PREVENIREA ȘI COMBATEREA POLUĂRII ATMOSFERICE

Prevenirea și combaterea poluării atmosferice

Pentru prevenirea și combaterea poluării atmosferice se folosesc o serie de metode

care țin cont în primul rând de starea de agregare a poluantului, ca ți de natura chimică,
concentrație, prezența mai multor poluanți în același efluent gazos.

În general, se folosesc metode fizico-mecanice pentru îndepărtarea poluanților solizi și

lichizi antrenați de gaze și metode fizico-chimice pentru îndepărtarea poluanților gazoși din
diverși efluenți.

Pentru a se asigura o epurare avansată a efluenților, înaintea evacuării în atmosferă,

se practică o purificare în trepte, în funcție de concentrația substanțelor nocive și
dimensiunea particulelor antrenate.

Cu cât dimensiunea particulelor este mai redusă (<1µ), cu atât ele sunt mai stabile în
aer și metodele de epurare devin mai dificile și mai costisitoare.

Metodele fizico-mecanice

Metodele fizico-mecanice sunt utilizate în practică se bazează fie pe separarea

gravitațională și centrifugală a pulberilor antrenate de gaze fie pe filtrarea particulelor solide
foarte fine sau a picăturilor lichide antrenate de gaze. Pentru îndepărtarea poluanților gazoși
se utilizează metode speciale.

Separarea gravitațională și centrifugală are în vedere sedimentarea particulelor solide

prin acțiunea diferențială a forțelor gravitaționale asupra particulelor de dimensiuni și
densități diferite.

În acest scop, se utilizează aparate ce diferențiază prin principiul de funcționare și arie

de aplicație.

Astfel, pentru particulele mari (10-1.000 µm) se folosesc turnuri de spălare, filtre
electrostatice, epuratoare sonice.

S-a constatat că fiabilitatea utilajelor folosite scade cu creșterea temperaturii de

evacuare a gazelor, limita maximă la care pot funcționa fiind 60000 C. În plus, chiar cele mai
bune filtre separă doar 96-99% din pulberi,restul ajungând în atmosferă, ceea ce, în funcție
de capacitățile de producție existente, reprezintă cantități importante.

În prezent, cea mai completă metodă de epurare avansată a gazelor constă în

utilizarea electrofiltrelor. Funcționarea lor se bazează pe ionizarea gazelor sub acțiunea unui
câmp electric de înaltă tensiune. Particulele solide se încarcă cu electricitate și sunt atrase
de un electrod semn contrar, pe care se depun, pierzând sarcina electrică.
Aceste utilaje au aplicații multiple, de exemplu:

industria extractivă și industria cimentului, la instalațiile de măcinare fină;

elaborarea fontei și oțelului (separarea de pulberi metalice);
purificarea gazelor de cocserie (separarea prafului de cărbune și a picăturilor de gudroane);
fabricarea acidului sulfuric (recuperarea acidului antrenat prezintă o serie de avantaje certe:
sunt insensibile la temperaturi înalte, pot fi folosite chiar la 1.0000 C; au eficacitate de
reținere mare (98-99,9%) pentru particule cu diametru < 2 µm); necesită un consum redus
de energie, de 0,1-0,4 k Wh/1.000 m3
Totuși, prezintă dezavantajul unor investiții mari, datorită, mai ales, necesității
controlului riguros al condițiilor de lucru (tensiunea curentului,viteza gazelor), prin
automatizare.

Metodele fizico-chimice

Sunt folosite în special la eliminarea unor poluanți gazoși: SO2, H2S, CO, Cl2, NH3, HCl etc.
În acest scop se folosesc:

absorbția în solvenți selectivi;

adsorbția pe substanțele solide cu capacitate de adsorbție mare;
procedee catalitice.
Având în vedere pericolul pe care îl prezintă evacuarea în atmosfera a unor efluenți
gazoși cu conținut variabil de compuși cu sulf și alți poluanți, cum ar fi CO, NOX etc., în
continuare vom prezenta procedeele de desuflare a gazelor industriale și purificarea gazelor
de eșapament.

Desuflarea gazelor de combustie

Gazele de combustie, rezultate la arderea combustibililor fosili, în special în

termocentrale, au un conținut mai ridicat de SO2.

Astfel, într-o termocentrală cu putere instalată 2000 MW, dacă se ard 460 t păcură/h
(cu 3,5% S) rezultă gaze cu 3,2 t SO2, iar dacă se ard 770 t cărbune/h (cu 9% S) rezultă
gaze cu 15 t SO2.

Unii specialiști consideră SO2 ca find principală noxă atmosferică, luând în considerare
faptul că anual se elimină în atmosferă o cantitate de SO2 mai mare decât cea necesară
fabricării H2SO4.

