UNIVERSITATEA “NICOLAE TITULESCU” BUCURESTI

FACULTATEA DE DREPT
MASTER: DREPTUL AFACERILOR

ETICA SI INTEGRITATE ACADEMICA

ETAPELE PROCESULUI DE CERCETARE STIINTIFICA

Profesor coordinator
Lect. univ. dr. Stefan Elena Emilia

Masterand
Iacobut Iuliana-Petronela

1
 Cuprins

Intorducere___________________________________________________________________3
Elementele de teoria cercetarii stiintifice____________________________________________4
Ce este cercetarea stiintifica?_____________________________________________________4
Caracteristicile si semnificatiile cercetarii stiintifice___________________________________5
Forme_______________________________________________________________________6
Etapele cercetarii stiintifice______________________________________________________7
Principiile cercetarii stiintifice____________________________________________________8
Elementele definitorii__________________________________________________________12
Functiile principale____________________________________________________________12
Bibliografie__________________________________________________________________12

2
Introducere

Tema proiectului meu este denumita “Etapele procesului de cercetare stiintifica” si este
rezultatul curiozitatii mele si al unei provocari.
Motivul alegerii acestei teme deriva din dorinta de documentare in legatura cu acest subiect
deoarece este unul extrem de important si consider ca orice masterand trebuie sa stie modul
de elaborare si etapele parcurse pentru crearea unei lucrari cu caracter stiintific.
Un alt motiv pentru care am ales aceasta tema este sursa bibliografica, lucrarile diverse pe
care le-am avut la dispozitie pentru acest subiect.

3
 1. Elemente de teoria cercetarii stiintifice
Anticipatie - idee - descoperire stiintifica
Anticipatia este o cunoastere virtuala a ceeace inca nu percepem, dar banuim ca poate fi,
intuim faptul ca ar trebui sa existe.
Anticipatia este etapa pregatitoare a cercetarii stiintifice, fiind totodata momentul
psihologic al angajarii cercetatorului pe drumul descoperirii. Anticipatia precede ideea.
Ideea nu apare din senin ci este cladita pe cunostinte si experienta anterioara, adica pe
cunoastere.
Cunoasterea este un domeniu dinamic, cu principii fundamentale, din care se dezvolta
ideile teoretice de baza, care sunt in continua schimbare in ritmul dezvoltarii societatii, dar
fondul lor ramane.

2. Ce este cercetarea științifică?

Cercetarea științifică este un proces sistematic de colectare şi analiză a informaţiei
(rezultatelor) realizat cu scopul îmbunătăţirii înţelegerii noastre asupra unui aspect.
De asemenea, cercetarea științifică reprezintă formularea şi testarea sistematică a unor
enunţuri şi sisteme de enunţuri; formularea de ipoteze, construirea de sisteme teoretice şi
confruntarea acestora cu experienţa, prin observaţie şi experiment.
Cercetarea ştiinţifică constituie sursa economiei, deşi aceasta nu este singura ei funcţie
socială. În plus cercetarea ştiinţifica se auto-produce, se multiplică din ea însăşi (spre deosebire
de valorile materiale, cele ştiinţifice nu se consumă, nu se pierd), produce un învăţământ
ştiinţific, face educaţie şi instrucţie, şi prin toate acestea ea conduce la superioritate socială. De
asemenea cercetarea ştiinţifică este motorul dezvoltării socio-economice în statele puternic
industrializate şi în majoritatea ţărilor în curs de dezvoltare.
Cercetarea a fost definită în mai multe moduri diferite.
O definiție largă a cercetării este dată de Martyn Shuttleworth – „În sensul cel mai larg al
cuvântului, definiția cercetării include orice culegere de date, informații și fapte pentru progresul
cunoașterii.”
O altă definiție a cercetării este dată de Creswell care afirmă că – „Cercetarea este un
proces de măsuri folosite pentru a colecta și analiza informații pentru a spori înțelegerea noastră
a unui subiect sau unei probleme”. Se compune din trei etape: Punerea unei întrebări, colectarea
de date pentru a răspunde la întrebare, și prezentarea unui răspuns la întrebare.
Dicționarul online Merriam-Webster definește cercetarea mai în detaliu ca „o anchetă de
studiu sau examen, în special investigații sau experimente, care vizează descoperirea și

