VITAMINELE

O nouă viziune asupra vitaminelor

Să nu pierdem niciodată din vedere vitaminele naturale

pe care fructele şi legumele ni le pun la dispoziţie.
Vitaminele sunt substanţe organice indispensabile
vieţii şi e necesar să le aducem în alimentaţia zilnică în
cantitate suficientă. Vitaminele sunt sintetizate în
principal de organismele vegetale şi de
microorganisme şi doar în foarte mică măsură de unele
specii de animale. Alături de enzime şi de hormoni,
vitaminele fac parte din grupa catalizatorilor biologici, care contribuie decisiv la reglarea şi
stimularea proceselor metabolice. Într-adevăr, corpul nostru nu le fabrică, cu excepţia vitaminei
D, care este sintetizată de piele numai sub acţiunea radiaţiilor solare. Cu toate că vitaminele nu
sunt sursa vieţii înseşi, ele sunt indispensabile în majoritatea reacţiilor biochimice care menţin
viaţa celulară. Vitaminele servesc transformării alimentelor în energie. Astfel, fiecare ţesut are
în mod specific nevoie de anumite vitamine. De exemplu, ochii au nevoie de vitaminele A şi B;
pielea - de vitaminele A,B,C şi E; globulele roşii - de vitaminele B şi E; mucoasele - de
vitaminele B şi E; ficatul - de vitaminele K şi B; creierul şi inima - de vitaminele B şi F; oasele
- de vitamina D; globulele albe - de vitaminele B şi C etc. Studiile ştiinţifice dovedesc că, cu
cât absorbţia de proteine, zaharuri şi grăsimi este mai mare, cu atât aportul de vitamine naturale
este mai necesar. Deficitul vitaminic se traduce prin oboseală, dureri musculare, iritabilitate,
insomnie, tulburări de creştere şi risc crescut de infecţii. Poluarea, consumul de excitante
(cafea, alcool, tutun, droguri) şi stresul sunt principalele cauze ale pierderii de energie şi de
vitamine (în special A, B, C, E, F şi coenzima Q10). Stările de deficienţă vitaminică reprezintă
în prezent o problemă.

Nu poate exista viaţă fără vitamine

Într-adevăr, cu toate că omul se poate dispensa de zahăr şi de
anumite grăsimi, el nu poate trai fără un aport suficient de
vitamine. De aceea, alimentaţia trebuie să furnizeze necesarul. Noi
consumăm adeseori alimente bogate în calorii, dar dezechilibrate
din punct de vedere calitativ. Este vorba de pâinea albă, zaharul
rafinat, cerealele care conţin gluten, grăsimile animale. Această alimentaţie săracă în vitamine
este cauza perturbărilor metabolice. La originea multor tulburări de sănătate se află excesul de
zahăr, de grăsimi, de alcool, care determină carenţele vitaminice.

Exces de „deşeuri” = Carenţă de elemente vitale

Excesul de calorii din alimentaţia omului modern nu face decât să blocheze metabolismul
celular; în acelaşi timp, alimentaţia modernă nu reuşeşte să asigure vitaminele şi elementele
minerale necesare organismului, iar lipsa vitaminelor perturbă regenerarea celulară. Astfel,
paradoxal, deşi se consumă o hrană bogată caloric, apare de fapt o stare de subnutriţie
alimentară, un exces de deşeuri şi o carenţă de elemente vitale. Celulele normale au capacitatea
de a elimina deşeurile (toxinele) rezultate din metabolism, iar organismul are mecanisme
specializate de detoxifiere. Carenţele vitaminice afectează capacitatea de detoxifiere a
organismului, determinând acumularea de deşeuri. Numeroase anchete au demonstrat că
alimentaţia obişnuită din ţările industrializate este foarte săracă în vitamine. Aceste carenţe sunt

1
în acelaşi timp legate de o insuficientă igienă alimentară, de un exces de rafinare a alimentelor
de bază şi de utilizarea anumitor mijloace de conservare sau de fierbere care nu respectă
integritatea vitaminelor. Este cazul să ne facem o imagine clară şi completă despre vitamine, în
ideea de a putea alege alimentele naturale de care avem nevoie pentru a ne simţi bine. Cu
adevărat, este necesară o nouă viziune asupra vitaminelor!

Vitaminele - sursa vieţii

Importanţa vitaminelor se explică prin faptul că ele constituie suportul energetic şi

informaţional pe care vegetalele îl captează din aer şi care este încorporat prin fotosinteză.
Radiaţiile solare conţin o energie subtilă, care este înmagazinată în moleculele de vitamine.
Această energie este cunoscută sub diverse denumiri; în cele ce urmează, o vom numi „element
vital”. Fotosinteza pune în mişcare un lanţ de fabricare a substanţelor vegetale sub efectul
razelor solare. Ea încorporează acest element vital în pigmenţi, categorie de substanţe din care
fac parte şi vitaminele. Vitaminele realizează uniunea dintre energia radiaţiilor solare şi
elementele fizice, minerale de pe pământ.
Putem vorbi despre materia organică naturală, vie, în opoziţie cu materia minerală sau cu
deşeurile fosile (petrol sau alte sedimente). Analogic, trebuie să stabilim o diferenţă între
vitaminele naturale şi copia lor sintetică. Doar vitaminele produse de natură sunt obţinute prin
acţiunea directă a energiei radiaţiilor solare. Numai acestea au încorporată puterea elementului
vital, care susţine întreaga activitate celulară. În plus, pentru ca alimentele să-şi conserve toată
bogăţia lor în vitamine şi să fie utile corpului nostru, este necesar să fie cât mai proaspete
posibil şi să nu fie contaminate de poluarea chimică. Un aliment proaspăt conţine în el o
energie care va acţiona la nivel celular. Cu toţii am remarcat că există o diferenţă între o salată
proaspătă şi una ţinută în frigider timp de 3-4 zile. În natură totul este mişcare, iar vitaminele,
datorită elementului vital pe care îl conţin, contribuie la accentuarea forţei vitale. Atunci când
le consumăm, alimentele trebuie să fie impregnate de această forţă, deoarece aceasta este
condiţia pentru ca energia produselor naturale să poată fi în întregime transmisă celulelor
noastre.

Rolul vitaminelor în corpul nostru

Vitaminele sunt catalizatori biologici, jucând rol de cofactori sau de activatori ai unor enzime:
Vitamina B2 este coenzima flavo-enzimelor, vitamina B1 este coenzima decarboxilazelor,
vitamina B6 formează coenzima transaminazelor, vitamina PP formează partea activă a
coenzimelor NAD+ şi NADP+, acidul pantotenic intră în compunerea coenzimei A,
indispensabilă în metabolizarea acizilor graşi, biotina formează coenzima carboxilazelor etc.
Vitaminele participă la buna desfăşurare a unor importante procese metabolice, absolut
necesare creşterii şi dezvoltării organismului. Unele vitamine formează în celule importante
sisteme de oxidoreducere, care intervin în metabolismul glucidelor, lipidelor, protidelor şi al
altor compuşi; ele reglează oxidoreducerea din celule şi contribuie la transportul hidrogenului
pe cale neenzimatică.
Există oare o inteligenţă a materiei?
Pentru a explica rolul vitaminelor, trebuie să analizăm procesele metabolice. Metabolismul
reprezintă totalitatea proceselor biochimice subtile prin care se generează şi este utilizată
energia necesară menţinerii vieţii. Pentru ca procesele de înlocuire a elementelor uzate să se
desfăşoare fără probleme, alimentaţia trebuie să garanteze două aspecte: pe de o parte, un aport
suficient de carburant, care va fi ars în timpul reacţiilor de combustie, eliberând energie
(lipidele şi glucidele alimentare) şi, pe de altă parte, un aport de substanţe de reconstrucţie
(proteine), care servesc ca bază în fabricarea structurilor corpului şi în sinteza de albumină,

