Sunteți pe pagina 1din 22

DREPTUL DE AUTOR

1. Definitia dreptului de autor

Prin drept de autor se intelege totalitatea normelor juridice care reglementeaza relatiile sociale ce decurg
din crearea si valorificarea operelor stiintifice, literare sau artistice.[1]

Obiectul reglementarii acestei institutii juridice il formeaza raporturile personale nepatrimoniale si


raporturile patrimoniale ce apar in legatura cu geneza si valorificarea operelor stiintifice, literare si artistice.

Mai trebuie precizat ca, prin obiectul si prin metoda reglementarii lor(pozitia de egalitate juridica a
partilor), raporturile ce se nasc din crearea si valorificarea operelor stiintifice, literare si artistice sunt raporturi
juridice civile, iar institutia care le reglementeaza este o institutie de drept civil.[2]

Crearea unei opere stiintifice, literare sau atistice are drept consecinta nasterea in persoana autorului operei
a unui drept subiectiv de autor, drept care ii confera autorului anumite prerogative in legatura cu opera creata si
valorificarea ei.

Dreptul de autor are ca obiect rezultatul activitatii creatoare a autorului, creatia sa intelectuala si nu lucrul
corporal in care ea se concretizeaza in realitate.

2. Obiectul dreptului de autor

Obiectul dreptului de autor il constituie operele literare, artistice si stiintifice, indiferent de forma lor de
exprimare, de valoarea sau destinatia lor.

Analiza dispozitiilor legale a permis doctrinei sa desprinda trei conditii esentiale de care depinde vocatia la
protectie in cadrul dreptului de autor si anume:

 opera trebuie sa fie rezultatul unei activitati creatoare a autorului;

 sa imbrace o forma concreta de exprimare, perceptibila simturilor;

 sa fie susceptibila de aducere la cunostinta publicului.[3]

In cele ce urmeaza vom vedea la ce se refera aceste trei conditii:

a) Opera trebuie sa fie rezultatul unei activitati creatoare a autorului.

Pentru a fi considerata indeplinita aceasta conditie, autorul nu trebuie sa se limiteze la o reproducere


mecanica a operei, fara o contributie proprie in ceea ce priveste substanta de idei a operei in discutie.

In doctrina aceasta conditie poarta si numele de originalitate. Astfel, pentru a fi protejata, opera trebuie sa
poarte amprenta personalitatii, a individualitatii individului.

b) Pentru a forma obiectul unui drept de autor, opera trebuie sa imbrace o forma concreta de exprimare,
perceptibila simturilor.
Aceasta conditie, inseamna ca dreptul de autor se naste din momentul in care opera imbraca forma de
manuscris, schita, tema, tablou ori alta forma concreta.

c) Cea de a treia conditie pentru ca o opera sa aiba vocatie de protectie este aceea de a fi susceptibila de
aducere la cunostinta publicului, prin reproducere, executare, expunere sau orice alt mijloc. Aceasta cerinta fiind
strans legata de cea precedenta, unii autori nu mentioneaza decat doua conditii ale protectiei, in cadrul dreptului de
autor.

Conform legii dreptului de autor constituie obiect al acestui drept urmatoarele:

 scrierile literare si publicistice, conferintele, predicile, pledoariile, prelegerile si orice alte opere scrise sau
orale, precum si programele pentru calculator;

 operele stiintifice, scrise sau orale, cum ar fi: comunicarile, studiile, cursurile universitare, manualele
scolare, proiectele si documentatiile stiintifice;

 compozitiile muzicale cu sau fara text;

 operele dramatice, dramatico-muzicale, operele coregrafice si pantomimele;

 operele cinematografice, precum si orice alte opere audiovizuale;

 operele fotografice, precum si orice alte opere exprimate printr-un procedeu analog fotografiei;

 operele de arta grafica sau plastica, cum ar fi: operele de sculptura, pictura, gravura, litografie, arta
monumentala, scenografie, tapiserie, ceramica, plastica sticlei si a metalului, desene, design, precum si alte opere
de arta aplicata produselor destinate unei utilizari practice;

 operele de arhitectura, inclusiv plansele, machetele si lucrarile grafice ce formeaza proiectele de arhitectura;

 lucrarile plastice, hartile si desenele din domeniul topografiei, geografiei si stiintei in general;

 operele de arta digitala.

3. Subiectele dreptului de autor

3.1. Principiul adevaratului creator al operei

Art. 3 alin. (1) al Legii privind dreptul de autor stipuleaza ca este autor persoana fizica sau persoanele fizice
care au creat opera.

Doar persoana fizica poate avea calitatea de autor al operei, fiind singura susceptibila de a avea o asemenea
activitate. In ciuda acestui fapt, Legea privind dreptul de autor prevede in art. 3 alin. (2) ca in cazuri expres
prevazute de lege, pot beneficia de protectia acordata autorului persoanele juridice si persoanele fizice altele decat
autorul.

Avand in vedere cele mentionate mai sus, va trebui sa distingem intre subiectele originare ale dreptului de
autor si cele derivate.

Subiectul primar este autorul nemijlocit, creator al operei, in timp ce subiect derivat este acea persoana
care, datorita unor imprejurari a dobandit unele prerogative ale dreptului de autor.
Revenind la persoana juridica, ca subiect exceptional al dreptului de autor, trebuie sa subliniem ca aceasta
nu va beneficia niciodata de toate prerogativele pe care le comporta dreptul de autor. Aceasta deoarece dreptul de
autor al persoanei juridice nu poate deriva din creatia operei, deoarece din faptul crearii unei opere nu rezulta decat
calitatea de autor al celui care a creat-o. Dreptul de autor al persoanei juridice poate doar deriva din drepturile de
autor ale persoanelor fizice care au creat opera, insa pentru aceasta trebuie sa prezumam ca aceste persoane au
consimtit, in prealabil, in favoarea persoanei juridice, cesiuni partiale ale prerogativelor care le revin in calitate de
autori. Trebuie insa subliniat ca aceste cesiuni sunt admise de lege doar in ceea ce priveste prerogativele
patrimoniale, ele nefiind posibile in ceea ce priveste prerogativele personale nepatrimoniale,dat fiind caracterul
acestora de a fi intim legate de persoana autorului.

Uneori, numele autorului unei opere nu este cunoscut, caz in care avem de-a face cu o opera anonima.
Alteori, in virtutea faptului ca autorul are dreptul de a-si afirma paternitatea operei, dar nu si obligatia de a o face,
acesta poate decide ca opera sa apara sub pseudonim.

3.2. Pluralitatea de autori

Operele nu constituie intotdeauna rezultatul activitatii creatoare a unui singur autor. Mai ales in cazul
operelor stiintifice ne aflam adeseori in fata unei pluralitati de autori si a unei opere unice comune.

In cazul pluralitatii de autori trebuie sa distingem intre opera comuna si opera colectiva.

Este opera comuna, opera creata de mai multi coautori; in colaborare. Bazindu-se pe o activitate creatoare
comuna, opera comuna este prin definitie o opera unitara.

Dreptul de autor asupra operei comune apartine coautorilor acesteia, iar in lipsa unei conventii contrare,
coautorii nu pot utiliza opera decat de comun acord. Un eventual refuz al consimtamantului din partea oricaruia
dintre coautori trebuie sa aiba o justificare temeinica.

In situatia in care contributia fiecarui autor este distincta, aceasta poate fi utilizata in mod separat, cu
conditia sa nu se prejudicieze utilizarea operei comune sau drepturile celorlalti coautori.

Este opera colectiva, opera in care contributiile personale ale coautorilor formeaza un tot, fara a fi insa
posibil, data fiind natura operei, sa se atribuie un drept distinct vreunuia dintre coautori asupra ansamblului operei
create.

Astfel, operele colective sunt intotdeauna opere complexe din punctul de vedere al obiectului, reunind
elemente de natura diferita (spre exemplu: scenariul, regia, compozitia muzicala etc.).

O alta trasatura esentiala a operelor colective o constituie faptul ca persoanele care participa la elaborarea
acestei opere sunt fiecare in parte, subiectul distinct al unui drept de autor asupra unui obiect determinat, si anume
fiecare din operele de natura diferita formand opera complexa pe care o reprezinta opera colectiva (autorul
scenariului asupra scenariului, autorul compozitiei muzicale asupra acesteia din urma etc.)[4]

Conform legii, in lipsa unei conventii contrare, dreptul de autor asupra operei colective apartine persoanei
fizice sau juridice din initiativa, sub responsabilitatea careia a fost creata.

