Contabilitate publică, CIG 3 zi, 2017

CURS1

AUTORITĂŢI PUBLICE CU ATRIBUŢII ÎN REALIZAREA

FUNCŢIILOR STATULUI

Instituţiile publice sunt, de regulă, persoane juridice create prin acte de

putere sau de dispoziţie ale autorităţilor publice centrale sau locale, în scopul
realizării unor activităţi fără caracter comercial sau pentru îndeplinirea unui
serviciu public nepatrimonial.
Observaţii:
1. activitatea comercială este reprezentată de activitatea de producere şi circulaţie a
mărfurilor;
2. serviciul public nepatrimonial este cel prin a cărui realizare nu se urmăreşte
obţinerea de profit (serviciul educaţiei, serviciul de sănătate publică, serviciul finanţelor
publice, ordine publică, siguranţă naţională etc.);
3. deconcentrarea presupune repartizarea competenţelor de la nivel central , la nivel
local.
Contabilitatea instituţiilor publice asigură informaţii ordonatorilor de
credite (conducătorii instituţiilor publice cu personalitate juridică).
Clasificarea institutiilor publice se realizează în raport de următoarele
criterii:
a. după forma juridică, distingem:
a.1. institutii publice cu personalitate juridică (au patrimoniu propriu;
au cont curent deschis la trezorerie; au relaţii cu terţii; conduc contabilitate
proprie; au buget propriu de venituri şi cheltuieli; conducătorii lor poartă
denumirea de orsonatori de credite); universităţi, licee, spitale etc.
a.2. institutii publice fără personalitate juridică (funcţionează ca entităţi
distincte în subordinea sau pe lângă instituţiile cu personalitate juridică; nu au
cont curent la trezorerie; nu conduc contabilitate proprie); grădiniţe, şcoli
generale, dispensare medicale etc.

1
Contabilitate publică, CIG 3 zi, 2017

b. după importanţa activităţii:

b.1. ale administraţiei publice centrale
b.2. ale administraţiei publice locale
Statul este „un sistem organizaţional, reglementat juridiceşte, care
realizează în mod suveran conducerea unei societăţi (a ... unei populaţii
stabilizate pe un teritoriu delimitat prin frontiere de teritoriul asupra căruia se
exercită alte puteri statale)”1.
Teritoriul, populaţia şi puterea publică sau puterea de stat reprezintă
deci elementele din care este format statul. „Nu există stat fără teritoriu. Dar
nici fără populaţie nu există stat” 2. Prin cel de-al treilea element, puterea pu-
blică sau suveranitatea, se înţelege „puterea pe care o are statul de a comanda
tuturor indivizilor ce intră în compunerea populaţiei sale, unită cu aceea de a
nu recunoaşte pe teritoriul său nici o altă voinţă venită din afară.”3
Observaţie: suveranitatea se exercită, conform Constituţiei României, de către
organele reprezentative ale statului sau prin referendum.
În orice societate organizată în stat „există trei funcţii:
∎ de edictare de reguli juridice sau funcţia legislativă;
∎ de executare a acestor reguli sau funcţia executivă;
∎ de soluţionare a litigiilor care apar în societate sau funcţia judecătorească.
Fiecărei funcţii îi corespunde o putere: puterea legislativă, puterea
executivă, puterea judecătorească. Fiecare putere este conferită unor organe dis-
tincte: puterea legislativă, adunărilor reprezentative; puterea executivă, şefului
statului, eventual şefului de guvern şi miniştrilor; puterea judecătorească, orga-
nelor judiciare”4.
Observaţie: conform Constituţiei României, actele emise de catre fiecare dintre
organele reprezentative ale statului sunt:
a) în cazul Parlamentului, legi, hotărâri şi moţiuni;
b) în cazul preşedintelui, decrete şi decizii;

1
Genoveva Vrabie, Drept constituţional şi instituţii politice contemporane, Editura Fundaţiei
„Chemarea”, Iaşi, 1992, p. 47.
2
Ibidem, p. 55.
3
A. Teodorescu, Tratat de drept administrativ, ediţia a II-a, vol. I, Bucureşti, 1929, p. 113.
4
I. Muraru, Drept constituţional şi instituţii politice, ediţia a VI-a (revăzută şi adăugită), vol. II, Editura
Actami, Bucureşti, 1995, p. 9.

2
Contabilitate publică, CIG 3 zi, 2017

c) în cazul Guvernului, hotărâri de guvern, ordonanţe (în temeiul unei legi speciale de
abilitare adică a delegării procesului legislativ dinspre Parlament spre Guvern) şi ordonanţe de
urgenţă (fără a mai exista necesitatea procesului de abilitare, cu scopul accelerării procesului
legislativ);
d) în cazul instanţelor judecătoreşti, hotărâri judecătoreşti, decizii sau ordine.
Autorităţile statale (publice) sunt organe ale statului investite cu forţă
coercitivă, capabile să îndeplinească funcţiile pentru care au fost create” 5. În
Constituţia României din 1991, modificată, completată şi republicată prin
Legea de revizuire a Constituţiei României nr. 429/2003, există Titlul III,
denumit „Autorităţile publice”, în care se regăsesc exprimate cele trei puteri,
astfel: legislativul în normele referitoare la Parlament (art. 61-79); executivul în
normele privitoare la Preşedintele României şi Guvern (art. 80-110); justiţia în
normele care se referă la autoritatea judecătorească (art. 124-134).

5
I. Muraru, Op. cit., p. 24.