2
anticorpi etc. Există un lanţ de reacţii succesive, unele care distrug materiile uzate, altele care
reconstruiesc materia. Vitaminele sunt cele care creează legăturile dintre combustie, distrugere
şi reconstrucţia biochimică. Ele reprezintă o parte din energia şi din informaţia necesare
transformărilor care se produc în materia organică a corpului. Aportul de vitamine trebuie să fie
deci proporţional cu caloriile ingerate, căci vitaminele, împreună cu elementele minerale, sunt
cele care catalizează şi favorizează aceste reacţii de schimb. Mişcarea metabolică de reînnoire
continuă a moleculelor biochimice este posibilă datorită vitaminelor, care intervin în procesele
enzimatice complexe. Această mişcare moleculară de distrugere-reconstrucţie (catabolism-
anabolism) este cea care creează energia, iar la rândul ei, respectiva energie se află la originea
acestei mişcări. Graţie vitaminelor, celulele pot să asimileze, să conserve şi să utilizeze energia
vitală.
Primele vitamine descoperite au fost aminele. Aceste amine controlează schimburile de energie
vitală. O nouă înţelegere a schimburilor moleculare inteligente între celule sugerează că
vitaminele realizează la nivel metabolic rolul pe care şi-l asumă hormonii la nivel celular.
Hormonii sunt macromolecule care au rolul de a transmite informaţiile de la glandele
endocrine. Acestea sunt un fel de orologiu biologic, ele regularizând ciclurile ritmice ale
ţesuturilor şi ale organelor. În cadrul acestor cicluri, apar substanţe stimulatoare sau inhibitoare,
care servesc la armonizarea vieţii celulare. De exemplu, prostaglandinele sunt sintetizate în
câteva secunde şi durata lor de viaţă nu depăşeşte câteva minute. Ele sunt derivaţi ai
vitaminelor F. De asemenea, acţiunea pe care o exercită vitamina D asupra oaselor, intestinelor
şi rinichilor, favorizând reţinerea calciului, este un exemplu de intervenţie hormonală rapidă.

Vitaminele – mesagerii inteligenţei universale

Inteligenţa universală dictează materiei organice din organismul uman prin vectorii vitaminici.
Vitaminele pot fi considerate vectorii unei inteligenţe. Ele aduc informaţii la scară celulară.
Toate aceste informaţii stimulează viaţa celulelor, transmiţându-le o mişcare, un ritm, o
frecvenţă vibratorie. Vitaminele sunt „instrucţiuni” pentru metabolismul celular. Ele aduc
instrumente nucleului celular pentru ca acesta să dirijeze „simfonia metabolică”, prin codul
genetic.
Dacă vitaminele încorporează o anumită calitate energetică în regnul vegetal, ele oferă apoi
această energie celulelor omului, pentru reglarea metabolismului său. Realizăm astfel că în
Univers există o inteligenţă şi putem spune că vitaminele sunt într-o anumită măsură vehiculul
acestei inteligenţe în plan material şi în metabolismul celular şi totodată că această inteligenţă
aduce celulelor noastre un fel de instinct, de lege naturală, care a fost inoculată de mult timp
regnului vegetal. Prin urmare, celulele umane nu mai au nevoie să conţină această cunoaştere.
Ele nu vor mai produce vitamine, deoarece „ştiu” că pot să le găsească în alimentele vegetale.
Să luăm spre exemplu vitaminele B. Ele sunt indispensabile fabricării unui anumit număr de
proteine nobile, cum ar fi hormonii, prostaglandinele sau substanţele cu rol de transmitere a
influxului nervos în sistemul simpatic. Toate aceste substanţe sunt suportul unei informaţii
inteligente. Este remarcabil să constatam că secreţia unui hormon sau a unui neuro-mediator al
sistemului simpatic depinde de factorii inteligenţi. Aceste vitamine sunt astfel precursorii
aminelor biogene care, după cum chiar numele lor o indică, sunt proteine ce transmit viaţa.
Simple molecule îmbibate cu un element vital inteligent sunt capabile să inducă în corpul
nostru lanţuri întregi de reacţii, care sunt rodul evoluţiei speciilor, fără cea mai mică cheltuială
de energie pentru fabricare, deoarece aceste molecule ne sunt oferite de către Natură! Toate
acestea ne fac să presupunem că acolo unde regnul vegetal s-a oprit, Natura a continuat cursul
perfecţionării sale în corpul animalelor şi, în final, în corpul omului. Vitaminele nu mai sunt
deci fabricate în corpul uman. Este vorba despre o lege a economiei interne a Naturii, astfel
încât ceea ce regnul vegetal a făcut în atâta timp şi cu atâta energie devine disponibil pentru
animal şi pentru om fără o cheltuială energetică suplimentară. Cu această energie economisită,

3
corpul poate să sintetizeze noi hormoni, care servesc la o aranjare mai complexă şi la
transmiterea unei inteligenţe subtile, divine. În toate cazurile, vitaminele se află la baza acestei
evoluţii a inteligenţei materiei, fiind utile transmiterii de energie şi de informaţie, de la regnul
vegetal, până la regnul uman. Acesta este rolul principal al vitaminelor. Acum înţelegem de ce
aportul suficient de vitamine prin alimentaţie are efecte benefice asupra organismului, în timp
ce carenţa în vitamine determină o scădere generală a funcţiilor vitale şi o diminuare a
tonusului fizic. Organismul uman are nevoie să fie în mod constant în relaţie cu Natura care-l
înconjoară şi această relaţie se stabileşte şi cu ajutorul alimentelor naturale, proaspete,
sănătoase, bogate în vitamine.

ROLUL VITAMINELOR ÎN ORGANISM

Necesarul de vitaminele în dieta umană este de câteva miligrame pe zi. Spre deosebire de
minerale, ele sunt distruse de temperaturi ridicate şi, fiind instabile, se pot pierde în timpul
preparării mâncărurilor. După natura solventului care le măreşte biodisponibilitatea sau le
asigură eliminarea (când sunt în exces), vitaminele se împart în două grupe:
- solubile în grăsimi (liposolubile) – vitaminele A, D, E, F şi K;
- solubile în apă (hidrosolubile) – vitamina C şi complexul B
Vitaminele şi sărurile minerale se mai numesc micronutrienţi. Lipsa totală a unei vitamine se
numeşte avitaminoză şi poate duce la moartea organismului. De cele mai multe ori însă, apare o
lipsă parţială, numită hipovitaminoză. Pe de alta parte, hipervitaminoza (excesul de vitamine în
organism) duce la dezechilibre în desfăşurarea proceselor metabolice.
Vitamina A (retinol) se mai numeşte şi vitamina creşterii. În stare pură, se prezintă sub formă
de ulei sau cristale galbene. În plante, se află sub formă de provitamine A – carotenoidele,
dintre care cel mai cunoscut este betacarotenul. Retinolul menţine procesul de creştere şi
consolidare a oaselor şi vitalitatea pielii, părului, dinţilor şi gingiilor; măreşte rezistenţa la
infecţiile respiratorii şi scurtează perioada de boală provocată de acestea; menţine sănătatea
straturilor superficiale ale ţesuturilor şi organelor interne; contribuie la înlăturarea petelor
pigmentare determinate de vârstă; antrenează activitatea creierului; intervine în procesul de
multiplicare a celulelor şi de formare a ţesuturilor; diminuează riscul bolilor cardiovasculare;
contribuie la echilibrarea hormonală prin asigurarea bunei funcţionări a tuturor glandelor
endocrine; stimulează imunitatea şi preîntâmpină degenerescenţa celulelor şi bolile bătrâneţii
asociate acesteia.
Vitamina B1 (tiamină) face parte din categoria vitaminelor hidrosolubile, aşa încât se pierde
prin fierbere. Se află în drojdia de bere, tărâţele de grâu, ciuperci, legume uscate şi nuci. Este
esenţială pentru funcţionarea sistemului nervos, împiedică degenerarea mielinei, asigură
transmiterea influxurilor nervoase şi ameliorează semnificativ tulburările de memorie; luptă
împotriva agenţilor infecţioşi, asigurând un plus de energie organismului şi potenţând acţiunea
antiinflamatoare a vitaminei C; stimulează activitatea inimii şi reglează tensiunea arterială;
protejează organismul faţă de intoxicaţiile cu plumb şi ajută în terapia specifică a dependenţei
de alcool; contribuie la dezvoltarea normală a fătului şi previne apariţia malformaţiilor
congenitale; reduce aciditatea sângelui; previne răul de mare şi de înălţime; diminuează durerile
de dinţi şi cele cauzate de herpesul zoster.
Vitamina B2 (riboflavină) are un rol deosebit în mecanismul vederii, menţinerea integrităţii
pielii şi a mucoaselor. Alimentele de origine animală ce au în componenţă această vitamină
sunt rinichiul, ficatul, inima, creierul, splina, carnea de peşte, icrele, albuşul de ou. Dintre
alimentele vegetale, amintim păpădia, urzicile, spanacul, fasolea verde, ardeiul gras, caisele,
căpşunile, strugurii şi prunele. Această vitamină asigură sănătatea pielii, unghiilor şi părului şi

