RECUPERAREA IN HEMIPLEGIE

Dat fiind faptul că subiectul se află în stadiul mediu al hemiplegiei, respectiv

stadiul spastic, kinetoterapia cuprinde următoarele obiective:
1. “Promovarea antagoniștilor prin inhibarea musculaturii spastice (agoniștilor)
și facilitarea mișcărilor antagoniștilor
2. Promovarea unor scheme complexe de mișcare
3. Promovarea controlului musculaturii proximale în timpul unor activități de
performanță crescută
4. Promovarea începutului controlului motor al articulațiilor intermediare (cot,
genunchi)” (T. Sbenghe, 1997, p. 562)
Chiar daca pacientul a trecut de stadiul inițial, ortezarea are un rol importat atât în
profilaxia cât și în recuperarea diformităților articulare ce survin în urma
imobilizării.
Pe durata planului de recuperare, pacientul a folosit următoarele tipuri de orteze:
 Orteza gleză-picior, pentru fixarea gleznei în poziție funcțională,
facilitatoare procesului de redobândire a poziției ortostatice și a recuperării
mersului.
 Orteză de tip antebraț mânâ, ce vizează posturarea articulației pumnului
vizând atât corectarea, cât și profilaxia diformităților articulare
Obiectivele tratamentului kinetic:
- prevenirea contracturilor și diformităților
- inhibiția sau suprimarea activității tonice reflexe, cu rezultatul reducerii si
reglarii tonusului muscular
- reducerea hipertoniei sau a spasmelor intermitante, astfel încât mișcarea să
1
Page

se facă fără un efort deosebit

 - reeducarea sensibilității și a propriocepției
- facilitatea integrării reacțiilor superioare de ridicare și echilibru, in secvența
dezvoltării lor în mod adecvat,urmată de un progres în activitățile
elementare; tratamentul se bazează deci pe reeducarea „modalităților de
mișcare”
- dezvoltarea motricității în secvențele sale normale de evoluție
- reeducarea echilibrului în toate pozițiile și activitățile; schema de tratament
trebuie să urmărească trecerea de la un grup de activități la un altul mai
complex conform legilor progresiunii și dezvoltării psihomotorii normale
- învățarea mișcărilor obișnuite in viața de toate zilele.
Tratamentul kinetic a cuprins următoarele:
- tehnici de facilitare neuromusculare (Kabat)
- tehnici de relaxare
- tehnici de inhibiție
- exercitii pentru stimularea echilibrului
- reeducarea mersului
Tehnica de facilitare neuromusculară
Metoda Kabat
Observația i-a relevat lui Herman Kabat, că majoritatea mișcărilor corpului se fac
pe diagonală și spirală, datorită faptului că, atât musculatura cât și ligamentele au
dispoziția pe diagonală și spirală. Astfel, acesta a creat câte două diagonale de
flexie-extensie, ce și-au demonstrat dea lungul timplui utilitatea,, acestea sunt :
Schemele cap-gât-trunchi superior :
 Diagonala de flexie spre stânga: Poziția inițială: cap-gât-trunchi superior
rotate spre stânga, capul se află în hiperextensie. Se execută o mișcare de
rotație a capului spre dreapta, o flexie cu rotație a gâtului spre dreapta,
2
Page

bărbia depășind linia mediană a corpului, trunchiul superior (umerii)

