Sunteți pe pagina 1din 2

ROLUL PARTENERIATULUI ȘCOALĂ - FAMILIE ÎN

ÎNVĂȚAMÂNTUL SPECIAL
Prof. Popșor Cristina-Eugenia
Școala gimnazială specială Dej

De-a lungul experienței didactice, dobândită cu precădere alături de copii cu cerințe


educative speciale și de copii proveniți din medii defavorizate / marginalizate, am constatat că
una dintre problemele cu care se confruntă acești copii este absenteismul, adesea transformându-
se în abandon școlar. Acest fenomen nedorit are diverse cauze, principalele fiind starea
economică precară, marginalizarea în special pe considerente etno-culturale sau care țin de o
anumită dizabilitate, devalorizarea educației în detrimentul altor practici.
Este necesar ca elevii să participe cu drag la școală, să înțeleagă rolul fundamental al
educației în dezvoltarea sa psiho-socială, și acest lucru nu se poate realiza decât prin conlucrarea
celor doi factori fundamentali: familia și școala. Familia este primul educator al copilului, cea
care sădește în sufletul copilului anumite valori și așteptări. În sânul familiei este dezirabil ca
educabilul să conștientizeze importanța educației în dezvoltarea sa ulterioară, iar copilul odată
ajuns la școală, familia să înțeleagă că rolul său în educația acestuia nu s-a încheiat, ci continuă ca
un partener al școlii.
În urma studierii acestui subiect, am constatat următoarele:
 Cerinţele educative speciale solicită abordarea actului educaţional de pe poziţia capacităţii
elevului deficient sau aflat în dificultate, de a înţelege și valorifica conţinutul învăţării, și nu de pe
poziţia cadrului didactic care desfășoară activitatea instructiv-educativă în condiţiile unei clase
omogene sau pseudo-omogene de elevi.
 Fiecare elev este o individualitate și, la un moment dat, într-un domeniu sau altul al
învăţării, reclamă anumite cerinţe educaţionale specifice pentru a putea înţelege și valorifica la
maximum potenţialul său în domeniul respectiv.
 Școlile trebuie să îi ajute pe școlari să-și dezvolte identități și atitudini non-
discriminatorii, să achiziționeze și să dezvolte cunoștințe, atitudini și abilități necesare pentru
combaterea inechităților sub toate formele de manifestare.
 Pedagogii trebuie, în primul rând, să conștientizeze propriile prejudecăți și să analizeze
concepțiile care stau la baza sistemului educațional, să conștientizeze modul în care el este
organizat, formele pe care le ia, valorile pe care și le asuma.
 Doar trecând ei peste atitudinile ostile, profesorii pot să insufle și copiilor pe care îi educă
toleranța, altruismul, deschiderea culturală.
 Sunt necesare module care să promoveze educația interculturală, să dezvolte competențele
necesare prevenirii, monitorizării și ameliorării situaților de inadaptare și eșec școlar.
 Rolul învățământului special este unul salutar, fiind ultima șansă la educație a elevilor
proveniți din familiile defavorizate.
 Parteneriatul școală-familie impune asigurarea coerenţei influenţelor educative ale
instanţelor cu rol primordial în formarea și dezvoltarea personalităţii educatului.
 Perspectiva partenerială asupra relaţiei școală-familie oferă părinţilor posibilitatea de a
juca roluri mai responsabile și mai constructive, de a se implica activ în luarea deciziilor
educaţionale la diferite niveluri (începând cu deciziile de la nivel local, regional, până la cele de
la nivelul politică naţională a educaţiei).
 Părinţii, pentru a-și îndeplini cu succes funcţia de partener al școlii în educaţia copiilor,
trebuie să fie pregătiţi, să beneficieze de sprijin și înţelegere din partea școlii. Parteneriatul dintre
școală și familie nu se naște și desfășoară de la sine.
 Realizarea unui parteneriat viabil între școală și familie impune elaborarea unor strategii
eficiente prin care să fie depășite, dacă nu în totalitate, cel puţin în mare parte, obstacole
întâmpinate în mod frecvent de cadre didactice și părinţi în procesul colaborării lor.
 Condițiile precare de trai (familii numeroase, locuind în spații insuficiente, condiții
insalubre, lipsa apei curente și a apei potabile în unele locuințe) își pun amprenta asupra
comportamentului copilului, de multe ori fiind cauza absenteismului / abandonului școlar și a
rezultatelor scăzute la învățătură.
 Părinții / tutorii sunt conștienți de necesitatea și utilitatea educației primită în școală, fiind
deschiși înspre comunicarea cu cadrele didactice ale școlii în vederea reducerii absenteismului și
a soluționării oricăror probleme care l-ar putea îndepărta pe copil de școală.