4
previne crampele musculare. Contribuie la menţinerea longevităţii organismului; protejează
vederea, măreşte acuitatea vizuală, combate oboseala oculară, senzaţiile de arsură, hipersecreţia
lacrimală şi previne apariţia cataractei; reduce numărul celulelor precanceroase şi scade
incidenţa unor forme de cancer; stimulează sinteza insulinei, intervenind în metabolismul
glucidelor şi prevenirea sau ameliorarea diabetului.
Vitamina B3 sau PP (niacină) – acţionează în metabolismul glucidelor, lipidelor şi
proteinelor; intervine în mecanismele intime ale ADN-ului, asigurând protecţie împotriva
mutaţiilor genetice; previne ateroscleroza, prin scăderea sintezei trigliceridelor şi a
colesterolului rău şi stimulează colesterolului bun (efect potenţat de administrarea simultană de
crom); intensifică circulaţia sanguină şi reduce tensiunea arterială; intervine în metabolismul
serotoninei, determinând astfel atenuarea durerilor la bolnavii reumatici; intervine în sinteza
hormonilor sexuali (estrogeni, progesteron, testosteron), a tiroxinei, insulinei; ajută la
combaterea dependenţei de alcool, tutun şi droguri şi contribuie la terapia specifică a unor boli
psihice (schizofrenie, depresie); atenuează tulburările gastrointestinale şi respiraţia urât
mirositoare, menţinând starea de sănătate a sistemului digestiv; ajută la uşurarea migrenelor.
Surse importante de vitamina B3 sunt produsele de origine animală precum carnea de vită,
carnea albă, peştele şi produsele lactate. De asemenea, ciupercile proaspete, pâinea integrală şi
cerealele conţin cantităţi importante de vitamina B3. Dintre fructe, bogate în această substanţă
sunt smochinele, curmalele, piersicile şi avocado.
Vitamina B5 (acid pantotenic) este indispensabilă vieţii şi absolut necesară arderii
proteinelor, lipidelor şi glucidelor din alimente; menţine „inteligenţa materiei vii” prin activarea
sistemului nervos parasimpatic şi stimularea proceselor de digestie, de excreţie şi de reparare
celulară; combate stresul (se mai numeşte şi vitamina antistres) şi preîntâmpină oboseala prin
stimularea activităţii glandelor suprarenale; asigură fertilitatea la ambele sexe şi se constituie
într-un adevărat elixir al tinereţii; eficientă în poliartrita reumatoidă; stimulează creşterea şi
rezistenţa mucoaselor, părului şi unghiilor; potenţează terapia de detoxifiere în caz de alcoolism
cronic; previne infecţiile, măreşte capacitatea de formare a anticorpilor şi ajută la vindecarea
rănilor; adjuvant în tratamentul şocurilor post-operatorii. Din grupa vitaminelor solubile în apă
şi sintetizate de plantele verzi, vitamina B5 este cea care ajunge în organele animalelor care le
consumă, mai ales în ficat şi ouă.
Vitamina B6 (piridoxină) nu se stochează în organism, fiind necesară administrarea unei doze
zilnice. Există în tărâţele de grâu, drojdia de bere, rinichi, ficat, creier. Se distruge prin fierbere
sau congelare, carenţa ducând la dermatite şi anemie. Asigură energia necesară organismului,
intervenind în metabolismul glucidelor şi al aminoacizilor; permite sintetizarea acizilor nucleici
cu rol în întârzierea procesului de îmbătrânire; este indispensabilă echilibrului psihic; reduce
riscul afecţiunilor cardiovasculare prin stimularea producerii de homocisteină; ameliorează
răspunsul imunologic în cazul infecţiilor virale şi al bolii canceroase prin stimularea producerii
de globule albe şi de interleukine; participă la sinteza insulinei, perturbă mecanismele
diabetogene şi reduce posibilitatea apariţiei complicaţiilor bolii; necesară femeilor însărcinate şi
celor care alăptează; are rol în prevenirea unor boli nervoase şi dermatologice; atenuează greaţa
şi contribuie la ameliorarea „răului de dimineaţă”; reduce spasmele musculare nocturne,
cârceii, amorţeala mâinilor şi anumite forme de nevrite ale extremităţilor; contribuie la
eliminarea apei din ţesuturi, acţionând ca diuretic.
Vitamina B8 (biotină) are un rol esenţial în metabolismul glucidelor, lipidelor şi al
proteinelor, precum şi în metabolismul energetic celular; intervine în sinteza globulelor roşii şi
a limfocitelor şi ajută la formarea ADN-ului şi a ARN-ului mesager; încetineşte încărunţirea
părului şi ajută la prevenirea şi tratamentul calviţiei; atenuează durerile musculare; ajută la
cicatrizarea rănilor şi la vindecarea eczemelor şi dermatitelor. Se găseşte preponderent în
fructe, orez integral, spanac, roşii, păducel, păpădie, nuci, ciuperci, porumb morcovi, lapte.

