UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ

VETERINARĂ ”ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAȘI

FACULTATEA DE ZOOTEHNIE

PROIECT LA DISCIPLINA
MANAGEMENTUL PRODUCȚIILOR
LA OVINE ȘI CAPRINE

Coordonator științific,
Prof.univ.dr. Constantin Pascal Student,
Ramona-Grațiela Brăișteanu

2018
1
 UNIVERSITATEA DE ȘTIINȚE AGRICOLE ȘI MEDICINĂ
VETERINARĂ ”ION IONESCU DE LA BRAD” DIN IAȘI

FACULTATEA DE ZOOTEHNIE
SPECIALIZAREA MANAGEMENTL PRODUCȚIILOR
ANIMALE

Calitatea și valoarea alimentară a laptelui

de capră

Coordonator științific,
Prof. Univ. Dr. Constantin Pascal Student,
Ramona-Grațiela Brăișteanu

IAȘI
2018
2
 CUPRINS

Lista figurilor.................................................................................................................. 4

Lista tabelelor.................................................................................................................... 4
INTRODUCERE.............................................................................................................. 5

CAPITOLUL 1. IMPORTANȚA ZOOTEHNICĂ ȘI ECONOMICĂ A

6
CREȘTERII CAPRINELOR ...................................................................................
1.1. Particularităţile biologice şi economice ale caprinelor................................... 7
1.2. Evoluţia efectivelor de caprine la nivel mondial.............................................. 8
1.3. Evoluția producțiilor și a efectivului de caprine la nivel național............... 9

CAPITOLUL 2. PRODUCȚIA DE LAPTE........................................................ 11

2.1. Rase de capre pentru lapte din România............................................................ 11

2.2. Rase de capre specializate pentru producția de lapte din alte țări................ 11
2.3. Importanţa laptelui şi a lactatelor din lapte de capră...................................... 13
2.4. Factorii care influențează producția de lapte la capre..................................... 13
2.5. Calitatea laptelui de capră...................................................................................... 15
2.6. Valoarea alimentară a laptelui de capră............................................................. 16

CONCLUZII.................................................................................................................... 22

BIBLIOGRAFIE............................................................................................................ 24

3
 Lista figurilor

Fig.2.1 Rasa carpatină.................................................................................................... 11

Fig.2.2 Rasa Albă de Banat........................................................................................... 11
Fig.2.3 Rasa Saanan...................................................................................................... 12
Fig.2.4 Rasa Alpină Franceză........................................................................................... 12
Fig.2.5 Rasa Nobila Germană......................................................................................... 13
Fig.2.6 Rasa Toggenburg............................................................................................... 13
Fig.2.7 Clasificarea enzimelor după origine..................................................................... 20

Lista tabelelor

Tabelul 2.1. Conținutul de aminoacizi din laptele de capră %............................................. 17

Tabelul 2.2. Conținutul în substanțe nutritive a laptelui de capră, de vacă și de femeie
(/100g)............................................................................................................................. 17
Tabelul 2.3. Conținutul de minerale din laptele provenit de la specii diferite/100g............ 19

4
 INTRODUCERE

Caprinele reprezintă o specie ce se bucură de un real interes în rândul crescătorilor de

animale. Acestea au fost crescute și exploatate de către om încă din cele mai vechi timpuri.
Există în acest sens izvoare istorice conform cărora capra a fost printre primele animale
domesticite de către om. Cu toate acestea, capra, datorită faptului că este considerată un animal
vioi, neastâmpărat, capricios, risipitor, lacom și stricăcios nu se bucură de prea multă simpatie
din partea marii majorităţi a populaţiei rurale.
Însă, trebuie specificat faptul că specia caprină devine „stricătoare”- ca de altfel orice altă
specie de animale – numai în situaţia în care este lăsată să sufere de foame sau este
nesupravegheată mult timp. Cu toate că multe dintre însușirile ce o caracterizează nu o plasează
înaintea altor specii de interes zootehnic, capra, în multe ţări pe zi ce trece își câstigă un areal de
răspândire tot mai vast.
Astfel, în ţările occidentale din Europa, Africa și Asia, unde factorii socio-economici sunt
favorabili creșterii caprinelor, această ramură a zootehniei a înregistrat un real progres. În unele
ţări din Europa precum Franţa, Elveţia, Austria, Anglia etc. s-au elaborat şi aplicat programe
eficiente de înmulţire şi ameliorare, de nutriţie, sanitar – veterinare etc., care au imprimat
capriculturii o notă specială de exploatare de tip industrial, prin valorificarea capacităţii
lactogene şi diversificarea şi comercializarea produselor obţinute.
Interesul economic acordat creșterii caprinelor derivă din capacitatea lor lactogenă
superioară, deoarece este cunoscut și confirmat faptul că pe durata unei lactaţii se pot obţine, în
condiţii obisnuite, producţii de lapte de circa 7 – 20 ori mai mari decât propria lor greutate
corporală. Alte particularităţi biologice și economice care impun acordarea unei atenţii sporite
acestei specii sunt reprezentate de prolificitatea ridicată, precocitatea și gradul mare de
adaptabilitate și rezistență la condiţii diverse și mai aspre de climă, relief și vegetaţie.
Datorită tuturor acestor particularităţi biologice și economice, caprinele, împreună cu alte
specii, pot contribui în mare măsură la asigurarea unei bune părţi din deficitul de proteină din
hrana oamenilor (http://cresterea-caprelor.blogspot.com).

