Sunteți pe pagina 1din 8

Universitatea "Babeş-Bolyai" Cluj-Napoca

Facultatea de Biologie şi Geologie


Specializarea Biochimie

Caracteristici botanice şi fitoterapeutice ale speciei Mentha Piperita


L. (Menta)

Numele şi prenumele: Pop Claudia


Anul III, 2019
Cuprins: ulei volatil, acțiune antioxidantă, acțiune antiinflamatoare, stoloni, proprietăți
antimicrobiene, mentolul.

I. Introducere
De ce am ales ca subiect menta? Deoarece este o plantă cu foarte multe utilizări
terapeutice și care se poate găsi destul de ușor atât în magazinele comerciale, farmacii,
magazine cu plante naturiste, sub diferite forme (ceai de mentă, ulei de mentă). Un alt motiv
pentru care am ales acest subiect este faptul că ceaiul de menta face parte din programul
meu alimentar. Și de ce să nu aflu și alte aspecte în detaliu despre ceea ce utilizez?
Menta este una din cele mai vechi plante medicinale cunoscute. În Papyrus Ebers se
menționează faptul că menta a fost folosită cu 1550 ani înaintea erei noastre în Egipt. (Păun
și colab., 1988)
Mentha Piperita L.este un hibrid rezultat prin încrucișarea speciilor Mentha aquatica și
Mentha viridis (spicata).
În româneşte mentă şi izmă sunt perfect sinonime, dar au intrat în limbă, spun lingviştii,
prima din slava veche, menta, şi cealaltă din maghiară, izmat. Menta, desigur, la origine este
un cuvânt grecesc: minhta pe care l-au împrumutat şi romanii, mentha.
Izma: s-a format în maghiara veche, din iz (= gust) şi zamat (= savoare, aromă) şi se
traduce prin: „cea aromată”.

II. Caractere morfologice ale plantei


Menta sau izma-bună este o planta ierboasă, cu înălțimea de 50-100 cm, este perenă.
Partea subterană este formată din rizomi bruni-gălbui, care dezvoltă un sistem radicular
ramificat. Rizomul dispare după primul an de vegetație, fiind înlocuit de rădăcini adventive,
fibroase, lungi până la 40 cm, ce provin din partea inferioară a tulpinii, care se lignifică. Din

1
nodurile rizomului iau naștere stoloni aerieni și subterani, cu grosimea de 5-8 mm, albicioși.
La nodurile lor apar rădăcini adventice și tulpini aeriene, planta înmulțindu-se numai prin
stoloni (Adrian, 2002).
Tulpina aeriană este erectă, ramificată, înaltă de 30-80 cm, cu 4 muchii, de culoare
verde sau violacee. Frunzele sunt alungite, oval-lanceolate, ușor dințate pe margini, culoare
verde intens, cu perișori pe ambele fețe, cu miros pătrunzător și gust aromatic, înțepător,
răcoritor, dat de celulele secretoare. Florile sunt albe, roze sau violacee și sunt grupate la
subțioara frunzelor superioare în inflorescențe cu formă de spice. Înflorirea are loc în lunile
iunie-septembrie (Robu și Milică, 2004).
Fructul este format din 4 nucule mici, acoperite de caliciul persistent. Greutatea a
1000 de semințe este de 0,065 g (Păun și colab., 1988).

III. Încadrare sistematică


Mentha piperita L. face parte din regnul Plantae, subregnul Tracheobionta,
încrengătura Magnoliophyta, clasa Magnoliopsida, subclasa Asteridae, ordinul Lamiales,
familia Lamiaceae (Săvulescu, 2010) (USDA, PlantDatabase).