5
Vitamina B9 (acid folic) participă la multe sinteze organice (neurotransmiţători, acizi
nucleici), contribuind la menţinerea echilibrului psihic; reface structura normală a celulelor
uterului, denaturate de folosirea contraceptivelor şi preîntâmpină dezvoltarea cancerului de col
uterin; protejează persoanele de vârsta a treia, scăzând riscul bolilor coronariene, al tulburării
facultăţilor intelectuale şi al tulburărilor de comportament; ameliorează manifestările clinice în
boala Crohn şi previne apariţia polipilor rectali responsabili de rectocolita hemoragică; măreşte
lactaţia şi oferă organismului protecţie împotriva paraziţilor intestinali şi a toxinelor alimentare;
conferă pielii un aspect sănătos; protejează organismul faţă de acţiunea toxică a fumului de
ţigară. Necesităţile corpului nostru pot fi pe deplin satisfăcute printr-o alimentaţie echilibrată:
migdale, legume verzi, sparanghel, spanac, varză, porumb, morcov, fasole verde, caise, banane,
portocale, mazăre.
Vitamina B12 (cobalamină) intervine în metabolismul azotului şi al glucidelor şi stimulează
sinteza fosfolipidelor şi a ADN-ului; influenţează pozitiv activitatea sistemului nervos,
acţionând ca tonic cerebral, diminuând iritabilitatea şi mărind puterea de concentrare, memoria
şi echilibrul psihic; contribuie la sinteza globulelor roşii, prevenind astfel anemiile; stimulează
creşterea şi măreşte pofta de mâncare la copii; joacă un rol important în detoxificarea
organismului de metale grele; încetineşte procesele de îmbătrânire; are acţiune energizantă,
putând ameliora sindromul oboselii cronice. Vitaminele B acţionează sinergic, astfel încât este
de preferat administrarea lor concomitentă: vitamina B2 este implicată în obţinerea de vitamina
B6 care, la rândul ei, este indispensabilă pentru producerea vitaminei B3; vitamina B2
stimulează sinteza vitaminei B12, iar insuficienţa ei este suplinită de un aport suplimentar de
vitamina B3. Cea mai bună sursă e ficatul, dar şi peştele, ouăle, laptele şi derivatele lactate.
Vitamina B17 (letril sau amigdalină) este mai puţin cunoscută în lumea medicală. După ani
de cercetări, biochimistul Ernest Krebs a izolat în 1950 o nouă vitamină, pe care a denumit-o
B17. Se aduc în discuţie tot mai mult o serie de ipoteze conform cărora cancerul ar fi o boală
provocată de absenţa unei substanţe pe care omul modern a eliminat-o din dieta sa, şi anume
vitamina B17. Sâmburii de caise constituie cea mai bogată sursă naturală de vitamina B17. În
general, seminţele fructelor (mai puţin citricele) conţin această substanţă, care le conferă un
gust amărui, specific. Conform studiilor efectuate de Krebs, consumul zilnic a 7-10 sâmburi de
caise previne apariţia cancerului. Tratamentul, considerat în prezent neconvenţional, constă în
injectarea intravenoasă a unor doze de amigdalină, timp de 2-3 săptămâni, urmată de doze
orale, pentru menţinere.
Vitamina C (acid ascorbic) este conţinută, în principal, de fructe şi legume, dintre care cele
mai importante sunt: ardeiul gras, pătrunjelul, hreanul, spanacul, loboda, conopida, ceapa
verde, ridichile, măceşele, coacăzele, zmeura, vişinele, corcoduşele, gutuile, caisele şi afinele.
Unui adult i se recomandă consumarea zilnică a circa 700 g de legume şi fructe. Vitamina C
este solubilă în apă şi ajută la absorbţia fierului şi fixarea calciului în organism, dar se distruge
uşor prin fierbere sau congelare. Vindecă rănile, combate sângerarea gingiilor şi ajută în
surmenajul fizic sau intelectual. Este important de ştiut că aspirina triplează viteza de eliminare
a vitaminei C. Boala provocată de carenţa vitaminei C se numeşte scorbut şi se caracterizează
prin scăderea în greutate, slăbiciune, hemoragii subcutanate, inflamarea gingiilor, pierderea
dinţilor şi chiar moartea. Vitamina C stimulează sistemul imunitar, fiind o barieră în calea
pătrunderii infecţiilor în corp, protejându-l de efectele neplăcute ale răcelilor obişnuite;
favorizează activitatea inimii şi a muşchilor, acţionând ca factor anti-trombotic,
hipocolesterolemiant şi hipotensor; participă la formarea hormonilor şi a colagenului; creşte
fertilitatea masculină şi previne displazia de col uterin; împiedica formarea nitrosaminelor,
oferind astfel protecţie împotriva agenţilor cancerigeni; luptă împotriva îmbătrânirii, acţionând
în direcţia neutralizării radicalilor liberi de oxigen.

6
Vitamina D (calciferol) este liposolubilă şi se găseşte în alimente, atât în stare liberă, cât şi sub
formă de provitamine. Este rezistentă la temperaturi înalte, iar în cantitate mare se găseşte în
uleiurile de peşte, ficat, unt, ouă, lapte, drojdie de bere etc. Are un rol fiziologic foarte
important, favorizând absorbţia calciului şi a fosforului. Însă rolul fundamental al vitaminei D
constă în reglarea metabolismului. În avitaminoze D, apare rahitismul la copii şi osteomalacia
la adulţi, boli manifestate prin deformarea oaselor. La începutul secolului XX s-a descoperit că
ficatul de cod şi uleiul obţinut din el, folosite la început ca remediu băbesc, erau chiar eficiente.
În anul 1924 s-a ajuns la concluzia că anumite alimente tratate cu ultraviolete puteau preveni
rahitismul. Aceste indicii au dus la descoperirea unui compus biologic activ, şi anume vitamina
D3, format în pielea animalelor în timpul expunerii la ultraviolete. Contribuie la buna asimilare
a vitaminei A şi, împreună cu aceasta, acţionează preventiv în cazul răcelilor şi ajută la tratarea
conjunctivitelor.
Vitamina E (tocoferol) este cunoscută ca factorul fertilităţii, deoarece are un rol foarte
important în reproducere. Există din plin în uleiul din germeni de grâu şi de porumb şi mai
puţin în cel din floarea-soarelui. Din regnul vegetal, sursele cele mai importante sunt: mazărea,
salata, spanacul, varza şi morcovii. Vitamina E împiedică deteriorarea celulelor de către
radicalii liberi, stabilizând membranele celulelor şi îmbunătăţind funcţia imună la vârstnici;
previne formarea cicatricelor adânci şi ajută la vindecarea rănilor; creşte rezistenţa
organismului, furnizând cantităţi sporite de oxigen; atenuează starea de oboseală; stimulează
imunitatea faţă de infecţiile virale, acţionând ca un puternic factor antiinflamator; previne bolile
cardiovasculare, având acţiune anticoagulantă, tonic capilară şi hipotensivă; contribuie la
ameliorarea bolii diabetice.
Vitamina K (filochinonă) numită şi antihemoragică are un rol major în procesul de coagulare
a sângelui, micşorând permeabilitatea capilarelor, împiedicând formarea cheagurilor şi
prevenind sângerările accidentale ale copiilor mici; se asociază cu vitamina D în procesul de
formare şi de consolidare a oaselor şi a dinţilor şi în combaterea osteoporozei; micşorează
debitului menstrual; combate greţurile şi vărsăturile la gravide; participă la metabolizarea
proteinelor şi la fixarea calciului. Vitamina K este produsă de propria noastră floră intestinală
în proporţie de 50%. Restul provine din legume verzi precum salată, broccoli, spanac, varză,
mazăre, conopidă, pătrunjel, din fructe precum kiwi şi avocado, din cereale şi din uleiul de
măsline sau de soia. Important: antibioticele atacă flora intestinală, producătoare de vitamina K;
pentru refacere, se recomandă iaurtul.

VITAMINA C – vitamina vieţii

O armă împotriva tuturor bolilor, probabil cea mai genială dintre invenţiile naturii este vitamina
C sau acidul ascorbic, cum o numesc specialiştii. Dacă s-ar decerna medalia de aur la un
concurs al substanţelor nutritive, ea ar fi câştigată incontestabil de Vitamina C. O substanţă mai
preţioasă nu se găseşte pe tot pământul. Citiţi mai jos tot ce merită ştiut despre acest super-
antibiotic.
O vitamină pentru plante, animale şi oameni
La animalele inferioare şi ulterior la cele superioare, vitamina C a
reprezentat catalizatorul tuturor reacţiilor vitale. De fapt, prezenţa
ei a făcut posibilă viaţa şi mişcarea. Deci nu este de mirare că
fiinţele imobile – plantele – consumă şi necesită relativ puţină
vitamina C. Cu cât este mai dinamic, un animal sau un om are
nevoie de o cantitate mai mare de vitamina C. În ascensiunea pe
scara progresului biologic de la animal la om, vitamina C a fost un