5
 CAPITOLUL 1. IMPORTANȚA ZOOTEHNICĂ ȘI ECONOMICĂ A
CREȘTERII CAPRINELOR

În prezent, creşterea şi exploatarea caprinelor cunoaşte o dezvoltare ascendentă datorită

particularităţilor lor biologice şi economice valoroase, fapt pentru care această specie a căpătat o
largă răspândire pe întreagă suprafaţă a globului.
În ultimele decenii, concomitent cu sporirea lor numerică, s-au ameliorat o serie de rase
autohtone şi s-au creat altele noi, specializate atât pentru producţia de lapte, cât şi pentru
producţia mixtă, anume de lapte-carne, cu prolificitate ridicată şi de lână–puf şi carne. De
asemenea, s-au elaborat şi lansat o serie de metode şi tehnologii eficiente privind valorificarea
maximală a potenţialului productiv în diferite sisteme de întreţinere şi exploatare a caprinelor.
Specia caprină, datorită însuşirilor de a se înmulţi rapid, a potenţialului superior de producţie şi
cheltuielilor reduse de exploatare (urmare a rusticităţii şi valorificării eficiente a furajelor
celulozice), se bucură în continuare de multă importanță, atât în rândul crescătorilor, cât şi al
diferitelor organisme internaţionale, ca de exemplu, FAO (Organizaţia pentru Alimentaţie şi
Agricultură – ONU ) şi FEZ ( Federaţia Europeană de Zootehnie).
În societatea umană există două opinii contrare referitor la importanţa creşterii caprinelor.
Unii consideră că caprinele se cresc în ţările şi regiunile (gospodăriile) sărace, iar existenţa lor se
consideră indicatorul sărăciei. Alţii consideră caprinele cele mai efective animale domestice, care
pot aduce profit crescătorilor de animale.
Se poate afirma că, actualmente, caprinele se cresc atât în ţările şi regiunile sărace din
punct de vedere economic (multe ţări din Africa şi Asia, Oceania), cât şi în ţările cu economia
prosperă (Anglia, Germania). Despre importanţa caprinelor se cunoaşte din antichitate. O
legendă conform căreia Capra Amalteea, cea care l-a hrănit pe micul Jupiter, a fost răsplătită,
zeul zeilor transformând-o dintr-o biată capră într-o mare constelaţie. Există multe informaţii
care confirmă necesitatea folosirii laptelui de capre. Se spune că regina Egiptului, Cleopatra, era
atât de frumoasă datorită băilor pe care le făcea în lapte de capră, cunoscut pentru calităţile
antiinflamatorii la tenurile cu probleme, sensibile ori îmbătrânite. În reţetele vechi, se recomanda
utilizarea brânzeturilor în cosmetică, mai ales brânza de capră, pentru eliminarea pistruilor.
Brânza se amesteca cu ulei de floarea-soarelui, şi se aplica imediat după baie. În combinaţie cu

6
mierea de albine, elimină vânătăile. În aplicaţii externe sub formă de comprese, zerul din lapte de
capră ajută la vindecarea exemelor şi degerăturilor (Eremia N., 2013)

