigilenţă în ceea ce priveşte pericolele.
 Utilaje şi materiale sigure.
 O bună protecţie a mâinilor.
 Cursuri de prim ajutor.
 Un loc de muncă sigur.

Atunci când o persoană este rănită, trebuie îngrijită cât mai curând posibil
pentru a creşte şansele să fie vindecată complet.

Pentru sfaturi mai cuprinzătoare referitoare la protecţia mâinilor sau la orice priveşte securitatea şi sănătatea la locul de
muncă, adresaţi-vă ARSSM.
PROTEJAREA OCHILOR

Multe accidente ale ochilor se produc ca rezultat al contactului cu bucăţi sau aşchii de material
care sar, a prafului sau a radiaţiilor, în timpul unor operaţii cum sunt:
 spargerea, tăierea, găurirea, prelucrarea sau punerea în operă a unor materiale precum piatra, betonul şi
cărămida, manual sau folosind utilaje electrice;
 curăţarea şi prelucrarea suprafeţelor vopsite sau ruginite;
 tăierea şi scoaterea niturilor şi a şuruburi lor;
 polizarea uscată a suprafeţelor cu polizoare electrice;
 sudarea şi tăierea metalelor.

Unele procese industriale prezintă riscul vărsării, scurgerii sau stropirii cu lichide fierbinţi sau corosive.
Unele dintre aceste pericole pot fi îndepărtate în mod permanent prin supravegherea utilajelor, prin ventilaţie
forţată sau printr-o planificare mai bună a lucrărilor. În cazul multor altora însă, cum este de exemplu tăierea sau
şlefuirea pietrei, singura soluţie practică este echipamentul de protecţie pentru ochi (ochelari sau vizoare).
Uneori, muncitorii sunt conştienţi de pericole ca şi de consecinţele unor
eventuale accidente la ochi, însă tot nu poartă echipament de protecţie.
Ochelarii de protecţie obişnuiţi protejează ochii împotriva particulelor de
metal, de lemn, de piatră, de material plastic sau de sticlă care sunt proiectate
frontal.

Ochelarii de protecţie prevăzuţi cu apărători laterale protejează ochii


împotriva particulelor proiectate frontal şi lateral.
Ochelarii de protecţie prevăzuţi cu cochilii şi ecrane laterale protejează ochii împotriva particulelor proiectate
frontal, lateral, de sus sau de jos.

Ochelarii-mască (cu carcasă) cu ventilaţie obişnuită (cu circulaţie directă a aerului)


protejează ochii împotriva pulberilor, scânteilor şi a particulelor care vin din toate direcţiile.

Ochelarii-mască (cu carcasă) cu ventilaţie de tip capişon - filtrată (cu circulaţie indirectă
a aerului) înconjoară etanş ochii şi îi protejează împotriva pulberilor, scânteilor, vaporilor, împroşcării cu
produşi chimici şi a particulelor proiectate. Circuitele de ventilaţie indirectă lasă să treacă aerul, nu şi
produşii iritanţi.

Măştile de sudură de cap şi măştile de mână protejează faţa, ochii, urechile şi gâtuI faţă de
lumina intensă de la sudare, faţă de scântei sau metal lichid. Sunt echipamente de
securitate opace, în formă de bol, care sunt prevăzute cu o fereastră cu un ocular
filtrant care permite lucrătorului să vadă ce face protejându-şi în acelaşi timp ochii
faţă de intensităţile periculoase ale radiaţiilor.

Vizierele sunt proiectate pentru a proteja faţa şi gâtul împotriva particulelor proiectate şi a
picăturilor de lichide periculoase pulverizate. După caz, ele neutralizează de asemenea reflexiile
orbitoare. Se poartă întotdeauna aceste echipamente descrise cu echipamente de protecţie oculară de
bază.

Observaţii:
Filtrele optice se folosesc pentru a proteja ochii lucrătorilor împotriva radiaţiilor
periculoase sub formă de radiaţii vizibile, infraroşii şi ultraviolete. Ele permit diminuarea
intensităţii radiaţiilor până la niveluri acceptabile lăsând în acelaşi timp să treacă suficientă
lumină pentru a permite o bună vizibilitate. Cea mai bună modalitate de protecţie împotriva radiaţiilor laser este de a
evita expunerea, acordând atenţie în special radiaţiilor reflectate.

Caracteristicile unor bune echipamente individuale de protecţie a ochilor sunt următoarele:


 Sunt uşoare şi se ajustează bine.
 Nu restricţionează câmpul vizual.
 Permit o vedere clară.
 Neutralizează radiaţiile periculoase, după caz.
 Sunt adaptate poziţiilor de lucru.
 Sunt conforme standardelor armonizate privind ochelarii de protecţie, aşa cum sunt publicate de
autoritatea competentă sau Comisia Europeană
 Sunt bine aerisite.
 Au o bună calitate optică şi rezistenţă la zgâriere.

