Sunteți pe pagina 1din 21

UNIVERSITATEA DE VEST DIN TIMIȘOARA

FACULTATEA DE ECONOMIE ȘI ADMINISTRAREA AFACERILOR


Școala Doctorală – Domeniul Management

MANAGEMENTUL RISCULUI ÎN
ÎNTREPRINDERILE DE TURISM

REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT

Coordonator Științific
Prof.univ.dr. Gheorghe Băileșteanu
Doctorand
ARMEAN Andreea

Timișoara
2015
CUPRINS

ACKNOWLEDGEMENT 5

LISTA TABELELOR 6
LISTA FIGURILOR 15
LISTA GRAFICELOR 16
LISTA ANEXELOR 17

INTRODUCERE 18

CAPITOLUL I. DEFINIREA RISCULUI ȘI IMPLICAȚII


AUSPRA ÎNTREPRINDERILOR DE TURISM 29
1.1. Conceptul de risc și tipologia riscului 29
1.1.1. Etimologia și definirea conceptului 29
1.1.2. Risc versus incertitudine 33
1.1.3. Risc, predictibilitate și schimbare 35
1.1.4. Psihologia, percepția, toleranța, acceptabilitatea și controlul riscului 40
1.1.5. Ecuația riscului 49
1.1.6. Tipologia riscului 50
1.1.6.1. Criterii generale de clasificare a riscurilor 50
1.1.6.2. Riscuri subiective și riscuri obiective 59
1.1.6.3. Riscuri generale ce se regăsesc în turism 60
1.1.6.4. Riscurile specifice întreprinderilor de turism 68
1.2. Implicațiile riscului asupra întreprinderilor de turism 73
1.2.1. Riscul în definirea profitului și cultura riscului 73
1.2.2. Vulnerabilitatea întreprinderii 74
1.2.3. Factori declanșatori de riscuri în industria turistică din România 77

CAPITOLUL II. ASPECTE TEORETICE ȘI METODOLOGICE


PRIVIND MANAGEMENTUL RISCULUI 80
2.1. Cum a evoluat managementul riscului 80
2.2. Definirea managementului riscului 82
2.3. Etapele managementului riscului 96

2
2.3.1. Identificarea riscurilor 101
2.3.2. Evaluarea și analiza riscurilor 102
2.3.3. Tratarea și fixarea riscurilor 110
2.3.4. Monitorizarea, raportarea și implementarea managementului riscului 112

CAPITOLUL III. ADMINISTRAREA RISCULUI ÎN ÎNTREPRINDERILE


DE TURISM 115
3.1. Riscul și managementul riscului în industria ospitalității. Acceptarea riscului
în cadrul întreprinderilor de turism din România 115
3.2. Managementul riscului și procesul decizional. Sistemica riscurilor și
a evaluării lor în întreprinderile de turism 119
3.3. Strategii de evitare a riscului. Metode de evaluare și analiză a
riscului în întreprinderile de turism 127
3.4. Pilotajul riscului întreprinderilor de turism – metodă inovativă de evaluare
a riscului 135
3.5. Administrarea riscului de activitate în întreprinderile de turism 141

CAPITOLUL IV. METODOLOGIA ȘI REZULTATELE CERCETĂRII 147


4.1. Fundamente teoretice 147
4.2. Ipotezele cercetării 148
4.3. Obiectivele cercetării 149
4.4. Metodologia de cercetare 151
4.5. Indicatori statistici și relații de calcul 151
4.6. Concluziile cercetării 153

CONCLUZII, CONTRIBUȚII, LIMITE ȘI DIRECȚII VIITOARE


DE CERCETARE 253

BIBLIOGRAFIE 258

GLOSAR TERMENI 266

ANEXE 268

3
CUVINTE CHEIE: riscul, tipologia riscului, percepția riscului, acceptabilitatea
riscului, ecuația riscului, riscuri specifice întreprinderilor de turism, implicațiile riscului
asupra întreprinderilor de turism, managementul riscului, identificarea riscurilor, evaluarea
riscurilor, analiza riscurilor, tratarea riscurilor, fixarea riscurilor, monitorizarea
managementului riscului, raportarea managementului riscului, implementarea
managementului riscului, strategii de evitare a riscului, pilotajul riscurilor în întreprinderile de
turism, administrarea riscului de activitate în întreprinderile de turism, percepția riscului în
întreprinderile de turism din România.

ACKNOWLEDGEMENT: Această lucrare a fost realizată parțial în cadrul


proiectului POSDRU/159/1.5/S/142115 cu titlul“Performanţă şi excelenţă în cercetarea
doctorală şi postdoctorală în domeniul ştiinţelor economice din România”, cofinanțat din
Fondul Social European prin intermediul Programului Operațional Sectorial Dezvoltarea
Resurselor Umane 2007 – 2013.

