Crizele focale sunt, de cele mai multe ori, precedate de anumite experiențe

cunoscute sub numele de aură.[21] Acestea pot include: fenomene

senzoriale (vizuale, auditive sau olfactive), psihice, autonomice sau
motrice.[19] Activitatea spasmodică se poate declanșa într-un anumit grup
de mușchi și se poate extinde la grupele de mușchi conexe, în acest caz
fiind cunoscută sub numele de marș jacksonian.[22]Există posibilitatea
apariției automatismelor; acestea sunt activități generate inconștient și
mișcări repetitive simple, precum mușcatul buzelor sau activități mai
complexe, precum încercările de a apuca un obiect.[22]
Există șase tipuri principale de convulsii generalizate: tonico-clonică,
crizele tonice, clonică, mioclonică, absența epileptică și convulsiile
atonice.[23] Toate acestea implică pierderea conștienței și, în general, apar
fără nicio avertizare. Convulsiile tonico-clonice se manifestă cu o contracție
a membrelor, urmată de întinderea lor și arcuirea spatelui, având o durată
de 10–30 de secunde (etapa tonică). În timpul contracției mușchilor
toracici, se poate auzi un țipăt. Acesta este, adesea, urmat de o tremurare
a membrelor la unison (faza clonică). Convulsiile tonice produc contracții
constante ale mușchilor. În majoritatea cazurilor, pielea persoanei se
colorează în albastru, deoarece respirația este întreruptă. În cazul
convulsiilor clonice, tremuratul membrelor are loc la unison. După încetarea
tremuratului, timpul necesar unei persoane pentru a reveni la o stare
normală este de 10–30 de minute; această perioadă se numește „perioada
postictală”.