Referindu-ne acum la raporturile dintre coautori, regula fundamentala este aceea ca, in cazul operelor ce
apar ca rezultat al unor colaborari, dreptul de autor apartine in comun, coautorilor.

Remuneratia se cuvine coautorilor in proportiile pe care acestia le-au convenit. In lipsa unei conventii,
remuneratia se imparte proportional cu partile de contributie ale acestora sau in mod egal, daca acestea nu se pot
stabili.
In cazul unei opere indivizibile, coautorii nu vor putea sa-si exercite prerogativele care alcatuiesc dreptul de
autor, atat cele personale patrimoniale, cat si cele nepatrimoniale, decat de comun acord. Refuzul
consimtamantului din partea oricaruia dintre coautori trebuie sa fie temeinic justificat.

Cand opera este divizibila, iar contributia fiecarui autor este susceptibila de a fi valorificata separat, fiecare
dintre acestia isi va putea exercita drepturile personale nepatrimoniale asupra partii sale conditionat fiind de a nu
aduce atingere intereselor celorlalti.[5]

3.3. Raporturile intre autorul operei originare si cel al operei derivate

O prima regula care rezulta din natura exclusiva a dreptului de autor consta in obligatia autorului operei
derivate de a cere autorizarea folosirii operei preexistente de la autorul ei.[6]

O alta regula care rezulta din natura operelor in cauza consta in obligatia pe care o are autorul operei
derivate de a respecta dreptul la calitatea de autor a creatorului operei originare, indicand sursa operei derivate.

4. Continutul dreptului de autor

4.1. Drepturile personale nepatrimoniale

Conform art. 10 din Legea privind dreptul de autor, autorul unei opere are urmatoarele drepturi morale:

 dreptul de a decide daca, in ce mod si cand va fi adusa opera la cunostinta publica;

 dreptul de a pretinde recunoasterea calitatii de autor al operei;

 dreptul de a decide sub ce nume va fi adusa opera la cunostinta publica;

 dreptul de a pretinde respectarea integritatii operei si de a se opune oricarei modificari, precum si oricarei
atingeri aduse operei, daca prejudiciaza onoarea sau reputatia sa;

 dreptul de a retracta opera, despagubind, daca este cazul, pe titularii drepturilor de utilizare, prejudiciati prin
exercitarea retractarii.

Dreptul de a aduce opera la cunostinta publicului

Fiind organic legat de personalitatea autorului, dreptul de a aduce opera la cunostinta publicului apartine in
exclusivitate autorului. Acest drept de divulgare este primul in ordine cronologica a nasterii prerogativelor
autorului, influentand aparitia drepturilor patrimoniale, care, prin exercitarea acestuia, devin drepturi propriu-
zise.[7]

Dreptul de divulgare reprezinta posibilitatea autorului de a prezenta public rezultatul creatiei sale. El are
libertatea de a alege modalitatea de publicare precum si momentul in care va aduce opera la cunostinta publicului.

O trasatura importanta a acestui drept consta in faptul ca este intransmisibil prin acte intre vii. Astfel, art. 11
alin.(1) al Legii prevede ca drepturile morale nu pot face obiectul vreunei renuntari sau instrainari.

Dreptul la paternitatea operei

Deoarece opera este rezultatul muncii sale de creatie, autorul are dreptul la recunoasterea paternitatii operei
sale.
Recunoasterea dreptului la paternitatea operei implica obligatia tuturor acelora care folosesc opera de a
indica numele autorului operei originale cat si a celei derivate.[8]

Acest drept are un continut cu dublu caracter:pe de o parte are un caracter pozitiv prin dreptul de a
revendica oricand calitatea de autor si presupune si dreptul la nume; pe de alta parte, are un caracter negativ prin
dreptul de a se opune la orice act de contestare a acestei calitati din partea unor terti.[9]

Dreptul la nume ofera posibilitatea autorului de a decide intre mai multe variante si anume: daca opera va fi
adusa la cunostinta publicului sub numele sau, daca va fi sub pseudonim sau fara indicarea numelui.

Dreptul la paternitatea operei supravietuieste mortii autorului, transmitandu-se prin mostenire potrivit legislatiei
civile. Daca nu exista mostenitori, exercitiul acestor drepturi revine conform legii organismului de gestiune
colectiva care a administrat drepturile autorului sau, dupa caz, organismului cu cel mai mare numar de membri, din
domeniul respectiv de creatie.

Dreptul la inviolabilitatea operei

Denumit si dreptul la respectul si integritatea operei consta in aceea ca opera de creatie intelectuala trebuie
adusa la cunostinta publicului asa cum a fost creata de autor, fara sa i se aduca modificari asupra formei,
continutului sau numelui autorului. De aici rezulta imposibilitatea oricaror suprimari, modificari sau completari
fara acordul acestuia.

Cu toate acestea, doctrina precizeaza insa ca, in cazul anumitor forme de folosire a operei, autorul care si-a
dat consimtamantul la ele a acceptat implicit si modificarile care sunt indisolubil legate de acel mod de folosire a
operei(spre exemplu, cazul adaptarilor cinematografice).

Din punct de vedere al naturii juridice, dreptul la inviolabilitatea operei este un drept absolut si inalienabil.
El poate fi transmis prin mostenire potrivit legislatiei civile.

Dreptul de retractare

Reprezinta contraponderea dreptului de divulgare si consecinta caracterul absolut si discretionar al acestuia.

Astfel, dupa cum autorul poate decide divulgarea operei, tot asa el poate hotara si retractarea acesteia,
despagubind, daca este cazul, pe titularii dreptului de utilizare prejudiciati prin exercitarea retractarii.

4.2. Drepturile patrimoniale

Autorul unei opere are dreptul patrimonial exclusiv de a decide daca, in ce mod si cand va fi utilizata opera
sa, inclusiv de a consimti la utilizarea operei de catre altii.

Conform art. 13 din Legea privind dreptul de autor, utilizarea unei opere da nastere la drepturi patrimoniale,
distincte si exclusive, ale autorului de a autoriza sau de a interzice:

 reproducerea integrala sau partiala, directa sau indirecta, temporara sau permanenta, prin orice mijloace si
sub orice forma a operei;

 distribuirea operei;

 importul in vederea comercializarii pe piata interna a copiilor realizate, cu consimtamantul autorului, dupa
opera;
 inchirierea operei;

 imprumutul operei;

 comunicarea publica, direct sau indirect a operei, prin orice mijloace, inclusiv prin punerea operei la
dispozitia publicului astfel incat sa poata fi accesata in orice loc si in orice moment ales, in mod individual, de catre
public;

 radiodifuzarea operei;

 retransmiterea prin cablu a operei;

 realizarea de opere derivate.

Prin reproducere se intelege realizarea uneia sau a mai multor copii ale unei opere, prin orice mijloc si sub
orice forma, inclusiv realizarea oricarei inregistrari sonore sau audiovizuale a unei opere.

Reproducerea este fixarea materiala a operei prin orice procedee care permit comunicarea ei publicului in
mod indirect, spre deosebire de reprezentare sau executare, care este un mod de comunicare directa a operei.

Reproducerea este subordonata consimtamantului autorului, independent de procedeul utilizat si de scopul lucrativ
sau nelucrativ urmarit. Aceste procedee pot fi dintre cele mai diferite, si anume: tiparul, dactilografierea, desenul,
gravura, mulajul, fotocopia, fotografia, microfilmul, inregistrarea cinematografica etc. Reproducerea poate imbraca
si forma folosirii de semne conventionale, ca in cazul stenografiei sau scrierii Braille.[10]

Prin distribuire se intelege vanzarea sau orice alt mod de transmitere, cu titlul oneros ori gratuit, a
originalului sau a copiilor unei opere, precum si oferirea publica a acestora.

Difuzarea se refera exclusiv la operele fixate pe un suport material si are deci ca obiect direct nu opera, ci
suportul material multiplicat in care este incorporata ea.

Dreptul de distribuire se epuizeaza odata cu prima vanzare sau cu primul transfer de drept de proprietate
asupra originalului ori al copiilor unei opere, pe piata interna, de catre titularul de drepturi sau cu consimtamantul
acestuia.