4
Introducere

Riscul este un fenomen omniprezent în toate domeniile, iar factorii de influență sunt tot
mai puternici, deci putem afirma faptul că este vital ca o întreprindere de turism să aibă un
departament de management al riscului. Doar astfel, întreprinderea poate gestiona în cele mai
bune condiții riscurile ce o afectează. Considerăm că cercetările riscului în activitățile turistice
pot prelua unele metode ale riscului din alte domenii, însă în mod obligatoriu trebuie
construite metode specifice plecând de la determinanții pe care noi îi propunem în această
lucrare.
Motivația alegerii acestei teme, și anume Managementul riscului în întreprinderile
de turism, derivă din existența lacunară a unei bibliografii specifice și a cercetărilor nu foarte
vaste pe acest segment, ca de exemplu în cazul domeniului instituțiilor bancare.
Importanța acestei lucrări rezultă din necesitatea adaptării managementului riscului la
întreprinderile de turism, astfel, am dezvoltat o nouă ecuație a riscului; am identificat
principalele riscuri specifice întreprinderilor de turism; am sintetizat principalii factori
declanșatori de riscuri în turismul autohton; am propus o matrice a riscului în cadrul
procesului de acceptare a riscului la nivelul întreprinderilor de turism în funție de impact,
sursa de finanțare, probabilitate și averea întreprinderii; am reformulat etapele
managementului riscului cu scopul de simplificare a acestui proces – identificarea riscurilor,
evaluarea și analiza riscurilor, tratarea și fixarea riscurilor și monitorizarea, raportarea și
implementarea managementului riscului; și am prezentat succint principalele metode de
evaluare și analiză a riscului identificate în literatura de specialitate parcursă.
Direcțiile de cercetare a acestei lucrări sunt:
1. Gestionarea modernă a riscurilor în turism
2. Studierea riscului din perspectiva întreprinderilor de turism
3. Rolul riscului în procesul decizional
4. Analiza cantitativă a riscului: riscurile asociate întreprinderilor din industria
hotelieră; amenințările potențiale raportate la aceste riscuri; impactul riscului asupra
întreprinderii; contramăsurile întreprinderii la aceste amenințări; probabilitatea de
apariție a riscului; ecuația riscului.

5
Capitolul I. Definirea riscului și implicații asupra întreprinderilor de turism

În opinia noastră, prin risc se înțelege atât posibilitatea de pierdere, cât și o șansă de a
obține rezultate favorabile atunci când riscul este asumat. Conceptul de risc include atât
amenințările la adresa obiectivelor întreprinderii, cât și oportunitățile de îmbunătățire a
rezultatelor acesteia. Un asemenea înțeles vom da conceptului de risc în lucrare de față.
Evenimentele sau consecințele favorabile le vom numi oportunități, iar cele nefavorabile
amenințări. Riscurile de la care nu se așteaptă un potențial câștig, ci pot avea doar consecințe
negative, sunt riscurile pure, iar acestea necesită asigurarea lor. Toate celelalte riscuri, adică
cele care au și conotații pozitive, trebuie privite din perspectiva managementului, în sensul că
un eveniment sau o activitate viitoare poate produce daune, dar poate aduce și câștig, de altfel,
managementul riscului are în vedere doar acest gen de riscuri. Riscul abordat atât din
perspectiva pierderii, cât și a câștigului este specific proceselor manageriale și este denumit
risc managerial sau speculativ. Astfel, putem afirma faptul că riscul nu trebuie asimilat doar
cu pierderea, perspectiva economică implicând într-o decizie de risc atât o pierdere, cât și un
câștig. Iar noi definim riscul ca fiind probabilitatea de câștig cu asumarea unor costuri.
În altă ordine de idei, considerăm că este bine să se delimiteze riscul de incertitudine
deoarece riscul este mai aproape de realitate decât incertitudinea, deoarece riscului i se
atribuie o probabilitate, pe când incertitudinii nu. Astfel, în lucrarea de față, poziționarea stării
de risc în raport cu starea de certitudine și starea de incertitudine este următoarea: certitudine -
există un singur rezultat pentru fiecare alternativă și există cunoștiințe complete și exacte
referitoare la el; incertitudine - numărul rezultatelor, valorilor și probabilitatea nu sunt
cunoscute; risc – există mai multe rezultate posibile pentru fiecare alternative și fiecăruia îi
pot fi atașate o valoare și o probabilitate de realizare a rezultatelor.
Pe de altă parte, riscul este un fenomen omniprezent în toate domeniile, iar schimbările
sunt tot mai puternicie și frecvente, deci putem spune că este vital ca o întreprindere să
coreleze cele două concepte, precum și departamentele de management al riscului și al
schimbării. Schimbarea este un proces căruia i se asociază un risc deoarece presupune
angajarea într-un context nou, deci implică necesitatea capacităţii asumărilor riscurilor şi
capacitatea de gestionare atât a schimbării, cât şi a riscurilor aferente.
Toleranța la risc poate fi definită ca fiind cantitatea de risc pe care o întreprindere este
pregătită să o accepte sau la care este dispusă să se expună. Conceptul de toleranță la risc în
cazul oportunităților se referă la analizarea a cât de mult întreprinderea este dispusă să riște în
speranța că va beneficia de pe urma acestora. Iar în cazul amenințărilor, conceptul de risc se

