Sunteți pe pagina 1din 6

I. Ce este geografia?

 Definiție: Geografia este știința care descrie pământul. Ea studiază


învelișurile acestuia ( atmosfera, hidrosfera, litosfera etc.) și relațiile ce se
stabilesc între acestea.
 În antichitate, cea mai comlexă lucrare de geografie este cea a lui Strabon
( 18 î Hr.-25 d Hr.) și poartă numele de Geographya.
 Cei mai mari geografi ai perioadei medievale au fost arabi.
 Întemeietorul geografiei moderne a fost Alexander von Humbolt ( 1769 –
1859).
 În România, Dimitrie Cantemir alcătuiește prima lucrare de geografie,
numită „Descrierea Moldovei”. Întemeietorul școlii românești de
geografie fiind Simion Mehedinți ( 1868- 1962).
 Geografia se împarte în două mari ramuri: Geografia umană și geografia
fizică. Geografia umană are în vedere răspândirea omului pe pământ și
principalele sale activități, iar geografia fizică studiază mediul natural,
adică fiecare dintre învelișurile pământului.
II. Pământul în Univers
1. Universul

 Definiție: Universul reprezintă tot ceea ce există în timp și spațiu, tot ceea
ce e văzut și nevăzut.
 Stelele. Sunt corpuri cerești fierbinți, formate din gaze ce ard permanent.
În jurul stelelor se învârtesc celelalte corpuri cerești. Numărul stelelor este
foarte mare; ceea ce noi vedem cu ochiul liber, sunt doar cele mai aproape
de pământ, adică o mică parte din miliardele de miliarde de stele
existente.
 Constelațiile. Sunt grupări mici de stele denumite după conturul lor: Carul
mic, Carul mare, Balanțe etc. Pe cer pot fi văzute 88 de constelații, dintre
care unele doar sezonier.
 Galaxiilee. Sunt aglomerări imense de miliarde de stele. Pământul
împreună cu soarele, și celelalte planete (sistemul solar) fac parte din
galaxia Calea lactee. Aceasta conține aproximativ 200 de miliarde de
stele, și poate fi observată în nopțile senine pe cer cu ochiul liber. În
universul cunoscut se găsesc miliarde de galaxii.
 Cu privire la originea Universului, sunt postulate două teorii majore,
denumite: Teoria creației speciale, și teoria evoluției.
1. Teoria creației speciale, afirmă, că tot ceea ce vedem a luat
naștere prin forța creatoare a lui Dumnezeu, singura Ființă
infinită și necauzată.
2. Teoria evoluției afirmă că tot ceea ce există a apărul din
întâmplare, și s-a dezvoltat printr-un proces evolutiv,
petrecut la fel, întâmplător, dar care în mod inexplicabil, a
adus viața și tot ceea ce există la forma de existență actuală.
 Viteza de propagare a luminii în Univvers e de 300.000 de km pe sec.
 Curiozități
o Peste 1 mil. de corpuri de dimensiunea pământului ar încăpea
în soare.
o Arcturus, a patra stea luminoasă de pe cerul nopții e la 321 de
trilioane de km de pământ, e de 100 de ori mai luminos decât
soarele, și are o rază de 20 mai mare decât a soarelui.
o Betelgeuse e o stea roșiatică ce luminează de 60 de mii de ori
mai puternic decât Soarele, și are raza de 600 de ori mai mare
decât a sa.
o Există însă și alți super-giganți roșii în galaxia noastră care
au raza de 1500 de ori mai mare ca a soarelui.
o Dacă am putea călătorii cu viteza luminii, (300.000 km/s) în
tot universul cunoscut, ne-ar trebui 28 de miliarde de ani
pentru a-l străbate. Cu aceeași viteză am putea însă înconjura
de șapte ori pământul într-o secundă.
2. Sistemul Solar

 Toate corpurile cerești sunt în mișcare.