4
interpretarea faptelor, revizuirea teoriilor sau legilor acceptate în lumina noilor fapte, sau
aplicarea practică a unor astfel de teorii sau legi noi sau revizuite”.
Cercetarea în științele umaniste implică metode diferite, cum ar fi, de exemplu,
hermeneutica și semiotica, și o epistemologie mai relativistă, diferită. Savanții umaniști, de
obicei nu caută răspunsul final corect la o întrebare, ci explorează problemele și detaliile care îi
înconjoară. Contextul este întotdeauna important, iar contextul poate fi social, istoric, politic,
cultural sau etnic. Un exemplu de cercetare în științele umaniste este cercetarea istorică, care este
încorporată în metoda istorică. Istoricii folosesc surse primare și alte elemente de probă pentru a
investiga sistematic un subiect, și apoi scriu istorii sub formă de povești din trecut.
Cercetarea în artă, de asemenea, văzută ca „cercetarea bazată pe practică”, poate apare
atunci când lucrările de creație sunt considerate atât cercetare cât și obiectul cercetării în sine.
Este problema echipei de cercetare să ofere o alternativă la metodele pur științifice în cercetarea
pentru căutarea cunoașterii și adevărului.

3. Caracteristicile si semnificatiile cercetarii stiintifice

Cercetarea stiintifica are evidente o serie de marimi si factori care o caracterizeaza si ii
creeaza semnificatii care o definesc. Acestea sunt:
a) - motivatia cercetarii;
b)- urmarirea obiectivului ales;
c)- organizarea cercetarii (a formei de investigare);
d)- rationamentul stiintific;
e)- scopul urmarit prin cercetare;
f)- semnificatia finala a cercetarii stiintifice.
a) Cercetarea stiintifica este determinata de factori motivationali, care tin de psihicul
cercetatorului si il determina sa inceapa si sa continue o cercetare:
- interesul pentru un anumit domeniu;
- curiozitatea de a cunoaste, care are o determinare rational - intelectuala;
- o stare de tensiune interioara ce genereaza intrebari legate de tema abordata ,care nu dispare
decat atunci cand cercetatorul capata raspunsuri la aceste intrebari.
b) Urmarirea obiectivului propus sau intuit este interioara cercetatorului, rezultand din tendinta
de a da raspuns la intrebarile interioare, la indoieli. Descoperirea adevarului anuleaza indoiala.
c) Organizarea cercetarii tine de reguli externe cunoscute anterior de cercetator, care combinate
cu temele interioare devin "legi interne" care decurg ulterior din gandirea cercetatorului.

5
d) Orice act de cercetare este si trebuie sa fie conform cu un rationament stiintific adaptat
domeniului. Orice rationament stiintific se desfasoara dupa urmatoarele etape:
- identificarea si fixarea obiectivelor;
- formularea ipotezelor;
- alegerea modelului de gandire sau a formei de conducere a judecatii stiintifice;
- realizarea cercetarii conform obiectivelor si compararea rezultatelor obtinute prin teorie,
experiente si modelare;
- formularea de concluzii.
e) Scopul, raspunde intrebarii: la ce servesc rezultatele cercetarii? Raspunsul se situeaza pe
doua planuri:
planul pragmatic
- cercetarea a aparut ca rezultat al unor probleme teoretice si practice care necesita rezolvare,
- cercetarea contribuie la cunoasterea in domeniu;
- satisface o anumita nevoie generala de cunoastere dintr-un anumit moment din societate.
planul psihoanalitic:
- cercetarea produce o satisfactie emotionala;
- cercetarea aduce satisfactia nevoii de cunoastere;

4. Forme
Forme de cercetare stiintifica:
· -cercetarea fundamentala
· -aplicata
· -de dezvoltare
Cercetarea fundamentala – reprezinta o activitate teoretica dar si experimentala pentru
acumularea de noi cunostinte privind aspectele fundamentale ale fenomenelor fara urmari si o
aplicatie a lor.
Cercetarea aplicata reprezinta o activitate sistematica pentru rezolvarea practica a unor probleme
din diverse domenii.
Cercetarea de dezvoltare – se realizeaza pentru lansarea de noi produse, noi procedee, sisteme.