6
referă la expunerea tolerabilă și justificabilă care trebuie atinsă. Stabilirea limitei de toleranță
la risc este un proces de responsabilitate managerială deoarece astfel se stabilește expunerea la
risc asumată, în corelare cu costurile asumate ale măsurilor de control ale riscurilor.
Pe de altă parte, acceptarea unui nivel al riscului se bazează pe comparareea riscului cu
beneficiile. Atunci când consecințele sunt de natură economică, stabilirea nivelului de
acceptabilitate reprezintă o problemă de optim și de criteriu decizional. Din punct de vedere
teoretic, se poate defini o curbă care permite diferențierea dintre riscul acceptabil și cel
inacceptabil atunci când se cunosc probabilitățile și magnitudinea pierderilor potențiale. Deci,
putem afirma faptul că indivizii sunt mai dispuși să își asume riscuri odată ce au conștientizat
profitul pe care l-ar putea atrage.
Pe parcursul cercetării, am observat că majoritatea autorilor au luat în considerare în
special riscurile provenite din mediul intern al întreprinderii și prea puțin riscuri ce nu țin de
întreprinderea de turism, adică din mediul extern, cum ar fi: insolvența agențiilor de turism cu
care întreprinderea are contracte prestate dar neîncasate; falimentul băncilor unde are
întreprinderea depozite; falimentul furnizorilor de bază și neanunțat în prealabil;
nerespectarea obligațiilor contractuale de către furnizori sau clienți.
Complexitatea afectează industria turismului deoarece această industrie oferă
numeroase servicii care devin tot mai complexe datorită beneficiarilor care devin tot mai
informați și urmează trendurile, își schimbă nevoile și dorințele de la un an la altul. În opinia
noastră, din perspectiva managementului, abordarea riscurilor vizează: riscurile asumate;
riscurile sustenabile; riscurile în cascadă; riscurile catastrofale; riscurile de imagine; riscurile
primite de la terți și neasumate de către întreprindere/persoană și riscurile de nerealizare a
importanței unui conflict de muncă minor.
Astfel, putem afirma faptul că, studiul vulnerabilității întreprinderilor este important în
orice domeniu, datorită influențelor mediului instabil, iar cea mai bună metodă de a identifica
și analiza starea unei companii din punct de vedere al vulnerabilităților sale, din punctul
nostru de vedere, este Modelul Băileșteanu-Negrilă, deoarece ia în considerare numeroși
factori, atât endogeni, cât și exogeni. Și opinăm că orice întreprindere, aparținând oricărui
domeniu de activitate, poate fi analizată cu ajutorul acestui model, și încadrată în una din
stările prezentate, cu ajutorul caracteristicilor fiecărei stări în parte, cu scopul de a identifica
cauzele si pericolele acesteia, în vederea îmbunătățirii situației cu ajutorul recomandărilor
autorilor modelului.

7
Capitolul II. Aspecte teoretice și metodologice privind managementul riscului

Managementul riscului poate fi privită ca și o artă, iar în cadrul întreprinderilor mari s-


au creat departamente distincte pentru managementul riscului, dar de cele mai multe ori
incluse în departamentul de management aflându-se în subordinea managerului general, ori,
lipsește cu desăvârșire, din păcate.
Studiind literatura de specialitate observăm că nu există metode, modele, tehnici sau
instrumente ale managementului riscului specifice întreprinderilor de turism. Astfel,
considerăm necesară fie adaptarea celor existente, fie conceperea unor modele noi. Prin
lucrarea de față, dorim să facem o încercare în acest sens.
Astfel, în activitatea unei întreprinderi de turism este nevoie de un management al
riscului, deoarece atât în interiorul acesteia, cât și în mediul în care acționează există
incertitudini sub forma amenințărilor sau a oportunităților, iar acest tip de management
permite gestionarea amenințările și valorificarea oportunităților. Importanța managementului
riscului se regășește în faptul că o întreprindere, de-a lungul existenței sale, se confruntă cu
diferite situații, favorabile sau nu, iar managementul este pus în situația luării unor decizii în
condițiile în care nu se pot anticipa rezultatele. De aceea este recomandat să existe atât măsuri
de prevenție a unor evenimente negative, în vederea evitării lor sau a gestionării mai eficiente,
cât și posibilități de valorificare a celor pozitive.
Considerăm că aceste caracteristici sunt pertinente, dar este necesar un departament
specializat al managementului riscului, chiar dacă întregul personal își asumă rolul său în
această problemă. Managementul strategic al riscului abordează în ansamblu atât riscurile
pure cât și cele speculative și a modului în care acestea interacționează. Riscurile strategice
privind administrarea afacerilor include în special riscuri în dezvoltarea produselor, de
marketing, de vânzări și surse de finanțare.
În literatura de specialitate se regăsesc mai multe opinii despre etapele managementului
riscului și am îndrăzni să afirmăm că în întreprinderile de turism acesta ar trebui să fie
următoarele:
1. Identificarea riscurilor: etapă în care se analizează mediul intern și extern și se
identifică sursele amenințărilor ce pot genera riscuri asupra întreprinderii și se
identifică amenințările, vulnerabilitățile și contramăsurile întreprinderii: Ce se poate
întămpla?, Când și unde?, Cum și de ce? și implică:
 identificarea amenințărilor pe care o întreprindere le poate înfrunta la un moment
dat (partea obiectivă a riscului);

8
 identificarea vulnerabilităţilor pe care le poate avea o întreprindere în fața
amenințărilor (parte subiectivă a riscului);
 identificarea contramăsurilor proprii, adică măsurile pe care le poate lua o
întreprindere pentru a face față amenințărilor (parte subiectivă a riscului);
2. Evaluarea și analiza riscurilor: în această etapă se calculează impactul și
probabilitatea fiecărui risc, iar apoi riscul și implică:
 estimarea probabilității de apariție a riscului;
 evaluarea și analiza impactului fiecărui risc în parte, care îl poate avea asupra
întreprinderii în cazul producerii sale;
 stabilirea nivelului de acceptabilitate a fiecărui risc în parte;
 asumarea riscurilor;
 compararea riscului efectiv cu nivelul de acceptabilitate.
3. Tratarea și fixarea riscurilor în cazul în care nu s-a reușit evitarea riscurilor și s-au
materializat; constă în elaborarea de soluții pentru eliminarea, diminuarea, asigurarea
sau finanțarea riscurilor și include:
 elaborarea matricii riscurilor prin compararea impactului cu probabilitatea de
apariție;
 elaborarea și analiza stărilor (scenariilor) rezultate din matrice;
 elaborarea de măsuri de management al riscului: fie de contracarare prin evitare
sau asigurare, fie de redresare după producerea evenimentului, fie de fortificarea
întreprinderii ca în eventualitatea materializării riscului pagubele să fie minime.
4. Monitorizarea, raportarea și implementarea managementului riscului: are ca scop
verificarea dacă feedback-ul este cel așteptat, adică dacă după gestionarea riscului,
avem rezultatele previzionate, iar dacă nu, ce ar trebui îmbunătățit pentru situațile
similare din viitor. Riscurile pot fi monitorizate cu ajutorul pragurilor de avertizare,
în opinia noastră, fiind una din cele mai bune metode. Astfel, credem că orice
manager din turism care dorește o identificare eficientă a riscurilor ar trebui să aibe
anumite praguri de semnalizare, cum ar fi cele propuse de noi în capitolul IV: (1)
praguri de semnalizare pentru gradul de ocupare, (2) praguri de avertizare a relației
dintre Venitul mediu/zi turist și Cheltuielile medii/zi turist și (3) praguri de
semnalizare a structurii costurilor (raportul dintre cheltuielile fixe și variabile).