Ochelarii de protecţie au lentile de sticlă sau policarbonat care rezistă la şocuri şi sunt mai solide decât lentilele
obişnuite. Pot fi prevăzuţi cu lentile corectoare sau plate (necorectoare).

Monturile de securitate sunt mai robuste decât monturile obişnuite. Ele rezistă la căldură şi împiedică ocularii să fie
împinşi în ochi.

Întreţinerea ochelarilor de protecţie


1. Verificaţi-vă zilnic ochelarii de protecţie şi înlocuiţi-i când sunt zgâriaţi, găuriţi, îndoiţi, sparţi sau când nu
se ajustează bine, ceea ce le scade calitatea şi îi face mai puţin rezistenţi la şoc.
2. Curăţaţi frecvent ochelarii de protecţie respectând instrucţiunile producătorului.
3. Păstraţi ochelarii de protecţie într-un loc curat şi uscat de unde nu pot cădea şi nu se pot sparge.
4. Transportaţi ochelarii de protecţie într-un etui pe care este scris numele dvs.

Lentilele corectoare şi ochelarii obişnuiţi nu înlocuiesc echipamentele individuale de protecţie a ochilor. Protejaţi-
vă vederea cu echipamente individuale de protecţie a ochilor aprobate conform prevederilor legale când există un risc
oricât de mic de a vă răni ochii în timpul lucrului.

Iluminatul
La locul de muncă, locurile foarte întunecoase pot fi periculoase datorită contrastelor de intensitate luminoasă
care au loc. Semiobscuritatea poate afecta perceperea adâncimilor şi să disimuleze situaţiile periculoase sau să
împiedice să se distingă clar mediul de lucru.
Orbirile acute datorită strălucirii puternice sunt cauzate de surse directe de lumină cum ar fi soarele,
luminatoarele, ferestrele şi sursele indirecte care reflectă lumina, cum ar fi sticla, metalele strălucitoare, vopselele şi
hârtiile lucioase.
Orbirile acute datorită strălucirii puternice pot reduce vizibilitatea şi pot conduce la disconfort. Când o persoană
face grimase, îşi scutură capul şi îşi schimbă poziţia, aceasta înseamnă că încearcă să evite să fie orbită. Un sistem
de iluminare bine instalat, eficace şi întreţinut cum trebuie odihneşte vederea şi o protejează, permiţând în acelaşi timp
să se efectueze lucrări de bună calitate.

Observaţie:
Ochelarii de soare trebuie purtaţi numai pentru lucrări în exterior. Ochelarii de soare corespunzători protejează
ochii împotriva radiaţiilor ultraviolete emise de soare.

Câteva sfaturi
1. Efectuaţi în mod regulat un examen medical al vederii pentru că:
- purtând ochelari de protecţie obişnuiţi, cu lentile plate atunci când aveţi nevoie de ochelari corectori vă poate
agrava problemele de sănătate;
- dacă nu vedeţi bine şi nu vă corectaţi vederea, calitatea lucrului dvs. şi securitatea dvs. pot fi afectate.
Vederea dvs. de aproape trebuie verificată la distanţa reală de lucru la care vă îndepliniţi sarcina de muncă. Pot fi
adaptaţi special pentru activitatea dvs. ochelari de protecţie corectori.

2. Nu vă amplasaţi ochii pe axa de lucru, pentru a evita uneltele care se sparg.

3. Atunci când deschideţi containere cu acizi, produşi caustici sau alte lichide periculoase, întoarceţi capul
pentru a evita stropirea.

4. Când efectuaţi lucrări de polizare, păstraţi-vă faţa la o distanţă corespunzătoare de maşină.

5. Nu vorbiţi cu altă persoană când utilizaţi unelte electrice, concentraţi-vă pe sarcina de lucru.

6. Menţineţi obiectele ascuţite şi tăioase departe de ochi.

7. Nu vă ştergeţi niciodată faţa şi ochii cu o batistă murdară sau cu mâini murdare pentru că fragmente sau
particule de diverse materiale pot fi agăţate de acestea şi pot pătrunde accidental în ochi.