1.1. Particularităţile biologice şi economice ale caprinelor

Caprinele au rusticitate pronunţată, sunt rezistente la condiţiile aspre ale mediului în care
s-au format şi, actualmente, se cresc, se pot deplasa rapid în regiuni muntoase, pe drumuri
accidentate, datorită specificului constructiv al scheletului, muşchilor, articulaţiilor şi aparatului
tendo-ligamentar.
Pentru căutarea hranei în decursul zilei, capra parcurge distanţe mai mari cu 50% decât
oaia şi cu 80% mai mult decât bovinele. Caprinele au mobilitate mare a buzelor, conformaţia
botului şi a dentiţiei care permit valorificarea tuturor sortimentelor de vegetaţie şi, îndeosebi, a
celei lemnoase cu conţinut sporit de celuloză, ceea ce contribuie la supravieţuirea speciei şi în
zonele aride cu multă vegetaţie de arbuşti, în care alte specii de rumegătoare nu pot rezista.
Capra digeră mai bine fracţiunile celulozice ale plantelor, preferând în proporţie de 60%
arboretul, care se va suplimenta cu 20% graminee şi 20% alte plante.
Caprinele sesizează cu uşurinţă aspectul, calitatea şi distribuirea sortimentului de furaje,
fapt care influenţează capacitatea lor de ingestie, refuzând, uneori, sau acceptând cu dificultate
unele nutreţuri, chiar şi dacă ar avea nevoie de hrană. Caprinele sesizează bine gustul şi mirosul
furajelor, preferă să înghită repede hrana, care apoi este supusă rumegării. Caprinele nu sunt
capricioase la hrană şi se pot asigura cu furaje în regiunile muntoase şi semiaride, cu populaţie
sărăcăcioasă de plante. Caprinele folosesc efectiv furajele cu conţinut bogat de celuloză, inclusiv
arbuştii, care se răspândesc pe multe terenuri de păşune şi nu pot fi folosiţi de alte specii de
animale domestice. Caprinele au posibilitate pronunţată de diferenţiere a celor patru gusturi
(amar, dulce, sărat, acru), care participă la caracterul de selectivitate a furajelor, au capacitatea de
alegere a părţilor ingerate din hrană, îndeosebi a frunzelor bogate în glucide, preferând plante în
diferite stadii de maturitate. Selectivitatea se reduce pe măsură ce depozitul de furaje scade,
pentru prevenirea înfometării.
Caprinele au obişnuinţa de a se sprijini pe membrele posterioare pentru a se înălţa în
vederea consumării crenguţelor (mai cu seamă în perioada secetoasă, când lipsesc alte plante
furajere), pentru asigurarea funcţiilor vitale şi diversificarea consumului zilnic de hrană.
Rumegarea nocturnă la caprine este mai intensă şi în funcţie de durata ciclului respectiv, fiind
ceva mai mare decât la ovine.
Caprinele sunt sensibile la condiţiile necorespunzătoare de igienă, la frig, curenţi de aer şi
umiditate excesivă, ceea ce favorizează contactarea unor maladii pulmonare şi parazitare, dar
sunt mai rezistente la bruceloză şi tuberculoză. La temperaturile ridicate, transpiră mai puţin
7
decât oile, ceea ce înseamnă că au un necesar mai mic de apă pentru supravieţuire şi pentru
formarea producţiei de lapte, aceasta fiind mai redusă la caprine comparativ cu ovinele, fapt ce le
permite să suporte mai bine condiţiile aspre din zonele aride şi secetoase. Necesarul de apă la
caprine are o viteză de circulaţie cu 11% mai redusă decât la ovine, este asigurat parţial din
frunzele tinere cu un conţinut de apă până la 60%.
La caprine, prezenţa stratului adipos subcutanat şi dezvoltarea acestuia sub formă de
depozit perineal, în general abdominal, constituie rezerve considerabile de energie utilizabilă în
perioada de subnutriţie. Caprinele adulte au greutatea corporală de 36-84 kg, sunt mai mici decât
oile.
Au coarne mari în formă de spirală, înclinate spre spate, dar la unele rase (Saanen) lipsesc
coarnele, sunt ciute. La masculi coarnele sunt mai masive şi mai apropiate unul de altul.
Caprinele au învelişul pilos, diversificat în funcţie de rasă şi condiţiile pedo-climatice. Culoarea
învelişului pilos variază de la alb la brună-întunecat, neagră. Există şi caprine cu diverse culori
ale învelişului pilos pe unele regiuni ale corpului. Învelişul pilos la caprine este compus din fibre
scurte, strălucitoare şi aplicate orizontal pe corp, care reflectă o mare parte din excesul de
căldură, fiind ca mijloc de protecţie împotriva acesteia.
Masculii au barbă, iar unele femele cercei. Lactaţia la capre durează 200-250 zile și poate
depăși 500 l de lapte/lactație. Longevitatea biologică ajunge până la 10-12 ani, cu maxima de 18
ani, iar cea economică (longevitatea productivă optimală) până la circa 7 ani.. Caprinele se
pretează la întreţinere atât în turmă, inclusiv şi cu ovinele, cât şi în mod solitar.
Caprinele sunt animale docile, îşi recunosc stăpânii şi se deprind repede cu stăpânul care
le creşte şi îngrijeşte, dar pot fi nărăvașe şi agresive cu omul (Eremia N., 2013).