Prin import se intelege introducerea pe piata interna, cu scopul comercializarii, a originalului sau a copiilor
legal realizate ale unei opere fixate pe orice fel de suport.

Prin inchiriere, se intelege punerea la dispozitie spre utilizare, pentru un timp limitat si pentru un avantaj
economic sau comercial direct ori indirect, a unei opere.

Prin imprumut se intelege punerea la dispozitie spre utilizare, pentru un timp limitat si fara un avantaj
economic sau comercial direct sau indirect, a unei opere prin intermediul unei institutii care permite accesul
publicului in acest scop.
Imprumutul efectuat prin biblioteci nu necesita autorizarea autorului si da dreptul acestuia la o remuneratie
echitabila.

Imprumutul unei opere fixate in inregistrari sonore sau audiovizuale nu poate avea loc decat dupa 6 luni de
la prima distribuire a operei.

Se considera comunicare publica orice comunicare a unei opere, direct sau prin orice mijloace tehnice,
facuta intr-un loc deschis publicului sau in orice loc in care se aduna un numar de persoane care depaseste cercul
normal al membrilor unei familii si al cunostintelor acesteia, inclusiv reprezentarea scenica, recitarea sau orice alta
modalitate publica de executie sau de prezentare directa a operei, expunerea publica a operelor de arta plastica, de
arta aplicata, fotografica si de arhitectura, proiectia publica a operelor cinematografice si a altor opere vizuale,
inclusiv a operelor de arta digitala, prezentarea intr-un loc public, prin intermediul inregistrarilor sonore sau
audiovizuale, precum si prezentarea intr-un loc public, prin intermediul oricaror mijloace a unei opere
radiodifuzate. De asemenea, se considera publica orice comunicare a unei opere prin mijloace cu fir sau fara fir,
inclusiv prin punerea la dispozitia publicului a operelor, astfel incat orice membru al publicului poate avea acces,
din orice loc sau in orice moment ales in mod individual.

Prin radiodifuzare se intelege:

 comunicarea unei opere de catre un organism de radiodifuziune sau de televiziune, prin orice mijloc ce
serveste la propagarea fara fir a semnalelor, sunetelor sau imaginilor, ori a reprezentarii digitale a acestora, inclusiv
prin satelit, in scopul receptionarii de catre public;

 transmiterea unei opere sau a reprezentarii digitale a acesteia, inclusiv prin satelit, in scopul receptionarii de
catre public.

Prin realizarea de opere derivate se intelege traducerea, publicarea in culegeri, adaptarea, precum si orice
alta transformare a unei opere preexistente, daca aceasta constituie creatie intelectuala.

Un alt drept patrimonial care revine autorului este si asa-numitul drept de suita, adica un drept recunoscut
artistului care a transmis cu titlu oneros originalul operei, sub forma unui drept de creanta reprezentand o fractiune
din pretul de vanzare a operei, impotriva oricarui dobanditor ulterior al acesteia.

La baza dreptului de suita, sta o idee de echitate, in masura in care exercitiul acestui drept permite
autorului, care adesea pentru un pret modest se desesizeaza de opera sa, sa primeasca o parte din sporul de vanzare
pe care acesta il dobandeste ulterior.[11]

Art. 21 din Legea dreptului de autor prevede ca autorul unei opere originale de arta grafica sau plastica ori
al unei opere fotografice beneficiaza de un drept de suita reprezentand dreptul de a incasa a cota din pretul de
vanzare obtinut la orice revanzare a operei, ulterioara primei instrainari de catre autor, precum si dreptul de a fi
informat cu privire la locul unde se afla opera sa.

Dreptul mentionat anterior se aplica tuturor actelor de vanzare a unei opere originale de arta grafica sau
plastica ori a unei opere fotografice care implica, in calitate de vanzatori, cumparatori sau intermediari, saloane,
galerii de arta, precum si orice comerciant de opere de arta.

Copiile operelor originale de arta sau fotografice, care au fost facute intr-un numar limitat de catre insusi
autorul lor sau cu aprobarea acestuia, sunt considerate opere de arta originale.

4.3. Drepturi conexe dreptului de autor si drepturi sui – generis

Expresia este utilizata pentru a desemna drepturile recunoscute artistilor interpreti sau executanti, producatorilor de inregistrari sonore si
audiovizuale, organismelor de radiodifuziune si de televiziune precum si cele ale fabricantilor bazelor de date.
Drepturile artistilor interpreti sau executanti

Deoarece nu s-a putut revendica pentru interpreti sau executanti statutul de coautori, intrucat nu se poate
vorbi de o participare a acestora la crearea operei interpretate sau executate, s-a pus pe plan teoretic problema
calificarii prestatiilor lor drept opere derivate. Astfel incat pentru protectia prestatiei interpretilor si executantilor a
devenit necesara amenajarea unui regim care, desi modelat dupa acela al dreptului de autor sa fie totusi diferit de
acesta.

De altfel legislatia a consacrat aceasta protectie in cadrul drepturilor conexe, rezervate auxiliarilor creatiei
literare sau artistice.

Prin artisti interpreti sau executanti se intelege: actorii, cantaretii, muzicienii, dansatorii si alte persoane
care prezinta, canta, danseaza recita, declama, joaca, interpreteaza, regizeaza, dirijeaza ori executa in orice alta
modalitate o opera literara sau artistica, un spectacol de orice fel, inclusiv folcloric, de varietati, de circ ori de
marionete.

Artistul interpret sau executant are urmatoarele drepturi morale:

 dreptul de a pretinde recunoasterea paternitatii propriei interpretari sau executii;

 dreptul de a pretinde ca numele sau pseudonimul sau sa fie indicat ori comunicat la fiecare spectacol si la
fiecare utilizare a inregistrarii acestuia;

 dreptul de a pretinde respectarea calitatii prestatiei sale si de a se opune oricarei reformari, falsificari sau
altei modificari substantiale a interpretarii ori executiei sale sau oricarei incalcari a drepturilor sale, care ar
prejudicia grav onoarea ori reputatia sa.

Drepturile prevazute anterior nu pot face obiectul vreunei renuntari sau instrainari. Dupa moartea artistului
interpret sau executant exercitiul acestor drepturi se transmite prin mostenire.

Totodata artistul interpret sau executant are si dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza ori de a interzice
urmatoarele:

 fixarea interpretarii sau executiei sale;

 reproducerea integrala sau partiala, directa ori indirecta, temporara sau permanenta, prin orice mijloc si sub
orice forma, a interpretarii sau a executiei fixate;

 distribuirea interpretarii sau a executiei fixate;

 imprumutul interpretarii sau a executiei fixate;

 importul in vederea comercializarii pe piata interna a interpretarii sau a executiei fizice;

 radiodifuzarea si comunicarea publica a interpretarii sau a interpretarii sale, in afara cazului in care
interpretarea sau executia a fost deja fixata sau radiodifuzata;

 punerea la dispozitia publicului a interpretarii sau a executiei sale fixate, astfel incat sa poata fi accesata in
orice loc si in orice moment ales, in mod individual de catre public;

 retransmiterea prin cablu a interpretarii sau a executiei fixate.


Se considera fixare incorporarea, prin orice mijloc, de sunete, imagini ori de sunete si imagini sau de
reprezentari digitale ale acestora in orice fel de suport, inclusiv electronic, care permite perceperea, reproducerea
ori comunicarea lor catre public intr-un mod oarecare.

Executia sau interpretarea unei opere este colectiva, in cazul in care interpretarile ori executiile individuale
formeaza un tot fara a fi posibil data fiind natura interpretarii sau executiei sa se atribuie un drept distinct vreunuia
dintre artistii participanti asupra ansamblului interpretarii sau executiei.

In lipsa unei clauze contrare, artistul interpret sau executant care a participat la realizarea unei opere
audiovizuale, a unei inregistrari audiovizuale ori a unei inregistrari sonore, se prezuma ca cedeaza producatorului
acestuia, in schimbul unei remuneratii echitabile, dreptul exclusiv de utilizare a prestatiei sale astfel fixate prin
reproducere, distribuire, import, inchiriere si imprumut.

Durata drepturilor patrimoniale ale artistilor interpreti sau executanti este de 50 de ani, incepand cu data de
1 ianuarie a anului urmator celui in care a avut loc prima fixare sau, in lipsa, prima comunicare catre public.

