Preview referat Activitatea de transport

Activitatea de transport

Transportul feroviar a fost organizat dupa aparitia locomotivei cu abur in deceniul al treilea al sec XIX,
locul acestuia fiind luat de transportul feroviar diesel-electric si electrificat. Transportul feroviar, auto,
maritim, aerian, reprezinta un domeniu important al activitatii economico sociale prin intermediul caruia
se realizeaza deplasarea sau stramutarea in spatiu a bunurilor si persoanelor in scopul satisfacerii
intereselor materiale si spirituale ale societatii omenesti.

Activitatea de transport

B. DREPTUL TRANSPORTURILOR SI CADRUL JURIDIC APLICABIL ACESTUIA

Normele juridice in materia transporturilor de marfuri si persoane si cele care vizeaza activitatea
carausilor in calitate de profesionisti fac parte din ramura dreptului comercial. Pt ca activitatile de
transport sa fie considerate fapte de comert acestea trebuie sa se desfasoare in mod repetat, organizat
si profesional de catre o intreprindere specializata. Dreptul transporturilor este ansamblu normelor
juridice care reglementeaza raporturile ce se stabilesc, se modifica sau se sting in procesul de organizare
si executare a transportului de marfuri sau pasageri.

Activitatea de transport

C. CLASIFICAREA TRANSPORTURILOR

1. In functie de obiectul lor, transporturile sunt:

a) transporturi de persoane

b) transportul de lucruri (marfuri)

Activitatea de transport

2. In functie de caile de transport pe care se realizeaza, transporturile sunt:

a) transporturi terestre
- pe cale ferata

- rutiere

Activitatea de transport

b) transporturi pe apa

- navale

c) transporturi aeriene

3. In functie de ruta parcursa in interiorul tarii sau transfrontaliere:

a) trafic intern sau local

b) trafic international care la randul lor pot fi:

Activitatea de transport

- transporturi in trafic international de tranzit, adica transportul se efectueaza pe teritoriul unui stat
numai in trecere

- transportul de peage- locul de expediere si cel de destinatie se afla pe teritoriu aceluiasi stat insa
parcursul transportului strabate un stat vecin

Activitatea de transport

4. In functie de utilizarea succesiva a unor mijloace de transport diferite, distingem:

a) transportul combinat care are ca obiect o singura partida de marfa ce este deplasata la o singura
destinatie utilizandu-se cel putin doua mijloace de transport diferite si la care se va elibera un singur
document de transport

b) transportul multimodal care se realizeaza cu cel putin doua modalitati de transport diferite

Activitatea de transport

5. In functie de interesul satisfacut prin executarea transportului, sunt cunoscute:

a) transporturile publice efectuate de persoane juridice specializate si autorizate in acest scop in temeiul
unui contract de transport

b) transporturi efectuate de persoane fizice in scopul satisfacerii unui interes personal, propriu, uzand
de mijloace proprii de transport

CAP II CONTRACTUL COMERCIAL DE TRANSPORT

Prin contractul de transport se intelege conventia prin care o parte, carausul, profesionist se obliga in
schimbul unei remuneratii sa efectueze o deplasare de persoane sau de bunuri pe o anumita distanta cu
un vehicul corespunzator. Codul civil roman reglementeaza contractul de transport in cadrul Titlului VII-
Despre contractul de locatiune art. 1410-1490 C Civ., locatiunea lucrarilor asa cum este infatisata prin
art. 1470 C Civ formeaza in prezent obiectul reglementarilor speciale cuprinse in dispozitiile normative
privitoare la contractul de transport- terestru, fluvial, maritim, aerian.
Obiectul, importanţa şi organizarea activităţii de transport

Parte esenţială a activităţii economice, activitatea de transport constă în acele acţiuni prin care se
organizează şi se realizează deplasarea călătorilor şi mărfurilor în spaţiu şi timp.

Prin sistemul naţional de transport se realizează legătura între producţie şi consum şi în general
satisfacerea necesitaţilor materiale şi spirituale ale societăţii. Prin urmare, obiectul activităţii de
transport constă în deplasarea în spaţiu de mărfuri, bunuri şi persoane.

