Leadership feminin si egalitate de sanse.

Consecinte ale sexismului

modern și ale efectului tavanului de sticla in mediul organizational
romanesc

1. Leadership feminin

1.1. Leadership: definitii si modele explicative

Termenul de ,,leadership” este polisemantic si nu poate fi tradus in limba romana print-un

singur cuvant care sa exprime adevarata lui semnificatie. Definitia traditionala spune ca
leadership-ul este definit ca fiind o relatie interpersonala, indreptata spre atingerea unor
obiective sau unui obiectiv ori ca un atribut al unei pozitii ierarhice in organizatie, un proces
de antrenare si mobilizarea personalului intr-o anumita directie. Conducerea nu este definita
de o pozitie ierarhica sau de o persoana ci alcatuieste un proces de influenta deseori menit sa
indrepte oamenii catre schimbare prin modificarea atitudinilor, comportamentelor sau chiar
ideologiilor. Există mai multe modalităţi de a privi conducerea şi mai multe semnificaţii ale
conceptului, dar esenţa sa rezidă într-o activitate de consens, de direcţionare a unor
comportamente individuale prin intermediul unor procese specifice - influenţă, comunicare -
în vederea realizării unei sarcini comune oarecare. Conducerea este o relaţie între două sau
mai multe persoane si este, în mod primordial, o categorie psihosocială. Fiind o relaţie între
două sau mai multe persoane, şi bazându-se pe procese eminamente psihosociale, conducerea
este, în mod primordial, o categorie psihosocială. 1

Sunt cinci tipologii ale teoriilor clasice ale leadershipului:

1. Modelul personal sau modelul trăsăturilor. Afirmă că liderii sunt indeosebi născuţi ci
nu formaţi. Conducerea este definita prin calităţi intrinsece sau trăsături ale personalităţii.,
direct. Atentia este centrata pe persoana aflata in functie. 2

1
Mielu Zlate, Leadership şi management (Polirom, 2004).
2
Frederick Adams Woods, The influence of monarchs: Steps in a new science of history (Macmillan, 1913).
2. Modelul funcţional este focalizat in principiu pe funcţiile şi responsabilităţile conducerii, pe
ceea ce face liderul în raport cu necesităţile grupului. Aptitudinile, in cazul acesta, pot fi
dezvoltate sau invatate. 3

3. Modelul categoriilor comportamentale şi al stilurilor de conducere. Acest model analizează

tipurile de comportamente ale persoanelor aflate în poziţii de conducere şi ce influenta au
aceste comportamente asupra performantelor grupului. Se concentreaza asupra importanţei
stilului de conducere - manieră relativ tipică de îndeplinire a funcţiilor conducerii şi de
raportare la subordonaţi.

4. Modelele situaţionale şi modelul contingent. Scot în evidenţă importanţa situaţiei.

Analiza interacţiunilor dintre variabilele implicate în situaţia de conducere şi structurile
comportamentale ale liderilor. Nu există „cel mai bun stil de conducere”, ci, cel mult, „cel
maibine adaptat stil de conducere”. 4

5. Model tranzacţional (al schimbului social). Conducerea este o tranzacţie si un schimb

social între lider şi subordonaţi - fiecare dă şi primeşte ceva în schimb. Liderul şi subordonaţii
se influenţează reciproc. 5

1.2. Leadership-ul feminin

În 1960 Sirimavo Bandaranaike devenea prima femeie prim ministru din lume. De atunci au
urmat multe femei lider ale tarii cum ar fi: Indira Gandhi, Isabelita Peron, Golda Meir,
Margaret Thatcher, Angela Merkel si Hillary Clinton. Toate detinand poziția supremă în
guvernele țărilor lor. Numirea lor a simbolizat si a construit un un trend mult mai amplu:
emergența a mult mai multor femei ca lideri în pozițiile în mod normal asociate cu bărbați.
Rădăcinile acestei dezvoltări se situeaza undeva adanc în istorie și deși a durat mai mult de un
secol de progres – ritmul promovării femeilor ca persoane marcante a crescut odată cu cele
două războaie mondiale.

3
Adrian Neculau, Liderii în dinamica grupurilor (Editura stiintifica si enciclopedica, 1977).
4
Fritz Jules Roethlisberger și William J Dickson, Management and the Worker, vol. 5 (Psychology Press, 2003).
5
Edwin Paul Hollander, Leadership dynamics: A practical guide to effective relationships (Free Pr, 1978).
În analiza ei feministă a leadershipului politic, Susan Carroll definește un lider eficient ca
fiind unul care împuternicește alții să acționeze în propriile lor interese, mai degrabă decât pe
unul care îi determină pe alții să se comporte într-un în conformitate cu obiectivele și
dorințele conducătorului ".9 Leadershipul este numai inteligibil în raport cu efectele
educaționale, de împuternicire și îngrijire pentru adepți.

De pe la sfarsitul anilor 1970 si 1980, au inceput sa apara conceptul de feminism, incepand sa

ia amploare din ce in ce mia mult in tarile occidentale.
De la sfârșitul anilor 1970 și 1980 și alături de creșterea feminismului de-a doua valuri
și accentul pe acțiunea afirmativă din multe țări occidentale, bursa feministă
a început să documenteze experiențele femeilor privind organizarea și influențarea publicului
agendă, inclusiv în Australia.16 De asemenea, în această perioadă a fost liderul
ca o idee a fost luată în special de școlile de afaceri, teoreticienii de management
și psihologi sociali.
Este totuși de notat că cele două domenii de gândire erau rareori puse împreună.
Cercetătorii - atunci și încă se concentrează asupra afacerilor și politicilor ca locuințe naturale
conducerea în timp ce neglijează conducerea femeilor în comunități și școli.17
Așa cum notează Jeff Hearn și Wendy Parkin, o mare parte din literatura timpurie despre
"femei"