Metodele de desuflare a gazelor au în vedere atât diminuarea poluării cât și

recuperarea sulfului (cu atât mai mult cu cât s-a accentuat criza de minereuri piritice pentru
fabricarea H2SO4 și s-a trecut la prelucrarea unor minereuri sărace, cu conținut redus de
sulf).
 Gazele de cocserie și rafinărie conțin în special H2S, dar și alți compuși cu sulf, în
funcție de calitatea, respectiv conținutul în sulf al materiei prime prelucrate. Metodele de
purificare aplicate țin cont de concentrația H2S din gaze.

Pentru purificarea gazelor de cocserie cu conținut redus de H2S se aplică adsorția oxidativă,
folosind ca adsorbant cenușa de pirită, cu conținut ridicat de Fe2O3 .

Pentru purificarea gazelor cu conținut strict de H2S se aplică absorbția selectivă.

Procedeul de absorbție se aplică atât la purificarea gazelor de cocserie, cât și a

gazelor de rafinărie. Recuperarea sulfului din H2S regenerat se face prin ardere în volum
limitat de aer (procedeul Clasuss). Randamentul de recuperare a sulfului este deosebit de
ridicat.

Recent, în Japonia s-a pus la punct un procedeu de tratare a gazelor sulfuroase din
industria chimică și rafinării de petrol, cu ajutorul unor bacterii specializate (procedeul
BOI-SR).

Purificarea catalitică a gazelor de eșapament

Circa 60% din poluarea atmosferică a marilor centre urbane se datorează gazelor de
eșapament.

Poluanții emiși de autovehicule diferă din punct de vedere calitativ și cantitativ, în

funcție de:

– tipul motorului;

– starea de întreținere;

– condițiile de circulație;

– regimul de viteza;

– calitatea carburantului folosit.

În general, autovehiculele evacuează în atmosferă CO, NOX, hidrocarburi nearse,

compuși cu sulf, Pb, Zn, Mo, aldehide și cetone precum și compuși rezultați prin reacții
fotochimice.

Valorile concentrațiilor admisibile diferă de la o țară la alta. Cercetarea efectului

poluant al motoarelor cu ardere internă se realizează cu ajutorul unor cicluri de funcționare
pe banc, care țin cont de trafic, condiții meteorologice etc. Exista cicluri în SUA, CEE,
Japonia care diferă prin valorile normale recomandate.
 Diminuarea gradului de poluare atmosferică datorită gazelor de eșapament se poate
realiza în prezent prin purificarea catalitică a acestora. Metoda constă în montarea în
sistemul de evacuare a gazelor de eșapament a unui cartuș catalitic antipoluant, având
forma unui suport ceramic de tip fagure, impregnate cu metale nobile Pt, Pd, Rh. Rolul
cartușului catalitic constă în eliminarea simultană a trei tipuri de poluanți.

Cartușul trebuie să prezinte stabilitate mecanică, la șocuri și termică, la variații de

temperatură între 200-1000 0C. Este considerat a fi cel mai perfecționat reactor catalitic
existent.

Realizarea condițiilor de lucru implică costuri deosebit de ridicate.

S-a calculat că prețul suplimentar pe care trebuie să-l plătească cumpărătorul unui
autoturism echipat cu cartuș antipoluant se poate amortiza în 1-2 ani, prin reducerea cu 12%
a costului combustibilului, datorită arderii lui complete.

Datorită măsurilor impuse de Agenția pentru Protecția Mediului, S.U.A. a fost primul
stat care a adoptat cartușul antipoluant încă din 1975, încurajând producătorii proprii printr-o
serie de măsuri protecționiste (taxe vamale pentru importuri).

Din 1991, echiparea cu cartuș antipoluant a devenit obligatoriu și în CEE, începând cu

Germania.

Transporturile auto generează și riscul poluării cu plumb, prezent în benzină sub formă
de aditiv antidetonant, pentru creșterea cifrei octanice a acesteia.

Scăderea gradului de poluare atmosferică cu plumb este posibilă prin utilizarea unor
filtre special, adsorbante pentru aerosolii cu plumb, dar mai ales prin utilizarea unor
carburanți automeliorați (aditivați cu metal-tertbitil-eter, când scade și concentrația de CO în
gazele de eșapament cu 25-35%) sau prin folosirea unor carburanți de substituție.

Nu întotdeauna, însă, “substituția” rezolvă problema poluării. De exemplu, prin

folosirea metanolului drept carburant, scade nivelul O3 în aer, crește concentrația de
aldehide (CH2O) și concentrația de CO2; în plus, metanolul este toxic și foarte solubil în apă,
putând contamina cu ușurință pânza freatică.

O soluție ar consta în reducerea traficului auto prin restricții de circulație în anumite

zone și zile, taxe suplimentare pentru parcări etc.

În România, prin Hotărârea Guvernului nr.489/1998 s-a aprobat Planul de acțiune

privind reducerea conținutului de plumb în benzină, conform căruia atingerea acestui
obiectiv la indicatorul de 0,15 g/l este programată pentru perioada 1998-2001, noul sortiment
fiind introdus prin SR 176-98.