Se consideră că transporturile constituie o prelungire a procesului de producţie, pe care îl continuă şi îl

desăvârşeşte, iar prin această activitate de transport se adaugă la valoarea mărfurilor. Prin activitatea de
transport nu se creează bunuri materiale; aceleaşi mărfuri deplasate în alt loc capătă o valoare
superioară.
Activitatea de transport este strâns legată de dreptul constituţional al cetăţenilor la liberă circulaţie în
ţară şi străinătate.

Normele generale aplicabile transporturilor rutiere, feroviare, navale şi aeriene, componentele reţelei
de transport de interes naţional şi european, precum şi atribuţiile şi răspunderile autorităţilor
competente de reglementare, coordonare, control, inspecţie şi supraveghere cu privire la activităţile de
transport şi la mijloacele de transport sunt stabilite de Ordonanţa Guvernului nr. 19/1997 privind
transporturile, aprobată prin Legea nr. 197/1998, republicată în M. Of. nr. 552 din 11.11.1999 în baza
legii de aprobare, modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului nr. 94/2000 şi Legea nr. 51/2002
privind aprobarea acestei din urmă ordonanţe. În acelaşi timp, după cum vom arăta în cele ce urmează,
reglementări specifice fiecărui tip de activitate de transport pot fi regăsite în diferite acte normative
speciale.

Principalele obiective ale sistemului naţional de transport sunt:

a) realizarea conectării tuturor localităţilor la reţeaua naţională de transport;

b) asigurarea dreptului la liberă circulaţie a cetăţenilor;

c) asigurarea liberei circulaţii a bunurilor;

d) asigurarea efectuării transporturilor care privesc siguranţa naţională;

e) asigurarea racordării lui la sistemele internaţionale de transport;

f) participarea la dezvoltarea economică şi socială a ţării.

Dezvoltarea sistemului naţional de transport se realizează ţinându-se seama de următoarele cerinţe:
promovarea programelor naţionale de realizare a unei dezvoltări durabile a economiei naţionale;
nevoile de apărare a ţării; asigurarea unui nivel ridicat de siguranţă a traficului; eficienţa economică;
asigurarea condiţiilor de conservare şi de protejare a mediului; utilizarea raţională a energiei;
respectarea convenţiilor şi acordurilor internaţionale la care România este parte. În toate raporturile
generate de activitatea de transport protecţia vieţii umane şi a mediului este prioritară.

Sistemul naţional de transport constituie parte integrantă a sistemului economic şi social şi are
următoarele componente: infrastructurile de transport rutier, feroviar, naval şi aerian; mijloacele de
transport; operatorii de transport şi ai activităţilor conexe transporturilor; sistemele de management al
traficului şi sistemele de poziţionare şi navigaţie.

Modurile de transport sunt:

a) transportul rutier;

b) transportul feroviar;

c) transportul naval;

d) transportul aerian;

e) transportul multimodal şi combinat.

Fiecare mod de transport are în compunere infrastructura de transport, mijloacele de transport,

operatorii de transport şi ai activităţilor conexe transportului, precum şi sistemele de management al
traficului şi sistemele de poziţionare şi navigaţie, după caz.
Infrastructurile destinate desfăşurării activităţilor de transport sunt căile de comunicaţie rutiere,
feroviare, navale şi aeriene. Infrastructurile de transport sunt destinate desfăşurării activităţilor de
transport, activităţilor conexe transporturilor şi activităţilor privind administrarea infrastructurilor
respective. Infrastructurile de transport sunt de interes naţional şi de interes european şi împreună cu
sistemele de management al traficului şi cu sistemele de poziţionare şi navigaţie constituie reţelele de
transport care pot fi de interes naţional sau de interes european.

Mijloacele de transport sunt mijloace mobile, cu sau fără propulsie, amenajate pentru transportul de
persoane sau de bunuri, special destinate să se deplaseze pe o cale de comunicaţie rutieră, feroviară,
navală sau aeriană.

Operatorii de transport sunt transportatori, români sau străini, care au acces egal şi nediscriminatoriu la
infrastructura deschisă accesului public. Prin transportatori se înţelege persoanele fizice sau juridice,
autorizate să efectueze transporturi, interne sau internaţionale, de persoane ori de bunuri, în interes
public sau în interes propriu, cu mijloace de transport deţinute în proprietate sau cu contract de
închiriere ori leasing.

Operatorii activităţilor conexe transporturilor sunt persoane fizice sau juridice care efectuează
activităţile ce se desfăşoară în legătură cu/sau în timpul transportului.