7
participant activ. Fără ea, ne-ar fi imposibil să percepem deosebirile dintre culori, să
conştientizăm trecerea timpului, sa trăim bucuria şi entuziasmul. Necesarul de vitamina C a
crescut odată cu evoluţia formelor de viaţă.
Funcţiile vitaminei C
În organismul uman, vitamina C are două mari funcţii: întărirea imunităţii şi echilibrarea
psihicului. Ea este cel mai redutabil inamic al tuturor bolilor. În sistemul imunitar, vitamina C
este duşmanul neînduplecat al oricăror agenţi patogeni, al paraziţilor, virusurilor, microbilor şi
al radicalilor liberi, care fug de ea ca dracul de tămâie. Faţă în faţă cu moleculele de vitamina
C, radicalii liberi n-au nici o şansă. Şi, întrucât ei ne aduc îmbătrânirea şi în final moartea, se
poate afirma că vitamina C este cel mai eficient apărător al tinereţii.
Cheia pentru o viaţă fericită
E absolut firesc să ne trezim dimineaţa, întâmpinând noua zi cu speranţă şi bucurie, aşa cum fac
animalele. Dacă un om se dă jos din pat fără chef, descurajat şi plin de gânduri negre, înseamnă
că există o perturbare în biochimia creierului şi a nervilor săi. Un asemenea fenomen nu are
voie să se petreacă. Vitamina C joacă aici un rol considerabil, ea poate fi chiar cheia ce ne
deschide calea spre o viaţă mai fericită.
Vitamina C pentru un ţesut conjunctiv rezistent
Vitamina C mai are de îndeplinit în corpul nostru o funcţie suplimentară, defel neglijabilă. Ea
consolidează ţesutul conjunctiv. În acelaşi timp, tonifică şi netezeşte pereţii tuturor vaselor de
sânge, de la cele mari până la capilarele de dimensiuni microscopice. Cu vitamina C, varicele şi
hemoroizii se retrag, iar ridurile şi încreţiturile pielii dispar.
Vitamina C pentru gingii sănătoase şi dinţi puternici
Cu un aport consistent de vitamina C vă întăriţi dinţii şi gingiile mai bine decât cu orice pastă.
Mâncaţi o lămâie pe zi şi veţi putea muşca din măr fără grijă. Acest proces de fortificare se
manifestă vizibil la gingii şi la alveolele maxilarului, oasele cu cel mai mare consum de calciu
din corpul nostru. Calciul singur se deplasează prea lent pe drumul său spre celule. Combinat
însă cu vitamina C, el formează nişte compuşi – aşa-numiţii chelaţi – fiind astfel transportat de
urgenţă la destinaţie, prin curier rapid. Efectele se observă mai ales în aprovizionarea cu calciu
a dentinei, materialul din care sunt făcuţi dinţii. În absenţa vitaminei C, eficienţa calciului scade
la jumătate.
Lămâie în loc de spălat pe dinţi?
Calciul şi vitamina C sunt stomatologii naturii, concurenţii nedeclaraţi ai dentiştilor. Mănâncă
de două ori pe zi câte o lămâie şi în acest mod te asiguri că ai în permanenţă respiraţia
proaspătă şi dinţii perfect curaţi. Vitamina C omoară bacteriile ce dau naştere cariilor, iar
calciul cimentează maxilarele şi dinţii. „E o metodă mai sănătoasă decât sa-ţi freci de trei ori pe
zi gingiile, până le răneşti”, susţin biochimiştii moderni. În sprijinul acestei afirmaţii, ei
amintesc de arcadele dentare descoperite în siturile arheologice: au aparţinut unor oameni care
au trăit acum 5000 sau 10.000 de ani şi prezintă dinţi sănătoşi, deşi pe vremea aceea nu existau
cabinete stomatologice şi încă nu se inventase pasta de dinţi.
Vitamina C stabilizează greutatea corporală
Un lucru extrem de important pentru toate persoanele supraponderale şi obeze: vitamina C este
aliatul principal al celor ce doresc să devină supli. Este interesant de remarcat faptul că
animalele care trăiesc în libertate îşi menţin greutatea corporală stabilă până la sfârşitul vieţii cu
ajutorul vitaminei C.
Reglator al procentului de fier

8
Vitamina C are şi alte funcţii în organismul nostru: ea „eliberează” fierul din peretele
intestinului şi din splină şi îl transferă în sânge, pentru a permite aprovizionarea cu oxigen a
celulelor.
Repararea ţesutului conjunctiv
Vitamina C joacă un rol preponderent în repararea şi regenerarea ţesutului conjunctiv. De
aceea, este de mare ajutor la contuzii şi loviri, precum şi în prevenirea şi tratarea diverselor
traumatisme suferite de sportivi.
Carenţa de vitamina C
Primele semne ce indică un deficit de vitamina C pot fi: sângerarea gingiilor, răcelile frecvente,
tendinţa de inflamare a mucoaselor, varicele, hemoroizii, excedentul de greutate corporală,
oboseala persistentă, nervozitatea, dificultatea de concentrare, stările depresive, tulburările de
somn, ridurile, talpa gâştei la ochi, căderea părului, slăbiciune generală, lipsă de farmec.
Absorbţia rapidă a vitaminei C
Această substanţă uimitoare este rapid absorbită în sânge şi în celule, dar şi trimisă în spaţiul
intercelular. Leucocitele (globulele albe), atât de importante pentru sistemul imunitar, conţin
concentraţii înalte de vitamina C. La omul sănătos, ele sunt pline până la refuz cu molecule de
vitamina C, fiind astfel înarmate până în dinţi pentru lupta cu germenii patogeni.
Vitamina C nu este toxică
Eventualul surplus de vitamină C se elimină prin urină într-un interval de 24 de ore. Rinichii
reţin o cantitate redusă, pe care o reintroduc în metabolism. Dacă se ingerează o cantitate
exagerată de vitamina C, organismul foloseşte doar jumătate.
Din când în când, câte un fruct
Potrivit unor cercetări de dată recentă, este important să consumăm alimente bogate în vitamina
C, distribuite în porţii mici pe tot parcursul zilei. Deosebit de bogate în vitamina C sunt:
fructele şi legumele proaspete, salata, ficatul.
O lămâie întreagă pentru sănătate
Dacă nu beţi doar sucul stors din lămâie, ci îi mâncaţi şi pulpa, acţiunea vitaminei C va fi de 20
de ori mai puternică. Explicaţia constă în prezenţa bioflavonoidelor în pulpa fructului. Din
acest motiv, biochimiştii ne sfătuiesc să nu ne mulţumim cu zeama, ci să mâncăm lămâia în
întregime.
Călăul radicalilor liberi
Alături de vitamina A, vitamina E şi seleniu, vitamina C face parte din grupa principalilor
antioxidanţi care combat radicalii liberi, ajutând celulele din corpul nostru să se reînnoiască în
permanenţă şi să-şi păstreze sănătatea. Radicalii liberi sunt ansambluri de atomi cu un electron
necuplat şi o foame nepotolită de oxidare. Ei vor să smulgă dintr-o moleculă oarecare a unei
celule învecinate un electron, felul lor de mâncare preferat, şi să-l înghită. Când se întâmplă
aceasta, atât molecula respectivă, cât şi echilibrul celulei sunt perturbate, declanşându-se
prompt o serie de reacţii succesive. După o ofensivă încununată de succes a radicalilor liberi,
celula slăbită poate fi atacată de miliarde de alţi radicali liberi. Este o perspectivă deloc
îmbucurătoare, fiindcă există un număr imens de radicali liberi, ce nu aşteaptă decât o
asemenea şansă. Ei se multiplică exploziv şi se află la ei acasă în substanţele nocive şi toxice.
Radicalii dăunători iau naştere în corpul nostru pe mai multe căi. Iată câteva: o plimbare pe o
arteră intens circulată; consumul unei cutii de ton delicios, dar otrăvit cu conservanţi, fumatul,
care echivalează cu o fabrică uriaşă de radicali liberi. În ce măsură au de suferit celulele în
urma atacului lor ne-o arată, de pildă, numeroasele încreţituri fine de deasupra buzei superioare
sau ridurile ce brăzdează frecvent feţele fumătorilor. În consecinţă, amatorii de nicotină trebuie
să se orienteze spre o hrană foarte bogată în vitamina C, întocmai ca oamenii care trăiesc într-

