Sunteți pe pagina 1din 6

Guta

Este o boala metabolica in care se produce in exces acid uric. Acesta nu se elimina prin urina,
asa cum este normal, ci se depune, sub forma de urati, in articulatiii sau in alte parti ale
corpului.

Cauze:

Anomalia caracteristica a bolnavilor de guta este cresterea concentratiei de acid uric in singe
(hiperuricemie). Aceasta apare fie din cauza unei productii crescute de acid uric in organism,
fie a unei eliminari scazute prin rinichi. Acidul uric este un produs rezultat din metabolismul
proteinelor, excesul putindu-se explica printr-un aport exagerat de carne si viscere (bogate in
nucleoproteine). La producerea acestei stari poate contribui dereglarea unor verigi metabolice,
care explica de ce in conditii alimentare similare numai unii dintre bolnavi pot prezenta acid
uric in exces in singe.

Factori de risc:

In producerea acestor anomalii, pe linga aportul exagerat de carne (nucleoproteine) au rol si


alti factori si anume: - supraalimentatia (in general) - consumul de alcool - sedentarismul Multi
dintre cei care au guta sunt obezi, mari consumatori de carne si bauturi alcoolice, sedentari.
Se poate afirma astfel ca guta este rezultatul nerespectarii regulilor de viata rationala, in
special de alimentatie rationala. Un rol important are si ereditatea, guta aparind cu frecventa
mai mare in anumite familii. In cadrul acestor familii, la unii membri se constata o tendinta
marcata de a avea acid uric in exces in singe si apar crizele tipice de guta.

Tipuri:

Exista o guta primara (primitiva) cu caracter familial, ereditar si o guta secundara, care poate
apare in boli diferite (in boli ale sângelui, in boli endocrine, in boli de piele, cum ar fi psoriazisul,
in boli profesionale, cum ar fi saturnismul). Adesea, se asociaza cu obezitatea si diabetul
zaharat.
Guta are doua modalități evolutive: acuta si cronica.
O perioada de 5-10 ani sau chiar mai mult, boala evolueaza sub forma unor crize acute; după
aceasta perioada de timp, pe prim plan se situează manifestările cronice ale gutei.

Simptome:

Criza acuta de guta


Prima criza de guta poate sa apară in plina sănătate: bolnavul se culca in condiții normale,
este trezit brusc din somn, in timpul nopții, de dureri de mare intensitate (violente) apărute in
articulația degetului mare de la picior. In scurt timp, aceasta articulație se umfla (tumefiaza) si
se înroșește, pielea devine întinsă, strălucitoare, iar durerea este insuportabila. Inflamația
articulației si a țesuturilor din jur este atit de pronunțata, incit unii bolnavi cred ca au o infecție
si incep sa ia antibiotice din proprie inițiativa.
Brusc, spre dimineața durerile scad putin, dar se intensifica in cursul nopții următoare.
In citeva zile, fenomenele articulare dispar complet cu o senzatie de mâncărime si descuamare
a regiunii. In lipsa unui tratament, o asemenea criza poate dura 8-10 zile sau mai mult.
Rareori, criza durează 2-3 săptămâni. Recidivele pot apare dupa luni sau ani.
Cu trecerea anilor, crizele acute de guta devin tot mai frecvente si afectează si alte articulații.
Pot fi afectate gleznele, genunchii, articulatiile mici ale degetelor manii, coatelor.
Criza poate fi însoțita de febra, astenie, lipsa poftei de mincare. In cazul multor bolnavi, se pot
deosebi unii factori ce intervin in declanșarea crizelor acute de guta: cel mai des este vorba
de un exces alimentar, de o masa copioasa, la care se consuma mult vin, sau alt alcool.
Uneori, poate interveni un efort fizic, un traumatisam, o emotie puternica.