IV. Răspândire în ţară şi pe glob. Forma cultivată şi/sau spontană


Planta a fost utilizată în Egiptul Antic cu circa 1500 ani î.e.n.. Forma cultivată provine
din Anglia și s-a extins în Spania, Portugalia, Italia, Franța, Turcia, Tunisia, Maroc, Brazilia,
China și Japonia. În România, culturile predomină în sudul Olteniei și Munteniei, Țara Bârsei
și câmpia Timișului ( Robu și Milică, 2004).
La noi în ţ ară s-au cultivat cu preponderenţ ă speciile Mentha piperita ş i arvensis. Alte
specii de Mentha (spicata, suaveolens, rotundifolia) nu au fost introduse în culturi (
Moldovan, 2014).

V. Cerinţele plantei faţă de climă şi sol


Menta crește cultivată în grădini cu condiții favorabile de temperatură, lumină și
umiditate, pe soluri ușoare, afânate, fertile, aluvionare, luto-nisipoase, turboase sau recent
desecate ( Robu și Milică, 2004).
Menta începe să vegeteze primăvara devreme, când temperatura medie este în jur de 3-5 C.
Acoperiți bine cu zăpadă, stolonii de mentă rezistă la temperaturi foarte scăzute de până la -
25C și chiar la -30C. Temperatura optimă de creștere a mentei în timpul verii este de 18-
20C, maximum 22-25C. Întotdeauna în regiunile cu temperaturi mai ridicate se obține o

2
materie primă cu conținut în ulei volatil sporit, dar cu un conținut în mentol mai scăzut (Păun
și colab., 1988).

VI. Recoltare şi conservare (părţile plantei care se recoltează)


Organele utilizate sunt frunzele (Folium) și părțile aeriene ale plantei (Herba
Menthae). Recoltarea se face la începutul înfloririi, când frunzele au circa 6 cm lungime iar
50% din flori au conținut maxim în ulei. La herba se fac 2-3 recoltări pe an (lunile iunie-
octombrie), în zile senine după ce se ridică roua, manual prin strujire sau prin tăierea
tulpinilor la 7-8 cm de sol. Uscarea se face la umbră, în încăperi bine aerisite, în strat subțire
sau artificial la 35C. Frunzele uscate păstrează culoarea verde, miros aromatic și gust
înțepător ( Robu și Milică, 2004).

VII. Compoziţie chimică: alcaloizi, polifenoli, steroli, glicozide etc.


Uleiul eteric (1-3,5% în frunzele uscate și 0,2-0,6% în frunzele proaspete), asigurând o
producție mondială de 4000-5000 tone anual. Uleiul conține circa 40 componente odorante
dintre care 26 există în formele din țara noastră. Compuși monoterpenici oxigenați: mentol
(40-60%), mentonă (5-25%), izomentol, neomentol, cineol (5%), piperitonă, camfor.
Hidrocarburi monoterpenice (sub 10%): pinen, felandrean, terpinen, limonen, camfen,
sabinen, mircen. Sesquiterpenoide: cariofilen, bisabolen, cadinen, cubeben.
Pe lângă uleiul eteric, se întâlnesc și alți compuși precum: taninuri (5-6%), substanțe
amare, compuși antibiotici, flavonozide (hesperidină), polifenoli, tocoferoli, carotenoizi,
acizi organici (nicotinic, piruvic, cafeic, ferulic, ursolic, clorogenic), acizi grași (oleic,
linoleic, oleanolic), glucide (galactoză, fructoză, rafinoză, zaharoză, glucoză), vitamine: A,
C, D, PP, săruri minerale (8-12%) cu K, P, Ca, Mg, Fe, Mn, Cu, Zn (Robu și Milică, 2004).
Compoziția uleiului esențial de mentă variază în mod semnificativ datorită diferitelor
specii, originea geografică, vârsta și maturitatea plante (Marwa și colab., 2017).

VIII. Efecte terapeutice ale plantei


Preparatele lichide ce conțin mentol, administrate intern, fac să crească secreția
salivară, a bilei și fac să scadă secreția glandelor stomacale și ale mucoasei nazale. Mentolul
și ceilalți componenți ai uleiului eteric fac să scadă sensibilitatea mucoaselor cu care vin în
contact (efect anesteziant) și concomitant, acționează antibacterian și antiinflamator. După
absorbție, acționează spasmolitic (Potlog și Vințan, 1985).