Utilizatorii de transporturi au acces egal şi nediscriminatoriu la infrastructurile de transport de interes

public, pot alege liber modul de transport prin care îşi exercită dreptul de a se deplasa, au posibilitatea
de a efectua ei înşişi transportul ori de a apela la serviciile unui transportator liber ales.

Statul sprijină dezvoltarea şi funcţionarea transportului public, subvenţionează sau, după caz, susţine
financiar transportul public de călători, garantează libera iniţiativă şi autonomia transportatorilor şi
asigură condiţiile unei concurenţe loiale între modurile de transport şi între diferitele categorii de
transportatori.
Ministerul Transporturilor coordonează modurile de transport printr-o abordare multimodală, ţinând
seama de capacităţile existente sau de cele prevăzute pentru fiecare mod de transport şi de promovarea
unei dezvoltări raţionale a transporturilor combinate, cu respectarea reglementărilor specifice fiecărui
mod de transport.

Ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, Ministerul Transporturilor are următoarele

atribuţii principale:

- elaborează strategiile de dezvoltare a activităţilor de transport;

- elaborează şi supune spre adoptare Guvernului programele şi priorităţile de modernizare şi dezvoltare

a infrastructurilor de transport deschise accesului public, aparţinând domeniului public;

- asigură administrarea infrastructurilor de transport deschise accesului public, de interes naţional şi

european, aparţinând domeniului public al statului;

- asigură tuturor utilizatorilor acces egal şi nediscriminatoriu la infrastructurile de transport deschise

accesului public;

- asigură beneficiarilor de transport dreptul de a alege liber modul de transport, transportatorul şi

mijlocul de transport;

- sprijină dezvoltarea şi funcţionarea transportului public;

- stimulează libera iniţiativă şi asigură autonomia transportatorilor;

- asigură condiţiile unui mediu concurenţial normal în interiorul fiecărui mod de transport, precum şi
între modurile de transport;
- asigură efectuarea transporturilor militare şi a transporturilor de intervenţie în caz de calamităţi
naturale sau în alte situaţii deosebite;

- elaborează politica economică în domeniul transporturilor;

- elaborează politici pentru dezvoltarea transporturilor multimodale şi a transportului combinat;

- asigură gestionarea proprietăţilor publice şi private ale statului din domeniul transporturilor, atribuite
în administrare prin lege;

- aprobă sau supune spre aprobare Guvernului, după caz, tarife sau taxe de utilizare a infrastructurilor
de transport deschise accesului public, aparţinând domeniului public al statului;

- clasifică reţelele de transport de interes naţional şi european, în conformitate cu standardele naţionale

şi europene;

- autorizează funcţionarea porturilor, aerodromurilor civile, gărilor şi a autogărilor;

Ca autoritate de stat în domeniul transporturilor feroviare, rutiere, maritime, pe apele interioare,

aeriene, multimodale şi combinate, Ministerul Transporturilor are următoarele atribuţii principale:

- elaborează proiecte de acte normative şi aprobă norme tehnice destinate asigurării compatibilităţii
sistemului naţional de transport cu sistemele de transport internaţionale;

- emite norme tehnice obligatorii pentru construcţia, modernizarea, întreţinerea şi exploatarea

infrastructurilor de transport, precum şi pentru construcţia, inspecţia tehnică şi exploatarea mijloacelor
de transport;
- emite norme obligatorii de atestare, certificare, licenţiere şi brevetare a personalului care lucrează în
transporturi sau concură la siguranţa traficului şi stabileşte condiţiile de suspendare sau de anulare a
atestatelor, certificatelor, licenţelor sau brevetelor acordate;

- organizează examene şi autorizări şi emite atestate, autorizaţii, certificate, licenţe şi brevete pentru
personalul din transporturi, precum şi pentru operatori;

- emite norme obligatorii de licenţiere şi autorizare a agenţilor economici care efectuează sau vor
efectua activităţi de transport ori activităţi specifice siguranţei traficului şi stabileşte condiţiile de
acordare, de suspendare sau de anulare a licenţelor şi autorizaţiilor;

- emite norme obligatorii de siguranţă a traficului în transporturile rutiere, feroviare, navale, aeriene,
precum şi pentru transportul multimodal şi combinat şi supraveghează respectarea acestora;

- emite norme obligatorii pentru efectuarea transporturilor de mărfuri periculoase;

- acordă sau retrage dreptul de arborare a pavilionului românesc navelor sau aeronavelor civile, în
condiţiile legii;

