CURS 2

Prima săptămână a dezvoltării

Fertilizaţia
Proces prin care spermatozoidul şi ovulul fuzionează. Are loc în regiunea ampulară a trompei
uterine.
Spermatozoidul trăieşte în tractul genital feminin aproximativ 24 h, ovocitul secundar se crede
că moare la 12-24 h după ovulaţie, dacă nu este fertilizat.
Spermatozoidul trece rapid din vagin în uter şi apoi în trompa uterină.Această ascensiune este
cauzată probabil de contracţia musculaturii uterului şi trompei uterine.Spermatozoizii ajunşi în
tractul genital, nu pot fertilza ovocitul secundar decât după ce suferă:
1.Capacitaţia.Este o stare a spermatozoidului în tractul genital care dispare după aproximativ 7
h.În acest timp învelişul de glicoproteine şi proteine plasmatice seminale sunt îndepărtate de pe
membrana plasmatică care acoperă regiunea acrosomială a spermatozoidului.
2.Reacţia acrosomială.Se declanşează în imediata vecinătate a ovocitului, spermatozoidul devine
mai activ şi sub influenţa substanţelor expulzate din celulele coroanei radiata şi ovocit.Morfologic
apar mai multe puncte de fuziune între membrana plasmatică a capului spermiei şi membrana
externă a acrosomului, permitând eliberarea conţinutului acrosomial, necesară pentru penetrarea
coroanei radiante şi zonei pellucide.În timpul reacţiei acrozomiale sunt eliberate următoarele
substanţe:
o Hialuronidază – necesară penetrării coroanei radiate
o Substanţe tripsinice – necesare lizării zonei pelucide
o Zonalizine - necesare lizării zonei pelucide.
Penetrarea coroanei radiate
Din 2-300 milioane de spermii care ajung întractul genital feminin doar 3-500
dobândesccapacitatea de fertilizare.Unul dintre aceştia fertilizează după ce străbatenprima barieră
de protecţie a gametului feminin coroana radiată.
Penetrarea zonei pellucide
Această barieră secundă e străbătută de spermie cu ajutorul unor enzime eliberate din membrana
interioară a acrozomului.Odată ce spermia atinge zona pellucidă,se ataţează ferm de ea şi o
penetreză rapid.Permeabilitatea zonei pellucide se schimbă când capul spermiei vine în contact cu
suprafaţa ovocitului.Acest fapt duce la eliberarea de substanţe care determină alterarea proprietăţilor
zonei pellucide(respingerea altor spermii),ceea ce determină reacţia zonală.Numeroase spermii se
înfing în zona pellucidă, dar numai una este capabilă să penetreze ovocitul propriu-zis.Rareori
pătrund simultan 2 spermii în gametul feminin.
Fuziunea membranelor ovocit – spermie
Curând după ce spermia atinge membrana ovocitului, cele 2 membrane plasmatice
fuzonează.La om,atât conţinutul capului cât şi al cozii spermatozoidului intră în citoplasma
ovocitului, în timp ce membrana plasmatică şi mitocondria rămân in afara suprafeţei
ovocitului.După ce spermia intră în ovocit, oul nou format răspunde în 3 feluri:
1. Reacţiile corticală şi zonală. Ca rezultat al eliberării granulelor corticale ale ovocitului:-
membrana acestuia devine impenetrabilă pentru alţi spermatozoizi
-zona pellucida îşi alterează structura şi compoziţia, astfel încât polispermia este
prevenită.
2. Continuarea diviziunii meiotice secundare. Ovocitul îşi încheie a 2 a diviziune de
maturaţie imediat după pătrunderea spermiei. Una din celulele fiice primeşte foarte puţină
citoplasmă şi e cunoscută ca globul polar secundar, cealaltă celulă fiică este ovocitul
definitiv. Cromozomii săi (22X) vor fi dispuşi într-un nucleu vezicular cunoscut ca
pronucleu feminin.
3. Activarea metabolică a oului. Partea de spermie care a pătruns în ovul se apropie de
pronucleul feminin, iar nucleul său va forma pronucleul masculin. Coada va degenera.
Morfologic, pronucleii sunt identici. În timpul creşterii pronucleilor masculin şi feminin
(ambii haploizi şi conţin doar1n ADN) fiecare pronucleu îşi face sinteza replicativă de ADN,
astfel fiecare celulă componentă a zigotului contribuie cu jumătate din cantitatea de ADN.