o corpurile mai mici se rotesc în jurul celor mai mari,


deoarece sunt atrase de acestea.
o corpurile reci, se rotesc în jurul corpurilor fierbinți.
 Definiție: Stelele formează împreună cu corpurile cerești ce se
rotesc în jurul lor, familii sau sisteme stelare.
 Sistemul Solar, sau familia soarelui cuprinde: Soarele (steaua în
jurul căruia se învârtesc corpurile cerești) 9 planete, 54 de sateliți
naturali, sute de asteroizi, milioane de meteoriți și foarte multe
comete.
 99% din materia Sistemului Solar e concentrată în Soare. Toate
corpurile cerești se rotesc în jurul său, pe o cale foarte precis
trasată, care se numește orbită.
 Soarele este o stea de mărime mijlocie. Energia în interiorul
acestuia e produsă prin fuziune nucleară, transformând hidrogenul
în heliu la o scară înaltă. În nucleul său sunt aproximativ 15
milioane de grade C, pe când la suprafață, temperatura e de 6000 de
grade C. Distanța dintre Pământ și Soare de de aproximativ 150
milioane de km.
 Definiție: Planetele sunt corpuri cerești de formă sferică, ce nu au
lumină și căldură proprie. În ordinea îndepărtării de Soare, cele 9
planete ale sistemului solar sunt: Mercur, Venus, Pământ, Marte,
Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun și Pluto.
 Definiție: Sateliții sunt corpuri cerești reci, care se rotesc în jurul
planetelor, și sunt întotdeauna mai mici decât acestea.
 Definiție: Cometele sunt corpuri cerești reci, care au înfățișarea unei
stele cu coadă. Pe orbita lor în jurul soarelui, se consumă și devin
tot mai mici, până când dispar. Uneori explodează.
 Definiție: Meteoriții sunt corpuri cerești care ajung pe suprafața
unei planete sau a sateliților.

 Curiozități
o Pentru a ajunge la Pământ, luminii ce pleacă de la Soare îi sunt
necesare 8 minute.
o Energia părăsește Soarele cu o viteză de 5 mil. de tone de materie
pe secundă, și ajunge pe pământ de 1 miliard de ori mai mică decât
în momentul în care pleacă de la Soare.
o Într-o singură secundă, Soarele produce mai multă energie decât a
produs omenirea de la începul existenței ei, până acum.
III Pământul ca planetă
1. Pământul – Corp cosmic

 Pământul este un copr ceresc de formă sferică. El este mai turtit la poli, și
mai bombat la Ecuator.
 În jurul anului 500 î Hr. filosoful grec Pitagora a fost primul om care a
spus că pământul este un corp ceresc de formă sferică.
 Luna este singurul satelit natural al pământului. Ea se găsește la 348 000
de km depărtare de pământ și e de 14 ori mai mică decât acesta.
 Luna efectuează două mișcări de rotație. Una în jurul Pământului, iar
cealaltă în jurul axei sale. Ambele durează 29 de zile și 12 ore. În timpul
acesta, luna trece prin patru faze succesibile ( adică e văzută în patru
moduri de pe Pământ, în funcție de modul în care e luminată de soare. )
Fiecare fază durează aproximativ șapte zile și jumătate.
 Fazele lunii sunt următoarele:
o Luna nouă – în această fază luna nu se vede de pe pământ, deoarece
e luminată doar fața opusă Pământului. Apare ca un inel subțire. În
stadiul de tranziție spre următoarea fază, apare pe cer ca o seceră.
o Primul pătrar – acum este luminată o jumătate a feței, iar în stadiul
de tranziție, are o înfățișare convexă.
o Luna plină – întreaga față a luni e luminată de soare, iar în faza de
tranziție către al doilea pătrar, iarăși capătă o înfățișare convexă.
o Al doile pătrar – este luminată cealaltă față a luni, pentru ca în fază
de tranziție către lună nouă, să ni se arate iarăși ca o seceră.