Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Apărarea țării era inițial asigurată de oastea cea mică a domnului și era
formată din curteni și micii boieri. Din secolele XIV-XVI, odată cu
amploarea luptelor antiotomane, ia naștere oastea cea mare, care se
întrunea în caz de mare pericol pentru țară; ea era alcătuită din toți
bărbații țării capabili să poarte arme. Domnitorul – voievodul - era
comandantul suprem al oștirii. Statele medievale își pun în acest sens
bazele unui sistem puternic de cetăți precum Giurgiu, Turnu, Brăila.
Cu toate că, prin măsurile reformatoare pe care domnii fanarioți le-au luat,
se vor asemăna cu despoții luminați din Occident, impactul emoțional
asupra contemporanilor va fi unul negativ, Țările Române cunoscând în
perioada domniilor fanariote (1711/1716-1821) un secol de instabilitate
politică și unregres din punct de vedere politic, militar (oastea va fi
desființată) și economico-administrativ. Totuși, nu putem uita domnitori
precum Constantin Mavrocordat, care, prin faptul că a domnit alternativ
în cele două state, a contribuit la apropierea instituțională a celor două țări
române, făcând să mijescă viitoarea unificare a principatelor române, atât de
mult dorită de românii de pretutindeni.