 execută mișcarea de flexie și rotație spre dreapta într-o mișcare ce are
tendința de a duce umărul drept peste șold.
 Diagonala de extensie spre dreapta: Poziția inițială este reprezentată de
poziția finală a diagonalei de flexie spre stânga (cap rotat spre dreapta și
flectat, trunchi rotat spre dreapta și flectat, umărul stâng orientat spre șoldul
drept). Se efectuează o mișcare de derotare, ajungându-se în poziția de cap
rotat spre stânga hiperextins.
Schemele de trunchi inferior și membre inferioare bilaterale asimetrice :
 Diagonala de flexie prezintă flexia membrului cu rotație de la stânga spre
dreapta (pentru membrul inferior stang), rotație în sensul opus pentru
membrul inferior drept.
 Diagonala de extensie, prezintă extensia de la dreapta la stânga, cu derotare
( pentru membrul inferior stâng), respectiv extensia de la stânga spre
dreapta pentru membrul celălalt.
Membrele inferioare încrucișează linia mediană. La nivelul bazinului are loc o
mișcare de rotație, ridicându-se de pe planul patului în mișcarea de flexie,
coborând în cea de extensie
Schemele membrelor superioare și inferioare :
 Diagonala 1 de flexie a membrului superior
 Scapula : ridicare +abducție+rotație în sus
 Braț : flexie+abducție+rotație internă
 Cot : flexie/extensie/imobilizare
 Pumn și degete : flexie și înclinare radială
 Police : adducție
 Diagonala 1 extensie a membrului superior
 Scapula : coborâre+adducție+rotație în jos
3
Page
  Braț : extensie+adducție+rotație externă
 Cot : Idem anterior
 Pumn și degete : extensie și înclinare cubitală
 Police : abducție
 Diagonala 2 flexie a membrului superior
 Scapulă : ridicare+adducție+ rotație în sus
 Braț : flexie+abducție+rotație externă
 Cot : Idem anterior
 Pumn și degete : extensie+înclinare radială
 Police : extensie
 Diagonala 2 extensie a membrului superior
 Scapulă :coborâre+abducție+rotație în jos
 Braț :extensie+adducție+rotație internă
 Cot : Idem anterior
 Pumn și degete : flexie +deviație cubitală
 Police : opozabil
 Diagonala 1 flexie a membrului inferior
 Pelvis : basculat înainte
 Coapsă : flexie+adducție+rotație externă
 Genunchi : flexie/extensie/ imobilizare
 Picior+ degete : flexie dorsală+inversie
 Diagonala 1 extensie a membrului inferior
 Pelvis : basculat înapoi
 Coapsă : extensie+abducție+rotație internă
 Genunchi : idem anterior
 Picior+degete : flexie plantară+eversie
4
Page
  Diagonala 2 flexie membrul inferior
 Pelvis : ridicare
 Coapsă : flexie+abducție+rotație internă
 Genunchi : idem anterior
 Picior+degete : flexie dorsală+eversie
 Diagonala 2 extensie membrul inferior
 Pelvis : coborât
 Coapsă : extensie+adducție+rotație externă
 Genunchi :idem anterior
 Picior+degete :flexie dorsală+eversie
Tehnica de relaxare Jacobson, presupune percepția diferenșei dintre contracția
musculară și relaxarea musculară. Aceasta are loc în două etape :
 Etapa 1. Pacientul este poziționat în decubit dorsal, efectuează o respirație
profunda, amplă, liniștită controlând respirația. În acesc fel în organism se
produce o alcaloză ce determină o stare euforică, de relaxare generală. În
același timp pacientul trebuie sa-și imagineze că în timpul inspirului corpul
sau devine ușor precum al unui balon, iar în timpul expirului sa-și
imagineze că corpul sau devine foarte greu, cufundându-se în pat.
 Etapa 2 sau etapa antrenamentului propriu-zis
Tehnica se aplică atât pentru membrele superioare, inferioare, cât și pentru
trunchi
 Pentru membrele inferioare si superioare: pe inspir pacientul
efectuează lent anteducția bratului/flexia coapsei, cu mâna în
flexie/piciorul în flexie dorsală până cand aceasta se desprinde
de pe sol ; pe expir pacientul lasă membrul să cadă pe saltea
menținând poziția 1-3 minute pănâ ce se atinge relaxarea totală
5
Page
  Pentru trunchi : pe inspir profund pacientul ridică trunchiul
superior de pe planul patului, lordozându-se, apoi pe expir se
prăbușește în saltea odată cu aplatizarea coloanei lombare
 Notă ! Întrucât în hemiplegie este mai greu de efectuat
ridicarea segmentelor corporale de pe planul saltelei, aceasta se
v-a face imaginar. Tehnica se aplică atât pentru partea plegică
cât și pentru cea sănătoasă
Metodologia programului kinetic

