Sunteți pe pagina 1din 11

Universitatea “Ovidius”, Constanta

Facultatea de Medicina Dentara

Specializarea Tehnica Dentara

Managementul

laboratorului de tehnica dentara

Indrumator : S.L.Dr. Nuca Cristina Student: Anghel Ionut-Alexandru

Constanta

2016
Baza obiectiva a aparitiei si dezvoltarii managementului a constituit-o activitatea
comunitatilor umane, managementul fiind procesul de orientare a activitatii oamenilor in scopul
realizarii unor obiective .

De ce trebuie studiat managementul ?

• Fiecare persoana are sansa potentiala de a fi promovat intr-un post de conducere

• Studiul managementului va poate ajuta sa deveniti eficace/eficient

• Studiul managementului poate ajuta la o mai buna gestionare a celor 4 tipuri de resurse
de care dispuneti: resurse umane, resurse material, resurse financiare, timp.

In procesul de management, indiferent de domeniul de aplicare, se descriu urmatoarele


elemente principale:

• Realizarea scopurilor si obiectivelor organizatiei

• Realizarea obiectivelor cu ajutorul personalului, a resurselor materiale si financiare, la


care se adauga resursa timp

• Se dezvolta in organizatiile formale

Functiile managementului sunt:

• Planificarea

• Organizarea

• Functia de personal

• Conducerea

• Controlul

• Evaluarea
Un manager va juca rolul de:

• Producator de servicii: utilizarea resurselor cu inteligenta si competenta, pentru a produce


servicii de calitate cu costuri optime intr-un sistem concurential

• Administrator: planificare, coordonare, control; construirea unui sistem intern functional


si eficient

• Integrator: transformarea strategiilor individuale in strategii de grup orientate catre


realizarea scopului si obiectivelor organizatiei, in vederea obtinerii performantei

• Antreprenor: agent de schimbare, preocupat de introducerea unor noi idei/solutii


organizatorice; interesat de impactul mediului extern si intern asupra organizatiei pentru
dezvoltarea pe termen lung a acesteia

Medicina dentara este o profesie medicală care are un dublu scop:

– de a oferi servicii de sănătate oro-dentara populaţiei;

– de a obţine profit ca o mică afacere.

Ca serviciu de îngrijire a SOD, medicina dentara oferă asistenţă specializata de calitate


pentru fiecare pacient, respectând standardele stabilite atât de agenţiile guvernamentale cât şi de
profesia însăşi.

Ca profesie medicală, urmăreşte următoarele obiective:

a) menţinerea unei bune stări de SOD a pacientului;

b) calmarea şi/sau combaterea cauzei unor dureri de origine dentară;

c) prevenirea durerii;

d) conservarea funcţiei masticatorii;

e) menţinerea şi/sau corectarea fizionomiei.

Ca afacere, ne referim la iniţiativa privata prin care CMD desfasoara o activitate medicala
profitabila.
Practica stomatologică concurenţială impune ca o necesitate prioritară practicarea
managementului.

In acest context MANAGERUL acceptă rolul de coordonator şi de antreprenor şi delegarea


responsabilităţilor astfel:

 împarte activităţile între colaboratori;

 delegă responsabilităţi cadrelor cu pregătire medie sanitară;

 delega responsabilitati adiţionale managementului afacerii asistentului manager.

In momentul în care solicită prestarea unor servicii de SOD, obiectivul pacientului este
tratamentul de specialitate, dar medicul dentist şi persoanele din echipa sa trebuie să fie în
permanenţă conştienţi că la fel de important pentru pacient este si modul in care i s-au oferit
serviciile solicitate.

Pacientul va reveni la CMD respectiv numai dacă este mulţumit de serviciul acordat. Este
important de subliniat că într-o practică concurenţială pacientul are posibilitatea de a alege.
Medicul dentist alege să colaboreze cu un anume laborator de TD cel mai adesea datorită unei

Stilul managerial in practica stomatologica

Managementul în general şi conducerea în mod special sunt vitale pentru succesul


profesional şi în afaceri al CMD.

