Sunteți pe pagina 1din 6

MIJLOACE DE ÎNVĂŢĂMÂNT UTILIZATE ÎN PREDAREA-ÎNVĂŢAREA

GEOGRAFIEI

Mijloacele de învăţământ cuprind ansamblul resurselor materiale, naturale sau artefacte


(materiale, instrumente, aparate, instalaţii, maşini, etc) utilizate în demersul didactic.
Clasificarea mijloacelor de învăţământ după natura lor
 Mijloacele obiectuale: tabla, tabla magnetică, ierbarul, insectarul, seminarul,
scoicarul, plantele vii, animalele împăiate, acvariul, mulaje, machete, jocuri, colecţii de roci,
minerale, fosile, colecţia de materii prime şi produse industriale, instrumente şi aparate de
măsură (heliograful, barometrul, barograul, termometrele, termograful, glaciometrul, eprubeta
evaporimetrică, higrometrul, pluviometrul, pluviograful, girueta, anemometrul, nefoscopul,
roza vânturilor, busola etc.) etc;
 Mijloacele scrise: texte, tabele, cărţi, manuale, teste, dicţionare, ziare, reviste etc.
 Mijloace grafice: desene schematice, cartoscheme, diagrame, blocdiarame, profile etc;
 Mijloace cartografice: hărţi, atlase;
 Mijloace fotografice: diapozitive, fotografii, imagini satelitare, filme etc.
 Mijloacele audiovizuale cuprind ansamblul de materiale pe care s-a stocat informaţia
şi echipamentele tehnice care redau imagini şi sunete pentru o recepţionare colectivă sau
individuală, pe cale vizuală, auditivă sau pe ambele concomitent.
- mijloacele tehnice vizuale: epiproiectorul pentru materiale cu suport opac (fotografii,
scheme, desene), epidiascopul pentru epiproiecţie şi diaproecţie, diascolul pentru diapozitive
şi diafilme, aspectarul, aspectomatul şi diasarul pentru diapozitive, aparatul de filmat pentru
filme mute, cineproiectorul, documatorul pentru citit microfilme, retroproiectorul pentru folii
transparente
- mijloace tehnice auditive: magnetofonul şi benzile magnetice, radio, picupul şi
discurile, casetofonul şi casetele audio;
- mijloacele tehnice audiovizuale: cineproiectorul şi filmele, videocasetoonul şi casetele
video, compact-discul, televizorul, camera video, computerele şi CD-urile, simulatoarele etc.
Funcţiile mijloacelor de învăţământ
Cele mai importante funcţii pedagogice ale mijloacelor de învăţământ sunt următoarele:
 funcţia stimulativă a motivaţiei, a curiozităţii, a interesului pentru cunoaştere;
 funcţia formativă, de exersare şi dezvoltare a percepţiei, a gândirii (a operaţiilor de
analiză, comparaţie, abstractizare, sinteză, generalizare);
 funcţia informativă, de transmitere sau actualizare a informaţiilor;
 funcţia ilustrativă, de formare a reprezentărilor despre realitate prin substitute;
 funcţia de investigare experimentală, de formare a priceperilor şi deprinderilor
intelectuale şi practice;
 funcţia ergonomică, de raţionalizare a eforturilor profesorilor şi elevilor cu scopul
cunoaşterii eficiente a realităţii;
 funcţia estetică, de a determina afecte pozitive, de a dezvolta capacitatea de înţelegere
şi apreciere a frumosului;
 funcţia de evaluare, de obţinere a informaţiilor referitoare la rezultatele obţinute în
actul didactic.
Integrarea mijloacelor de învăţământ în lecţie
Geografia nu se poate învăţa fără mijloace de învăţământ, dar acestea nu constituie
obiectul învăţării. Este important să selectăm mijloacele utilizate în lecţie în funcţie de:
obiectivul vizat, calitatea materialelor, eficienţă, sarcina de învăţare care poate fi organizată pe
baza lor. Utilizarea acestor mijloace vizează două obiective fundamentale: iniţierea elevilor în
utilizarea lor corectă (analizarea validităţii documentelor, analizarea şi interpretarea