9
Capitolul III. Evaluarea și analiza riscurilor în întreprinderile de turism

Din perspectiva teoriei deciziei vom focusa cercetarea noastră pe parametrii enunțați în
lucrarea de față (probabilitate, amenințare, impact, contramăsuri) la care mai adăugăm
parametrul miză. Dacă propunere noastră de a adăuga parametrul mizei va fi acceptat, și noi
credem că da, atunci formulele statistice de măsurare a riscului se vor modifica.
Considerăm că în cadrul întreprinderilor de turism, analiza riscului unei decizii nu este
doar una economică, ci și una socială. Analiza socială a riscului referindu-se la evaluarea
posibilelor prejudicii aduse de membrii unei colectivităţi datorită insatisfacţiei oferită de locul
de muncă, aceştia obţinând performanţe mai slabe, risc care va contribui la definitivarea
dimensiunii riscului agregat, deoarece componenta socială o influenţează pe cea economică.
Opinăm că acceptarea unui nivel al riscului se bazează pe compararea riscului cu
beneficiile, dar si cu averea (capitalul) întreprinderii. Din punctul nostru de vedere, în acest
context al riscului, termenul de „acceptabilitate” reflectă cantitatea de risc pe care o
întreprindere este de acord să o asume, după ce a perceput riscurile. Pornind de la ecuația
riscului și faptul că în decizii au o importanță deosebită averea investitorului/întreprinderii și
sursa de finanțare, considerăm că toleranța la risc ar trebui să fie reprezentată prin următoarele
4 coordonate: riscul (R), averea întreprinderii (Av), sursa de finanțare (Sf) și timpul (T).
O altă problematică privind riscurile în întreprinderile de turism este viziunea sistemicii
riscurilor (VSR). Aceasta are ca scop creșterea abilității sistemului, atât de a furniza informații
și evaluări decidenților, cât și de a genera cele mai potrivite și optime acțiuni. Există 3 tipuri
de VSR:
1. pro-activă – identificarea amenințărilor și vulnerabilităților cu accent pe puterea
informațională; trecerea de la mecanisme de management al crizelor a proceduri de
avertizare timpurie bazate pe produse inteligente strategice;
2. reactivă – creearea unui sistem de management cu o viteză crescută de reacție și cu
un mod eficient de acțiune; capabilitatea de a colecta informații și a le disemina;
abilitatea de a influența și a reacționa;
3. anticipativă – anticiparea viitorului prin asumarea inteligentă a riscurilor; elaborarea
și analiza de scenarii ținând seama de provocăriile viitorului.
Sistemica riscurilor (SR) întreprinderilor de turism cuprinde 3 categorii de riscuri.
Motivația alegerii acestora este importanța pe care o acordăm fiecăruia dintre ele, și anume:
(1) riscurile financiare ocupă un rol important într-o întreprindere deoarece orice amenințare
sau oprtunitate care se produce are efecte asupra situației financiare ale întreprinderii; (2)

10
riscurile informaționale deoarece întreprinderile își desfășoară activitatea într-o eră a
tehnologiei în care informațiile se disipează foarte repede; (3) riscurile naturale deoarece în
domeniul turismului, impactul amenințărilor din zona naturală sunt foarte vizibile, activitățile
turistice depinzând foarte mult de climat. Iar în funcție de natura lor, aceste riscuri pot fi:
 asumabile, riscuri pe care întreprinderea este decisă să și le asume deoarece
beneficiile sunt mai mari decât costul în cazul producerii riscului; sau catastrofice,
riscuri foarte mari, cu o probabilitate de apariție aproape certă și un impact foarte
mare asupra întreprinderii;
 în cascadă, riscuri determinate de alte riscuri și/sau determină alte riscuri; sau
localizabile, acele riscuri pe care întreprinderea le poate identifica;
 probabile, riscuri cărora li se poate atribui o probabilitate; sau potențiale, riscuri
cărora nu li se poate atribui o probabilitate (denumite în general incertitudini).
Eșecul este din ce în ce mai prezent în întreprinderile de azi datorită crizei mondiale.
Astfel, este nevoie ca în cadrul acestora să se formuleze anumite strategii de evitare a
acestuia. Aceste strategii de evitare a eșecului din cadrul unei întreprinderi de turism trebuie
să fie cunoscute de către cei care iau deciziile strategice din cadrul acesteia. Pentru un bun
management al riscului este nevoie de înțelegerea surselor riscului și identificarea metodelor
de diminuare. Astfel, întreprinderea va deveni profitabilă pe termen lung.
În acest context, propunem un model de pilotaj care ar putea fi folosit în întreprinderile
de turism. Acest model de administrare a riscurilor unei întreprinderi de turism este conceput
pe baza informaților dobândite pe parcursul cercetării și pe bibliografia de specialitate. Acest
model pornește de la pilotajul riscului îndatorării – A. Riscul îndatorării este dependent de:
1. Riscul operațional – B:
a. Cifra de afaceri – CA,
b. Raportul costurilor fixe/costuri variabile – Cf/Cv;
2. Riscul creditului client – C:
a. Puterea de negociere a clienților (dependența de clienți) – dc,
b. Managementul creanțelor – Mc;
3. Riscul creditului furnizor – D:
a. Puterea de negociere a furnizorilor (dependența de furnizori) – df,
b. Managementul creditului furnizor – Mf;
4. Riscul mediului de afaceri – E:
a. Riscul de țară – Rț,
b. Riscul domeniului de activitate – Rd.