1. Exercițiile să fie ușor de înțeles sau să se explice pe întelesul pacientului și să

fie ușor de executat

2. Exercițiile se vor executa inițial din poziții cu bază mare de susținere și

ulterior baza se va micșora treptat

3. Exercițiile vor fi adaptate în funcție de fiecare caz în parte

4. Să fie variate pentru a evita monotonia

5. Să solicite efort progresiv: ritmul și intensitatea activităților să crească,iar

perioadele de repaos să se scurteze

6. Să se execute permanent sub supravegherea cadrelor de specialitate pregatite

tehnic și cu remarcabile calități pedagogice

7. Programul kinetic standard va avea o anumită ordine

8. Fiecare exercițiu propus se va executa într-o serie de 5 – 10 execuții în funcție

de fiecare caz în parte

Programul de kinetoterapie a cuprins programul standard:

6
Page
 1. Exerciții de decontracturare la începutul ședinței – aproximativ 10 – 15
minute

2. Exerciții pentru membre și trunchi - aproximativ 15 minute

3. Exerciții de echilibru - aproximativ 15 minute

4. Exerciții pregătitoare pentru reeducarea mersului- aproximativ 10 minute

5. Reeducarea mersului- aproximativ 15-20 de minute

1.Programul kinetic pentru decontracturare

Poziții reflex-inhibitoare

1. Pentru membrul superior și trunchi

- Extensia cefei și trunchiului

- Rotația externă a umarului

- Extensia completă a cotului cu antebrațul în supinație

- Pumnul și degetele în extensie cu policele în abducție maximă

2. Pentru membrul inferior

- Șoldul în flexie, abducție și rotație externă

- Genunchiul în flexie; eficiența posturii crețte prin flexia piciorului ți abducția

halucelui

Diagonalele Kabat
 Diagonala 1 de flexie a membrului superior
 Scapula : ridicare +abducție+rotație în sus
 Braț : flexie+abducție+rotație internă
7

 Cot : flexie/extensie/imobilizare
Page
  Pumn și degete : flexie și înclinare radială
 Police : adducție
 Diagonala 1 extensie a membrului superior
 Scapula : coborâre+adducție+rotație în jos
 Braț : extensie+adducție+rotație externă
 Cot : Idem anterior
 Pumn și degete : extensie și înclinare cubitală
 Police : abducție
 Diagonala 2 flexie a membrului superior
 Scapulă : ridicare+adducție+ rotație în sus
 Braț : flexie+abducție+rotație externă
 Cot : Idem anterior
 Pumn și degete : extensie+înclinare radială
 Police : extensie
 Diagonala 2 extensie a membrului superior
 Scapulă :coborâre+abducție+rotație în jos
 Braț :extensie+adducție+rotație internă
 Cot : Idem anterior
 Pumn și degete : flexie +deviație cubitală
 Police : opozabil
 Diagonala 1 flexie a membrului inferior
 Pelvis : basculat înainte
 Coapsă : flexie+adducție+rotație externă
 Genunchi : flexie/extensie/ imobilizare
 Picior+ degete : flexie dorsală+inversie
 Diagonala 1 extensie a membrului inferior
8
Page
  Pelvis : basculat înapoi
 Coapsă : extensie+abducție+rotație internă
 Genunchi : idem anterior
 Picior+degete : flexie plantară+eversie

 Diagonala 2 flexie membrul inferior

 Pelvis : ridicare
 Coapsă : flexie+abducție+rotație internă
 Genunchi : idem anterior
 Picior+degete : flexie dorsală+eversie
 Diagonala 2 extensie membrul inferior
 Pelvis : coborât
 Coapsă : extensie+adducție+rotație externă
 Genunchi :idem anterior
 Picior+degete :flexie dorsală+eversie

 Scheme pentru cap și gât

 pacientul în decubit dorsal, cu capul în afara mesei, extensia capului cu

rotație spre dreapta, flexie cu rotație spre stânga, până când bărbia atinge
clavicula și invers