Un medic dentist poate conduce CMD în mod autoritar, participativ sau liber.
Managementul autoritar permite medicului dentist/tehnicianului dentar să ia toate
deciziile ca figură autoritară centrală. Resursele umane sunt implicate numai în procesul propriu-
zis de acordare a serviciilor, dar nu au acces la activităţile de management ale CMD.

Această atmosferă asigură o mai mică stimulare a membrilor grupului de lucru, deoarece
ei sunt pur şi simplu persoane care execută ordinele primite.

Acest stil managerial are o eficienţă redusă deşi are avantajul de a cere mai puţină
implicare decât alte stiluri manageriale.
Managementul liber este caracteristic profesioniştilor ce desfăşoară o practică
stomatologică de rutină.

– Managementul liber nu conferă nici unei persoane responsabilităţi manageriale.

– Medicul nu va oferi informaţii membrilor grupului de lucru şi fiecare persoană va executa


activităţile uzuale, intrate în rutină.

– Membrii echipei îşi vor face munca fără a încerca noi tehnici pentru că este mai uşor să-şi
„practice" meseria într-un mod cunoscut deja.

Managementul participativ:

• este considerat cel mai avantajos pentru CMD.

• recunoaşte importanţa fiecărui membru al echipei în atingerea obiectivelor CMD şi în


acordarea unor servicii de calitate.

• presupune implicarea tuturor membrilor echipei în luarea deciziilor, în conformitate cu


pregătirea fiecăruia şi cu rolul şi locul fiecăruia în echipă.

• fiecare membru al echipei este considerat o „RU" ale cărei cunoştinţe şi informaţii trebuie
gestionate/utilizate printr-un management corespunzător.

• este necesar ca membrii echipei să fie competenti profesional, capabili să achiziţioneze


informaţii/ tehnici noi, să se adapteze la nou şi la schimbare şi să fie dornici să-şi asume
responsabilităţi şi să ia decizii în activitatea profesională cotidiană.

• echipa trebuie să funcţioneze unitar pentru a oferi servicii de SOD de calitate optimă, la
un raport cost/beneficiu favorabil.

Membrii echipei vor fi motivaţi să muncească cu rezultate mai bune dacă sunt recompensaţi
şi recunoscuţi pentru activitatea şi efortul depus; nemulţumirea cea mai frecventă formulată de
RU dintr-o echipă este lipsa de recunoaştere a importanţei muncii lor.

In stabilirea obiectivelor, etapa premergătoare şi obligatorie este analiza nevoilor de SOD a


populaţiei deservite, stabilirea priorităţilor şi a nevoilor de servicii şi resurse.
Aptitudinile de comunicare managerială

Aptitudinile de comunicare managerială şi de comunicare se dezvoltă pe baza unor


trăsături caracteristice fiecărui membru al echipei, cum ar fi:

– deschiderea către experienţă;


– entuziasm; integritate, corectitudine;
– acceptarea valorii celorlalţi membri ai echipei;
– încredere în propriile puteri;
– amabilitate;
– simţul umorului;
– recunoaşterea nevoilor altora;
– abilitatea de a fi un bun ascultător.

Managementul resurselor umane

In procesul fortei de munca intervin trei elemente:

 componenta educationala (productia de personal) -realizata prin ministerele educationale;

 componenta de planificare - realizata prin colaborarea cu Ministerului Sanatatii,


Ministerul de Finante, Ministerul Muncii si Protectiei Sociale;

 componenta de absorbtie a fortei de munca - realizata prin Ministerul Sanatatii si prin


organizatiile din sistemul privat.

Managementul R.U.:

 are caracter proactiv, de a incurajare a atitudinilor flexibile si de acceptare de noi metode

 are caracter prescriptiv (aplicare de norme)

Atributele unui manager de R.U. in serviciile de medicina dentara:

 Responsabilitate;
 respect fata de membrii ehipei medicale stomatologice;

 recunoasterea valorii angajatilor;

 relatia de sprijin reciproc in cadrul echipei;

 remunerarea (recunoastere monetara a unei activitati ce respecta standardele de calitate).