9
un mediu poluat cu noxe (de pildă, în vecinătatea unor coşuri industriale ce umplu aerul de
fum).
Zvelţi şi în formă, cu două lămâi pe zi
Mâncând doar două lămâi pe zi, punem la adăpost moleculele de
tiroxină, responsabile pentru supleţea şi vioiciunea noastră. Din
păcate, mulţi medici nu cunosc încă acest lucru. De fapt, tiroida,
mica glandă harnică plasată în faţa laringelui, produce, în mod
normal, suficientă tiroxină, însă molecula ei simplă, extrem de
vulnerabilă, cade imediat pradă radicalilor liberi, astfel încât nu mai
poate ajunge la celule. Doar moleculele de tiroxină însoţite de cel
puţin 12 molecule de vitamina C, ca nişte poliţişti imunitari, sunt
protejate împotriva radicalilor liberi şi pot parcurge drumul până la capăt, pătrunzând în
celulele din organism. În concluzie: dacă mâncăm de două ori pe zi câte o lămâie, moleculele
noastre de tiroxină devin inatacabile şi vom fi zvelţi şi în formă.
Riscurile sportului de rezistenţă
Radicalii liberi apar în număr mare şi atunci când practicăm sporturi ce presupun un efort fizic
apreciabil timp îndelungat. Cu cât absorbim şi consumăm mai mult oxigen, cu atât mai multe
molecule agresive de oxigen vor tinde să oxideze ceva. În cazul unui maraton de exemplu, nici
o rezervă imensă de vitamina C nu mai oferă protecţie suficientă. Din acest motiv, cei ce
practică un sport de rezistenţă, cum ar fi cicliştii, suferă adesea de infecţii ale căilor respiratorii
superioare.
Utilizările vitaminei C
Ochii reprezintă cel mai important dintre organele noastre de simţ, ce ne întreţine şi ne salvează
viaţa. Cu ei vedem hrana, dar şi pericolul. Lichidul lacrimal conţine de 30-50 ori mai multă
vitamină C decât sângele. Un cristalin afectat de cataractă e sărac în vitamina C. Un supliment
de aproximativ 1 gram pe zi poate stopa şi chiar vindecă boala. De asemenea, vitamina C le
poate fi de ajutor şi suferinzilor de glaucom. Administrată în doze mari (până la 30 grame
zilnic), ea face să scadă tensiunea intraoculară până la 16 mm Hg, ceea ce înseamnă o
ameliorare considerabilă.
Vitamina C consolidează ţesutul conjunctiv
O descoperire interesantă este aceea că în centrul unei răni recente se produce o acumulare de
vitamina C. Ea este indispensabilă pentru formarea unui nou ţesut conjunctiv de colagen.
Ţesutul astfel alcătuit e elastic, dar mai rezistent la rupere decât cablurile de oţel ce susţin podul
Golden Gate din San Francisco. Dacă ne aprovizionăm regulat corpul cu nutrienţii necesari şi
în primul rând cu multă vitamină C, pielea îşi păstrează tonusul, rămânând netedă şi elastică. La
numai 30 de minute după ce am ingerat alimente bogate în vitamina C, producţia de colagen
creşte de 6 ori.
Vitamina C şi astmul
De extraordinarele proprietăţi imuno-modulatoare ale vitaminei C pot beneficia şi bolnavii de
astmă, care - după cum rezultă adesea din analize - au prea puţin acid ascorbic în sânge. Chiar
şi doza moderată de 1 g luată zilnic poate ameliora astmul bronşic. Totodată, vitamina C are şi
o acţiune antihistaminică (dezinflamatoare) şi antialergică.
Să prevenim ateroscleroza
Acidul ascorbic ne tonifică vasele sanguine, menţinându-le pereţii netezi, astfel încât
periculoasele cristale, constituite din colesterol solidificat şi calciu, răspunzătoare de îngustarea
vaselor şi în cele din urmă de instalarea aterosclerozei, nu-şi găsesc loc să se fixeze. În
condiţiile unei alimentaţii deficitare, vasele de sânge, mai ales venele, care sunt oricum mai

10
fragile, devin poroase, lăsând sângele să treacă în ţesutul alăturat. Vitamina C vindecă aceste
vase bolnave.
Influenţa vitaminei C asupra psihicului
Vitamina C are o însemnătate covârşitoare pentru psihicul nostru. Ca substanţă stimulatoare şi
de protecţie la nivelul glandei hipofize, ea face posibilă secreţia a zece hormoni ce dirijează
patru domenii: sexualitatea, funcţiile tiroidei, stresul şi creşterea. Vitamina C participă la
sinteza noradrenalinei, o substanţă care ne înviorează şi ne face euforici. Când ne confruntăm
brusc cu un pericol, de exemplu cu riscul unui accident, suntem obligaţi să reacţionăm cu viteza
fulgerului. În acel moment, se sintetizează imediat noradrenalină. În fiecare dintre aceste etape
ale procesului metabolic este prezentă vitamina C. Noradrenalina are, alături de adrenalină, o
acţiune excitantă, activează circulaţia, creşte tensiunea arterială şi ne ajută să ne simţim
proaspeţi şi vioi. Vitamina C poate fi considerată un drog al fericirii, însă unul natural, fabricat
de organismul nostru.
Nu obosit şi somnolent, ci în formă şi vioi
Vitamina C este necesară şi pentru sinteza serotoninei, o substanţă fără de care n-am reuşi să ne
relaxăm şi să dormim. O descoperire de ultimă oră a cercetătorilor vine să confirme definitiv
însemnătatea vitaminei C pentru sănătatea noastră mentală şi psihică. Este vorba de contribuţia
ei la transmiterea impulsurilor nervoase, la stimularea memoriei şi capacitaţii de concentrare.
La numai o oră după ce a fost băută, zeama a 4 lămâi determină o înviorare psihică şi mentală.
Fenomenul invers, lipsa vitaminei C, duce la temutul proces al îmbătrânirii cerebrale, la
maladia Alzheimer şi la distrugerea masivă a neuronilor. Avertisment pentru sărbători: După o
petrecere de trei zile şi trei nopţi cu nicotină, alcool, mâncăruri cu grăsime în exces şi aer
mizerabil, înţesat cu fum de ţigară, oricine se poate îmbolnăvi de Alzheimer în stadiu incipient.
Toate rezervele de vitamina C sunt irosite şi, într-un răstimp foarte scurt, creierul şi neuronii
îmbătrânesc cu câteva decenii.
De unde luăm vitamina C?
Măceşele, afinele şi ardeiul gras sunt mult mai bogate în vitamina
C decât clasicele lămâi. Citricele, precum lămâile sau portocalele,
nu sunt cea mai bună alegere dacă ai nevoie de o cantitate foarte
mare de vitamina C. Poţi opta în schimb pentru un fruct exotic,
cum ar fi papaya sau guava, sau o mână de coacăze de pădure, ce
conţin de 3 ori mai mult acid ascorbic, cum mai e numită această
vitamină. Dacă nu, oricând poţi lua sirop de măceşe sau măceşe
simple, din care poţi face ceai. Acestea au, pe suta de grame, de
20 de ori mai multă vitamina C decât lămâile.
Răcelile dese, lipsă de vitamina C
Vitamina C este un bun antioxidant care îmbunătăţeşte reacţia de apărare a organismului. Este
eficientă în oxidarea grăsimilor şi ajută metabolismul celular. Un aport suplimentar de vitamina
C este necesar atunci când organismul este supus unui stres suplimentar, cum ar fi perioada de
iarnă. Fumătorii, diabeticii şi persoanele cu diferite infecţii au nevoie de o cantitate mai mare
de acid ascorbic. Semnele unei cantităţi scăzute în organism sunt, de regulă, puţin vizibile. E
posibil să ai mai puţină vitamina C în organism dacă ai o susceptibilitate mai mare la infecţii şi
dacă te învineţeşti mai uşor. Cele mai bune surse din această vitamină sunt legumele verzi şi
fructele de pădure. Cea mai mare cantitate o au măceşele. Şi vişinele sau merele au o
concentraţie ridicată. Legumele au şi ele o concentraţie mare, dar este de dorit să fie consumate
în stare crudă şi cât mai proaspete. În timpul iernii, un aport important de vitamina C îl au
murăturile. Mai puţin cunoscut, ardeiul gras are o concentraţie foarte ridicată de acid ascorbic.
În timpul verii, fructele de pădure pot fi o alegere mult mai bună decât lămâile.