 Schemele pentru trunchi

 pacientul în decubit lateral – cu o mana pe frunte și cealaltă pe genunchi

se face flexia trunchiului
9
Page
  în decubit lateral – cu o mână pe ceafă, antebrațul pe coapse deasupra
plicii poplitee, se execută mișcarea: extensii ale capului, trunchiului
și membrelor inferioare

 așezat – cu priza pe umeri se opune flexiei trunchiului

 așezat – cu priza pe fața posterioară a umerilor se contrează extensia

trunchiului

Metoda le Metayer
 Pacientul în decubit dorsal cu membrul superior de decontracturat întins pe
lângă trunchi în ușoară abducție

 Mișcarea: - extensia – pumnului

- flexia – antebrațului până la 90 de grade

 se schimbă prizele – flexie – braț-palmă se fixează pe suprafața de

sprijin în apropierea articulației pumnului, degetele orientate
caudal, se rotează degetele prin exterior și se extinde membrul
superior pe lângă ureche apoi se revine la poziția inițială.

 Pacientul șezând în fața oglinzii:

- flexie – extensie pumn

- flexie – supinație mână

- abducție braț
10

- se trece mâna pe sub axilă și se duce în plan posterior

Page
 - scuturări ușoare ale mâinii

- „mangaierea” suprafeței de sprijin cu fața dorsală și palmară

- membrul superior e adus prin lateral in plan anterior in pozitia initiala

- se schimba prizele

- se efectuează un balans înainte – înapoi urmat de extinderea membrului

superior pe verticală pe lângă ureche și apoi în lateral

Tehnici de facilitate neuroproprioceptivă

 “rotația ritmică” – se execută rotații pasive ale fiecarui membru în axul lui:
când se simte că bolnavul are segmentul destul de relaxat, se execută mișcări
pasive ale fiecărui segment pe întreaga cursă de amplitudine a mișcării
normale

 „inițiere ritmică” – se folosește în continuarea tehnicii precedente; se

execută tot pasiv și atunci când segmentul este relaxat, este miscat pasiv,
amplu într-o direcție, apoi în cea contrară.

2.Programul kinetic pentru membre si trunchi

Program kinetic pentru membrele inferioare
1. Din decubit dorsal:

a. flexii – extensii din șold

b. rotații externe din șold

c. flexii – extensii din genunchi

d. cu membrul inferior extins iși imaginează că desenează cu ajutorul degetelor de

11

la picior diverse figuri geometrice

Page

e. abducții și adducții ale membrului inferior

f. flexia genunchiului și abducția membrului inferior

2. Din decubit ventral

a. extensii ale membrelor inferioare din șold

b. flexii ale genunchiului

c. flexii ale plantei

d. extensia din șold cu genunchiul flectat

3. Din stand

a. extensii ale membrului inferior și flexii din șold

b. abducții – adducții ale membrului inferior din șold

c. extensii- flexii din genunchi

d. rotații externe din șold

e. ridicare pe vârfuri și coborâre pe toată planta

4. La spalier

a. repetarea poziției de „cavaler”

b. cu fața spre spalier un membru inferior este urcat treaptă cu treaptă la un nivel
propus

b. idem, mainile apucă una din bare la nivelul pieptului, un membru se

poziționează pe treapta a II-a și alunecă pe lungimea ei în abducție

c. cu fața la spalier, mâinile apucă bara la nivelul pieptului, ambele picioare pe a II-
a treapta a spalierului, se lasă greutatea corpului posterior, călcâiele se îndreapta
12

spre sol
Page
d. cu spatele la spalier, mâinile deasupra capului- abducții și adducții

5. Între bare paralele

a. exerciții de mers pe toată planta cu un obstacol ce împarte planul în două

jumătăți

b. exerciții de mers pe călcâie

c. exerciții de mers cu pășire peste obstacole

d. exerciții de mers cu spatele.