1
conţinutului, utilizarea unor tehnici); iniţierea elevilor în elaborarea unor documente specifice
geografiei şi aplicarea unor tehnici (realizarea unei cartoscheme, a unui profil, a unei
diagrame etc).
b. Utilizarea mijloacelor fotografice (diapozitive, fotografii, imagini satelitare,
filme)
Fotografiile şi diapozitivele. Cum alegem imaginile? În funcţie de aspect alegem
imagini bine realizate, clare, simple, nu supraîncărcate, uşor de interpretat, de dimensiuni
mari. Nu prezentăm imagini mici care nu pot fi observate de toţi elevii şi nu le oferim să fie
date din mână în mână prin clasă.
Cum utilizăm imaginile în clasă? Proiectăm sau afişăm cu bandă adezivă imaginile pe
tablă sau pe un perete pentru a le privi toţi. Formulăm întrebări pentru ca elevii să descopere
şi să caracterizeze componentele spaţiului, să le compare, să identifice şi să explice relaţiile
dintre componente. Evităm să analizăm şi să interpretăm noi fotografia deoarece prin
intermediul unor întrebări elevii descoperă singuri informaţiile. Din punct de vedere ştiinţific
nu este corect să se formuleze concluzii despre un climat, un relief, o organizare spaţială pe
baza unei singure imagini. Este bine să se indice pe hartă locul fotografiat.
Filmele. Televiziunea şi proiectarea filmelor cu ajutorul aparatelor de proiecţie sunt rar
utilizate în lecţie. video închiriate, cele cumpărate de către şcoală sau cele realizate de
profesor şi elevi. Cum utilizăm un film în lecţie? Preferăm filmele scurte sau fragmentăm
filmul în secvenţe mici pe care le alternăm cu discuţii cu elevii. Se evită explicarea secvenţei
de către profesor preferându-se formularea unor întrebări destinate elevilor pentru a identifica,
a înţelege, a explica ceea ce au văzut. Pe baza imaginilor se deduce “faţa ascunsă” a
proceselor. Ca în cazul fotografiilor, filmul nu se prezintă la sfârşitul lecţiei ca un bonus sau
exemplificare, ci constituie realitatea concretă care trebuie cunoscută (analiză, comparaţie,
explicaţie etc) şi care este prezentată la începutul sau în timpul dobândirii cunoştinţelor.
c. Utilizarea mijloacelor grafice (desene schematice, cartoscheme, diagrame,
blocdiagrame, profile) şi a tabelelor. Acestea provin din diverse surse: manuale, planşe, folii
pentru retroproiector, foi distribuite în clasă, desene pe ecranul calculatorului sau efectuate de
profesor pe tablă sau flipchart, desene efectuate de elevi.
Cum alegem mijloacele grafice? În privinţa conţinutului este bine să fie simple, nu
încărcate, să redea esenţialul, să aibă titlu, legendă (dacă este cazul), denumiri indicate prin
săgeţi. În privinţa aspectului mijloacele grafice sunt executate cu linii simple şi groase pentru
a fi vizibile la distanţă; literele sunt mari, distanţate, scrise cu linii groase pentru vizibilitate,
culorile sunt intense şi respectă convenţiile internaţionale.
Cum utilizăm mijloacele grafice? Mijloacele grafice sunt utilizate în diverse momente
ale lecţiei, în funcţie de obiectivul vizat (dobândirea cunoştinţelor, fixare, evaluare), nu doar
ca ilustraţie a unui fenomen. Evităm abundenţa mijloacelor grafice în lecţie şi activităţile cu
durată mare asupra acestora. Înaintea integrării unui mijloc grafic putem utiliza o fotografie,
iar după acesta analizăm sau exemplificăm pe o hartă (dacă este cazul). Profesorul nu prezintă
conţinutul desenului, ci solicită elevii să identifice componentele, îi determină prin
conversaţie euristică să stabilească relaţiile, cauzele, desfăşurarea, efectele procesului
reprezentat. Profesorul anticipează aspectele la care elevii nu pot răspunde singuri. Dacă
profesorul desenează pe tablă, explică ce anume şi cum desenează. Elevii desenează în caiete
simultan cu profesorul. Le indicăm poziţia caietului, dimensiunea desenului pe foaie, culorile,
dacă utilizează instrumente sau nu. Timpul destinat desenului nu depăşeşte 3 minute. Unele
procese geografice sunt explicate mai bine prin intermediul unor desene pe tablă (ex.formarea
zonelor de maximă şi minimă presiune pe glob pentru explicarea vânturilor permanente,
formarea poliilor).
d. Utilizarea hărţilor
Cum utilizăm harta? Se poate urma metodic, în general, această ordine:

2
 citirea titlului: identificarea subiectului hărţii, a spaţiului la care se referă, a tipului de
hartă (dacă este precizat); identificarea datei documentului şi a obiectivelor autorului;
 citirea şi înţelegerea scării: la ca scară este; ce înseamnă aceasta (1cm pe hartă = …km
pe teren, 1cm2 pe hartă = …km2 pe teren etc);
 analiza legendei: explicarea termenilor şi/sau unităţilor alese, studierea modului de
reprezentare a informaţiilor (punctul, linia, suprafaţa), diferenţierea informaţiilor în funcţie de
caracterul calitativ sau cantitativ, analiza figurilor;
 citirea globală a hărţii: observarea contrastelor, decuparea în ansamble;
 citirea detaliată a hărţii: studierea caracterelor originale, cuantificarea anumitor
fenomene;
 explicarea observaţiilor; elaborarea ipotezelor; confruntarea observaţiilor cu cele
obţinute din alte documente (hărţi, texte, fotografii).
e. Utilizarea aparatelor (retroproiectorul, proiectorul pentru diapozitive,
videocasetofonul, calculatorul, televizorul etc.)
Retroproiectorul. Avantajele utilizării acestuia în lecţie sunt: se rămâne în clasă, se
lucrează la lumină, se utilizează documente diferite (diagrame, hărţi, scheme logice, tabele)
care ar putea fi distribuite în clasă, pot fi suprapuse unele documente pentru a compara mai
multe situaţii sau pentru a descompune un fenomen. Conţinutul este imprimat pe folie
transparentă specială cu ajutorul fotocopiatoarelor. Uneori profesorul realizează pe folii
desene schematice, cartoscheme, schiţe cu markeri speciali (sau tuş, carioca).
Cum utilizăm foliile în lecţie? Alegem documente de bună calitate şi în număr limitat.
Propunem elevilor diverse activităţi: compararea unor suprafeţe (harta politică a Europei
înainte de 1989 şi în prezent); compararea a două situaţii în spaţiul aceluiaşi fenomen (etapele
formării unei delte, colmatarea unui lac, formarea unei uvale sau polii, comparaţia a două
piramide ale vârstelor); studierea unor legături între două componente ale mediului (relieful şi
clima Japoniei; curenţii oceanici şi clima Japoniei; vântul de vest şi extinderea deşerturilor;
musonii şi precipitaţiile); înţelegerea unei structuri prin descompunere (reţeaua rutieră, zonele
industriale, zonele rezidenţiale, zonele de servicii într-un oraş; unităţile de relief montan, de
podiş, de câmpie dintr-o ţară).
Calculatorul. Utilizarea calculatorului în lecţie depinde de dotarea şcolilor, pregătirea
profesorilor, de existenţa unor programe adecvate lecţiilor. Există obstacole şi limite:
necesitatea de a dispune de un calculator şi o imprimantă la 2-3 elevi; a avea aparate în bună
stare de funcţionare; cunoaşterea acestui material şi capacitatea de a-l utiliza uşor; programele
să fie adaptate elevilor; efectivele de elevi să nu fie prea mari; resurse mai mari de timp.;
profesori formaţi pentru aceste tehnologii multimedia. Calculatorul este un instrument utilizat
pentru a învăţa mai bine geografia, nu pentru a iniţia elevii în informatică. Principalele
domenii de utilizare a calculatorului de către profesor şi elevi sunt:
 cercetarea documentară: căutarea de documente în biblioteci, studierea unor bănci de
date existente, căutarea informaţiilor pe Internet;
 exerciţii de instruire şi de aplicare: exerciţii repetitive dirijate (“drills”), de obicei sub
forma unui chestionar, unele sub formă de joc;
 prelucrări statistice şi/sau grafice: programe comerciale pentru transpunerea datelor în
tabele, pentru efectuarea calculelor, pentru desenarea diferitelor tipuri de grafice;
 prelucrări cartografice: care propun fonduri de hartă (ce se pot completa), fişiere de
date (se pot completa), tipuri de prelucrare a datelor, o bibliotecă de simboluri. Elevii
descoperă GIS (Sisteme Internaţionale Geografice) care permit gruparea de date diverse,
organizarea lor, prelucrarea, elaborarea şi prezentarea informaţiilor localizate geografic pentru
gestionarea mai bună a spaţiului.
 prelucrarea numerică a imaginilor satelitare;