1.2. Evoluţia efectivelor de caprine la nivel mondial

Conform datelor FAO, efectivul total de caprine în lume are tendinţă de creştere. Astfel,
pe plan mondial, din 1995 până în 2006, efectivul de caprine a crescut cu 26,6%. Cel mai mare
număr de capre din lume se află în China, India, Pakistan și Bangladesh, și anume 45% din
efectivul mondial de caprine. Numărul total mondial de capre a fost 861900000 indivizi în anul
2013. Cel mai mare număr de caprine se gasește în Asia (59.7%, urmată de Africa (34%) (Pascal
C. 2015).
În ţările economic dezvoltate se cresc rase de caprine cu cea mai înaltă producţie de lapte,
iar în ţările din Africa şi cele în curs de dezvoltare – caprine cu producţie de lapte extrem de
mică. Din aceste cauze, ţările economic dezvoltate cu numai 3,1% din efectivul mondial de
caprine produc 34,7% din producţia mondială de lapte, iar ţările din Africa şi cele în curs de

8
dezvoltare care dispun de 34% şi 15,9% din efectivul total de caprine de pe glob produc numai
21,5 şi 7,2% din producţia globală de lapte.
În perioada anilor 1995-2009, producţia de lapte a sporit în ţările în curs de dezvoltare cu
82,6%, în ţările economic dezvoltate – cu 52,1%, pe continental Asiatic – cu 40,9% şi în
ansamblu pe toate ţările lumii – cu 31,5%.
În acelaşi timp, producţia totală de lapte a rămas, practic, la acelaşi nivel în ţările
Europene şi ale Americii de Sud. Producţia cărnii de caprine, de asemenea, a fost influenţată de
nivelul de ameliorare a raselor de caprine crescute atât pentru carne, cât şi pentru lapte, având în
vedere că pentru a obţine această producţie se creşte tineretul mascul al tuturor raselor de
caprine. Producerea cărnii de caprine pe plan mondial şi în majoritatea continentelor, are o
evoluţie ascendentă. În ansamblu, pe plan mondial, în ţările din Africa şi Asia producţia cărnii de
caprine în perioada anilor 1995-2009 s-a majorat de 1,5 ori, în America de Nord şi ţările
economic dezvoltate de 2 ori.
Din ţările Europene, mari cantităţi de carne de caprine produc: Grecia – 54,2 mii tone,
Spania – 8,8 mii tone, respectiv, Franţa şi România – 6,5 şi 4,4 mii tone. Nu există date statistice
referitor la producerea cărnii de caprine, iar producerea laptelui, din 1995 până în 2009, a crescut
de 4 ori (Eremia N., 2013).

1.3. Evoluția producțiilor și a efectivului de caprine la nivel național

Începând cu anul 2001, până în anul 2009 s-a constatat o creștere anuală cu 8,36% a
numărului de caprine. La sfârșitul anului 2014, efectivele de caprine din România se situau pe
locul 4 în rândul statelor membre UE după Regatul Unit, Spania și Grecia. În ceea ce privește
densitatea la 100 ha teren, România se află pe locul 6 în UE după Grecia, Regatul Unit al Marii
Britanii, Spania, Olanda și Portugalia.
Modul de răspândire a efectivului de caprine în România nu este uniform, el variind de la
o regiune la alta. În zona de nord-est a țării, în anul 2012, cel mai mare efectiv de caprine se afla
în județul Bacău, iar cel mai mic în județul Suceava.
97% din fermele de caprine din România sunt reprezentate de gospodării cu un efectiv de
caprine mai mic de 10 capete. Fermele care dețineau între 11-50 de capete reprezentau 2,5 % din
total, iar exploatațiile cu peste 80 de animale cuprindeau 0,5% din totalul celor crescătoare de
caprine. Pe lângă acești crescători mai există și ferme specializate pe creșterea caprelor cum ar fi
cea din cadrul Institutului de Montanologie de la Cristian-Sibiu și SCPCOC Reghin din județul
Mureș.
Efectivele valoroase se cresc în prezent în zona Sibiului, în Dobrogea și în partea de Vest
a țării. Dobrogea este regiunea în care creșterea de ovine și caprine este o activitate tradițională.
9
 În ultimele două decenii, în cadrul ICPCOC Palas-Constanța au apărut preocupări legate
de productivitatea și ameliorarea caprinelor, existând, în derulare, programe de cercetare ce
vizează sporirea producțiilor, îndeosebi a celei de lapte.
În România se cresc în prezent doar două rase de capre și anume: Carpatină (70%) și
Alba de Banat (30%), având drept scop, producția de lapte și mai puțin cea de carne (Pascal C.,
2015).