6
 5. Etapele cercetarii stiintifice
Orice tip de cercetare presupune parcurgerea mai multor etape, care se înlantuie într-o ordine
strict ierarhizata. Diversele etape ale unei cercetari sociale sau educationale sunt legate între ele
si de modul cum se demareaza demersul stiintific. Acest moment determina în mare masura
însasi rezultatele finale pe care le vom obtine, care sunt dealtfel proiectate din start.
Se întâmpla deseori ca în cursul unei cercetari sa fim confruntati cu probleme pe care nu
reusim sa le exploram deoarece nu au fost luate în considerare la demararea acesteia. Datorita
interdependentelor strânse între toate momentele unei cercetari, foarte importanta ramâne faza
initiala, a alegerii si proiectarii temei de cercetare, atunci când stabilim scopurile pe care le
urmarim, tipul anchetei si tehnicile de prelucrare a datelor pe care le vom folosi.
În acelasi timp, de la bun început trebuie sa luam în considerare si o serie de elemente
concrete, pragmatice: conditiile în care se desfasoara o cercetare, posibilitatile de finantare,
precum si posibilitatile de utilizare a datelor si concluziilor ce vor reiesi din cercetare. Evaluarea
resurselor umane si financiare trebuie sa conduca la dimensionarea si alegerea acelor tehnici de
culegere a datelor si de prelucrare posibile cu resursele pe care le detinem, fara însa a împienta
asupra calitatii stiintifice a cercetarii.
Acest lucru înseamna ca nu se poate face rabat de la principiile metodologiei stiintifice pe
motiv ca nu exista resurse de un fel sau altul. Se alege acea metodologie, acele metode ce pot fi
utilizate atât în raport cu tema de cercetare, dar si cu posibilitatile concrete detinute de cei care o
initiaza.
De asemenea, este important sa retinem faptul ca în proiectarea cercetarii, si apoi în
realizarea ei, nu se porneste în nici un caz de la premise ideologice sau morale, ci strict de la
principiile stiintifice ce se pot aplica la tema respectiva. Chiar daca parcurgerea etapelor este
comuna oricarei teme de cercetare, în schimb tehnicile de culegere a datelor trebuie sa se
adapteze la subiect si la teoria de referinta. Toate aceste cerinte reprezinta în fapt respectarea
principiului neutralitatii axiologice si, simultan, a cerintelor deontologice, a conditiilor,
posibilitatilor concrete de demarare si realizare a unei cercetari educationale.
În domeniul educational, problema respectarii cerintelor mentionate mai sus este cu atât mai
stringenta, cu cât prin natura lor astfel de teme au o puternica încarcatura axiologica si psiho-
morala. Caracterul temelor în cauza nu trebuie sa presupuna însa abdicarea de la principiile
general valabile pentru orice cercetare stiintifica psihosociala. Etapele ce trebuie parcurse sunt
identice cu cele ale oricarei cercetari psihosociale, indiferent de subiect.
Punctul de plecare al oricarei cercetari educationale îl reprezinta o problema psihosociala,
sau mai simplu spus o întrebare de tipul „de ce?“, „care?“, „cum?” etc. . De ce o anumita
populatie scolara obtine performante înalte într-un anumit domeniu? Care sunt factorii
absenteismului scolar? Etc. Desigur ca astfel de întrebari sunt nenumarate, toate asteptând un
raspuns stiintific, care sa depaseasca nivelul simtului comun.
1. Alegerea temei – este importanta pentru obtinerea de rezultate stiintifice. Temele se
aleg din directiile de cercetare inscrise in programele nationale sau inter de cercet stiintifica. Pot

7
fi si teme de beneficiu-teme cu mediul de afaceri. Pot fi propuse de consucerea unui minister,
unei instit universitare sau pot fi propuse direct de cercetatori. Se aleg in functie de importanta
unui domeniu intr-o perioada de timp in functie de infrastructura de experienta de pregatirea
cercetatorilor a.i. riscul sa fie minim. Se poate lucre individual sau in echipe de cercetare
constituite pe durata realizarii temei. Cercetatorii pot lucra in acelasi timp la mai multe teme de
cercetare. Uneori se apeleaza la consultarea unor specialist pt alegerea temei.
2. Documetare stiintifica- se realizaeaza pt a stabili stadiul cunoasterii in domeniul
interest pana la acel timp. Se apeleaza la surse primare de informatii- articole din revista,brevete
de inventive, teze de doctorat, etc- surse secundare (cari reviste,rezumate). Documentarea se face
in special in ultimii 5-10 ani deoarece in acele lucrari se regasesc lucrarile prezentate anterior. Pt
tratate , monografii carti ale unor oameni de stiinta celebrii se accept si citarea lucrarilor cu o
vechime mai mare de 10 ani.
3. Realizarea temei de cercetare –etapa cea mai importanta- se efectueaza dupa un plan,
se analizeaza critic materialul documentar, se realizeaza experimente, simulari, se interpreteaza
result experimentale folosind aparat mathematic, statistic program de calcul , etc. etapa poate
duce la iluminarea benefica pentru realizarea lucrarii si la dezvoltarea ei.
4. Redactarea lucrarii stiintifice - datele experimentale prelucrate se pot prezenta in
tabele, reprezenta graphic in plan sau spatiu; partea documentara este prezentata la inceput sub
forma de introducere; autorii sunt citati in text nominal sau prin cifre care coresp ordonarii lor la
bibliograf. Urmeaza partea experimental in care se prezinta conditiile de lucru, se prezinta
rezultatele concrete experimentale cu interpretarea lor. Urmeaza cap de concluzii si propunem si
bibliografia.
5. Valorificarea rezultatelor stiintifice - rezult cercet stiintifice pot fi rapoartele
stiintifice pt programele de cercetare sau pt beneficiary, consultant pt beneficiary, teze de
doctorat, dizertatie de licenta, articole in revista de specialitate, comunic stiintificaprezentate si
unieori publicate in volume
Dupa expirarea termenului de realizare a lucrarii stiintifice echipa de cercetare isi intrerupe
activitatea si se pot forma alte echipe pt alte teme.