Drepturile producatorilor de inregistrari sonore

Se considera inregistrare sonora sau fonograma, orice fixare, exclusiv sonora a sunetelor provenite dintr-o
executare ori executie a unei opere sau a altor sunete ori a reprezentarilor digitale ale acestor sunete, oricare ar fi
metoda si suportul utilizate pentru aceasta fixare. Nu se considera inregistrare sonora o fixare audiovizuala sau
partea sonora a acesteia ori reprezentarea sa digitala.

Producatorul de inregistrari sonore este persoana fizica sau juridica ce are initiativa si isi asuma
responsabilitatea organizarii si finantarea realizarii primei fixari a sunetelor, fie ca acestea constituie sau nu o
opera.

In cazul reproducerii si distribuirii inregistrarilor sonore, producatorul este in drept sa inscrie pe suporturile
acestora, inclusiv pe coperte, cutii si alte suporturi materiale de ambalare, pe langa mentiunile privind autorul si
artistul interpret sau executant, titlurile operelor, anul primei publicari, marca de comert precum si numele ori
denumirea producatorului.

Conform art. 105 din Legea privind dreptul de autor, producatorul de inregistrari sonore are dreptul
patrimonial exclusiv de a autoriza sau de a interzice urmatoarele:

 reproducerea integrala ori partiala, directa sau indirecta, temporara sau permanenta, prin orice mijloc si sub
orice forma, a propriilor inregistrari sonore;

 distribuirea propriilor inregistrari sonore;

 inchirierea propriilor inregistrari sonore;

 importul in vederea comercializarii pe piata interna a copiilor legale realizate ale propriilor inregistrari
sonore;

 radiodifuzarea si comunicarea publica a propriilor inregistrari sonore, cu exceptia celor publicate in scop
comercial;

 punerea la dispozitia publicului a propriilor inregistrari sonore astfel incat sa poata fi accesate in orice loc
si in orice moment ales in mod individual de catre public;

 retransmiterea prin cablu a propriilor inregistrari sonore.


Producatorul de inregistrari sonore are dreptul de a impiedica importul de copii ale propriilor inregistrari
sonore realizate fara autorizarea sa.

Durata drepturilor patrimoniale ale producatorilor de inregistrari sonore este de 50 de ani incepand cu data de 1
ianuarie a anului urmator celui in care a avut loc prima fixare.

In cazul in care inregistrarea sonora este adusa la cunostinta publica in aceasta perioada, durata drepturilor
patrimoniale expira dupa trecerea a 50 de ani de la data aducerii la cunostinta publica.

Organismele de radiodifuziune si televiziune

Organismele de radiodifuziune si televiziune au dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza sau de a


interzice, cu obligatia pentru cel autorizat de a mentiona numele organismelor, urmatoarele:

 fixarea propriilor emisiuni si servicii de programe de radiodifuziune sau televiziune;

 reproducerea integrala sau partiala, directa ori indirecta, temporara sau permanenta, prin orice mijloc si sub
orice forma a propriilor emisiuni si servicii de programe de radiodifuziune si de televiziune fixate pe orice fel de
suport;

 importul in vederea comercializarii pe piata interna a propriilor emisiuni si servicii de programe de


radiodifuziune si de televiziune fixate pe orice fel de suport;

 retransmiterea sau reemiterea propriilor emisiuni si servicii de programe de radiodifuziune si de televiziune


prin mijloace fara fir, prin fir, prin cablu, prin satelit sau prin orice alt procedeu similar, precum si prin orice alt
mod de comunicare catre public, inclusiv retransmitarea pe internet;

 cominicarea publica a propriilor emisiuni si servicii de programe radiodifuziune sau de televiziune, in locuri
accesibile publicului cu plata intrarii;

 inchirierea propriilor emisiuni si servicii de programe de radiodifuziune sau de televiziune fixate pe orice
tip de suport;

 imprumutul propriilor emisiuni si servicii de programe de radiodifuziune sau de televiziune fixate pe orice
fel de suport;

 punerea la dispozitia publicului a propriilor emisiuni si servicii de programe de radiodifuziune sau de


televiziune fixate pe orice fel de suport, indiferent daca au fost emise prin fir sau fara fir, inclusiv prin cablu sau
satelit, astfel incat sa poata fi accesate in orice loc si in orice moment ales in mod individual de catre public.

Prin reemitere se intelege emiterea simultana de catre un organism de radiodifuziune a unui program al altui
organism de radiodifiziune.

Organismele de radiodifuziune au dreptul exclusiv de a impiedica importul de copii ale propriilor programe
de radiodifuziune sau de televiziune fara autorizarea lor si fixate pe orice tip de suport.

Durata drepturilor prevazute mai sus este de 50 de ani incepand cu data de 1 ianuarie a anului urmator celui
in care a avut loc prima radiodifuzare a emisiunii sau a serviciului de programe ale organismului de radiodifuziune
ori de televiziune.
Dreptul de ditribuire al unui program de radiodifuziune sau de televiziune fixat pe orice fel de suport se
epuizeaza cu prima vanzare sau cu primul transfer de drept de proprietate asupra originalului ori a copiilor
acestora, pe piata interna, de catre titularul de drepturi sau cu consimtamantul acestuia.

Comunicarea publica prin satelit

Organismele de radiodifuziune si de televiziune care au ca obiect de activitate comunicarea publica a unor


programe prin satelit, trebuie sa isi desfasoare activitatea cu respectarea dreptului de autor si a drepturilor conexe
protejate prin legislatia in vigoare.

Prin comunicarea publica prin satelit se intelege introducerea sub controlul si responsabilitatea unui organism de
radiodifuziune sau de televiziune situat pe teritoriul Romaniei, a semnalului purtator de programe destinat captarii de
catre public intr-un lant neintrerupt de comunicare ce conduce la satelit si revine la pamant.

In cazul in care semnalele purtatoare de emisiuni sau de servicii de programe sunt difuzate sub o forma
codificata, introducerea lor in lantul de comunicare este considerata comunicare publica daca dispozitivul de
decodificare este pus la dispozitia publicului prin organismul respectiv sau cu consimtamantul sau.
Responsabilitatea comunicarii publice in cazul in care semnalele purtatoare sunt transmise de un organism situat in
afara Romaniei este asigurata astfel:

 daca semnalele sunt transmise satelitului prin intermediul unei statii de legatura ascensionala situata pe
teritoriul Romaniei, responsabilitatea revine persoanei care utilizeaza statia;

 daca nu se apeleaza la o statie de legatura ascensionala, dar comunicarea catre public a fost autorizata de
catre un organism cu sediul in Romania, responsabilitatea revine organismului care a autorizat-o.

Titularii dreptului de autor pot cesiona drepturile lor pentru comunicare publica prin satelit unui organism
de radiodifuziune sau televiziune numai printr-un contract incheiat fie prin intermediul unui organism de gestiune
colectiva, fie individual.

Contractul-cadru incheiat intre un organism de gestiune colectiva si un organism de radiodifuziune sau


televiziune pentru comunicarea publica prin satelit a unei categorii de opere apartinand unui anumit domeniu, isi
poate produce efecte si fata de titularii de drepturi care sunt reprezentati de organismele de gestiune colectiva, daca
aceasta comunicare catre public prin satelit are loc simultan cu radiodifuziunea terestra efectuata de catre acelasi
organism emitator.

Titularul de drepturi reprezentat are posibilitatea in orice moment sa inlature producerea efectelor
contractului-cadru printr-un contract individual.

Retransmiterea prin cablu

Prin comunicarea publica realizata pe calea retransmiterii prin cablu, se intelege retransmiterea simultana
neschimbata si integrala prin cablu sau printr-un sistem de difuzare prin unda ultrascurta, pentru receptionarea de
catre public a unei transmisii initiale de emisiuni de radio sau de televiziune difuzate publicului, cu sau fara fir.

Titularii dreptului de autor sau de drepturi conexe isi pot exercita drepturile lor pentru autorizarea sau interzicerea
retransmisiei prin cablu, pe baza contractelor incheiate numai prin intermediul unui organism de gestiune colectiva.