Manifestările cronice de guta

Acestea apar după mai multi ani de evolutie, după repetarea mai multor criza acute. Sint
determinate de depunerea uratilor in piele, articulatii si rinichi. Apar niste proeminente linga
articulatii (tofi gutosi), care pot fi observate in regiunea pavilionului urechii, sub forma unor
noduli proeminenti, alb gălbui. Noduli asemănători pot apărea si la nivelul degetelor miinii,
coatelor, tendoanelor Achile. In stadiul cronic, articulatiile sint inflamate, deformate si
dureroase.
Sint afectate, in special, articulatiile degetelor miinii.
De asemenea, tot in stadiul cronic, prin eliminarea unei cantități mari de urati prin rinichi, are
loc o incrustare a acestuia (nefropatia gutoasa) si o depunere sub forma de pietre (calculi) in
bazinet si in căile urinare. In general, evolutia bolii renale este spre insuficienta renala, iar
pietrele renale migreaza, producind dureri intense, cunoscute sub numele de colici renale.

Diagnostic:

Bolnavul cu crize acute de guta solicita de regula ajutorul medical. In urma consultului, medicul
poate solicita si unele analize de laborator, din care una este esentiala, si anume dozarea
acidului uric in sânge, cind se constata o importanta cresterea a acestuia. De asemenea, are
importanta si examenul radiologic, care pune in evidenta chisturi osoase, precum si nodulii
osoși (tofii gutosi).

Tratament:

Acesta se face atât in formele acute, cit si in cele cronice.


Pentru ca, in timpul crizelor acute, durerile sint violente si insuportabile, trebuie instituit cu
promptitudine un tratament eficace.
Exista medicamente care ameliorează suferinta bolnavului in 24-48 de ore.
Aceste medicamente combat doar inflamatia, in timp ce fondul metabolic nu este influentat.
Medicamentele care influenteaza fondul metabolic favorizează eliminarea urinara a acidului
uric, scăzând implicit concentratia sa sanguina sau impiedica sinteza acidului uric.
Medicamentele de acest gen se administrează timp indelungat. Se recomanda consumul de
lichide multe (2 litri in 24 de ore).
Dieta impune evitarea cafelei, ciocolatei, carnii de animal tinar.
Bolnavii trebuie sa evite bauturile alcoolice si nu trebuie sa slabeasca brusc, desi lupta
impotriva obezitatii este necesara.

Preventie:

Deoarece se cunosc cauzele gutei este posibila prevenirea ei, in primul rind prin masuri igieno-
dietetice, printr-o viata rationala. Se recomanda evitarea supraalimentatiei, nu numai cu carne
si viscere, ci si cu grasimi.
Se recomanda, de asemenea, evitarea alcoolului. In cazul celor obezi, se recomanda regim
hipocaloric, pentru revenirea catre greutatea ideala.
Se recomanda, de asemenea, evitarea sedentarismului.
Cei care au profesii sedentare, trebuie sa aiba o activitate fizica zilnica, prin practicarea
gimnasticii, a mersului pe jos, a crosului, a jocurilor sportive. Factorul ereditar creeaza o
predispozitie la guta, dar prin aplicara cu strictete a masurilor igieno-dietetice este perfect
posibila evitarea aparitiei bolii.

Statistici:

Guta este intilnita cu mare predominanta la sexul masculin (90% dintre bolnavii cu guta sint
barbati). Boala apare de obicei dupa virsta de 40-50 de ani si foarte rar inaintea virstei de 20
de ani.