3
Menta are efecte antiseptice, odorizante, folosindu-se în dermatologie și cosmetică pentru
răni, ulcerații, ca apă de gură (Adrian, 2002).
Mentolul ș i mentona, precum ș i alţ i compuș i specifici, au o puternică acţ iune
antiseptică (mai ales asupra sistemului gastro-intestinal) ș i analgezică. Notabile sunt ș i
efectele carminative, antidiareice, antiemetice, antispastice, sudorifice, diuretice. Unii
compuș i ai izmei sunt astringenţ i. Uleiul volatil are acţ iune bacteriostatică, expectorantă, de
regularizare a activităţ ii bilei ș i de combaterea colicilor hepatici. Sub formă de infuzie (ceai),
izma contribuie ș i la revigorarea sistemului nervos, punând, totodată, sângele în miș care. Izma
este considerată a fi unul dintre cele mai eficiente (ș i la îndemâna tuturor) remedii pentru
durerile gastro-intestinale ș i indigestii. Practic, izma reface climatul gastro-intestinal,
aducându-l la normal.
Se utilizează în dispepsii (digestie dificilă), în greaţ ă, spasme pilorice, dichinezii
biliare, gastro-intcstinale, precum ş i ca tonic eupeptic (digestie normală) ş i carminativ
(eliminarea gazelor) (Bojor, 2003).
ACŢIUNI:
Intern: analgezic slab, antidiareic bun, antiemetic puternic (împiedică voma producând o
uş oară anestezie a mucoasei gastrice ), stimulent respirator foarte puternic, antifermentativ
uş or, antiseptic gastro-intestinal bun, antispastic mediu, astringent uş or, bacteriostatic bun,
calmant al colicilor hepatobiliare, carminativ mediu-slab (reduce gazele intestinale), coleretic
ş i colagog mediu-slab, diuretic mediu-slab, antitusiv mediu-slab, expectorant bun, febrifug
bun, împiedică somnul (în doză puternică), calmant psihic mediu-slab, relaxant-sedativ slab
(în doză mică-medie), stimulent ş i excitant bun pentru aparatul digestiv ş i circulator, stomahic
mediu-slab, sudorific slab, tonic nervos puternic, vasoconstrictor de intensitate medie,
vermifug mediu-slab.
Extern: antifungic (inhibă dezvoltarea ciupercilor patogene) slab, antiinflamator bun la nivelul
sinusurilor, antiseptic bun, ăntispasmodic puternic, antiviral în doze mari (faţ ă de virusul
herpetic), bun calmant ş i antiinflamator la nivelul pielii (reduce senzaţ ia de mâncărime ş i
usturime în special), paraziticid mediu, vasodilatator la nivelul epiteliului nazal (Ilie și
Minoiu, 2004).
Uleiul de mentă este utilizat în produse cosmetice, produse de igienă personal,
alimente și produse farmaceutice, atât pentru proprietățile aromatizante, cât și pentru
parfumuri. De asemenea, are o varietate de proprietăți terapeutice și este utilizat în
aromoterapie, preparate pentru baie, paste de dinți și preparate topice (Elise și Sharon, 2010).