6. Principiile cercetarii stiintifice

Cercetarea stiintifica nu este un act oarecare, ce se poate desfasura oricum, oriunde, in
orice conditii si de catre oricine. La baza dezvoltarii acestui proces complex stau un numar de
principii stabilite prin experienta multor generatii de cercetatori.
Principiul competentei
Stabileste cine poate desfasura o activitate stiintifica, care sunt regulile si calitatile
psihice, intelectuale, profesionale, pe care trebuie sa le respecte si sa le posede cercetatorul
pentru a fi capabil sa abordeze un proces de cercetare stiintifica. In acest cadru trebue respectate
urmatoarele reguli:
8
 a. cercetatorul trebuie sa aiba urmatoarele aptitudini:
- curiozitate;
- dorinta de cunoastere;
- spirit critic;
- spirit de observatie;
- capacitatea intelectuala de analiza si sinteza;
- pasiune, rabdare;
- devotement;
- seriozitate;
- onestitate.
b. cercetatorul trebuie sa aiba experienta profesionala de specialitate in domeniu insa
aceasta trebuie dublata de un stagiu de pregatire anterioara in cercetarea stiintifica:
- etapa de "ucenicie" sub conducerea unor cercetatori cu experienta;
- educatie profesional - stiintifca de cultivare a aptitudinilor.
Principiul obiectivarii
Se refera la obiectivul cercetarii stiintifice, la modul in care acesta trebuie studiat, la
atitudinea cercetatorului fata de obiectul cercetarii. Aici se vor avea in vedere urmatoarele
aspectele:
- plecand de la obiect sa se contureze clar, précis obiectivul cercetarii, care sa serveasca
scopului cercetarii;
- pe parcurs cecetarea trebuie sa se centreze pe obiect si obiectiv;
- sa nu schimbe natura obiectului, mentinandu-l in calitatile lui proprii din momentul
demararii cercetarii.
Principiul adevarului stiintific
Orice cercetare are ca scop descoperirea adevarului. Acesta este cuprins in concluziile ce
se desprind din cercetarea efectuata asupra unui anumit obiect. Acest adevar trebuie sa reflecte
natura reala a obiectului, sa poata fi inteles.
In acest cadru se respecta urmatoarele reguli:
- cercetarea trebuie sa urmareasca descoperirea adevarului despre obiectul cercetat;
- orice activitate de cercetare trebuie sa fie coerenta, logica, sa aiba continuitate si sa fie
conforma cu realitatea obiectului;

9
 - exprimarea rezultatelor sa se faca in limbaj clar, neechivoc, précis, tehnic;
- se vor evita subiectivismul si speculatiile care denatureaza rezultatul.

Principiul metodic
Se refera la metodologia cercetarii, adica la modul cum se desfasoara procesul de
cercetare. Acest principiu impune urmatoarele reguli:
- orice activitate de cercetare stiintifica se conduce metodic, conform unui plan riguros,
coerent pregatit in detaliu, anterior inceparii procesului;
- se vor respecta in totalitate etapele si metodele de lucru;
- se vor utiliza tehnici si metode adecvate naturii obiectului.

Principiul demonstratiei
Orice afirmatie sau rezultat trebuie demonstrate si trebue dovedit faptul ca sunt adevarate
si ca apartin obiectului studiat.
Respectarea principiului impune urmatoarele reguli:
- orice cercetare trebuie demonstrata, verificata si reprodusa de alt grup de cercetatori
pentru a fi acceptata;
- orice cercetare trebuie sa poata fi modelata teoretic;
- rezultatele obtinute si considerate valabile trebuie sa se integreze in baza de date ale
domeniului.