Simptome

Sub denumirea de guta, in antichitate, erau cuprinse toate manifestarile reumatice. Pana in
secolul al XVII-lea era considerata o tulburare a umorilor (diateze) traduse prin dureri articulare
(podagra). Tot podagra au descris cronicarii nostri suferintele de picioare ale lui Stefan cel
Mare.
Guta se datoreaza depunerilor de urati (saruri ale acidului uric) la nivelul articulatiilor in
tesuturile osoase si in cele moi (tendoane, cartilagii, teci musculare si in rinichi). Este boala
varstei mature (35-55 de ani) si loveste mai ales barbatii, la femei fiind foarte rara.
Accesul de guta incepe cu durere violenta la degetul mare al piciorului, de obicei noaptea si
mai ales iarna, durează pana dimineata când dispare tot asa cum a apărut. in timpul puseului
dureros degetul are aspectul unei inflamatii locale, este eritematos (rosiatic), cald, pielea este
lucioasa si este deosebit de sensibil la orice atingere.
Crizele se pot repeta in nopțile următoare, fiind însoțite de febra, astenie si lipsa poftei de
mâncare. Cateva zile de tratament sunt suficiente pentru ca simptomele atât de neplăcute ale
acceselor de guta sa dispară.
Daca însă cauzele se mentin (aceeasi alimentatie, lipsa efortului fizic - factor stimulator al
îmbunătățirii metabolismului organismului, nivelul ridicat al acidului uric in sange cat si lipsa
tratamentului specific) guta se cronicizeaza. in situatia cronicizării gutei, accesele sunt mai
putin violente, intinse la mai multe încheieturi (genunchi, glezne, coloana cervicala, mâini), fără
febra si stare de rău generalizata, cu durata lunga.
Semnul cel mai important al gutei cronice il constituie apariția tofilor gutosi, depuneri de săruri
de acid uric in articulatii si in jurul lor, strâmbând si deformând degetele. Daca un tof gutos se
sparge, este înțepat sau incizat, apare conținutul sau, o materie groasa, albicioasa, grunjoasa,
care poate fi confundat cu puroiul rănilor sau articulațiilor infectate. Dar conținutul tofului gutos
nu este infectat. Vindecarea tofului gutos operat este greoaie întrucât toate țesuturile locale
sunt afectate, invadate de sărurile acidului uric.

Tratamentul gutei

Trebuie urmărita periodic uricemia (nivelul acidului uric in sânge) si trebuiesc luate masurile
alimentare de mai sus. Cand valorile depășesc pragul normalității, se vor administra
medicamente specifice.
Trebuie abordat un stil de viata sportiv, cu exercitii fizice rationale, mers, sporturi adaptate
varstei si combaterea sedentarismului. Acest lucru va imbunatatii metabolismul organismului,
permitand o mai buna si completa eliminare a deseurilor, printre care si acidul uric.
Tratamentul medicamentos al acceselor gutoase cu medicamente specifice si eficiente cum
ar fi: colchicina, comprimate de 0,5 sau 1 mg luate in doza de 1 mg/zi, seara, timp de 2-6 luni.
in crizele acute gutoase se incepe tratamentul cu 1 mg de colchicina, apoi se iau câte 0,5 mg
la interval de 3 ore. in raport cu nivelul uricemiei, se administreaza alopurinol comprimate de
100 mg in doza de 3 comprimate pe zi.

Tratament naturist:

- Se recomanda ceaiurile depurative, diuretice sau chiar diureticele ușoare.


- Se face infuzie din una din următoarele plante: frunze de frasin, frunze de mesteacăn, coada
calului, troscot, rizomi de pir medicinal, rădăcina de iarba mare, rădăcina de osul iepurelui,
fructe de catina. Se ia 1-2 linguri de planta la o cana de apa, se beau 1-3 cani pe zi.
- Rp. 1 - 20 gr flori de soc, 20 gr flori de tei, 30 gr frunze de mesteacăn, 30 gr frunze de urzica,
se i 1 lingurița amestec de plante la o cana de apa, se beau 2-3 cani pe zi, timp de 1 luna.
- Rp. 2 - 30 gr frunze de mesteacăn, 30 gr rădăcina de osul iepurelui, 30 gr măceșe, 10 gr
fructe de ienupăr, o lingura la o cana de apa, se beau 1-2 cani pe zi timp de 2 saptamani.
- Rp. 3 - 15 gr flori de levantica, 25 gr flori de soc, 15 gr sunătoare, 15 gr rădăcina de brusture,
20 gr rizomi de pir medicinal, 10 gr fructe de ienupar, o lingura la o cana de apa, se beau la
pranz 1-2 cani de infuzie calda, timp de 2 saptamani.

