Sunteți pe pagina 1din 1

Animale salbatice

Lupul, a cărui denumire științifică este Canis lupus, (Linne, 1821), este inclus din punct de
vedere sistematic în familia Canidae (Canide), alături de câine, vulpe, șacal și enot. Pe vremuri,
lupul era prezent în întreaga emisferă nordică, adaptându-se cu succes la cele mai diferite
condiții de trai. Pentru a se descurca în aceste condiții diverse, lupul a fost nevoit să învețe să
vâneze cele mai diferite varietăți, fie insecte, rozătoare, sau animale mai mari, cum
este elanul, bizonul sau boul moscat. Este un vânător foarte talentat, însă modul lui de trai are un
impediment major: este concurentul direct al omului, și pe majoritatea zonei lui de răspândire a
pierdut în această luptă inegală. Lupul este cea mai mare specie din familia câinilor (Canidae).
Cele două specii de lupi sunt lupul (Canis lupus) și lupul roșu (Canis rufus). Subspeciile lupului
sunt lupul arctic (C. l. arctos), lupul nord-american (C. l. lycaon), lupul de șes (C. l. campestris) și
lupul obișnuit (C. l. lupus).

Ursul brun (Ursus arctos) este o specie de urși din genul Ursus, răspândită în toată regiunea
holarctică.
Este un animal deosebit de puternic, aparținând familiei Urside, are un corp de până la 2,5 m
lungime (subspeciile grizzly, Kodiak și ursul de Kamciatka), o înălțime la greabăn de până la 1,5
m și o greutate maximă de 600 kg (aceleași subspecii). Ursul brun poate trăi până la 30 de ani în
natură și până la 50 de ani în captivitate[1]. Este un animal plantigrad, iar ghearele nu sunt
retractile, imprimându-se în mers odată cu talpa și degetele.
Ursul brun are o blană deasă, mult apreciată, cu două rânduri de peri, spicul și puful. Deși
culoarea de bază este cea brun-cafenie, variațiile sunt deosebit de mari, de la urși roșcați la cei
aproape negri. Unele exemplare prezintă pete albe la baza gâtului, formând uneori un adevărat
guler, asemănător cu cel al ursului gulerat de Himalaya. Dentiția este tipică de omnivor, cu canini
puternici și molari rotunjiți.

Cerbul (Cervus elaphus L., familia Cervidae) este un mamifer erbivor din
categoria rumegătoare, paricopitate(Artiodactyla). Familia Cervidae cuprinde circa 49 de specii,
din care se mai pot aminti căprioara, renul și elanul. Caracteristice pentru cerb sunt coarnele
ramificate care, de obicei, cresc numai la masculi și culoarea brun-roșcată, cu un
accentuat dimorfism sexual. Cerbii masculi sunt mai mari decât ciutele (femelele) și, spre
deosebire de acestea, prezintă coarne caduce. Ca ordin de mărime, masculii au greutăți cuprinse
între 180 – 300 kg, iar ciutele între 80 – 150 kg. Masculii pierd coarnele la începutul fiecărei luni
martie, fenomen care se întinde, în funcție de vârsta și vigurozitatea fiecăruia dintre cerbi, chiar
până în luna mai. La iezi , atunci când împlinesc vârsta de 1 an, în luna mai, începe creșterea
primului rând de coarne, creștere care se termină în septembrie. Aceste coarne sunt, de regulă,
sulițe lungi de 20–30 cm, fără rozete.