11
Capitolul IV Metodologia și rezultatele cercetării

Noi propunem un model ce utilizeaza ca variabilă percepția riscului. Astfel, avem în


vedere următoarele 4 variabile - amenințare (A), impact (I), contramăsuri (C) și
probabilitatea de apariție a riscului (P). Iar riscurile specifice întreprinderilor de turism
utilizate în această cercetare sunt: dependența de segmentul de piață (Rd); excedentul de
capacitate turistică (Re); asigurarea cu personal calificat (Rps); ocuparea personalului în
extrasezon (Ro); financiar (Rf).
Ipoteza 1: O administrare eficientă a riscurilor poate fi realizată doar dacă riscurile sunt
percepute corect. Atunci când se cunosc amenințările ce pot afecta întreprinderea se pot
întreprinde măsurile de prevenire și contracarare necesare.
Ipoteza 2: Decizia de asumare sau transfer a unui risc trebuie luată în funcție de
impactul riscului.
Ipoteza 3: În cazul producerii unui risc managementul ar trebui să dețină un plan de
contramăsuri.
Ipoteza 4: Estimarea probabilității apariției riscului permite managementului asumarea
sau transferul riscului.
Metoda de cercetare a fost analiza pe bază de chestionar. Iar obiectivele cercetării prin
chestionarea managerilor întreprinderilor de turism sunt următoarele:
O1. Identificarea amenințărilor posibile pentru întreprinderile de turism;
O2. Aprecierea impactului amenințărilor asupra întreprinderilor de turism;
O3. Evidențierea posibilităților de intervenție ale managementului (contramăsuri) în
cazul în care riscul se va produce;
O4. Estimarea probabilităților de apariție pe categorii de riscuri;
O5. Ierarhizarea riscurilor percepute de cei implicați în activitatea turistică;
O6. Evaluarea percepției riscului global și al riscurilor specifice pentru întreprinderile
investigate;
O7. Evaluarea comparativă a riscurilor la capacitățile turistice din stațiuni și cele din
alte locații;
O8. Evaluarea comparativă a riscurilor la capacitățile turistice de diferite categorii de
clasificare;
O9. Evaluarea comparativă la pensiuni și hoteluri;
O10. Percepția riscului de managementul care este și proprietar comparativ cu cei care
sunt doar administratori.

12
Concluzii

În primul rând, am dorit să cuantificăm nivelul percepției riscurilor specifice de către


managerii întreprinderilor de turism din România. Astfel, am ajuns la concluzia că la nivelul
eșantionului, întreprinderile se confruntă cu un risc moderat spre mare.
În al doilea rând, prin această cercetare am dorit să identificăm percepția managerilor
întreprinderilor de turism din România cu privire la riscurile specifice domeniului. Astfel,
percepția cea mai mare s-a înregistrat cu privire la riscul financiar cu un scoring de 0,61.
În al treilea rând am dorit să identificăm percepția cea mai mare a amenințării, a
impactului, a contramăsurilor și a probabilității ale acestor riscuri. Astfel, percepția cea mai
mare a amenințării se regăsește la riscul financiar. Dar, în cazul percepției contramăsurilor s-a
înregistrat o percepție mare atât la riscul financiar, cât și la riscurile cu privire la personal.
Situație surprinzătoare este și în cazul percepției probabilității, unde cea mai mare s-a
înregistrat la riscul dependenței de segmentul de piață.
Iar în al patrulea rând am dorit să identificăm cum ierarhizează acești manageri cele 5
riscuri specifice ale riscului, rezultând următoarele: cel mai mare coeficient de importanță a
fost atribuit la nivel de eșantion riscului financiar, urmat de riscul dependenței de segmentul
de piață și riscul asigurării cu personal calificat, iar pe ultimele locuri situându -se riscul
ocupării personalului în extrasezon și riscul excedentului de capacitate.
Principalele contribuții personale ale acestei lucrări sunt reprezentate de: (1)
identificarea la nivelul întreprinderilor de turism din România a riscurilor esențiale ale
întreprinderii de turism, a atitudinii managerilor români din turism față de risc, a metodelor
de administrare a acestora și a legăturii dintre performanța întreprinderilor și orientarea către
risc; (2) sublinierea faptului că riscul nu este un element strict negativ, reprezentând un
eveniment ale cărui consecințe nu le cunoaștem și esențial pentru progres, parte a procesului
de inovare; (3) definirea riscurilor specifice turismului, și anume: dependența de segmentul de
piață (Rd), excedentul de capacitate turistică (Re), asigurarea cu personal calificat (Rps),
ocuparea personalului în extrasezon (Ro) și financiar (Rf); (4) realizarea unui model ce
utilizează ca variabilă percepția riscului. Astfel, avem în vedere următoarele 4 variabile:
amenințare (A), impact (I), contramăsuri (C) și probabilitatea de apariție a riscului (P).
Limitele cercetării s-au constituit în reticența respondenților cu privire la anumite
răspunsuri și rata de răspuns relativ mică. Iar principala direcție viitoare de cercetare legată de
această temă poate fi extinderea cercetării la nivelul întreprinderilor de turism din Uniunea
Europeană.