Vitamine si saruri minerale recomandate :


Mg, S, Li.

• Se beau următoarele sucuri de legume : morcov + sfecla + spanac (sau castraveti, cartofi);
morcov + telina + spanac (sau patrunjel), suc de spanac; morcov + pătrunjel.
• Cura de fructe: lamai, capsune, zmeura, coacăze negre, agrise, afine, caise, prune, cirese,
pere, struguri, masline etc.
• Sa se consume usturoi. Mixati 200 g miez de pere cu un pahar de lapte degresat. Luați cate
2-3 linguri de 3-4 ori/zi.
• Macerat in apa rece (10 ore) din 10 g radacini si frunze mărunțite de anghinare. Se incalzeste
si se beau 3 cescute/zi.
• Ceai de: papadie (planta intreaga), flori de porumbar, frasin, frunze de mesteacan (elimina
acidul uric si colesterolul - se adaugă un vârf de cutit de bicarbonat - se bea dupa 6 h), coada-
calului, troscot, rizomi de pir, rădăcini de iarba-mare, rădăcini de osul iepurelui, fructe de
catina, fructe de ienupăr, pedicuta, urzici, pudra de coji de mere uscate, frunze si rizomi de
capsune, obligeana (cald), matase de porumb, ciubotica-cucului, barba-popii, macerat din
rădăcini de brusture, macerat din frunze de merisor.
• Decoct din fructe de porumbar.
• Baie cu tataneasa.
• Se mănâncă 10 fire/zi papadie, culese in timpul infloririi.
• Masaj (se poate si cu aparat vibrator); gimnastica medicala; bai kineto-terapeutice.
• Dezintoxicare intensa a organismului. Mai ales se bea ceai de urzica, de 2 ori/zi, timp de 14
zile, intre orele 15 si 19, cand luna descrește.
• Verificati ca locul de dormit sa nu aiba turbulente si radiatii.

Alcoolul, cafeaua, ceaiul, unele medicamente (vitamina C, aspirina, antinevralgicele,


cortizonul) cresc cantitatea de acid uric din sânge

Vitamine si săruri minerale recomandate :


Mg, S, Li.

• Se beau urmatoarele sucuri de legume : morcov + sfecla + spanac (sau castraveti, cartofi);
morcov + telina + spanac (sau patrunjel), suc de spanac; morcov + patrunjel.
• Cura de fructe: lamai, capsune, zmeura, coacaze negre, agrise, afine, caise, prune, cirese,
pere, struguri, masline etc.
• Sa se consume usturoi. Mixati 200 g miez de pere cu un pahar de lapte degresat. Luati cate
2-3 linguri de 3-4 ori/zi.
• Macerat in apa rece (10 ore) din 10 g radacini si frunze maruntite de anghinare. Se incalzeste
si se beau 3 cescute/zi.
• Ceai de: papadie (planta intreaga), flori de porumbar, frasin, frunze de mesteacăn (elimina
acidul uric si colesterolul - se adauga un varf de cutit de bicarbonat - se bea dupa 6 h), coada-
calului, troscot, rizomi de pir, radacini de iarba-mare, radacini de osul iepurelui, fructe de
catina, fructe de ienupar, pedicuta, urzici, pudra de coji de mere uscate, frunze si rizomi de
capsune, obligeana (cald), matase de porumb, ciubotica-cucului, barba-popii, macerat din
radacini de brusture, macerat din frunze de merisor.
• Decoct din fructe de porumbar.
• Baie cu tătăneasa.
• Se mănâncă 10 fire/zi păpădie, culese in timpul infloririi.
• Masaj (se poate si cu aparat vibrator); gimnastica medicala; bai kineto-terapeutice
• Dezintoxicare intensa a organismului. Mai ales se bea ceai de urzica, de 2 ori/zi, timp de 14
zile, intre orele 15 si 19, cand luna descrește.
• Verificati ca locul de dormit sa nu aibă turbulente si radiatii.

Multa sănătate.