6. La masa de gimnastica

a. decubit ventral, picioarele atârnă liber în afara mesei, ridicarea fiecarui membru

b. idem, cu ridicare simultană

c. idem, cu ridicare alternativă

7. Exerciții cu alte aparate și obiecte

a. exerciții de flexie, extensie, abducție, adducție, rotație cu săculeți de nisip prinși

de membre

b. exerciții de pedalare la bicicleta verticală, ergometrică

c. exerciții la stepper

d. exerciții la scripete

Program kinetic membrele superioare

1. flexii – extensii din umăr

2. abducții – adducții din umăr

13
Page

3. rotații interne – rotații externe din umăr

4. flexii – extensii din cot

5. flexii – extensii din pumn

6. flexii- extensii din degete

7. abducții – adducții degete

8. exerciții de pedalare manuală la bicicleta verticală

9. la spalier prinde fiecare treaptă si urcă treptat cu mâna

10.rotații din pumn

11. ridicări simultane ale membrelor superioare

12. ridicări alternative ale membrelor superioare

13. scuturări ale membrelor superioare

14. idem, cu obicte (gantere, săculeți de nisip)

Program kinetic pentru trunchi

1.Din decubit ventral extensii ale trunchiului superior astfel:

 Brațele în ușoară abducție la aproxinatib 30 de grade, coatele flectate, se

execută extensii ale tunchiului

 Brațele se află în continuarea trunchiului, se ridică câte un braț pe alternativ,

apoi ambele odata

 Se prind brațele la spate, și se execută extensii cu desprinderea sternului de

pe planul patului
14
Page
  Pe masura progresării în tratamentul kinetologic, exerciții mai sus expuse se
vor executa cu izometrie ce circa 4-8 secunde la finalul setului de exerciții,
mai apoi cu greutăți.

2.Din decubit ventral exerciții pentru trunchiul superior

 Exerciții de ridicare a membrelor inferioare, cu desprinderea crestelor iliace

de pe planul patului, efectuându-se bascularea spre anterior a bazinului.
Membrele se vor ridica pe rând, iar mai apo alternativ

 Ridicarea concomitentă a membrelor inferioare, cu o ușoară abducție,

revenire cu adducție. Pentru a antrena de asemenea și musculatura
abductoare a coapsei, se v-a efectua exercițiul cu o bandă elastică la nivelul
gleznelor

3. Exerciții din padrupedie

 Din această poziție pacientul execută ridicări alternative ale membrelor

inferiore

 Ridicări alternative ale membrelor superioare

 Ridicări atât a membrelor inferioare, cât si a celor superioare, alternativ pe

diagonală

4.Controlul trunchiului și al extremității inferioare

 Din decubit lateral se execută tehnica „MARO”(mișcare activă de relaxare-
opunere) modificată astfel:
 Poziția pacientului: pelvisul rotat spre înainte, șoldul fectat
 Poziția kinetoterapeutului: în spatele pacientului, aplică ă priză la
15

nivelul crestei iliace și pe coapsă.

Page
  Execuție: pacientul execută mișcarea de flexie a șoldului, care duce
la mișcarea de rotație spre înainte a pelvisului. Kinetoterapeutul
aplică opoziție mișcării, astfel executându-se izometria, după
încetarea izometriei se execută contracție izotonică din zona de
contracție scurtată spre zona de contracție maxim alungită.
 Din decubit dorsal, se poate realiza o bună echilibrare între flexori și
extensori astfel:
 Poziția pacientului: cu genunchii mult flectați, pe planul patului
 Poziția kinetoterapeutului: în fața pacientului, are priza pe genunchi
 Execuție: pacientul execută mișcarea de flexie a șoldului,
kinetoterapeutul execută asupra pacientului „izometria alternantă”, ca
si „stabilizarea ritmică”
 Variantă: pe măsură ce se progresează, executarea acestor două
tehnici se face scăzând nivelul de flexie de la nivelul articulațiilor,
kinetoterapeutul aplicând priza distal, la nivelul gleznelor.
 Din decubit dorsal
 Poziția pacientului: cu genunchii flectați, tălpile pe sol
 Poziția kinetoterapeutului: de partea homolaterală a direcției de
execuție, făcând priză pe creasta iliacă și pe genunchi
 Execuție: pacientul efectuează rotația trunchiului inferior, asistentul
opune rezistență și aplică tehnicile „inversare lentă” și „inversare lentă
cu opoziție”, blocând mișcarea de rotație a bazinului spre partea
afectată și mișcarea de translare a genunchilor spre partea sănătoasă,
apoi se inversează.
5.Controlul extremității superioare
16