8. Supravegheaţi afişele şi respectaţi instrucţiunile, cum ar fi:


“În acest sector trebuie purtate echipamentele individuale de protecţie a ochilor “

9. Protejaţi-vă ochii chiar şi acasă, când utilizaţi unelte manuale sau electrice, când tăiaţi
arbori şi gardul viu sau arbuşti, când curăţaţi cu produse chimice domestice sau utilizaţi agenţi
de fertilizare, erbicide sau insecticide
10. Trebuie să ştiţi unde se găsesc duşurile pentru ochi, unde este cea mai apropiată sursă de apă sau unde
puteţi obţine îngrijire medicală.
Dacă ştiţi ce trebuie să faceţi în caz de accident, este posibil să salvaţi viaţa unui coleg.
Iată câteva sugestii:
 Tăieturile aproape de ochi - pentru a evita mărirea rănii, nu trebuie să frecaţi, apăsaţi sau spălaţi rana. Aplicaţi
un pansament uşor şi consultaţi medicul.
 Lovituri la ochi - aplicaţi comprese curate şi reci pe ochi timp de 15 minute şi consultaţi medicul.
 Corpuri străine în ochi - dacă au pătruns în ochi particule de praf, metal sau alte materiale, spălaţi-vă imediat
ochii cu produse speciale sau apă curată. CIătiţi uşor ochiul pentru ca particula să dispară. Dacă nu puteţi
scoate particula, acoperiţi ochiul fără a exercita presiune şi consultaţi medicul.
Observaţie: Nu frecaţi niciodată ochiul; riscaţi să-I zgâriaţi sau să faceţi ca particula să pătrundă mai profund.
 Particule pătrunse în ochi - Nu încercaţi niciodată să o scoateţi singur, s-ar putea să vă cauzaţi un rău mai
mare. Aplicaţi un pansament uşor pe cei doi ochi şi consultaţi medicul.
 Împroşcări cu produse chimice în ochi - Nu pierdeţi nici o secundă! Duceţi-vă imediat la o sursă de apă
curată cât mai apropiată. Păstraţi ochiul deschis, clătiţi-l cu apă timp de cel puţin 15 min. Mergeţi fără întârziere
să consultaţi un medic.
 Răni cauzate de lumină - dacă ochii sunt afectaţi de radiaţiile de la sudură, radiaţii laser sau alte radiaţii
intense, este posibil să nu simţiţi durerea imediat. După 4 pană la 12 ore, este posibil ca ochii să devină
sensibili la lumină, să pară rugoşi şi să devină roşii sau umflaţi. Menţineţi ochii închişi şi aplicaţi comprese
proaspete şi curate. Consultaţi medicul.
Observaţii: radiaţiile emise când sudaţi pot afecta şi trecătorii ai căror ochi nu sunt protejaţi
Este absolut necesar să purtaţi echipamente individuale de protecţie a ochilor
corespunzătoare locurilor de muncă periculoase unde riscurile sunt ridicate.

PROTECŢIA AUZULUI

 Asigură protecţie prin reducerea nivelului zgomotului care


pătrunde in urechi.
 Necesitatea purtării acestor aparate va fi indicată prin semne.
 Regula de bază (Regula de 1 metru) - dacă trebuie să ridicaţi vocea pentru a vă face auziţi, e nevoie să purtaţi
aparate pentru protecţia auzului.
 Se asigură diferite tipuri de aparate pentru protecţia auzului.
 Respectaţi instrucţiunile de folosire.
 Pierderea auzului este o afecţiune ireversibilă.

PROTECŢIA FEŢEI ŞI A PIELII

 Alegeţi îmbrăcămintea care vă oferă protecţia necesară împotriva


pericolelor din zona de lucru.
 Solicitaţi sprijinul supraveghetorului pentru a vă concilia în alegerea
tipuIui adecvat de îmbrăcăminte de protecţie.
 Ecranele de protecţie trebuie purtate peste ochelarii de protecţie (simpli
sau ermetici).
 Ecranele de protecţie asigură protecţia feţei şi a gâtului împotriva obiectelor care sar prin aer şi a vaporilor de
lichide nocive.

PROTECTIA CĂILOR RESPIRATORII

 Aparatele de protecţie respiratorie vor fi alese in funcţie de riscuri.


 Angajaţii trebuie pregătiţi şi instruiţi pentru:
1. selectarea aparatului
2. utilizarea aparatului
3. limitele de utilizare a aparatului
 Aparatele trebuie curăţate regulat şi stocate în locaţii igienice
adecvate.