Principiul corelatiei
Rezolvarea unei cercetarii trebuie sa se coreleze cu datele existente in domeniu sau in
domeniile conexe.
Pentru respectarea principiului se impugn urmatoarele reguli:
- sa se cunoasca stadiul actual in amanunt;
- rezultatele sa fie integrate intr-un sistem de date bine stabilit, caruia ii vor apartine;
- rezultatele unei cercetari vor realiza o sinteza coerenta, cu date deja existente in
sistem;

Principiul evaluarii rezultatelor

10
 Rezultatele cercetarii trebuie:
- evaluarea rezultatelor sa fie corecta, rationala, obiectiva;
- rezultatele sa fie comparate cu datele existente, in spirit critic.

Principiul utilitatii
Orice act de cercetare stiintifica trebuie sa aiba o utilitate teoretica sau practica. Utilitatea
va justifica cercetarea.
- orice cercetare sa aiba character de originalitate si noutate, sa reprezinte o contributie
in domeniu;
- rezultatele sa poata fi folosite cat mai curand de specialist.

Principiul psiho-moral
Se refera la cercetator si la activitatea acestuia.
- orice actiune stiintifica sa fie sincera, dezinteresata;
- cercetarea se conduce dupa principiile etice ale activitatii corecte;
- cercetarea sa fie conforma cu natura pesonalitatii cercetatorului, cu pregatirea,
experienta, specialitatea acestuia;
- sa se accepte colaborarea cu specialistii din acelasi domeniu sau din domenii inrudite,
sincer, deschis, pentru evitarea suprapunerilor;
- cercetatorul este dator sa-si sustina, demonstreze, sa-si apere rezultatele;
- cercetatorul trebuie sa aiba credibilitate, sa impuna prin argument logice rezultatele.
Organizarea cercetarii stiintifice
Cercetarea stiintifica este o actvitate riguros organizata, condusa dupa principiile gandirii
logice, nesupusa hazardului.
Este o activitate planificata, dar nu rigida, avand o anumita flexibilitate data de influenta
factorilor exogeni si endogeni ce apar pe parcurs.
Este o activitate de tip organizat, riguros disciplinata si rezervata strict specialistilor.
Cercetarea stiintifica presupune unele etape pregatitoare strict necesare:
- pregatirea personalului pentru activitatea stiintifica proiectata;
- instruirea profesionala a viitorilor cercetatori stiintifici;

11
 - desfasurarea unui stagiu pregatitor in cadru unui colectiv specializat in activitatea de
cercetare;
- dobandirea unei experiente personale in domeniul activitatii stiintifice;
- informatie solida in domeniul activitatii proiectate;
- cunoasterea teoretica si practica a metodologiei, tehnicii si instrumentelor de lucru in
domeniul cercetarii respective;
- dobandirea capacitatii de inventare, inovare de noi metode si tehnici adecvate
cercetarii respective.

7. Elemente definitorii
Scopuri principale :
a) la nivel principial
- căutarea şi investigarea adevărului asupra esenţei fiinţei umane şi a mediului înconjurător al
acesteia
- dezvoltarea de teorii şi modele capabile să descrie în mod sigur şi cu acurateţe realităţile
existenţei umane
b) la nivel pragmatic
- crearea premiselor teoretice şi/sau practice pentru rezolvarea problemelor care condiţionează
progresul tehnologic, economic, cultural şi social al omenirii în armonie cu natura

8. Functiile principale

a) funcţia formativă: dezvoltarea unor capacităţi şi deprinderi sistematice specifice activităţii de

cercetare, promovarea unui mod de gândire şi acţiune ştiinţific şi stimularea lucrului în echipă
b) funcţia cognitivă: evaluarea critică a stadiului curent, aprofundarea şi dezvoltarea cunoaşterii
în domenii particulare ale ştiinţei şi tehnologiei
c) funcţia informativă: stimularea şi întreţinerea interesului opiniei publice şi, în particular, a
persoanelor şi instituţiilor capabile şi disponibile să finanţeze cercetări ştiinţifice viitoare.

9. Bibliografie

https://www.scribd.com/doc/144366855/Etapele-cercetarii-stiintifice

12
http://www.creeaza.com/referate/management/Cercetarea-stiintifica-def-car135.php
https://biblioteca.regielive.ro/referate/statistica/etapele-cercetarii-stiintifice-38340.html

13