11
Fierberea inactivează vitamina C
Pentru a asimila cât mai mult din această vitamină, nu fierbeţi alimentele, ne învaţă
nutriţioniştii. Orice procedeu de încălzire (fierbere, coacere, prăjire) la peste 50°C inactivează
vitamina C. Legumele trebuie doar opărite. Şi expunerea la aer timp îndelungat are acelaşi
efect. Mâncaţi fructe sau legume în stare crudă şi la scurt timp după
ce le-aţi tăiat. Pentru a prepara un ceai bogat în vitamina C, adăugaţi
lămâia când lichidul este călduţ şi beţi-l imediat.
Alimente cu o concentraţie mare de vitamina C (mg. / 100 gr)
măceşe – 1.500
ardei roşu – 190
coacăze – 150
pătrunjel – 100
kiwi – 92
ardei gras – 90
broccoli – 80
portocale – 71
lămâi – 70

VITAMINA D - activatorul sistemului imunitar

Această vitamină liposolubilă se găsește în germenii

de grâu, uleiurile vegetale, majoritatea vegetalelor
proaspete. De asemenea, în laptele integral, unt,
gălbenușul de ou, ficatul peştilor (ulei de morun),
peştii graşi (heringi, sardele), polen. Asimilarea
vitaminei D doar din hrană nu e suficientă. Ea trebuie
asociată şi cu expunerea la soare şi administrarea de
suplimente. Doza zilnică recomandată este de 2.000
de unități, iar un aport suficient din acest nutrient
este eficient nu doar în menţinerea sistemului osos
sănătos, ci şi în cazurile de cancer de sân, colon sau
diabet. Studii au demonstrat că vitamina D este
indispensabilă în buna funcţionare a inimii, a
pancreasului, a musculaturii şi a creierului.
Lumea modernă este bântuită de epidemia deficienţei de vitamina D, această epidemie fiind de
o aşa gravitate, încât face ca gripa porcină AH1N1 să pară doar o simplă răceală. Deficienţa de
vitamina D nu doar că se extinde în mod alarmant, dar este şi cauza principală a altor boli grave
precum cancerul, diabetul, osteoporoza şi afecţiunile inimii. Un studiu publicat în ediţia din
martie 2010 a Journal of Clinical Endocrinology and Metabolism a arătat că un procent şocant
de 59% din populaţie suferă de deficienţa de vitamina D. În acelaşi timp, 25% din persoanele
testate prezentau un nivel extrem de scăzut de vitamina D în organism. Autorul principal al
studiului, dr. Richard Kremer de la Centrul de Sănătate al Universităţii McGill spune că
„Nivelurile anormale de vitamina D sunt asociate cu o întreagă gamă de boli, inclusiv cancerul,
osteoporoza şi diabetul, precum şi tulburările cardiovasculare şi cele legate de sistemul
imunitar.” Acest studiu confirmă existenţa unei legături clare între deficienţa de vitamina D şi
grăsimile stocate în organism. Astfel este susţinută teoria enunţată cu mulţi ani în urmă, şi
anume că razele soarelui facilitează pierderea grăsimii din organism. Vitamina D ar putea fi

12
mecanismul hormonal prin care acest fenomen al pierderii grăsimii operează în corpul uman.
Însă rezultatele cercetărilor legate de vitamina D nu se opresc aici...
Activează sistemului imunitar
Cercetări recente desfăşurate la Universitatea din Copenhaga au dezvăluit că vitamina D
activează sistemul imunitar prin „armarea” celulelor T, astfel încât acestea să combată
infecţiile. Această cercetare condusă de prof. Carsten Geisler în cadrul Departamentului
Sănătăţii, Imunologiei şi Microbiologiei, a arătat că, fără vitamina D, celulele T ale sistemului
imunitar rămân adormite, neoferind aproape deloc protecţie împotriva invaziei
microorganismelor şi virusurilor. În schimb prezenţa vitaminei D în circuitul sanguin face ca
celulele să fie „armate” şi să detecteze invadatorii, distrugându-i şi eliminându-i din organism.
Cu alte cuvinte, vitamina D acţionează precum cheia de contact a maşinii dvs.: Maşina nu va
porni, decât după ce aţi introdus cheia în contact şi aţi pornit motorul. În acelaşi fel, sistemul
dvs. imunitar nu va funcţiona decât dacă este activat din punct de vedere biochimic de vitamina
D. Dacă începeţi sezonul rece cu o deficienţă de vitamina D, sistemul dumneavoastră imunitar
este practic lipsit de apărare împotriva gripei. De aceea, persoanele care se îmbolnăvesc sunt
cele care petrec mult timp în casă şi îşi desfăşoară activitatea la interior, fiind astfel expuse la o
deficienţă cronică de vitamina D. De fapt, persoanele care au decedat din cauza AH1N1
sufereau de deficienţă de vitamina D. Practic, ele nu mai beneficiau de protecţia oferită de
sistemul imunitar, fiind astfel ţinte uşoare pentru gripa porcină.
Aceste descoperiri legate de „armarea” sistemului imunitar de către vitamina D au fost
publicate în revista Nature Immunology. În urma comentariilor pe marginea descoperirilor,
cercetătorii au ajuns la aceeaşi concluzie: „Oamenii de ştiinţă ştiau de foarte mult timp că
vitamina D este importantă pentru absorbţia calciului şi că deficitul ei implică boli precum
cancerul şi scleroza multiplă, dar ceea ce nu au realizat este faptul că vitamina D este crucială
pentru activarea sistemului imunitar - lucru care ne este clar acum.” (Sursa: UK Telegraph).
Se pare însă că CDC şi WHO ignoră complet această cercetare, altfel ar fi recomandat vitamina
D pentru combaterea epidemiei AH1N1 în locul injecţiilor de vaccin. Vitamina D ar fi fost mult
mai eficientă şi mai puţin costisitoare în lupta împotriva epidemiei decât vaccinurile, mai ales
că aceste vaccinuri nu îşi fac efectul decât în prezenţa unei reacţii din partea sistemului
imunitar, iar pentru această reacţie, prezenţa vitaminei D în corp este indispensabilă! Mai mult,
vaccinurile prezintă efecte secundare nedorite, precum afecţiuni neurologice grave, în timp ce
singurul efect secundar al vitaminei D este că previne apariţia a 77% din cazurile de cancer.
Numitorul comun al afecţiunilor
Ceea ce ne este acum foarte clar în urma desfăşurării tuturor noilor studii, este că deficienţa de
vitamina D poate fi numitorul comun al majorităţii bolilor degenerative moderne, cu
efecte devastatoare. Pacienţii cu insuficienţă renală suferă la unison de deficienţă de vitamina
D, iar diabeticii se află de obicei în aceeaşi situaţie. Cei care suferă de cancer, precum şi
persoanele cu osteoporoză şi scleroză multiplă prezintă aproape în toate cazurile deficienţă
gravă de vitamina D.
De fapt, deficienţa de vitamina D este cauza principală a atât de multe afecţiuni degenerative,
încât doar remediind deficienţa în rândul populaţiei, am putea foarte bine ruina „industria de
asistenţă medicală” orientată spre profit, ce domină medicina occidentală a zilelor noastre. Cu
alte cuvinte, educaţi populaţia în legătură cu vitamina D şi industria cancerului va suferi
pierderi financiare devastatoare (vitamina D previne 5 din toate tipurile de cancer).
Acesta ar putea fi motivul pentru care multe companii şi organizaţii non-profit, a căror
autoritate şi putere depind de boala canceroasă şi de alte boli, se angajează atât de activ în lupta
împotriva conştientizării importanţei vitaminei D. Institutul Naţional pentru Cancer (SUA), de
exemplu, cea mai prosperă organizaţie non-profit la nivel mondial, publică neîncetat reclame
care ocupă o întreagă pagină, având scopul de a înspăimânta oamenii în legătură cu razele
solare, menţinându-i astfel în starea de deficienţă de vitamina D. Această deficienţă serveşte