13
BIBLIOGRAFIE

Cărți
1. Asandului, L. (2001), Conducerea și organizarea întreprinderilor românești
interbelice, Editura Economică, București
2. Barton, L. Thomas, Shenkir G. William și Walker L.Paul (2002) Making enterprise risk
management pay off – how leading companies implement risk management, Editura
Prentice Hall, New Jersey
3. Băileșteanu, Gheorghe (1998), Diagnostic, risc și eficiență în afaceri, Editura Mirton,
Timișoara
4. Băileșteanu, Gheorghe (2010a), Dialog cu și despre lideri, Editura Mirton, Timișoara
5. Băileșteanu, Gh. (2010b) Teoria economică – limite și perspective, Editura Mirton,
Timișoara
6. Băileșteanu (2015), Teorii macroeconomice și teoriile întreprinderii în secolul XXI (în
curs de publicare)
7. Bărbulescu, Constantin (2010a), Pilotajul performant al întreprinderii, Editura
Economică, București
8. Bărbulescu, Constantin (2010b), Sistemele strategice ale întreprinderii, Editura
Economică, București
9. Bărbulescu, Constantin (2010c), Diagnosticarea întreprinderilor în dificultate
economică – Strategii și politici de redresare și dinamizare a activității, Editura
Economică, București
10. Bârsan-Pipu, Nicolae și Popescu, Ion (2003) Managementul riscului – concepte,metode,
aplicații, Editura Universității „Transilvania”, Brașov
11. Bibu, A. Nicolae și Foltean, Florin (2002) Managementul organizațiilor publice,
Editura Cecma Partner, Timișoara
12. Bibu, A. Nicolae, Predișcan, Mariana și Sala, C.Diana (2007) Management – baze
teoretice, Editura Universității de Vest, Timișoara
13. Bibu, A. Nicolae, Predișcan, Mariana și Sala, C.Diana (2008) Managementul
organizațiilor, Editura Mirton, Timișoara
14. Borodzicz, P. Edward (2006) Risk, crisis and security management, Editura John Wiley
and sons, Anglia
15. Buglea, Al. și Bălan, Giana (2010) Analiza economico-financiară a activității hoteliere,
Editura Mirton, Timișoara

14
16. Ceocea, Costel (2010) Riscul în activitatea de management, Editura Economică,
București
17. Chatterjee, Sayan (2009) Strategii de evitare a eșecului, Editura All, București
18. Ciocoiu, Carmen Nadia (2008) Managementul riscului – Volumul 1. Teorii, practici,
metodologii, Editura ASE, București
19. Cleary, Sean și Malleret, Thierry (2007) Global risk- business success in turbulent
times, Editura Palgrave Macmillan, New York
20. Coyle, Brian (2002) Risk awareness and corporate governance, Editura Institute of
financial services, UK
21. Cristureanu Cristiana (2006) Strategii și tranzacții în turismul internațional, Editura
C.H.Beck, București
22. Culp, L.Christopher (2002) The art of risk management – Alternative risk transfer,
capital structure, and the convergence of insurance and capital markets, Editura Wiley,
USA
23. Desroches, Alain, Leroy, Alain şi Valée, Frédérique (2007) La gestion des risques -
principes et pratiques, editura Lavoisier, Paris
24. Desroches, Alain, Baudrin, Dominique și Dadaoun, Michel (2009) L’analyse
préliminaire des risques – principes et practiques, editura Lavoisier, Paris
25. Dorfman, S.Dorfman (2008) Introduction to risk management and insurance, ediția a 9-
a, Editura Pearson Education, International
26. Greene, R.Mark și Trieschmann, S.James (1984) Risk and Insurance, ediția a 6-a,
Editura South-Western F54, Cincinnati, Ohaio
27. Isaic-Maniu, Irina (2006) Caracterizarea statistică a riscului – concepte, tehnici,
aplicații, editura ASE, București
28. Ivaș, Dumitru, Voinea, Eugenia, Munteanu, Florin și Rotariu, Mugurel (2001)
Managementul riscului – Risc industrial și ecologic, Editura Agir, București
29. Jivan, Al. (2004) Economia serviciilor de turism, Editura Mirton, Timișoara
30. Knight, Frank H., Risk, Uncertainty, and Profit
http://www.econlib.org/library/Knight/knRUP.html
31. Lala-Popa,I. și Miculeac, Melania E. (2009) Analiza economico-financiară – elemente
teoretice și studii de caz, Editura Mirton, Timișoara
32. Louisot, Jean-Paul şi Gaultier-Gaillard, Sophie (2007) Diagnostic des risques –
Identifier, analyser et cartographier les vulnérabilités, editura Afnor, La Plaine-Saint-
Denis

15
33. Maders, Henri-Pierre şi Masselin, Jean-Luc (2004) Contrȏle interne des risques, editura
Editions d'Organisation, Paris
34. Marmuse, Christian și Montaigne, Xavier (1989) Management des risques, editura
Vuibert, Paris
35. Negoescu, Gheorghe (1995) Risc şi incertitudine în economia contemporană, Editura
Alter Ego Cristian, Galaţi
36. Poitras, Geoffrey (2002) Risk management, speculation and derivate securities, Editura
Academic Press, Orlando
37. Pop, Cornelia (2003) Managementul riscului – note de curs, Universitatea „Babeș-
Bolyai”, Facultatea de Business, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca
38. Rejda, E.George (2008) Principles of risk management and insurance, ediția a 10-a,
Editura Pearson Education, International
39. Stănciulescu, Gabriela (2013) Managementul agenției de turism, Ediția a II-a revizuită
și adăugită, Editura ASE, București
40. Stevenson, H.Howard (2003) A mânca sau a fi mâncat – Riscul deciziei strategice în
managementul modern, Editura Economică, București
41. Szathmary-Miclea, Camelia (2003) Evaluarea și gestionarea riscului în întreprinderi
mici și mijlocii, Editura Universității de Vest, Timișoara
42. Șerbu, Traiean (2002) Managementul riscului – Elemente de teorie și calcul, Ministerul
de interne, București
43. Vaughan, J. Emmett și Vaughan, Therese (2008) Fundamentals of risk and insurance,
ediția a 10-a, Editura Wiley, USA
44. Williams Jr., C.Arthur, Smith, L.Michael și Young, C.Peter (1995) Risk management
and insurance, ediția a 7-a, Editura McGraw-Hill, Internațional
45. Zamfir, C. (2005) Incertitudinea – O perspectivă psihosociologică, Edituras
Economică, București

