Sunteți pe pagina 1din 1

Radu Gyr

Această lungă toamnă gravă,

melancolia să-i pot bea,

a picurat în cupa mea

și miere-alături de otravă.

Și gust cu buze-nsângerate

tristețea-i crâncenă din fund,

în care lacom mă afund

și-ndurerat de voluptate.

Că nu-i crepuscul să nu -mbete

cu dulcea sfâșiere -a lui,

nici rană-n amintire nu-i

să nu beau azi din ea cu sete.

Și nu e viață să nu -și plece

lungi umbre dulci peste mormânt,

nici moarte să nu-și puie-un sfânt

inel pe umbra care trece.