Daca unii titulari de drepturi nu au incredintat gestiunea drepturilor lor unui organism de gestiune colectiva,
organismul care gestioneaza drepturile din aceeasi categorie este considerat de drept a fi si gestionarul drepturilor
lor. Daca in acelasi domeniu exista mai multe organisme de gestiune colectiva, titularul de drepturi poate alege
intre acestea. Revendicarea drepturilor de catre acesti titulari se poate face in termen de 3 ani de la data notificarii.
Autorizarea acordata de titularul dreptului de autor sau a drepturilor conexe, pentru radiodifuzarea pe
teritoriul Romaniei de catre un organism de radiodifuziune sau de televiziune situat in Romania, a unui serviciu de
programe purtator de drepturi de autor sau de drepturi conexe, include si autorizarea pentru retransmiterea prin
cablu, fara plata, de catre distribuitorii prin cablu.atii separate catre acesti titulari.

Drepturile fabricantilor bazelor de date

Prin baza de date se intelege o culegere de opere de date sau de alte elemente independente, protejate ori nu
prin drept de autor sau conex, dispuse intr-o modalitate sistematica ori metodica si in mod individual accesibile
prin mijloace electronice sau printr-o alta modalitate.

Fabricantul unei baze de date are dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza si de a interzice extragerea sau
reutilizarea totalitatii sau a unei parti substantiale din aceasta, evaluata calitativ sau cantitativ.

Prin extragere se intelege transferul permanent sau temporar al totalitatii ori al unei parti, evaluata calitativ sau
cantitativ, substantiale din continutul bazei de date pe un alt suport, prin orice mijloc sau sub orice forma.

Prin reutilizare se intelege orice forma de punere la dispozitia publicului a totalitatii sau a unie parti, evaluata
calitativ sau cantitativ, substantiale a continutului bazei de date prin distribuirea de copii, prin inchiriere sau sub alte
forme, inclusiv prin punerea la dispozitia publicului a continutului bazei, astfel incat oricine sa poata avea acces la
aceasta in locul si momentul ales in mod individual. Prima vanzare pe piata interna a bazei de date de catre titularul
dreptului sau cu consimtamantul acestuia, epuizeaza dreptul de a controla revanzarea acestei copii.

Imprumutul public al unei baze de date nu este un act de extragere sau de reutilizare.

Nu este permisa extragerea sau reutilizarea repetata si sistematica, de parti nesubstantiale ale continutului
bazei de date daca aceasta presupune acte contrarii unei utilizari normale a acestei baze sau ar cauza un prejudiciu
nejustificat intereselor legitime ale fabricantului bazei de date.

Fabricantul unei baze de date care este pusa la dispozitia publicului in orice modalitate, nu poate impiedica
utilizarea legima a acesteia, prin extragerea sau reutilizarea de parti nesubstantiale din continutul sau, oricare ar fi
scopul utilizarii.

Utilizatorul legitim al unei baze de date care este pusa la dispozitia publicului in orice modalitate, nu poate
efectua acte care intra in conflict cu utilizarea normala a acestei baze de date sau care lezeaza in mod nejustificat
interesele legitime ale fabricantului bazei de date.

Utilizatorul legitim al unei baze care este pusa la dispozitia publicului in orice modalitate, nu poate sa aduca
prejudicii titularilor unui drept de autor sau conex care se refera la opere sau la prestatii continute in aceasta baza
de date.

Utilizatorul legitim al unei baze de date care este pusa la dispozitia publicului in orice modalitate, poate,
fara autorizarea fabricantului bazei de date sa extraga sau sa reutilizeze o parte substantiala a continutului acesteia:

 in cazul in care extragerea se face in scopul utilizarii private a continutului unei baze de date neelectronice;

 in cazul in care extragrea in scopul utilizarii se face pentru invatamant sau pentru cerectarea stiintifica, cu
conditia indicarii sursei si prin masurarea justificata de scopul necomercial urmarit;

 in cazul in care se face o extragere sau reutilizare avand ca scop apararea ordinii publice si a sigurantei
nationale, ori in cadrul unor proceduri administrative sau jurisdictionale.
Drepturile fabricantului bazei de date iau nastere odata cu definitivarea bazei de date. Durata protectiei este
de 15 ani incepand cu data de 1 ianuarie a anului imediat urmator definitivarii bazei de date.

Orice modificare substantiala, evaluata calitativ sau cantitativ, a continutului bazei de date, constand in
special in adaugari, suprimari sau schimbari succesive si pentru care se poate considera ca s-a efectuat o noua
investitie substantiala, evaluata calitativ sau cantitativ, permite atribuirea unei durate pe protectie proprii bazei de
date rezultate din aceasta investitie.

5. Limitele exercitarii dreptului de autor

5.1. Durata protectiei

Cu toate ca, dreptul de autor este recunoscut in persoana autorului, in principiu, pe tot timpul vietii sale,
exercitiul prerogativelor patrimoniale este, in cazul anumitor opere limitat in timp. Este in general, cazul
enciclopediilor, dictionarelor si colectiilor, al fotografiilor artistice.

Dreptul de autor asupra unei opere literare, artistice sau stiintifice se naste din momentul crearii operei,
oricare ar fi modul sau forma concreta de exprimare.

Daca opera este creata intr-o perioada de timp, in parti, serii, volume si in orice alte forme de continuare,
termenul de protectie va fi calculat pentru fiecare dintre aceste componente.

Drepturile patrimoniale prevazute in art. 13 si 21 din Legea privind dreptul de autor dureaza tot timpul
vietii autorului, iar dupa moartea acestuia se transmit prin mostenire, potrivit legislatiei civile, pe o perioada de 70
de ani, oricare ar fi data la care opera a fost adusa la cunostinta publica in mod legal.

Conform art. 25 alin.(2) al legii, persoana care, dupa incetarea protectiei dreptului de autor, aduce la
cunostinta publica, in mod legal, pentru prima oara, o opera nepublicata inainte, beneficiaza de protectia
echivalenta cu cea a drepturilor patrimoniale ale autorului. Durata protectiei acestor drepturi este 25 de ani
incepand din momentul in care a fost adusa pentru prima oara la cunostinta publica, in mod legal.

O alta prevedere priveste operele anonime si cele publicate sub pseudonim, in sensul ca durata protectiei de
70 de ani se calculeaza de la publicarea operei. Autorul are, desigur, posibilitatea sa-si faca cunoscut numele,
redobandind astfel vocatia la o protectie normala.

In cazul operelor comune, legea prevede ca durata de protectie este de 70 de ani si se calculeaza de la moartea ultimului dintre coautorii supravietuitori.

5.2. Exceptiile de la dreptul exclusiv de valorificare a dreptului de autor

Dreptul exclusiv al autorului de a consimti la utilizarea de catre altii a operei sale comporta si o serie de
derogari.

Utilizarea este posibila fara consimtamantul autorului, si uneori chiar fara plata remuneratiei legale, in
cazuri cum ar fi:

 reproducerea unei opere in cadrul procedurilor judiciare, parlamentare sau administrative ori pentru scopuri
de siguranta publica;
 utilizarea de scurte citate dintr-o opera, in scop de analiza, comentariu sau critica ori cu titlu de
exemplificare, in masura in care folosirea lor justifica intinderea citatului;

 utilizarea de articole izolate sau de scurte extrase din opere in publicatii, in emisiuni de radio sau de
televiziune ori in inregistrari sonore sau audiovizuale, destinate exclusiv invatamantului, precum si reproducerea
pentru invatamant, in cadrul institutiilor de invatamant sau de ocrotire sociala, de articole izolate sau de scurte
extrase din opere, in masura justificata de scopul urmarit;

 reproducerea pentru informare si cercetare de scurte extrase din opere, in cadrul bibliotecilor, muzeelor,
filmotecilor, fonotecilor, arhivelor, institutiilor publice culturale sau stiintifice, care functioneaza fara scop lucrativ;
reproducerea integrala a exemplarului unei opere este permisa, pentru inlocuirea acestuia, in cazul distrugerii, al
deteriorarii grave sau al pierderii exemplarului unic din colectia permanenta a bibliotecii sau a arhivei respective;

 reproducerile specifice realizate de catre biblioteci accesibile publicului, de catre institutii de invatamant
sau muzee ori de catre arhive care nu sunt realizate in scopul obtinerii unui avantaj comercial sau economic direct
sau indirect;

 reproducerea, cu excluderea oricaror mijloace care vin in contact direct cu opera, distribuirea sau
comunicarea catre public a imaginii unei opere de arhitectura, arta plastica, fotografica sau arta aplicata, amplasata
permanent in locuri publice, in afara cazurilor in care imaginea operei este subiectul principal al unei astfel de
comunicari, reproduceri sau distribuiri si daca este utilizata in scopuri comerciale;

 reprezentarea si executarea unei opere in cadrul activitatilor institutiilor de invatamant, exclusiv in scopuri
specifice si cu conditia ca atat reprezentarea sau executarea, cat si accesul publicului sa fie fara plata;

 utilizarea operelor in timpul celebrarilor religioase sau al ceremoniilor oficiale organizate de o autoritate
publica;

 utilizarea, in scopuri publicitare a imaginilor operelor prezentate in cadrul expozitiilor cu acces public sau
cu vanzare, al targurilor, licitatiilor publice de opere de arta, ca mijloc de promovare a evenimentului, excluzand
orice utilizare comerciala.