Articole
1. Armean, Andreea (2012), Particularitățile riscului în turism în Volum articole Sesiunea
doctoranzilor, Oradea pag.143-152
2. Armean Andreea (2013a), Vulnerability of companies în Annals of the „Constantin
Brâncuși”, University of Târgu Jiu, Economy Series, Issue 3/2013, pag.6 -10
http://www.utgjiu.ro/revista/ec/pdf/2013-03/1_Armean%20Andreea.pdf

16
3. Armean Andreea (2013b), The risk and the change în Managerial challenges of the
contemporany society, Vol.5, Cluj-Napoca, pag.5-10
4. Armean Andreea (2013c), Delimitări conceptuale dintre controlul, gestionarea, analiza
și managementul riscului în Management Intercultural Volumul XV, Nr. 1 (27), pag.15-
20, http://www.mi.bxb.ro/Articol/mi_27_2.pdf
5. Armean Andreea (2014a), Preliminary concepts of risk assessment in tourism
enterprises în Analele universității „Eftimie Murgu” Reșița, Fascicola II. Studii
economice, anul XXI, pag.8-15, http://www.analefseauem.ro/upload/arhiva-
revista/2014/Volum_2014.pdf
6. Armean Andreea (2014b), Risk assessment at enterprises level în Annals of the
„Constantin Brâncuşi” University of Târgu Jiu, Economy Series, Issue 6/2014, pag.107-
109, http://www.utgjiu.ro/revista/ec/pdf/2014-06/18_Armean%20Andreea.pdf
7. Armean Andreea (2014c), Specific method of risk assessment in tourism enterprises în
Management Intercultural Volumul XVI, Nr. 3 (32), pag.5-12,
http://www.mi.bxb.ro/Articol/MI_32_1.pdf
8. Armean Andreea (b), Risk Administration in Tourism Enterprises (în curs de publicare,
trimisă la RSMS International Conference 2014, Delta Dunării)
9. Armean Andreea (a), How tourism managers perceive risk? (în curs de publicare,
prezentat în cadrul TIMTED 2015, Timișoara)
10. Armean Andreea (c), Risk asessment in tourism enterprises (în curs de publicare,
prezentată în cadrul EMTIME 2015, Gdansk, Polonia)
11. Borde, Stephen and Atkinson Stanley (2002) Risks to Hospitality Firms in the
International Arena in Hospitality Review, Vol.18
12. Dafikpaku Ezeosa (2011) The Strategic Implications of Enterprise Risk Management:
A Framework at Enterprise Risk Management Symposium la ERM Symposium,
http://www.ermsymposium.org/2011/pdf/dafikpaku.pdf
13. Damghani, K. Khalili, M. T. Taghavifard și R. Tavakkoli Moghaddam (2009) Decision
Making Under Uncertain and Risky Situations, la ERM Symposium,
http://www.ermsymposium.org/2009/pdf/2009-damghani-decision.pdf
14. Frigo L. Mark and Anderson J. Richard (2011) What is strategic risk management? în
Strategic finance, pag 21-22 și 61
15. Frigo L. Mark (2009) Strategic risk management: the new core competency în
Balanced scorecard report, pag 7-10

17
16. Gorvett, Rick (2011) Behavioral Economics: Implications for Enterprise Risk
Management, file:///C:/Users/User/Downloads/arch-2012-iss1-gorvett-paper%20(1).pdf
17. Ivănuș Liliana (2002) Handling risks – Risk management process, in Annals of the
University of Petroșani – Economics, vol.II, Universitas Publishing House, Petroșani
18. Lupu, F.A. (2009) Managementul riscurilor în organizaţiile intreprenoriale din
România în contextul dominoului crizei economice în Economia, seria Management,
Vol.12
19. Marin, Dumitru şi Aldea, Anamaria (2005) Yaari Approach of Risk Aversion –
Application in Insurance în Revista Informatica Economică, nr. 4 (36)/2005,
http://revistaie.ase.ro/content/36/marinDumitru.pdf
20. Matei, Daniela et al. (2011) Risk Management in the Age of Turbulence: Failures and
Challenges la International Conference “Risk in Contemporary Economy” , XIIth
Edition, Galati, pag 289-293
21. Mândru (2009) Optimizarea deciziilor în condiții de risc și incertitudine
http://www.utm.md/meridian/2009/MI_2_2009/15.%20Mindru%20L.%20Optimizarea.
pdf
22. Mândru I. şi Mândru E.C. (2010) Corelaţia calitate-risc în procesele economico-
industriale, pag.47-49,
http://www.utm.md/meridian/2010/MI_1_2010/10.Mandru%20L.%20Corelatia%20cali
tate-risc.pdf
23. Queiroz, 2002 Risk Management Strategies for the Hospitality Industry în Hospitality
Review, Volume 20, Issue 1, Article 3,
http://digitalcommons.fiu.edu/hospitalityreview/vol20/iss1/3/?utm_source=digitalcomm
ons.fiu.edu%2Fhospitalityreview%2Fvol20%2Fiss1%2F3&utm_medium=PDF&utm_c
ampaign=PDFCoverPages
24. Ribaric, R. (2010) Impementation of new risk management. Opportunities in crisis
management, Tourism and hospitality management 2010, Conference Proceedings
25. Șerban, Cernat C. (2014) Making a decision in risk and uncertainty conditions, în
Globalization and Intercultural Dialogue. Multidispciplinary Perspectives, Section –
Law, pag 53.60 http://www.upm.ro/gidni/GIDNI-01/GIDNI%2001%20-%20Law.pdf
26. Zaharia, Marian, Utilizarea tehnologiilor informației în fundamentarea deciziilor
privind proiectele complexe din domeniul turismului în condiții de risc în Revista de
turism Nr.1, pag.24-29

