LUCRAREA NR.

STUDIUL PIERDERILOR ENERGETICE LA CURGEREA FORTATÃ A FLUIDELOR

3.1. Noţiuni introductive şi scopul lucrãrii

Noţiunea de conductã forţatã (conductã sub presiune) se atribuie tuturor sistemelor de transport în
care întreaga secţiune de trecere este ocupatã de fluidul în mişcare (curgerea fãrã suprafaţã liberã).
Determinarea pierderilor energetice (care sub formă adimensională se exprimă prin coeficienţii de
pierderi) este esenţialã în calculul sistemelor de transport.
În curgerea staţionară a unui fluid real (vâscos), apar principial două tipuri de pierderi
energetice:
L V2
- pierderi energetice liniare exprimate prin: h plin   şi problema centralã pentru exprimarea
D 2g
pierderilor devine determinarea lui  numit şi coeficientul lui Darcy.
V2
- pierderi energetice locale, exprimate prin : h p loc   şi problema centralã pentru exprimarea
2g
pierderii devine determinarea lui , coeficientul pierderii locale.
Lucrarea urmãreşte determinarea experimentalã a mai multor tipuri de pierderi, prin
coeficienţii lor caracteristici. Pentru instalaţia de faţă, vom avea următoarele pierderi de sarcină:

- pierdere liniarã pe o conductã de diametru 52,50 mm (A)

- pierdere liniarã pe o conductã de diametru 41,5 mm (B)
- pierdere localã însumatã : ieşire în bifurcaţie (T), cot, pierdere liniarã, cot, intrare în bifurcaţie (T),
caracterizată prin coeficientul s
- pierdere localã la salt brusc de secţiune, caracterizată prin coeficientul D
- pierdere localã variabilã în robinet, caracterizată prin coeficientul R

3.2. Schema instalaţiei

RZ - rezervorul instalaţiei
CA - conducte de aspiraţie, CR - conducte de refulare
P - pompã centrifugã, ME - motor electric (care antreneazã pompa centrifugã)
RI , RII, RIII, RIV - robinete (armãturi de închidere şi de reglaj)
PP - panou piezometre diferenţiale directe
MA, MR, M1, M2 - manometre metalice (tip Bourdon),
CD - contor de apã, cu cadran

Datele geometrice ale instalaţiei:

LI = 1,66 m ; LII = 1,00 m ; LIII = 1,92 m ; LIV = 0,67 m ; LV = 0,67 m ; L V’ = 0,05 m ; L V’’ = 0,5 m
DI = DIII = DV = 52,50 mm ; DII = 41,25 mm ; DIV = 80,50 mm

3.3. Modul de executare a lucrãrii

- Se verificã nivelul apei în rezervorul RZ, asigurându-ne cã conducta de refulare este înnecatã şi
robinetul R III complet deschis.

- Se deschid robinetele RI, RII şi RIII ( nu neapãrat complet).

- Instalaţia lucreazã secvenţial (deci se închid complet robineţii RII şi RIII ceea ce înseamnã cã
întreg debitul aspirat prin CA trece prin ramura A).
18
-Se citesc coloanele primului piezometru diferenţial din baterie hI1 şi hI2 , se contorizeazã volumul de
apã ce trece prin CD în intervalul de timp t.
- Încercarea se poate repeta pentru alt regim de curgere pe tronsonul A, obţinute prin manevrarea
robinetului RI.
- Se deschide robinetul RII (nu foarte mult), se închide robinetul RI, se fac citirile la urmãtoarele
piezometre hII1 , hII2, hIII1, hIII2 şi din nou se contorizeazã trecerea unui anumit volum de apã prin
ramura B, în intervalul de timp t.
- Încercarea se poate repeta la altã deschidere a robinetului RII, deci pentru un alt regim de curgere
prin tronsonul 3.
- Se deschide robinetul RIII şi se închide complet RII, astfel că tot debitul aspirat trece prin
tronsonul C. Se citesc hIV1, hIV2 şi indicaţiile manometrelor M1, M2 şi se efectueazã operaţia de
cronometrare, contorizare a trecerii unui volum de apã prin CD în intervalele t.
- Este necesar ca pe acest tronson sã se efectueze mai multe serii de încercãri prin modificarea
regimului de curgere acţionând robinetul RIII, tocmai pentru a demonstra cã D rãmâne aproximativ
constant în timp ce R depinde de gradul de închidere, deci robinetul are un coeficient de pierdere
local variabil.
- Se procedeazã la prelucrarea prin calcul a datelor experimentale culese pentru determinarea
coeficienţilor de pierderi locale şi liniare.

Fig. 3.1. Reprezentare spaţială a instalaţiei.