4
IX. Mod de utilizare şi de preparare. Durata utilizării
Preparatele de izmă pot fi utilizate extern, recomandate fiind băile cu infuzie. Aceste
băi contribuie foarte mult la crearea unei stări de calm, de relaxare, alungând urmările
stresului de peste zi sau de peste săptămână. Băile cu infuzie de izmă acţ ionează, totodată, ș i
asupra reumatismului ș i a urticariei.
Pulberea - planta se macină fin cu râş niţ a electrică de cafea după care se cerne prin sita
pentru făină albă. Se ia, de regulă, o linguriţ ă rasă de 3 ori pe zi, pe stomacul gol. Pulberea se
ţ ine sub limbă vreme de 10-15 minute, după care se înghite cu apă. Pulberea nu se păstrează
mai mult de 10 zile, deoarece i se alterează proprietăţ ile.
Infuzia combinată (reţ eta pentru obţ inerea a 250 ml.) - 1-2 linguriţ e de pulbere de
frunze de mentă se lasă la înmuiat într-o jumătate de cană de apă de seara până dimineaţ a,
când se filtrează; maceratul se păstrează, iar pulberea rămasă se opăreş te cu o jumătate de
cană de apă fierbinte timp de 20 de minute, după care se lasă la răcit; se combină cele două
extracte; acest preparat se bea cu un sfert de oră înainte de masă. Doza - 3 căni pe zi.
Infuzia combinată superconcentrată - se prepară întocmai ca ş i cea anterior prezentată
cu deosebirea că va fi mai concentrată: 2- 3 linguri de plantă în loc de 1 - 2 linguriţ e.
Infuzia fierbinte (această formă de administrare se utilizează mai ales datorită
efectului său hipertermiant; pentru efecte vindecătoare în cazul afecţ iunilor grave, plantele se
administrează numai sub formă de pulbere, macerat, tinctură sau infuzie combinată; ceaiul
distruge mai mult de 80% din principiile active ale plantei) - peste o linguriţ ă de pulbere de
frunze de mentă se adaugă o cană (250 ml) de apă fierbinte, se acoperă ş i se lasă să infuzeze
vreme de 10-15 minute, după care se îndulceş te cu miere ş i se consumă cât mai caldă posibil.

Doza - 3 căni
 pe zi.

Cataplasma - planta se macină fin cu râş niţ a electrică de cafea, după care se amestecă
într-un vas cu apă călduţ ă până se formează o pastă, care se pune într-un tifon ş i se aplică pe
locul afectat (Ilie și Minoiu, 2004).

X. Contraindicații
În constipaţ ia cronică când conţ inutul în ulei volatil, în special mentol, este foarte
mare, poate da naş tere la dureri abdominale, greaţ ă, vărsături, rigiditate musculară. Accste
fenomene nu apar dacă se respectă dozele menționate (Bojor, 2003).
Preparatele cu conținut de mentol nu se administrează sugarilor și copiilor, întrucât pot
opri, în mod reflex, respirația sau chiar cordul.

5
Menta este contraindicatăîn ulcer gastro-intestinal (Mocanu și Dumitru, 1983).
Alte contraindicații: în constipaţ ia cronică. Când conţ inutul în ulei volatil, în special
mentol, este foarte mare, poate da naş tere la dureri abdominale, greaţ ă, vărsături, rigiditate
musculară. Aceste fenomene nu apar dacă se respectă dozele indicate la modul de
administrare (Bojor, 2003).

XI. Rezumat
Menta sau izma bună, izmă de leac, mintă, mintă de grădină este una dintre cele mai
cunoscute plante medicinale. (Mihăescu, 2008) Ea este o planta erbacee perenă, aparținătoare
familiei labiatelor. Izma bună înflorește din iunie și până în septembrie, florile fiind roșii-
violete. Fiind o plantă cu importanță economică și, din acest motiv, se cultivă. Din punct de
vedere medicinal, cea mai mare valoare o au frunzele de izmă. Acestea conțin valorosul ulei
eteric numit mentol (Moghtader, 2013).
Cele mai importante substanțe active sunt: mentolul liber, mentonă, acetat și valeriană
de metil, compuși antibiotic, hipericină, substanțe minerale.
Mentolul și mentona, precum și alți compuși specifici, au o puternică acțiune
antiseptică și analgezică. Notabile sunt și efectele carminative, antidiareice, antiemetice,
antispastice, sudorifice, diuretice. Uleiul volatil are acțiune bacteriostatică, expectorantă, de
regularizare a activității bilei și de combatere a colicilor hepatici.
Sub formă de infuzie (ceai), izma contribuie și la revigorarea sistemului nervos,
punând, totodată sângele în mișcare. Preparatele de izmă pot fi utilizate și extern,
recomandate fiind băile cu infuzie. Aceste băi contribuie foarte mult la crearea unei stări de
calm, relaxare, alungând urmările stresului de peste zi sau de peste săptămână. Băile cu
infuzie de izmă acționează, totodată, și asupra reumatismului și a urticariei (Mihăescu, 2008).