Totodata, cu conditia exploatarii normale a operei si a neprejudicierii autorului sunt permise reproducerea,
distribuirea, radiodifuzarea sau comunicarea catre public, fara un avantaj direct sau indirect, comercial sau
economic:

 de scurte extrase din articolele de presa si reportaje radiofonice sau televizate, in scopul informarii asupra
problemelor de actualitate, cu exceptia celor pentru care o astfel de utilizare este, in mod expres, rezervata;

 de scurte fragmente ale conferintelor, alocutiunilor, pledoariilor si ale altor opere de acelasi fel, care au fost
exprimate oral in public, cu conditia ca aceste utilizari sa aiba ca unic scop informarea privind actualitatea;

 de scurte fragmente ale operelor, in cadrul informatiilor privind evenimentele de actualitate, dar numai in
masura justificata de scopul informarii;

 de opere, in cazul utilizarii exclusiv pentru ilustrare in invatamant;

 de opere, in cazul utilizarii in beneficiul persoanelor cu handicap, care sunt direct legate de acel handicap si
in limita ceruta de handicapul respectiv.

Totodata nu constituie o incalcare a dreptului de autor reproducerea unei opere, fara consimtamantul
autorului; pentru uz personal sau pentru cercul normal al unei familii, cu conditia ca opera sa fi fost adusa anterior
la cunostinta publicului, iar reproducerea sa nu contravina utilizarii normale a operei si sa nu il prejudicieze pe
autor sau pe titularul drepturilor de utilizare.

Transformarea unei opere, fara consimtamantul autorului si fara plata unei remuneratii, este permisa in urmatoarele
cazuri:

 daca este o transformare privata, care nu este destinata si nu este pusa la dispozitia publicului;

 daca rezultatul transformarii este o parodie sau o caricatura, cu conditia ca rezultatul sa nu creeze confuzie
in ceea ce priveste opera originala si autorul acesteia;

 daca transformarea este impusa de scopul utilizarii permise de autor.

Totodata, in scopul de a testa functionarea produselor la momentul fabricarii sau vanzarii, societatile comerciale care
produc sau vand inregistrari sonore sau audiovizuale, echipament pentru reproducerea sau comunicarea publica a acestora,
precum si echipament pentru receptarea de emisiuni de radio si de televiziune, pot reproduce si prezenta extrase din opere,
cu conditia ca aceste operatiuni sa fie reduse la dimensiunile necesare testarii.

Toate aceste exceptii de la dreptul exclusiv de exploatare a autorului cunoscute in majoritatea legislatiilor se
justifica pe consideratii de interes general, si nu in ultimul rand prin functia sociala a dreptului de autor.

6. Transmiterea dreptului de autor

6.1. Transmiterea contractuala

Principalele contracte care au ca obiect dreptul de autor sunt: contractul de editare, contractul de
reprezentare publica, contractul de folosire a operei intr-un film, contractul de difuzare a unei opere prin radio sau
televiziune, si contractul de inchiriere.

Toate aceste contracte au urmatoarele trasaturi comune:

 au ca obiect transmisiunea temporara a dreptului de a utiliza o opera determinata;

 sunt contracte consensuale;

 sunt contracte bilaterale;

 sunt contracte incheiate intuitu personae;

 au un caracter oneros;

 forma scrisa este prevazuta nu „ad validitatem” ci „ad probationem”.[12]

Obiectul contractelor este pe de o parte format din dreptul autorului de a aduce opera la
cunostinta publicului prin reprezentare, reproducere, executare, expunere si difuzare, iar pe de alta parte dreptul
autorului de a obtine un folos patrimonial prin folosirea operei sale, drept exercitat prin dobandirea unei creante
impotriva contractuantului care se obliga la plata unei remuneratii.[13]

In principiu toate aceste contracte au ca obiect o opera terminata in momentul incheierii lor, dar poate fi
vorba si de un contract de comanda a unei opere viitoare. In aceasta situatie acordul de vointa al partilor poarta atat
asupra operei viitoare, cat si asupra activitatii de creatie a autorului. Autorul nu se obliga numai sa cedeze, in
limitele prevazute de lege, drepturile pe care le va dobandi acestei opere, dar sa si creeze opera.
Contractul de editare

Este contractul prin care titularul dreptului de autor cedeaza editorului, in schimbul unei remuneratii,
dreptul de a reproduce si de a distribui opera.

Contractul de editare trebuie sa cuprinda clauze cu privire la:

 durata cesiunii;

 natura exclusiva sau neexclusiva si intinderea teritoriala a cesiunii;

 numarul maxim si minim al exemplarelor;

 remuneratia autorului;

 numarul de exemplare rezervate autorului cu titlu gratuit;

 termenul pentru aparitia si difuzarea exemplarelor fiecarei editii sau, dupa caz, ale fiecarui tiraj;

 termenul de predare a originalului operei de catre autor;

 procedura de control al numarului de exemplare produse de catre editor;

Editorul este obligat sa permita autorului sa aduca imbunatatiri sau alte modificari operei in cazul unei
editii noi, cu conditia ca aceste imbunatatiri sau modificari sa nu mareasca esential costurile editorului si sa nu
schimbe caracterul operei, daca in contract nu se prevede altfel.

Editorul va putea ceda contractul de editare numai cu consimtamantul autorului.

Editorul este obligat sa inapoieze autorului originalul operei, originalele operelor de arta, ilustratiile si orice
alte documente primite pentru publicare, daca nu s-a convenit altfel.

In lipsa unei clauze contrare, contractul de editare v-a inceta dupa expirarea ratei stabilite sau dupa
epuizarea ultimei editii convenite.

Se considera epuizata editia sau tirajul al caror numar de exemplare nevandute este mai mic de 5% din
totalul de exemplare si, in orice caz daca este mai mic de 100 de exemplare.

Daca termenul pentru publicarea unei opere nu este prevazut in contract, editorul este obligat sa o publice in
termenul de cel mult 1 an de la data acceptarii acesteia.

Contractul de reprezentare in public

Prin contractul de reprezentare in public, titularul dreptului de autor cedeaza unei persoane fizice sau
juridice dreptul de a reprezenta ori de a executa in public o opera actuala sau viitoare, literara, dramatica, muzicala,
dramatico-muzicala, coregrafica ori o pantomima, in schimbul unei remuneratii iar cesionarul se obliga sa o
execute in conditiile cuvenite.

Contractul de reprezentare publica se incheie in scris pe o durata determinata ori pentru un numar
determinat de comunicari publice.
Contractul trebuie sa prevada termenul in care va avea loc premiera sau singura reprezentare ori executie a
operei, dupa caz, contractul exclusiv sau neexclusiv al cesiunii, teritoriul, precum si remuneratia autorului.

Intreruperea reprezentarilor sau executiilor, timp de 2 ani consecutiv, daca nu s-a prevazut un alt termen de
contract, da dreptul autorului de a solicita desfiintarea contractului si daune pentru neexecutare.

Beneficiarul unui contract de reprezentare publica nu il poate ceda unui tert organizator de spectacole fara
consimtamantul scris al autorului sau, in afara de cazul cesiunii concomitente, totale sau partiale a acestei activitati.

Cesionarul este obligat sa permita autorului sa controleze reprezentarea sau executarea operei si sa sustina
in mod adecvat realizarea conditiilor tehnice pentru interpretarea lucrarii. De asemenea, cesionarul, trebuie sa
trimita autorului programul, afise si alte materiale tiparite, recenzii publice despre spectacol daca nu este prevazut
altfel in contract.

Cesionarul este obligat sa comunice periodic titularului dreptului de autor numarul de reprezentatii precum
si situatia incasarilor.