13
intereselor de putere ale National Cancer Institute, această instituţie asigurându-se că oamenii
vor rămâne în continuare susceptibili de a face cancer, chiar dacă ar putea beneficia gratuit de o
soluţie deja accesibilă – razele solare.
În mod similar, FDA (Food and Drug Administration) nu are niciun interes ca oamenii să afle
adevărul despre vitamina D, deoarece populaţia bine informată ar consuma în mod inevitabil
mai multe suplimente de vitamina D, reuşind astfel să prevină tot feluri de boli şi afecţiuni, pe
care industria farmaceutică se bazează pentru profiturile sale. Fiecare pacient care ia vitamina
D induce o pierdere financiară, reprezentând banii plătiţi pe medicamente în tratarea cancerului,
diabetului sau afecţiunilor inimii. La fel, nici celelalte organizaţii non-profit din industria
cancerului nu doresc ca oamenii să afle adevărul despre vitamina D. Ei preferă să vândă în
continuare produse ridicole ca Panglica Roz (simbol internaţional pentru lupta împotriva
cancerului de sân) pretextând astfel strângerile de fonduri pentru continuarea cercetărilor
desfăşurate în căutarea remediului pentru cancer, o căutare fictivă, sortită eşecului, deoarece
razele solare au vindecat şi prevenit cancerul încă din momentul apariţiei omenirii pe această
planetă. Strămoşii noştri nu erau nevoiţi să alerge după un remediu sau să militeze pentru un
tratament de vindecare prin strângeri de fonduri; ei pur şi simplu păşeau în lumina soarelui,
fiind vindecaţi de cancer prin expunerea la acţiunea razelor solare. Plimbarea pe afară în sine
constituie vindecarea de cancer, despre care industria susţine că necesită miliarde de dolari
pentru cercetări adiţionale.
Singurul lor scop este ignoranţa oamenilor!
Adevărul în această materie este că medicina modernă are tot interesul ca oamenii să rămână
ignoranţi în ceea ce priveşte efectele vindecătoare ale vitaminei D. Supravieţuirea financiară a
industriei medicale depinde exclusiv de acest lucru, astfel încât, cele mai influente organizaţii
medicale vor diminua sistematic importanţa acestei vitamine, refuzând să o recomande
pacienţilor lor. National Cancer Institute, Komen for the Cure, American Health Association,
American Medical Association, Food and Drug Administration, toate refuză să recomande
vitamina D, promovând în schimb din toate puterile medicamentele sintetice, patentate,
aducătoare de profituri uriaşe şi care nu vindecă nimic. În principiu, în industria de asistenţă
medicală există o conspiraţie a tăcerii în ceea ce priveşte vitamina D, această industrie
depinzând de bolile amintite, să le aducă profituri. Bineînţeles, această tăcere va persista,
deoarece companiile au scopul de a genera profit şi, dacă faci parte dintr-o afacere care scoate
bani de pe urma bolilor, de obicei nu te prezinţi în faţa oamenilor spunându-le cum să se trateze
gratis. Din punctul de vedere al industriei de asistenţă medicală, orientată doar spre profit,
educarea oamenilor despre vitamina D nu are niciun sens.

Adevărul despre vitamina D

Nu se poate ascunde la nesfârşit adevărul despre vitamina D. Rezultatele cercetărilor ştiinţifice
sunt incontestabile. Iată câteva adevăruri despre vitamina D:

 Majoritatea populaţiei vestice suferă de deficienţă de vitamina D.

 Deficienţele de vitamina D promovează, printre alte probleme de sănătate, cancerul,
diabetul, osteoporoza, afecţiunile renale, depresia, obezitatea şi afecţiunile inimii.
 Deficienţa de vitamina D poate fi remediată cu o suplimentare cu vitamina D sau prin
expunerea raţională la acţiunea razelor solare.
 Produsele de protecţie împotriva radiaţiilor solare împiedică generarea vitaminei D la
nivelul pielii, cauzând deficienţa de vitamina D în rândul celor care utilizează astfel de
produse.
 Remedierea pe scară largă a deficienţei de vitamina D ar reduce semnificativ apariţia
afecţiunilor degenerative în rândul populaţiei, economisind unei naţiuni miliarde de dolari,
reprezentând cheltuielile colective de asistenţă medicală pentru următorul deceniu.

14
 Suplimentele de vitamina D sunt extrem de accesibile. Prevenirea bolilor prin administrarea
suplimentelor de vitamina D reprezintă o investiţie mică în sănătate, care este răsplătită
însutit de prin economisirea cheltuielilor legate de asistenţa medicală.
 Vitamina D e extrem de sigură. Din reacţia celor care îşi administrează suplimente cu
vitamina D reiese că, practic, nu produce efecte secundare negative chiar şi la doze zilnice
aparent mari precum 4000-8000 unităţi (de 10 ori mai mare decât DZR-ul – doza zilnică
recomandată).
 Deficienţa de vitamina D este cauzată în mare măsură de stilul de viaţă modern, desfăşurat
în spaţii închise. Oamenii trăiesc, lucrează şi se distrează în casă, sub lumină artificială.
Acesta e motivul absenţei expunerii la lumina naturală (raze solare), prin care se generează
vitamina D.
 Vitamina D reduce dramatic susceptibilitatea la boli infecţioase, ca gripele. Ea declanşează
sistemul imunitar şi îi permite să funcţioneze mai agresiv în combaterea invaziei virale.
 Vitamina D depăşeşte ca eficienţă vaccinurile.
 Vitamina D depăşeşte ca eficienţă medicamentele anticancerigene.
 Vitamina D depăşeşte ca eficienţă medicamentele pentru vindecarea osteoporozei.

Vitamina D vindecă mai eficient diabetul decât medicamentele anti-diabet

Încă o dată: vitamina D se dovedeşte a fi mai sigură, mai eficientă şi mult mai convenabilă
decât medicamentele vândute la preţuri de monopol. Mai mult, prin natura sa, este evident
compatibilă cu organismul uman, din moment ce corpul uman produce efectiv vitamina D,
când are această ocazie (este expus la acţiunea razelor solare). În plus, spre deosebire de
produsele farmaceutice, vitamina D nu dăunează mediului înconjurător. Excesul de vitamina D
spălat de ploaie nu contaminează peştii, precum produsele farmaceutice…
Toate aceste adevăruri evidente despre vitamina D, ne pun pe gânduri: cum se explică faptul că
reforma în sănătate nici măcar nu menţionează acest nutrient? Dacă vreţi într-adevăr să
reformaţi sănătatea naţiunii, trebuie să începeţi cu remedierea epidemiei de deficienţă de
vitamina D în rândul populaţiei. Când vine vorba de menţinerea sănătăţii oamenilor, toate
medicamentele din lume nu pot face cât poate vitamina D... simplu, convenabil şi sigur. Nu vă
costă nimic. Nu aveţi nevoie de reţetă. Nu trebuie să consultaţi medicul. Nici măcar nu trebuie
să cumpăraţi suplimente pentru a intra în posesia vitaminei D. Doar faceţi o plimbare pe afară,
sub lumina soarelui, şi veţi iniţia singur procesul de autovindecare a organismului dvs.
Tocmai această idee, că pacienţii îşi pot vindeca singuri cancerul doar plimbându-se în natură,
este cel mai temut lucru în lumea cancerului şi a industriei de vaccinuri. Industria farmaceutică
este speriată de moarte la ideea că oamenii vor deveni educaţi în materie de nutriţie şi îşi vor da
seama că vitamina D singură elimină nevoia de sute de medicamente şi vaccinuri potenţiale.
Declanşează procesul de vindecare, protejează organismul de boli şi singura ameninţare majoră
pe care o prezintă este la adresa profitabilităţii industriei de asistenţă medicală, care domină
astăzi medicina.
Dacă medicina modernă ar putea interzice vitamina D, ar face-o imediat. Totuşi, prin
încercările senatorului McCain de a distruge suplimentele nutriţionale, ar putea, într-un final,
izbuti.

15