3.4. Elemente de calcul

Relaţiile specifice pentru obţinerea coeficienţilor  şi  sunt aparent greoaie, dar, dupã cum se va
vedea mai jos, deducerea şi folosirea lor nu pun probleme.
Folosim o relaţie de bilanţ energetic de transport, în cazul unui fluid real. Intre douã puncte pe traseu
mişcarea se produce cu pierdere de energie (din energia proprie a fluidului). Aplicat în sensul mişcãrii între două
secţiiuni 1 şi 2, se poate scrie
19
 2 (1)
e1  e2  h
1
p

adică
p1  p 2 V12  V22 2 (2)
 z1  z 2  


2g
 h
1
p

Aceastã relaţie se particularizeazã în funcţie de tronsonul ales şi de pierderile care intervin între cele
2 secţiuni.

Fig. 3.2. Schema instalaţiei.

Luãm de exemplu tronsonul IV-1 , IV-2 de pe ramura C, unde zllIV 1  zIV 2  0 , deci relaţia
devine
pVI 1  pIV 2 VIV2 1  VIV2 2 2
LIV VIV 2 VIV2 1 (3)
  IV  D
 2g DIV 2 g 2g
unde pIV 1   g h şi pIV 2   g h , cu hIV
1 1
IV 1
1
1
IV 2 şi hIV 2 mãsurate de la axa conductei. Dar
1

hIV 1  hIV 2
1 1
 hIV 1  hIV 2
Pe de altă parte, V IV 1  VV şi V IV 2  V IV , astfel că (3) devine:

20
 VV2  VIV2 LIV VIV2 VV2 (4)
hIV 1  hIV 2   IV  D
2g DIV 2 g 2g
Suntem interesaţi în izolarea pierderi locale şi determinarea lui D. Fãcând aproximaţia (doar pentru a
simplifica calculul !) că IV  I , rezultã
2g  V 2  (5)
  L V2
 D  hIV 1  hIV 2 2  1  IV2    I IV IV2
VV  VV  DIV VV
unde
4Q IV 4QV (6)
VIV 
2 ,
VV  , QIV  QV
 D IV  DV2
Analog se pot deduce şi celelalte pierderi de pe ramurile A, B, C :
 Pentru ramura A,
(7)
 I   hI 1  hI 2 
DI 2 g

L I V I2
unde VI  4QI / DI2 .  
 Pentru ramura B,
(8)
 II   hII 1  hII 2 
DII 2 g
LII VII2
unde V II  4Q II /   D II2  şi QII  QIII / 2 .

 s   hIII1  hIII 2 
2g (9)
V III2
unde V III  4Q III /   D III
2
.
 Pentru ramura C,
LV'  LV'' pM1  pM 2 2g (10)
 R   V   2
DIV g VV

Observaţii
 In cazul relaţiei (10), presiunile citite la manometrele M1, respectiv M2 sunt exprimate în kgf/cm2,
adică în at, deci trecând în unităţi SI,

p M 1  at   p M 2  at 

 p  N/m   p  N/m   9,81  10
M1
2
M2
2 4

  p M 1  p M 2  10 [m col apă]
g 1000 kg/m   9,81 m/s 
3 2

 La fel este imperios necesar sã avem în vedere cã lecturile coloanelor de apã din piezometu sunt
fãcute în mm şi relaţiile construite mai sus impun introducerea datelor în (SI).

3.5. Prezentarea rezultatelor

Se face pe ramuri :

RAMURA (A)

Nr.crt. V t QI hI 1 hI 2 VI I
m3 sec m3/s mm mm m/s -
21
 1.
2.

RAMURA B

Nr.crt. V t QIII QII VII VIII hII 1 hII 2 II hIII1 hIII2 S
m3 sec m3/s m3/s m/s m/s mm mm - mm mm -
1.
2.

RAMURA C

Nr.cr V t QIV= VIV VV D   D  teor pM1 pM2 R

t. QV
m3 sec m3/s m/s m/s - - kgf/cm2 kgf/cm2 -
1.
2.

hIV1 hIV2
mm mm

Majoritatea coeficienţilor de pierdere localã au o determinare experimentalã, apropiate de procedura

folosită în cadrul acestei lucrãri. Există câteva cazuri în care se poate face analitic calculul
coeficienţilor de pierderi locale, cum ar fi de exemplu zona saltului brusc de secţiune. În acest caz, cu
teorema Borda-Carnot se obţine :
2
 A 
  D  teor  1  1  ,
 A2 
raportat la VV, adicã

2 (11)
D2 
  D  teor  1  V2 
 D IV 
Comparaţi rezultatul teoretic cu cel experimental în toate încercãrile fãcute pe ramura C.

22