De reţinut:
 Aparatele de respirat care nu sunt de tipul adecvat sau nu se potrivesc bine
persoanei care le foloseşte, sunt periculoase.
 Filtrele şi cartuşele au termen de garanţie. Respectaţi specificaţiile şi nu vă lăsaţi
tentaţi să folosiţi aparatul de respirat peste durata lui de funcţionare.
Alegerea corectă a aparatului de protecţie respiratorie
Atunci când există dubii asupra prezenţei substanţelor toxice în atmosferă, trebuie purtat un aparat de protecţie
respiratorie. Tipul corect de aparat depinde de natura factorului de risc şi de condiţiile de muncă, şi trebuie să fiţi
instruit în ceea ce priveşte utilizarea, curăţarea şi întreţinerea aparatului. Trebuie cerute informaţii asupra alegerii
tipului corect de aparat, de la compartimentul de securitate sau instituţii competente.
Cele mai simple măşti sunt cele de unică folosinţă, din materiale neţesute. Reţineţi că acestea nu sunt eficiente
decât împotriva particulelor (pulberi si aerosoli de lichide)
Există trei tipuri de semimască cu filtru
 pentru protecţia împotriva particulelor din aer, de exemplu a prafului de piatră - cu un filtru grosier,
montat în cartuş (reţineţi că aceste filtre trebuie înlocuite la intervale corespunzătoare când se
colmatează (îmbibă cu praf)
 pentru protecţia împotriva gazelor şi vaporilor, de exemplu atunci cand se folosesc vopsele care
conţin solvenţi - cu filtru pe bază de cărbune activ;
 un filtru compus, care are în componenţă atât filtru de particule cât şi de gaze. Filtrele trebuie
înlocuite în mod regulat. Există şi măşti complete, care protejează faţa şi ochii şi pot fi echipate cu
aceleaşi tipuri de filtre.

Aparatele de protecţie respiratorie autonome cu mască completă şi cu alimentare cu aer la presiuni pozitive
protejează cel mai bine şi trebuie folosite în spaţii închise sau ori de câte ori există bănuiala că rezerva de aer sau
de oxigen în punctul de lucru nu este suficientă. Aerul poate fi furnizat cu ajutorul unui compresor cu filtru sau din
butelii de aer sau de oxigen . În ţările cu climă caldă, sunt mai confortabile, deoarece masca nu este lipită de faţă,
iar aerul care circulă între mască şi pielea feţei are un efect de răcorire. Utilizatorii trebuie să fie instruiţi pentru a
purta un aparat de respirat autonom şi trebuie respectate indicaţiile firmei producătoare.
Aparat de protecţie respiratorie autonom, alimentat cu aer
de la un compresor sau din butelii cu aer.

E.I.P. ÎMPOTRIVA CĂDERILOR DE LA ÎNĂLŢIME/CENTURI DE SIGURANŢĂ

Majoritatea accidentelor soldate cu morţi se produc prin cădere de la înălţime. Atunci când o lucrare nu poate fi
efectuată de pe o schelă sau scară, sau de pe o platformă mobilă, purtarea unui EIP împotriva căderilor de la înălţime
poate fi singurul mod de a preveni accidente grave sau chiar moartea.
Împrejurările în care poate fi folosit un EIP împotriva căderilor de la înălţime vor fi discutate în Capitolul 6. O altă
situaţie frecventă în care se poate folosi acest echipament - uneori alături de o plasă de siguranţă - este cea a
lucrărilor de întreţinere executate asupra structurilor metalice cum sunt podurile sau pilonii.
Există multe tipuri de centuri de siguranţă şi EIP împotriva căderilor de la înălţime. Firma producătoare sau
furnizoare trebuie consultată asupra celor mai potrivite tipuri, în funcţie de scopul pentru care sunt folosite, ca şi asupra
instrucţiunilor de folosire şi de întreţinere. Un EIP împotriva căderilor de la înălţime complet este întotdeauna de
preferat unei centuri.
Un EIP împotriva căderilor de la înălţime (centură + componente), trebuie:
 să vă limiteze înălţimea de cădere la un interval de maximum 2 m, prin intermediul unui dispozitiv de inerţie;
 să fie suficient de solid ca să vă susţină greutatea corpului;
 să fie ancorat de o structură solidă, printr-un sistem de ancorare ferm, situat deasupra locului în care lucraţi.

SEMNALIZARE DE SECURITATE

Indicatoarele/panourile sunt grupate după cum urmează:

De interzicere – fundal alb cu simbolul negru central, contur roşu şi o bară


diagonală roşie

De obligativitate – fundal albastru cu simbolul sau textul situat


central
De avertizare – fundal galben, avertismentul încadrat într-un triunghi

De salvare sau prim-ajutor – fundal verde cu simbolul sau textul în alb

Privind materiale sau echipamente pentru prevenirea şi stingerea incendiilor – fundal


roşu cu simbol/text alb; formă pătrată sau dreptunghiulară

Barierele bandă
– avertisment temporar sau acces restricţionat. Acestea se vor folosi pentru marcajul exterior:
 Roşu cu alb/ galben cu negru – pentru avertizări generale şi semnalizări
 Fluorescente – pentru dirijarea traficului
Barierele solide – pericol de durată, restricţie sau prevenire a căderilor. Acestea
construite din bucăţi de schele/cherestea, se folosesc pentru excavaţii mai
adânci de 1.2 m sau găuri/ spărturi în care se poate
cădea.