- aprobă survolarea spaţiului aerian al României, decolarea şi aterizarea aeronavelor civile de pe/şi pe
aeroporturile situate pe teritoriul României;

- asigură dirijarea aeronavelor în spaţiul aerian al României şi a navelor în apele naţionale navigabile, în
conformitate cu reglementările naţionale şi internaţionale;

- aprobă aplicarea reglementărilor specifice adoptate de organizaţiile de aviaţie civilă din Comunitatea
Europeană la care autoritatea română în domeniul aviaţiei civile este parte;

- exercită activitatea de registru, de inspecţie şi de control în transporturi;

- acordă permisiunea de intrare şi de plecare a navelor româneşti şi străine în/şi din porturile civile
româneşti;

- stabileşte condiţiile de înmatriculare a navelor, aeronavelor, autovehiculelor şi a materialului rulant;

- asigură certificarea de tip şi individuală a mijloacelor de transport;

- supraveghează navele, indiferent de pavilionul acestora, în apele naţionale navigabile;

- anchetează evenimentele sau accidentele grave produse în activităţile de transport.

Transportul de persoane sau de bunuri poate fi atât transport în interes public cât şi transport în interes
propriu.

Transporturile în interes public, denumite şi transporturi publice, sunt cele executate de persoane
juridice sau fizice, în condiţii nediscriminatorii de acces pentru terţi, pe baza unui contract de transport,
contra plată.

Contractul de transport se încheie între transportator şi beneficiarul de transport şi se probează, pentru

transportul de persoane, printr-un titlu de transport înmânat pasagerului, iar pentru transportul de
mărfuri, printr-un document specific de transport.
Contractul de transport poate fi încheiat direct cu transportatorul sau prin intermediari de transport,
autorizaţi de Ministerul Transporturilor.

Transportul în interes propriu sau în interes personal este executat de persoane fizice în vederea
asigurării deplasării unor persoane sau bunuri, precum şi transportul în folos propriu, organizat de
persoane fizice sau juridice pentru activităţile proprii autorizate, cu mijloacele de transport pe care le
deţin în proprietate sau le folosesc în baza unui contract de închiriere sau leasing.

Transportul în folos propriu de bunuri şi de persoane trebuie să constituie accesoriul unei alte activităţi
economice executate de persoana care îl organizează, iar bunurile transportate trebuie să fie
proprietatea acesteia ori să fie rezultatul activităţii sale.

Transporturile în interes propriu de persoane sau de bunuri se execută fără perceperea unui tarif sau a
echivalentului acestuia în bunuri sau servicii.

Persoanele fizice sau juridice care efectuează transporturi de bunuri şi de persoane, altele decât cele în
interes personal, se autorizează de către Ministerul Transporturilor. Evidenţa autorizaţiilor se ţine de
către Ministerul Transporturilor în registre unice, pe moduri de transport. Sunt exceptate persoanele
fizice sau juridice care efectuează transporturi în regim de taximetrie.

Tarifele transporturilor publice se formează liber şi concurenţial pe baza cererii şi a ofertei.

Specificul fiecărei categorii de transport impune însă o organizare proprie, care variază de la o categorie
la alta.

Transporturile pe cale ferată, auto, navale (fluviale şi maritime) şi aeriene se realizează de către agenţii
economici (unităţi specializate), cărora le revine obligaţia, în temeiul unui contract de transport, de a
deplasa in spaţiu mărfuri, calatori şi bagaje.
Specializarea stricta a fiecărei unităţi de transport rezida din necesitatea profilării cât mai adecvate
specificului categoriei de mijloace de transport pe care le are în proprietate.
SISTEME DE ORGANIZARE A ACTIVITATII DE TRANSPORT INTERN

Activitatea de transport intern din cadrul firmei cuprinde ansamblul activitatilor referitoare la
deplasarea diferitelor categorii de incarcatura pe teritoriul firmei.Pt organizarea cat mai rationala a
procesului de transport 636b14g intern trebuie respectate anumite principii de baza:

-sa se asigure reducerea la min.posibil a act.de transport de transport intern.

-sa se asgiure un flux al materialelor rectiliniu si cat mai scurt cu deplasari simple fara intoarceri sau
incrucisari.

-folosirea celui mai adecvat sistem de transport intern si alegerea celor mai potrivite forme si mijloace
de transport in raport cu domeniul de activitate al firmei.