3
 simularea: jocuri de aventură, simularea unor mecanisme fizice simple (eroziunea
solului, circuitul apei), iniţiere în analiza spaţială şi în luarea unor decizii, rezolvarea unor
situaţii problemă.
 editarea de texte şi/sau de documente (teste, grafice, texte, hărţi, diagrame);
 evaluarea: exerciţii de recapitulare pentru elevi, documente necesare unei verificări
sau unui examen (chestionarul cu alegere multiplă).
g. Utilizarea mijloacelor obiectuale
Cum folosim colecţiile în lecţie? Rocile şi mineralele le utilizăm în general pentru
exemplificare. Profesorul oferă denumirea rocii/mineralului, îl prezintă şi îl oferă elevilor să-l
cerceteze rapid, prin trecere de la unul la altul. Dacă elevii primesc mai multe eşantioane nu au
timp suficient să le analizeze şi arareori le vor recunoaşte în natură sau vor deduce singuri
caracteristicile. Învăţarea ar fi mai eficientă dacă am prezenta diverse eşantioane şi le-am cere
elevilor să deducă singuri sau în perechi anumite caracteristici observabile (învăţare prin
descoperire), să le identifice pe baza proprietăţilor prezentate în manual, să le clasifice după
diverse criterii. Pentru a desfăşura în acest mod activitatea avem nevoie de mici eşantioane
pentru fiecare bancă. Colecţia cuprinde numai roci şi minerale care sunt nominalizate în
manualele şcolare. Când se învaţă ramurile industriei utilizăm pentru fiecare ramură o colecţie
de materii prime şi produse finite (unde este cazul). Când se studiază ramurile agriculturii,
alături de fotografii, folosim plante cultivate presate, seminţe. Elevii deduc singuri asemănările
şi deosebirile dintre grupele de plante. Când se studiază zonele biogeografice şi pădurile
prezentăm frunze presate, eşantioane din lemnul unor arbori. La lecţiile despre sol analizăm
profile de sol situate în lăzi.
Cum folosim mulajele şi machetele în lecţie? Pe hărţile în relief elevii observă uşor
denivelările scoarţei terestre. Pentru conştientizarea denivelărilor unui continent sau ţări
analizăm împreună cu elevii aceste hărţi, facem comparaţii, explicăm cauzele acestor
denivelări. Dacă elevii privesc singuri aceste hărţi nu vor fi preocupaţi să înţeleagă cum
anume şi din ce cauză scoarţa este denivelată. Dacă utilizăm mulaje (din plastilină, barbotină,
argilă, gips) ale unor forme de relief, simpla lor prezentare nu este semnificativă deoarece
elevii asistă pasiv la demonstraţie, nu înţeleg şi nu învăţă. Este preferabil să evităm
demonstraţia efectuată de profesor şi să oferim mulaje unor grupe de elevi pentru ca aceştia să
le studieze pe baza unor indicaţii verbale sau scrise (fişe cu prescripţii şi întrebări). După
activitatea pe grupe se discută frontal rezultatele observaţiei. Este ideal să existe globuri
geografice pe fiecare bancă, dar simpla lor existenţă nu asigură faptul că elevii vor putea
demonstra mişcarea de rotaţie şi de revoluţie, eclipsele, rotaţia Lunii, forţa centrifugă sau forţa
lui Coriolis dacă profesorul nu a demontrat şi nu le-a cerut să execute singuri.
Cum folosim tabla magnetică în lecţie? Tabla magnetică este o foaie de tablă pe care
foile pot fi prinse cu ajutorul magneţilor. Este avantajos faptul că materialele nu sunt prinse cu
o bandă adezivă şi că materialele sunt aplicate exact în momentul în care avem nevoie de ele.
Cum folosim tabla în lecţie? Ceea ce scriem sau desenăm pe tablă constituie un model
pentru elevi. Scriem titlul lecţiei, ideile principale, schiţa logică a lecţiei, denumiri, cifre,
desenăm cartoscheme, desene schematice. În proiectul lecţiei scriem schiţa pe care o vom
elabora pe tablă. Dacă pare prea încărcată, o simplificăm pentru a avea loc pe tablă şi pentru a
nu şterge ceea ce am scris (schiţa poate fi utilizată la fixarea cunoştinţelor la sfârşitul lecţiei).
Pentru economie de spaţiu trasăm o linie verticală prin mijlocul tablei şi completăm întâi
partea stângă. Schiţa va fi ordonată pe puncte şi subpuncte (tip reţea; cu acolade; în tabel)
pentru ca elevii să înveţe să sistematizeze cunoştinţele, să aibă esenţialul cuprins în ea, să
memoreze mai uşor. Când scriem pe tablă rostim cu voce tare pentru ca elevii să înţeleagă şi
să transcrie simultan cu noi (pot copia greşit de pe tablă). Scriem pe tablă numai după ce am
lămurit o anumită problemă (nu în pauză, în ora anterioară, la sfârşitul lecţiei). Integrăm
desenele sau fotografiile în schiţa de pe tablă. După ce am scris verificăm dacă elevii au lucrat