a.Controlul mobilității extremității superioare

Page

 Din decubit hetero-lateral

  Poziția pacientului: brațul în extensie, cot în flexie, umăr basculat spre
exterior
 Execuție: pacientul efectuează mișcarea de fexie și adducție a brațului,
combinată cu bascularea scapulei spre linia mediană a corpului și
extensia cotului
 Din decubit dorsal, se efectulează mișcarea contra gravitației:
 Poziția pacientului: cu brațul atarnând liber pe lângă corp, apucă mâna
plegică cu cea sănătoasă la nivelul treimii distale a brațului.
 Poziția kinetoterapeutului: de partea homo-laterală
 Execuție: pacientul execută o mișcare de ridicare a membrului plegic
deasupra capului, kinetoterapeutul contrează mișcarea prin priză pe
partea posterioară a brațului și pe dosul palmei membrului plegic
b.Controlul stabilității extremității superioare
 Din șezând
 Poziția pacientului: cu brațul liber atârnând pe lângă corp
 Poziția kinetoterapeutului: de partea homo-laterală
 Execuție: pacientul efectuează retroducția brațului asociată cu o
ușoară abducție și rotație externă, cotul este întins, mâna în supinație,
cu degetele răsfirate. Odata ajuns în această poziție, se menține, timp
în care kinetoterapeutul efectuează o telescopare în lungul axului, ceea
ce face postura mai ușor de suportat.
 Variantă: ducerea brațului în fața trunchiului, apoi treptat se ridică,
poziționat în grade crescânde de flexie, pentru întinderea tricepsului.
 Din ortostatism
 Poziția pacientului: mâinile așezate în sprijin pe o masă, cu greutatea
17

trunchiului translatată pe membrul superior

Page

 Poziția kinetoterapeutului: în spatele pacientului

  Execuție: se efectuează mișcări de lateralitate peste membrul inferior
afectat, kinetoterapeutul însoțește și supraveghează mișcarea
 Din padrupedie
 Poziția pacientului: padrupedie
 Poziția kinetoterapeutului: în spatele pacientului
 Execuție: pacientul efectuează mișcări de lateralitate, încârcând pe
rând și progresiv membrele plegice

3.Program kinetic pentru reeducarea echilibrului

a. Reeducarea echilibrului trunchiului superior
 Din decubit lateral
 Poziția pacientului:decubit lateral pe partea sănătoasă
 Poziția kinetoterapeutului: în fața pacientului
 Execuție: kinetoerapeutul imprimă asupra pacientului mișcări spre
înainte și spre înapoi, pacientul trebuie să se opună direcției imprimate
de către kinetoterapeut
 Din poziția șezând
 Poziția pacientului: șezând
 Poziția kinetoterapeutului: în fața pacientului
 Execuție: kinetoterapeutul imprimă mișcari spre inapoi pacientului,
prin exercitarea unei ușoare presiuni la nivelul frunții, pacientul
trebuie să lase kinetoterapeutul sa imprime mișcare, iar dupa
terminarea acesteia sa revina la poziția inițială, la fel se procedează și
18

pentru mișcările stânga-dreapta și spre înainte.

Page
  Variantă: se urmărește tiparul expus mai sus, dar pacientul trebuie sa
se opuna mișcării de dezechilibrare pe care o imprimă
kinetoterapeutul
b.Reeducarea echilibrului trunchiului inferior
 Din padrupedie
1. Poziția pacientului: în padrupedie
2. Poziția kinetoterapeutului: în lateralul pacientului spre posterior
3. Execuție: pacientul ridică întâi capul, apoi mâinile de pe sol ridicând
trunchiul, rămânând doar în sprijin pe genunchi. Din această poziție
kinetoterapeutul balansează pacientul într-o parte și în cealaltă
 Variantă: din poziția pe genunchi, pacientul se v-a lasa cu șezutul pe
călcâie, apoi va reveni la poziția inițială, kinetoterapeutul poate opune
o contrarezistentă la mișcarea de intoarcere.
4. Program kinetic pregătitor pentru reeducarea mersului
Întrucât ridicarea din șezând este o problemă a pacientului hemiplegic, deoarece
acesta își susține greutatea pe membrul afectat, dar numai când acesta este extins,
în programul de recuperare trebuiesc incluse exerciții prin care pacientul va învăța
sa-și suporte greutatea membrului inferior la diferite grade de flexie, astfel:
1. Din așezat, pe scaune cu diferite înălțimi, pacientul se va ridica,
kinetoterapeutul apasă pe genunchiul aflat în flexie, pentru a ajuta postura de
flexie, odată pacientul ajuns în ortostatism cu membrele inferioare extinse
kinetoterapeutul va tracționa înspre înainte genunchiul pentru a bloca
hiperextensia.
Odată ce pacietul are un minim de control asupra articulației genunchiului,
exercitiul de poate executa la spalier, nemaifiind necesară tragerea genunchiului
19