-1-
CURS 2
Imediat după sinteza replicativă de ADN,cromozomii se dispun pe fusul de diviziune
inişiind astfel o „diviziune mitotică obişnuită”. Cromozomii, 23 materni şi 23 peterni se
fisurează longitudinal la nivelulcentromerului, iar cromatidele surori se deplasează spre polii
opuşi ai celulei, rezultând un număr normal de cromozomi şi cantitate normală de ADN. În
timp ce cromatidele surori se deplasează spre polii opuşi ai celulei, treptat citoplasma se
împarte în două părţi.
Principalele rezultate ale fertilizării sunt:
o Restaurarea numărului diploid de cromozomi, jumătate de la mamă, jumătate de la
tată. Astfel, zigotul conţine o nouă combinaţie de cromozomi, asemănătoare dar şi
diferită faţă de ambii părinţi
o Determinarea sexului noului individ. Un X adus de spermie produce o viitoare
femeie(XX), un Y adus de spermie, produce un viitor bărbat(XY).
o Iniţiază clivajul. Fără fertilizaţie, ovocitul degenerează în 24 de ore după ovulaţie.

Clivajul, segmentaţia
După ce zigotul s-a împărţit în 2 celule (blastomere),urmează o serie de diviziuni mitotice, care
duc la creşterae rapidă a numărului de celule. Aceste celule,care devin din ce în ce mai mici se
numesc blastomere (scade cantitatea de citoplasmă, nucleii rămânând la dimensiuni constante).
După 3-4 diviziuni, zigotul apare asemănător cu o mură, fiind cunoscut ca morulă. Acest stadiu este
atins la aproximativ 3 zile după fertilizaţie, iar embrionul se localizează la intrarea în uter. În acest
moment (12-16 celule) morula este formată dintr-un grup de celule dispuse central, masa de celule
interioare ( mari) şi un strat înconjurător, masa de celule înconjurătoare (mici).
Masa de celule interioare va genera ţesuturile proprii embrionare(embrioblastul),în timp ce
celulele exterioare vor forma trofoblastul care mai târziu va contribui la formarea placentei.
În timpul acestei perioade blastomerele sunt înconjurate de zona pellucida, care va dispare cînd
zigotul este gata pentru implantare,spre sfârşitul zilei a 4 a.
Formarea blastocistului
Când morula pătrunde în cavitatea uterină, începe să incorporeze un lichid prin zona pellucida
lărgind spaţiile intercelulare ale masei de celule interioare care confluează şi vor forma o cavitate
unică numită blastocel. În acest moment, embrionul se numeşte blastocist. Celulele masei
interioare, constituind embrioblastul, se vor localiza la un pol, în timp ce celulele
exterioare(trofoblastul),se turtesc şi formează peretele blastocistului. Zona pellucida dispare în timp
ce începe implantarea.La om celulele trofonlastice situate la polul embrioblastic încep să pătrundă
printre celulele epiteliale ale mucoasei uterine, aproximativ în ziua a 6-a. Implantaţia este un
rezultat al interacţiunii mutuale endometru-trofoblast. Astfel, la sfârşitul primei săptămâni de
dezvoltare, zigotul uman, trece prin stadiul de morulă şi blastocist, şi va începe implantarea sa în
mucoasa uterină.
Uterul în timpul implantării
În timpul implantării, mucoasa uterină e în stadiul secretor sau progestativ, fază indusă de
progesteron. Primul semn al acţiunii sale poate fi recunoscut la 2-3 zile după ovulaţie, când glandele
uterine şi arterele devin sinuoase, iar mucoasa devine secretorie.
Acum la nivelul endometrului se recunosc 3 straturi diferite:
 compact superficial
 spongios intermediar
 bazal profund, subţire.
Dacă ovocitul:
 e fertilizat, glandele din endometru îşi cresc activitatea secretorie, arterele devin sinuoase şi
formează un pat dens de capilare chiar lângă suprafaţă. Normal blastocistul se implantează
în endometru, pe faţa posterioară,sau anterioară a corpului uterin.
 nu e fertilizat, venulele şi sinusoidele se umplu cu celule sangvine şi are loc o diapedeză
masivă spre spaţiile perivasculare. În faza menstruală se elimină sângele din arterele

-2-
CURS 2
superficiale, mici părţi din stromă şi glande. În următoarele 3-4 zile, stratul compact şi
spongios se elimină, iar stratul bazal, proliferează şi reepiteliază endometrul.

-3-