Principalele functii ale managementului resurselor umane

1.Analiza muncii

Definitie: procesul studierii si colectarii de informatii privind activitatile si responsabilitatile


unui anumit post.

Fisa postului (descrierea muncii):

 include abilitatile si caracteristicile personale si educationale pe care le solicita postul;

 continutul fisei: clar, simplu, usor de inteles pentru angajati.

 cuprinde: obiective generale, obiective specifice, pregatire, solicitari.

2. Planificarea fortei de munca

 “determinarea numarului necesar de angajati si a abilitatilor pe care acestia trebuie sa le


indeplineasca in vederea implementarii planului strategic al organizatiei” ( G.T.
Milkovich,W.F.Glueck).

 “o stategie pentru recrutarea, utilizarea, imbunatatirea si mentinerea in organizatie a


resurselor umane” (G.A.Cole)

3.Recrutarea

Sursele de recrutare pot fi interne (promovarea din interiorul organizatiei) si externe.

4.Selectia
Se realizeaza dupa terminarea etapei de recrutare
Instrumentele pentru selectie sunt:
- formularele de solicitare a postului, curriculum vitae;
- recomandari, referinte;
- teste standardizate pentru evaluarea aptitudinilor;
- teste pentru depistarea dependentei de alcool/droguri;
- interviuri de selectie;
- centre de evaluare care au facilitati si care pot inlocui instrumentele prezentate anterior (pentru
medicina dentara/laboratoare)

5.Formarea si dezvoltarea personalului:

 Educatia

 Formarea

 Dezvoltarea

6. Evaluarea performantei:

Rolul evaluarii:

 In imbunatatirea performantelor;

 Pentru ajustarea remuneratiei;

 Pentru decizia de distribuire a personalului;

 Pentru nevoia de formare si dezvoltare;

 Pentru depistarea lacunelor din procesul de dotare cu ehipamente;

 Pentru evaluarea erorilor in definirea postului;

 Pentru reducerea riscului de discriminare.

7. Remunerarea:
- compensarea pe care o organizatie o atribuie angajatului pentru munca depusa;
Scopul programului de remunerare:
- atragerea de personal cu un grad de pregatire superior;
- motivarea angajatilor;
- mentinerea in organizatie a angajatilor cu performante superioare.

Motivarea nonfinanciară include acţiuni cum sunt:


- construirea unui climat de valorizare a muncii bine făcute (lauda din partea superiorului,
diplome, medalii, semne distinctive in echipamentul de lucru);
- asigurarea unor finaluri de cariera constructive;
- multiplicarea situaţiilor concurenţiale de muncă pe baza diversificării sarcinilor pentru a
solicita intregul potenţial productiv al angajatilor;
- înlăturarea barierelor birocratice, organizatorice şi a celor legate de condiţiile de muncă;
- organizarea competiţiei intraorganizaţionale intre indivizi şi grupuri pe baza definirii
clare a criteriilor şi obiectivelor, în conformitate cu un regulament prestabilit care să conducă
simultan la potentarea cooperării.

Etica

Are trei subdomenii:


1. Etica descriptiva – se ocupa cu cercetarea si descrierea empirica a convingerilor si a valorilor
morale legate de bine si de rau.
2. Metaetica – se ocupa cu analiza naturii, a sensului logic, a limbajului si a metodelor de
rationament de etica.
3. Etica normativa – se ocupa cu stabilirea criteriilor de corectitudine prin identificarea si
sublinierea anumitor reguli si principii de conduita si prin elaborarea unor teorii care sa
argumenteze normele stabilite.

Comunicarea

 Elementul esential in management - legatura vitala intre membrii echipei stomatologice

 procesul de transmitere a unui mesaj de la emitator la receptor

 comunicare intraorganizationala - se realizeaza in interiorul serviciilor de sanatate,

 comunicare extraorganizationala - intre un serviciu de sanatate si alte organizatii


Transmiterea mesajului:
1. de la nivel superior (top manager) spre nivelurile operationale;
2. de la nivel operational la nivel mediu si superior;
3. pe orizontala intre diferitele departamente sau membrii echipei medicale.