spre înainte de către kinetoterapeut

Page
 2. Se face de asemenea și exercitiul invers, respectiv cel de așezare, tot pe
scaune situate la diferite înălțimi
Gradarea exercițiului se face de la ușor la greu, astfel, la început pacientul va folosi
scaune mai înalte, înalțimea acestora descrescând pe măsură ce pacientul capată
control asupra mișcării
3. Din ortostatism, pacientul execută balansări, cu mutarea centrului de
greutate de pe un picior p celălalt, pacientul este susținut de către
kinetoterapeut de braț și mână

5. Program kinetic de reeducare a mersului

 Poziția pacientului: ortostatism între barele paralele
 Poziția kinetoterapeutului: homolateral de parte plegică
 Execuție:
 Se începe pășirea, la început pe loc, pentru analiza flexiei
genunchiului si a gleznei. Se urmăreste drept ideal, mersul cu
balansarea brațelor și rotația bazinului
 Se efectuează mersul lateral atât spre partea sănătoasă cât și spre cea
plegică
 Mersul inapoi, fiind mai dificil, se efectuează după ce pacientul a
căștigat o oarecare stabilitate și încredere în puterea sa de deplasare.
 „Întoarcerea între barele paralele, aceasta se realizează din două
mișcări, fiecare constând dintr-o intoarcere la 90°. Pentru intoarcere la
dreapta:
1. Se asează mâna stangă înainte, de-a lungul barei, la o lungime de un
20

picior, iar mâna dreapta prinde bara dreapta la acelasi nivel, sau putin
Page

in spatele trunchiului.
 2. Se ridică și se rotesc umerii și trunchiul superior spre dreapta.
Picioarele se întorc cu fața la bara din dreapta
3. Pacientul se echilibrează în aceastî poziție și mută mâna stangă pe
bara dreaptă
4. Rasucind trunchiul superior spre dreapta, se plasează mâna dreaptă
pe bara opusă.
5. Se ridică picioarele în jurul unei poziții centrale între bare „
(R.Hodorcă, Tehnici de manevrare a bolnavului, Curs 5)

 Mersul cu bastonul. În acest considerent se poate folosi bastonul trepied

pentru o mai mare stabilitate, prin lărgirea bazei de susținere. Acesta se
efectuează asftel:
 Mersul în 2 timpi
Timpul 1 – cârja/bastonul şi MI afectat se plasează anterior simultan;
Timpul 2 – MI neafectat se aşează lângă cel afectat; mersul poate fi
îngreunat când MI neafectat îl depăşeşte pe cel afectat.
 Mersul în 3 timpi
Timpul 1 – cârja/bastonul se plasează anterior;
Timpul 2 – MI afectat se deplasează anterior lângă cârjă; Timpul 3 –
MI neafectat se deplasează lângă cel afectat sau anterior acestuia dacă
mersul este îngreunat; efortul poate fi îngreunat şi prin executarea
simultană a timpilor 1 şi 2.
 Mersul în 4 timpi
Timpul 1 – cârja/bastonul se plasează anterior;
Timpul 2 – MI afectat se deplasează anterior în dreptul cârjei;
21

Timpul 3 – bastonul se va deplasa mai înainte;

Page

Timpul 4 - MI neafectat se deplasează în dreptul bastonului.

Page 22