Daca cesionarul nu reprezinta sau nu executa opera in termenul stabilit, autorul poate solicita desfiintarea
contractului si daune pentru neexecutare.

Contractul de folosire in film a unei opere

Prin acest contract autorul cedeaza exercitiul dreptului de folosire in film a unui scenariu cinematografic
sau a unei compozitii muzicale.

In marea majoritate a situatiilor este vorba de contracte de comanda, nefolosindu-se opere preexistente.

Prin contractul de scenariu, autorul cedeaza producatorului dreptul de folosire in film a scenariului si
dreptul de reprezentare in public si de televizare a operei cinematografice realizate pe baza scenariului contractat.

Contractul de difuzare a unei opere prin radio si televiziune

Prin acest tip de contract autorul cedeaza dreptul sau de a comunica opera. Opera poate fi adusa la
cunostinta publicului prin radio si televiziune prin urmatoarele modalitati: executarea sau reprezentarea „in direct”
din studio sau intr-un spectacol, inregistrarea sonora sau audiovizuala(pe discuri sau casete).

Aceste inregistrari pot fi destinate mai multor utilizari, caz in care este vorba de inregistrarea de arhiva, sau
unei singure utilizari, caz in care este vorba de „inregistrare efemera”.[14]

Contractul de inchiriere

Prin contractul de inchiriere a unei opere, autorul se angajeaza sa permita utilizarea, pe timp determinat, cel
putin al unui exemplar al operei sale, in original sau in copie, in special programe pentru calculator ori opere fixate
in inregistrari sonore sau audiovizuale. Beneficiarul dreptului de inchieriere se angajaza sa plateasca o remuneratie
autorului pe perioada cat foloseste acel exemplar al operei.

Contractul de inchiriere a unei opere este supus dispozitiilor de drept comun privind contractul de locatiune.

Autorul pastreaza dreptul de autor asupra operei inchiriate, cu exceptia dreptului de distribuire, daca nu s-a
convenit altfel.

6.2. Transmisiunea succesorala


Prin mostenire se transmit numai drepturile patrimoniale de autor nu si drepturile personale nepatrimoniale,
aceasta deoarece ultimele sunt caracterizate prin intransmisibilitate atat prin acte intre vii, cat si prin acte mortis
causa, precum si prin imprescriptibilitate.

In ceea ce priveste transmisiunea succesorala a prerogativelor patrimoniale ale autorului, precizam ca


aceasta se face in favoarea:

 sotului supravietuitor si ascedentilor autorului;

 descendentilor;

 celorlalti mostenitori (pana la gradul IV inclusiv), cu precizarea ca va trebui respectata ordinea devolutiunii
succesorale.

Drepturile patrimoniale ale autorului sunt dobandite de mostenitori din momentul mortii lui „ de cuius”,
adica din momentul deschiderii succesiunii.

Transmisiunea succesorala a dreptului de autor difera de transmisiunea succesorala de drept comun sub
urmatoarele aspecte:

 in timp ce in dreptul comun, mostenitorul este continuatorul persoanei defunctului de la care dobandeste
drepturile in plenitudinea prerogativelor pe care le comporta, in sistemul legislatiei dreptului de autor mostenitorii
nu dobandesc decat un drept diminuat;

 in timp ce in dreptul comun mostenitorul dobandeste drepturile ce fac parte din succesiune, fara nici o
limita in timp, dreptul de autor nu este dobandit decat cu titlul temporar;

 in timp ce in dreptul comun bunurile dobandite prin succesiune se transmit, la randul lor, la infinit propriilor
mostenitori, drepturile de autor scapa acestei reguli, fiind uneori intransmisibile mostenitorilor celor care l-au
dobandit prin succesiune.[15]

7. Apararea drepturilor de autor

7.1. Apararea drepturilor personale nepatrimoniale ale autorului

Persoana care a suferit o atingere intr-un drept personal nepatrimonial, poate cere instantei incetarea
faptului care aduce atingere drepturilor sale si obligarea celui vinovat la savarsirea actelor necesare acelui drept.

In masura stabilita de lege, drepturile nepatrimoniale sunt aparate chiar si dupa moartea titularului lor, iar
instanta are dreptul de a aplica mijloace de constrangere pentru a asigura executarea reparatiei.

Actiunea civila poate fi deschisa in cazul unor incalcari ce au ca obiect:

 dreptul de divulgare, prin aducerea la cunostinta publicului a unei opere inainte ca autorul sa considere
oportun acest lucru;
 dreptul la paternitatea operei, prin uzurparea calitatii de autor, prin indicarea gresita sau omiterea numelui
autorului;

 dreptul la inviolabilitatea operei, prin modificarea sau denaturarea acesteia;

 dreptul la dreptul de retractare, prin publicarea sau difuzarea operei la a carei difuzare sau publicare autorul
a renuntat.

Obiectul actiunii in aceste cazuri este dublu. Autorul lezat in drepturile sale nepatrimoniale poate cere
instantei incetarea savarsirii faptelor care aduc atingere dreptului sau, si, de asemenea, obligarea celui vinovat la
savarsirea unor acte care sa permita restabilirea dreptului incalcat.[16]

Astfel de acte vor consta, de obicei, in:

 publicarea hotararii pronuntate in instanta;

 retragerea exemplarelor operei din tipografie sau librarii, ori o alta masura corespunzatoare naturii operei;

 revenirea la textul autentic, subliniata prin aducerea masurii la cunostinta publicului prin presa;

 inscrierea sau rectificarea numelui autorului in cazul utilizarilor fara respectarea dreptului la nume al
acestuia.

Pentru indeplinirea acestor fapte instanta va stabili un termen, iar in situatia in care la expirarea acestuia nu
s-a luat nici o masura pentru restabilirea drepturilor incalcate ale autorului, instanta va putea impune plata unei
amenzi pentru fiecare zi de intarziere.

Dupa moartea autorului, mostenitorii acestuia vor putea exercita actiunea in nume propriu, intrucat orice atingere
adusa drepturilor morale ale autorului se rasfrange si asupra mostenitorilor, care sunt si ei lezati in drepturile lor
personale nepatrimoniale.

7.2. Actiunile in responsabilitate civila delictuala

Adeseori incalcarea drepturilor personale nepatrimoniale este, pentru autor, cauzatoare nu doar de prejudicii
morale, dar si materiale. In aceste situatii, autorul are deschisa calea actiunii in responsabilitate civila delictuala.
Aceasta actiune presupune existenta unor conditii si anume: prejudiciul, fapta licita, raport de cauzalitate intre
cauzalitate si fapta licita, precum si un element subiectiv, culpa autorului.

Titularul dreptului poate pretinde repararea prejudiciului calculat potrivit normelor legale. In cazul in care
prejudiciul nu poate fi determinat, titularul poate pretinde acordarea de despagubiri reprezentand triplul
remuneratiilor care ar fi fost legal datorate pentru tipul de utilizare ce a facut obiectul faptei ilicite.

Conform legii, titularul dreptului incalcat poate cere instantei de judecata sa dispuna remiterea, pentru
acoperirea prejudiciilor suferite, a incasarilor realizate prin actul ilicit sau, daca prejudiciile nu pot fi reparate in
acest mod, remiterea bunurilor rezultate din fapta ilicita, in vederea valorificarii acestora, pana la acoperirea
integrala a prejudiciilor cauzate.

Actiunea in responsabilitate civila delictuala este intentata cel mai frecvent in caz de contrafacere sau
plagiat.

Contrafacerea este o atingere adusa dreptului exclusiv de reproducere al autorului, fie prin reproducerea
integrala sau partiala a unei opere preexistente, fara consimtamantul autorului, fie prin adaptarea ei ilicita.[17]
In ceea ce priveste plagiatul, acesta reprezinta imitatia frauduloasa a unei opere straine.

In raporturile nascute din contractele de valorificare a drepturilor sale, autorul are la dispozitie, in caz de
nerespectare, de catre contractant, a obligatiilor asumate sau pe care legea le pune in sarcina sa, calea actiunii civile
in responsabiliatte contractuala. Acesta actiune va avea cel mai adesea ca obiect plata remuneratiei cuvenite
autorului.

Din punct de vedere teoretic autorul mai poate recurge, pe langa actiunea civila in daune, si la actiunea in
imbogatire fara justa cauza si a celei pentru plata nedatorata.