Bariere legate de mediu: lipsa timpului, filozofia manageriala, lipsa de interes in transmiterea
informatiei, niveluri multiple intr-o corporatie, relatiile manager angajat.

Bariere personale: perceptia selective, diferente de credinte, diferente sociale si culturale,


stari emotionale..

Angajatii asteapta de la manager sa fie orientati si sprijiniti in activitate, cand apar probleme
dificile pe care le au de rezolvat.

 dirijarea (orientarea)- managerul sa le dea o directie in munca, sa li se explice ce se


asteapta de la ei, sa li se explice scopul muncii si ce trebuie sa faca pentru al atinge.
 sprijinul - informatiile si resursele pe care managerul le poate furniza, necesare
angajatului sa-si atinga scopul final;

sustinere si incurajare in rezolvarea sarcinilor atunci cand sunt in dificultate.

Managementul conflictelor

De obicei exista trei tipuri de conflicte care se regasesc in evolutia unei situatii.

 Conflictul, definit ca dezacord, antagonism, neînţelegere, generează diverse stări afective


negative: nelinişte, ostilitate, opoziţie, agresiune, diferende.

 Conflictele apar atât între grupuri, cât şi între persoane care urmăresc aceleaşi sau diferite
obiective, apar divergenţe în modul de abordare, realizare a obiectivelor.

Conflictele pot fi reale (existente, percepute), latente (există, dar nu sunt percepute), false (nu
există, sunt doar percepute ca existente).

Tipul de CONFLICT favorabil comunicării este cel FUNCŢIONAL, deoarece membrii


grupului discută problemele, conştientizează problemele interne şi caută soluţii.
CONFLICT DISFUNCŢIONAL - nu are rol constructiv şi nici nu poate fi uşor gestionat

Indivizii din grup au obiective diferite şi divergenţe care nu devin convergente nici în cazul
unei comunicări deschise; membrii grupului se împart în tabere cu stereotipuri şi prejudecăţi
diferite privind o persoană din grup.

Apare lipsa comunicării, nemulţumirea. O tabără îi atribuie intenţii negative celeilalte. Se


exagerează diferenţele şi se asigură căile de soluţionare în avantajul tuturor.

 Conflictele devin periculoase atunci când obiectivele organizaţiei nu pot fi realizate


datorită influenţei negative a acestui conflict.

 Apare şi influenţa negativă asupra angajaţilor, creându-se tensiune în cadrul grupului.


Imaginea organizaţiei are de suferit atunci când conflictul escaladează la nivel de
distrugere.

STILURILE DE NEGOCIERE

Colaborarea – stil utilizat atunci când importanţa problemelor nu permite compromisuri, când
relaţiile dintre părţi trebuie menţinute. Acest stil presupune o perioadă mai lungă de timp
necesară negocierii, iar poziţia la care trebuie să se ajungă este cea de “câştig-câştig”.

Autoritatea – stil folosit de persoanele care deţin puterea, care utilizează metode în forţă, cum
ar fi deciziile rapide sau măsuri în forţă. Poziţia obţinută este cea de “câştig –pierdere”.

Concilierea – stil utilizat atunci când negociatorul merge pe un drum greşit care duce la
consecinţe nedorite. Poziţia urmărită este cea de “pierdere-câştig”, urmărindu-se o pierdere
minimă şi menţinerea relaţiilor cu partenerul de negociere.

Compromisul – are în vedere o soluţie acceptată de ambele părţi, mai ales atunci când nu
există timp suficient sau rezolvarea este doar temporară. Poziţia obţinută este cea de “câştig
minim-pierdere minimă” , valabilă pentru ambele părţi.

Evitarea – este un stil utilizat atunci când realizarea obiectivelor nu are şanse nici parţial.
Poziţia este cea de “pierdere-câştig”, partea cealaltă are posibilitate de câştig.