-coordonarea transportului intern cu celelalte procese de productie ale intreprinderii,astfel incat

procesul sa se desfasoare fara intrerupei sau cu cheltuieli cat mai reduse.

-evitarea deteriorarilor sau pierderilor in procesul de transport intern.

Sistemul de organizare a activitatii de transport intern difera dupa gradul de regularitate astfel:

-In firmele cu productie de serie mica sau individuala,fluxurile de transport sunt variabile si transportul
intern se desfasoara la cerere pe baza unor planuri zilnice.
-in cazul unor intreprinderi cu productie de serie mare/de masa fluxurile de transport au caracter
permanent si organizarea transportului intern se face pe baza unor grafice de transport pe perioade mai
mari de timp.In aceasta situatie transportul are caracter regulat si e de 2 feluri:-pendular;-circular(inelar)

Transport pendular:

-are loc atunci cand deplasarea materialelor se face intre 2 puncte ct.si poate fi de 3 feluri:a)intr-o
singura directie;b)in dubla directie;c)in evantai?

a)-cand mijl.de transport se deplaseaza incarcat de la depozit la sectie si se intoarce descarcat de la

sectie la depozit.

b)-mijl.de transport circula cu incarcatura,atat de la depozit la sectie,cat si de la sectie la depozit.c

c)-existenta unui centru de expeditie si a mai multor centre de destinatie.In functie de modul in care
circula mijl.de transport poate fi :-in simpla /dubla directie

Sistemul de transport circular

-se caract.prin faptul ca mijl.de transport pleaca de la un punct de expeditie si trece prin mai multe
puncte de destinatie,intorcandu-se la punctual de unde a plecat si efectuand astfel un traseu inelar.In
functie de modul in care circula mijlocul de transport,transportul circular poate fi:a)cu flux aproximativ
constant;b)cu flux crescator;c)cu flux descrescator

a)-mijl.de transport pleaca de punctul de expeditie incarcat,pe traseul de transport descarcat ,incarca
acea cantitate de mat.la fiecare punct de destinatie si se intoarce la punctul de plecare cu aproximativ
aceeasi incarcatura pe care a avut-o cand a plecat.

b)-pleaca gol de la centrul de expediere si se incarca in mod succesiv de la fiecare punct cant.var.de
materii prime ,mat a.i.se intoarce la punctul de expeditie plin.
c)-mijl.de transport pleaca incarcat si descarca pe traseu succesiv la fiecare punct de destinatie
cant.var.de materii prime intorcandu-se la locul de expeditie gol.

Capacitatea de productie a intreprinderii

-exprima cap.max(cu o anumita calitate si structura) care poate fi obtinut pe o perioada data intr-o
anumita veriga de prod in cazul folosirii dpdv intensiv sau extensiv a utilajelor sau a suprafetei de
productie potrivit celui mai eficient regim de lucru

Dpdv al determinarii cap. potrivit celui mai eficient regim de lucru apar 2 situatii:

1-Se vor elimina din calcul situatiile nefavorabile generate de nerespectarea regimului tehnologic
proiectat, adica nu se vor lua in calcul abaterile de la procesul tehnologic adoptat de intrep:

-fol. unor muncitori cu un grad de calificare necorespunzatoare cat. de lucrari tehnologice executate

-fol. unor mat prime de calitate inf

-executarea unor reparatii in alte conditii tehnice dacat cele stabilite prin documentatia tehnologica

2-Nerespectarea regimului de org normala a productiei

 Nu se vor lua in calcul eventualele deficiente care pot exista in cadrul sist organizatoric: lipsa de
muncitori, de enrgie, de comenzi, executarea unor reparatii accidentale sau neasigurarea completa si la
timp cu mat prime necesare sau cu piesele de schimb pt efectuarea reparatiilor utilajelor.

Deoarece cap. de prod reflecta posibilitatile maxime de prod, ea e intotdeauna mai mare sau egala cu
productia posibila sau prevazuta.

Marimea cap. de prod e influentata de 2 cat de fact

-primari-cu act. directa

derivati-cu act. indirecta prin intermediul fact primari

Printre factorii primari:

-caracteristica dimensionala a verigii de prod

-norma de utilizare extensiva a verigii

-norma de utilizare intensiva a verigii

Factorii derivati se individualizeaza in cadrul fact. primari.