XII. Concluzii
Fără a face parte dintre remediile forte, este una din plantele cele mai folosite în
fitoterapia de pe toate meridianele. Sursele istorice arată că menta era utilizată încă din
Antichitate, la greci ş i apoi la romani fiind la mare cinste pentru tămăduirea bolilor ş i alinarea
durerilor.

Principalul său component - uleiul volatil - are efecte terapeutice puternice ş i


complexe, potenţ ate de celelalte substanţ e conţ inute de plantă (taninnri, flavone, acid cumaric
6
etc). Astfel menta are o acţ iune extrem de puternică asupra aparatului respirator, favorizând
dilatarea bronhiilor, eradicând infecţ iile, stimulând chiar centrul nervos din creier care
coordonează procesul respirator. Apoi, acţ ionează ca reglator al digestiei, normalizator al
tranzitului intestinal, calmant psihic blând ş i eficient, motive pentru care este unul din
"medicamentele" uzuale din farmacia casei.

XIII. Bibliografie

1. Teodor Robu, Constantin Milică, Plante medicinale autohtone, Editura Colecția Utilis
Sănătate, Cluj-Napoca, 2004;
2. Emil Păun, Aurel Mihalea, Anela Dumitrescu, Maria Verzea, Oltea Coșocariu, Tratat
de plante medicinale și aromatice cultivate, Vol. II, Editura Academiei Republicii
Socialiste România, București, 1988;
3. Adrian Vasile-Mozăceni, Incursiune în fitoterapie, Editura Polirom, București, 2002;
4. Alexe S. Potlog, Alexandru Gh. Vințan, Plante aromatice, Editura Științifică și
Enciclopedică, București, 1985;
5. Ștefan Mocanu, Răducanu Dumitru, Plantele medicinale în terapeutică, Editura
Militară, București, 1983;
6. Eugen Mihăescu și colaboratorii, Dicționarul plantelor de leac, Editura Călin,
București, 2008;
7. Bojor Ovidiu, Ghidul plantelor medicinale și aromatice de la A la Z, Editura Fiat Lux,
București, 2003;
8. Ilie Tudor, Minoiu Mihai, Plantele medicinale miraculoase din flora României, vol. 2,
Editura Artmed, București, 2004;
9. Ioan Radu Moldovan, Teză de doctorat: Studiul fitochimic comparativ al unor specii

de Mentha
 din familia Lamiaceae,
 cu uleiuri volatile, Editura Medicală

Universitară Iuliu Hațieganu, Cluj-Napoca, 2014;


10. Elena Săvulescu, Botanică sistematică, Editura Agro-Silvică, București,2010;
11. M. Moghtader, African Journal of PlantScience,In vitro antifungal effects of the
essential oil of Mentha piperita L. and its comparison with synthetic menthol on
Aspergillus niger, Vol. 7(11), pp. 521-527November 2013;

7
12. Chraibi Marwa, Kawtar Fikri-Benbrahim, Douae Ou-Yahia and Abdellah Farah,
African peppermint (Mentha piperita) from Morocco: Chemical composition and
antimicrobial properties of essential oil, Journal of Advanced Pharmaceutical
Technology & Research, Vol. 8(3), pp. 86-90, Jul-Sep 2017;
13. Herro Elise, Jacob Sharon E.,Mentha piperita (peppermint), Vol. 21(6), pp. 327-329,
Journal DERMATITIS;
14. United States Department of Agriculture (USDA), Natural Resources Conservation
Service, https://plants.sc.egov.usda.gov/core/profile?symbol=MEPI, Classification;
15. http://www.romania-actualitati.ro/menta_iarba_mintii-44781.

S-ar putea să vă placă și