18
Surse electronice
1. Bolboacă Sorana, Corelația și regresia liniară
http://sorana.academicdirect.ro/pages/doc/MV2012/MVRom06.pdf
2. Casualty Actuarial Society (2005) Enterprise Risk Management Specialty Guide
http://riskisopportunity.net/docs/2005-erm-guide.pdf
3. Club de la securite de l’information Francais (CLUSIF) (2008-2009) Risk management
– concept and methods, Paris, (accesat la data 30 ianuarie 2013)
http://www.clusif.asso.fr/fr/production/ouvrages/pdf/CLUSIF-risk-management.pdf
4. Druică, Elena (2008) Economia Riscului – suport de curs,
http://www.unibuc.ro/prof/druica_e_n/docs/res/2011aprEconomia_riscului_-
_suport_de_curs.pdf
5. Gilbert, J.B. (2007), Enterprise Risk Management – The New Imperative
http://www.lexicon-systems.com/pubs/white-
papers/EnterpriseRiskManagementNewImperative.pdf
6. Head, G.L. (2009) Risk management – why and how (an illustrative introduction to risk
management for business executives) pe www.irmi.com
7. IRM (The Institute of Risk Management), AIRMIC (The Association of Insurance and
Risk Managers) și ALARM (The National Forum for Risk Management in the Public
Sector) (2002) A Risk Management Standard, UK,
http://www.theirm.org/publications/documents/Risk_Management_Standard_030820.pdf
8. Isaic-Maniu, Irina, Masurarea si analiza statistica a riscului în Romania
http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=206&idb=
9. Lagji, Genti (2010) Excess return Estimate and Risk Factors in Hospitality Firms,
Masters Theses at University of Massachusetts,
http://scholarworks.umass.edu/cgi/viewcontent.cgi?article=1485&context=theses
10. Madill, K. (2003) AS/NZS 4360:1999 Risk management
http://rogaine.asn.au/aradocs/file_download/14/AS%20NZS%204360-
1999%20Risk%20management.pdf
11. Ministerul Finanțelor Publice, Unitatea centrală de armonizare a sistemelor de
management financiar și control (2007) Metodologie de implementare a standardului de
control intern "Managementul riscurilor",
http://cis01.central.ucv.ro/manag_ac_ad/2011/files/metodologie_risc.pdf
12. Nisipeanu, Steluța, Managementul riscului, parte integrantă a unui management
performant

19
13. Novac, L. Elly și Brezeanu, Petre, Tehnici calitative de estimare a impactului riscului
asupra organizațiilor, Academia de Studii Economice din Bucureşti,
http://www.managementmarketing.ro/pdf/articole/55.pdf
14. Opran, C. Managementul riscului
http://www.scribd.com/doc/152637764/Managementul-Riscului-C-opran
15. Shortreed, J., Hicks, J., et Craig, L. (2003) Basic Framework for Risk Management –
Final Report for The Ontario Ministry of the Environment
http://www.sobanebrasil.org/adm/fotos/6bad672342f38b0776512b211433a994.pdf
16. Șușu Ș., Riscul – componentă firească în lumea afacerilor,
http://www.academia.edu/9589416/Riscul_component%C4%83_fireasc%C4%83_%C3
%AEn_lumea_afacerilor
17. Șuteu, S., Modele de fundamnetare a deciziilor – suport de curs,
http://webcache.googleusercontent.com/search?q=cache:quy0Ri5ZhyEJ:www.mim.utcl
uj.ro/uploads/pages/SC_Modele%2520de%2520fundam%2520a%2520deciziilor.doc+
&cd=1&hl=en&ct=clnk&gl=us
18. Tarhoaca C. et.al., Economia riscului și incertitudinii, http://www.biblioteca-
digitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=126&idb=
19. Zevallos, C.G. (2007) AS/NZS 4360 SET Risk Management Set,
file:///C:/Users/User/Downloads/Risk%20Management%20Guidelines%20Companion
%20to%20AS%20NZS%204360%202004%20(1).pdf
20. http://www.businessriskmanagement.org/Enterprise-Risk-Management.html
21. http://www.indicatorideperformanta.ro/blog/2011/05/31/performanta-in-marketing-
modelul-celor-cinci-forte-al-lui-michael-porter/
22. www.plandeafacere.ro
23. http://www.ttonline.ro/sectiuni/management-calitate/articole/309-gestionarea-riscurilor-
intr-un-sistem-de-management,
24. http://facultate.regielive.ro/cursuri/turism/risc-si-incertitudine-comert-economie
124733.html
25. http://ro.wikipedia.org/wiki/Legea_numerelor_mari
26. wwww.easyspps.wordpress.com

20
Alte surse
1. Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan” (2009), Dicționarul
explicativ al limbii române (ediția a II-a revpzută și adăugită), Editura Univers
Enciclopedic Gold, București
2. Băileșteanu, Gheorghe (2015) Note de curs
3. Enescu, Marian (2015) Evaluarea și managementul riscurilor în IMA – teză de
doctorat, Timișoara
4. Lungu, Anda (2015) Hermeneutica economică în managementul crizelor – teză de
doctorat, Timișoara
5. Szathmary-Miclea, Camelia (2012) Managementul riscului - suport de curs
6. Szathmary-Miclea, Camelia (2015) Note de curs

21