TEMA 2 – MANAGEMENTUL CERCETARII SI

DEZVOLTARII

Cercetarea fundamentală constă în lucrări experimentale şi teoretice

realizate în principal în vederea dobândirii de noi cunoştinţe asupra bazelor
fenomenelor şi faptelor observabile fără a prevedea o aplicaţie sau o utilizare
specială. Cercetarea fundamentală analizează proprietăţi, structuri şi relaţii
pe baza cărora se formulează şi se pun la încercare ipoteze, teorii sau legi.
Rezultatele cercetării fundamentale nu sunt, în general, negociate şi
se comunică în mod obişnuit prin intermediul sesiunilor ştiinţifice, în
publicaţii, reviste ştiinţifice sau sunt schimbate direct între organisme sau
persoane interesate. În unele circumstanţe, difuzarea rezultatelor cercetării
fundamentale poate să fie restrânsă, din raţiuni de securitate.
Cercetarea aplicată este îndreptată spre un obiectiv sau scop practic
determinat şi cuprinde lucrări originale realizate pentru a obţine cunoştiinţe
noi. Rezultatele unei cercetări aplicate conduc, în primul rând la un produs
unic sau un număr limitat de produse, de operaţii, metode sau sisteme. Acest
tip de cercetare permite transpunerea în formă operaţională a ideilor.
Cunoştinţele sau informaţiile rezultate din cercetarea aplicată sunt adesea
brevetate, dar pot, în acelaşi timp, să fie considerate secrete.

Dezvoltarea experimentală constă în lucrări sistematice bazate pe

cunoştinţe existente obţinute prin cercetare şi/sau experienţă practică, cu
scopul de a lansa fabricarea de noi materiale, produse sau dispozitive, de a
stabili noi procedee, sisteme şi servicii sau de a le ameliora considerabil pe
cele deja existente.

A. Cercetarea fundamentala urmareste sa descopere ceea ce este

esential intr-o anumita directie a domeniului,daca are caracter de lege sau
norma si reprezinta baza teoretica a unui anumit aspect al acestuia. In
cercetarea fundamentala se incadreaza investigatiile sub forma de studii
teoretice sau cercetari experimentale care duc in final la constituirea cadrului
si continutului stiintei domeniului.

B. Cercetarea aplicativa are ca principala sarcina furnizarea de date

pentru directionarea activitatii practice, pentru cresterea muncii metodice.
Cercetarea aplicativa poate fi rezultatul folosirii unor concluzii ale cercetarii
fundamentale. Cercetarea aplicativa indica directia in care o problema
practica poate fi rezolvata. De pilda, in domeniul activitatilor corporale,
studiul fundamental al calitatii motrice ofera elementele aplicative referitoare
la posibilitatile de perfectionare ale acestora.

C. Cercetarea pentru dezvoltare constituie acea investigare care

urmareste crearea acelor produse (tehnici, procedee, dispozitive) ce pot
influenta direct activitatea practica. Daca cercetarea aplicativa indica
posibilitatile de rezolvare a unei probleme, cercetarea pentru dezvoltare
dovedeste in practica aceste posibilitati si ofera totodata tehnologia cea mai
adecvata. Este ceea ce se realizeaza pe teren sau in laborator in legatura
cu dezvoltarea si perfectionarea calitatilor motrice ale unor anumiti sportivi
aflati in “asistenta stiintifica” a unui laborator sau/si a specialistilor.

Influenta activitatii stiintifice se exercita astazi in toate domeniile vietii

sociale prin trasaturi care o diferentiaza pregnant de perioadele anterioare,
indeosebi prin amploarea si impetuozitatea cercetarilor stiintifice moderne,
prin orientarea or spre transformarea naturii si a societatii, prin
universalitatea de continut, dar si geografica a stiintei contemporane, prin
patrunderea ei in straturile cele mai intinse ale societatii, operand
transformari in mentalitatea oamenilor.

 Cercetarea fundamentală exemple: penicilina, insulina, descoperirea

Americii ;
 Cercetarea aplicată exemple: anestezia, telefonul, mașina de tipărit,
internetul;
 Dezvoltarea experimentală: studii climatice .