7.3. Actiunea penala

Incalcarea unui drept de autor poate constitui, in anumite cazuri, o infractiune care va fi sanctionata pe
calea actunii penale. Aceste incalcari iau in general forma contrafacerii.

Art. 139 din Legea privind drepturile de autor prevede, spre exemplu, ca, constituie infractiune si se
pedepseste cu inchisoare de la 3 la 5 ani realizarea, in scopuri comerciale, cu orice mijloace si in orice mod, de
marfuri pirat sau de dipozitive pirat de control al accesului, precum si importul, tranzitul sau orice alta modalitate
de introducere a acestora pe piata interna.

Constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoarea de la 2 la 5 ani distribuirea sau mentinerea, in scopuri


comerciale, de marfuri pirat ori de dispozitive pirat de control al accesului, in magazine specializate in distribuirea
de produse purtatoare de drepturi de autor sau de drepturi conexe.

Constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoarea de la 1 la 5 ani, depozitarea si transportul, in scopuri


comerciale, de marfuri pirat de control al accesului.

Constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoarea de la 1 la 3 ani, daca anterior s-au aplicat doua
sanctiuni contraventionale pentru fapte de acelasi fel, savarsirea oricareia dintre urmatoarele fapte:

 distribuirea de marfuri pirat sau de dispozitive pirat de control al accesului sau detinerea acestora in scopul
distribuirii, atunci cand aceste activitati se desfasoara in public;

 oferirea spre vanzare sau inchiriere de marfuri pirat prin prezentarea copertelor si a cataloagelor de marfuri
pirat.

Totodata, inchirierea de marfuri pirat sau dispozitive pirat de control al accesului, precum si oferirea spre
vanzare sau inchiriere a acestora prin anunturi publicitare ori prin mijloace electronice de comunicare constituie
infractiune si se sanctioneaza cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda de la 50.000.000 lei la 300.000.000
lei.

Prin marfuri pirat se intelege: toate copiile realizate fara consimtamantul titularului de drepturi sau al
persoanei legal autorizate de acesta, si care sunt executate, direct ori indirect, total sau partial, dupa un produs
purtator al dreptului de autor sau al drepturilor conexe.

Prin dispozitive pirat de control al accesului se intelege orice dispozitiv neautorizat realizat pentru
facilitarea accesului la servicii de programe de televiziune cu acces conditionat.

Scopul comercial se prezuma daca marfa pirat este identificata la sediul, la punctele de lucru, in anexele
acestora sau in mijloacele de transport utilizate de agentii economici care au in obiectul de activitate reproducerea,
inchirierea, depozitarea sau transportul de produse purtatoare de drepturi de autor sau de drepturi conexe.
Refuzul de a declara provenienta marfurilor pirat ori a dispozitivelor pirat de control al accesului se
pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amenda de la 25.000.000 lei la 200.000.000 lei.

Constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoarea de la 1 la 4 ani sau cu amenda de la 25.000.000 lei la


400.000.000 lei punerea la dispozitia publicului, fara consimtamantul titularilor de drepturi, a produselor purtatoare
de drepturi de autor, de drepturi conexe sau de drepturi sui-generis ale fabricantilor de baze de date, astfel incat
publicul sa le poata accesa in orice loc sau in orice moment ales in mod individual.

Constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 1 la 4 ani sau cu amenda de la 100.000.000 lei la


400.000.000 lei reproducerea neautorizata pe sisteme de calcul a programelor de calculator in oricare dintre
urmatoarele modalitati: instalare, stocare, rulare sau executare, afisare ori transmitere in retea.

Constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoarea de la 3 luni la 5 ani sau cu amenda de la 25.000.000


lei la 500.000.000 lei fapta persoanei care isi insuseste, fara drept, calitatea de autor al unei opere sau fapta
persoanei care aduce la cunostinta publica o opera sub un alt nume decat acela decis de autor.

Constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoarea de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda de la 50.000.000


lei la 300.000.000 lei fapta persoanei care produce, importa, distribuie sau inchiriaza, ofera prin orice mod, spre
inchiriere sau vanzare, ori detine, in vederea comercializarii, dispozitive ori componente care permit neutralizarea
masurilor tehnice de protectie, inclusiv in mediul digital.

Constituie infractiune si se pedepseste cu inchisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amenda de la 50.000.000 lei
la 300.000.000 lei fapta persoanei care, in cunostinta de cauza si fara a avea consimtamantul titularilor de drepturi:

 inlatura, in cunostinta de cauza si cu scop comercial, de pe opere sau de pe alte produse protejate, ori
modifica pe acestea orice informatie sub forma electronica, privind regimul drepturilor de autor sau al drepturilor
conexe;

 distribuie, importa in scopul distribuirii, radiodifuzeaza ori comunica public sau pune la dispozitia
publicului, astfel incat sa poata fi accesate, in orice loc si in orice moment ales in mod individual, fara drept, prin
intermediul tehnicii digitale, opere sau alte produse protejate, pentru care informatiile existente sub forma
electronica, privind regimul drepturilor de autor sau al drepturilor conexe, au fost inlaturate ori modificate fara
autorizatie, stiind ca acest lucru permite, faciliteaza, provoaca sau ascunde o infractiune prevazuta in lege.

8. Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor

Oficiul Roman pentru Drepturile de Autor functioneaza in subordinea Guvernului, ca organ de specialitate
al administratiei publice centrale, cu autoritate unica pe teritoriul Romaniei in ceea ce priveste evidenta, observarea
si controlul aplicarii legislatiei in domeniul dreptului de autor si al drepturilor conexe dreptului de autor.

Oficiul exercita urmatoarele atributii principale:

 initiaza programe de cooperare, in calitate de autoritate unica pe teritoriul Romaniei in ceea ce priveste
evidenta, observarea si controlul aplicarii legislatiei in domeniu, convenite cu alte autoritati competente sa exercite
actiuni de control, pe baza de protocol, privind culegerea si centralizarea informatiilor, efectuarea de analize
privind incalcarea legislatiei specifice, derularea actiunilor comune de control si urmarirea solutionarii in justitie a
cazurilor constatate;

 intiaza proiecte de acte normative in domeniul dreptului de autor si drepturile conexe dreptului de autor, in
conditiile legii;
 organizeaza si administreaza evidenta repertoriului de opere si de autori primit de la organismele de
gestiune colectiva pentru drepturile de autor si drepturile conexe dreptului de autor;

 acorda avize pentru constituirea ca persoane juridice, in conditiile legii, a organismelor de gestiune
colectiva si urmareste aplicarea legislatiei de catre organismele a caror constituire a avizat-o;

 avizeaza, in conditiile legii, elaborarea si negocierea tabelelor si a metodologiilor stabilite de organismele


de gestiune colectiva cu asociatiile patronale de utilizatori;

 exercita, la cererea si pe cheltuiala titularilor unor drepturi protejate, functii de observare si de control
asupra activitatilor susceptibile de incalcare a legislatiei privind dreptul de autor si drepturile conexe acestuia;

 incheie procese-verbale de constatare a faptelor care incalca dispozitiile legale referitoare la dreptul de autor
si la drepturile conexe dreptului de autor, in conditiile prevazute de Codul de procedura penala, si sesizeaza
organele competente in cazul faptelor care ar putea intruni elementele infractiunii, in legatura cu care actiunea
penala se pune in miscare din oficiu;

 constata si sanctioneaza contraventiile din domeniul dreptului de autor si al drepturilor conexe dreptului de
autor;

 controleaza si decide asupra modului de gestionare a marcajelor holografice utilizate in domeniul dreptului
de autor si a drepturilor conexe dreptului de autor;

 administreaza Registrul national al hologramelor si Registrul programelor pentru calculator;

 intervine, pe cale de mediere, in negocierile dintre organismele de gestiune colectiva si utilizatori;

 colaboreaza cu organele de specialitate similare si cu organizatiile internationale din domeniu.

Oficiul exercita actiunile de observare si control din oficiu ori la solicitarea persoanelor fizice sau juridice
interesate.

Actiunile de observare si control exercitate se finanteaza din bugetul propriu.

Actiunile de observare si control exercitate la cererea persoanelor fizice sau juridice se efectueaza de catre
personalul specializat al Oficiului, numai in baza unei solicitari scrise si motivate. Personalul specializat al
Oficiului impreuna cu reprezentantul solicitantului convin asupra programului si bugetului actiunii.

S-ar putea să vă placă și