4
corect în caiete (unii au tendinţa să lucreze dezordonat, să nu transcrie de pe tablă decât
anumite informaţii). Este bine să-i învăţăm pe elevi să elaboreze singuri schiţe logice ale unor
conţinuturi, să completeze tabele, dar numai după ce le-am prezentat diverse modele şi
suntem siguri că lucrează corect după modelul de pe tablă. Acordăm atenţie modului în care
scriu definiţiile, clasificările, cronologiile etc. Dacă prescurtăm anumite informaţii vom
respecta anumite convenţii. Explicăm elevilor ce am prescurtat şi cum anume. Este
obligatoriu să scriem corect pe tablă numele proprii pe care dorim să le ştie elevii. Dacă la o
disciplină un profesor îi învaţă să selecteze şi să ordoneze schematic informaţiile, elevii aplică
sistemul şi la alte discipline (istorie, biologie). Când scriem pe tablă aceasta este bine ştearsă.
Scrisul nostru este lizibil, suficient de mare, fără a fi exagerat. Tabla se utilizează în orice
moment al lecţiei şi pentru scopuri diverse (verificare, dobândirea şi fixarea cunoştinţelor,
corectarea greşelilor, clarificarea unor probleme etc).

Bibliografie

1. Ilinca, N.,2000, Didactica geografiei, Editura Corint,Bucureşti.


2. Dulamă Maria Eliza, 1996, Didactică geografică, Editura Clusium,Cluj-Napoca.

5
6