10
 CAPITOLUL 2. PRODUCȚIA DE LAPTE

2.1. Rase de capre pentru lapte din România

Toate rasele de caprine se divizează în câteva grupe: pentru producerea laptelui, cărnii,
fibrelor, pieilor, dar mai pot fi folosite ca animale de companie. Rasele de caprine din România
specializate pentru producția de lapte sunt rasa Carpatină și Albă de Banat.
Rasa Carpatină, originară din România, reprezintă 75-80% din efectivul total de caprine
din ţară. Învelişul pilos este alcătuit din 30-35% de păr şi 65- 70% de puf. Producţia medie de
lapte în 5-7 luni de lactaţie constituie 150-280 kg cu 4,8-5,0% grăsime şi 12-14% substanţă
uscată, prolificitatea – de 130-140% (fig. 2.1) (Eremia N, 2013).
Rasa Albă de Banat din România s-a obţinut prin încrucişarea rasei Carpatine cu rasele
Saanen şi Nobilă Germană. Greutatea corporală a femelelor este de 40-48 kg, a masculilor – de
50-70 kg. Are o prolificitate bună de 200-250%. Producţia de lapte variază între 200-1300 l,
media fiind de 450-500 kg cu 3,8- 4,0% grăsime (fig.2.2) (Eremia N, 2013).

Fig.2.1 Rasa carpatină Fig.2.2 Rasa Albă de Banat

Sursa: (www.rasapura.com) Sursa: (https://agro-tv.ro)
2.2. Rase de capre specializate pentru producția de lapte din alte țări
Rasa Saanen, originară din Elveţia, reprezintă 20% din şeptelul elveţian, are o talie de
80-100 cm la masculi şi 70-80 cm – la femele, corpul alungit, cap potrivit de lung şi de larg cu
11
profil aproape drept, piept adânc, larg cu bună capacitate toracică, spata largă şi bine prinsă, gât
lung şi relativ subţire şi cu cercei sub maxilar, cu ongloane rezistente, uger bine dezvoltat cu
mameloane mijlocii înclinate lateral și înainte, iar părul este scurt, des şi mătăsos.
Greutatea corporală a femelelor constituie 50-55 kg, a masculilor – 70-80 kg. Producţia
de lapte variază între 600-1000 l, cu maxima de 2204 l (fig.2.3). Rasa Saanen se poate folosi cu
rezultate bune la încrucişări cu rasa Carpatină şi alte rase crescute pentru producţia de lapte
(Eremia N, 2013).
Rasa Alpină Franceza este o rasă de caprine mult apreciată în Franţa pentru producţia
foarte mare de lapte. Rasa Alpină deţine în Franţa mai mult de trei sferturi din şeptel, datorită
nivelului ridicat de productivitate, implicit de rentabilitate.
Sunt exploatate intensiv pentru lapte şi îngrăşare pentru carne într-o largă varietate de
sisteme şi tehnologii de exploatare. Au talia de 70-80 cm, părul scurt şi de culoare variată.
Pieptul este adânc, spinarea rectilinie, bazinul larg şi puţin înclinat, membre solide cu articulaţii
puternice şi aplomburi corecte. Glanda mamară voluminoasă, bine prinsă antero-posterior,
mameloane mijlociu dezvoltate.
Greutatea corporală este cuprinsă între 55-70 kg la femele și 80-100 kg la masculi
(Eremia N, 2013).Producţia medie de lapte (250 zile) este de 600 kg, recordul rasei este de 2200
kg în 305 zile. Prolificitatea se încadrează între 125% și 140% (fig. 2.4).

Fig.2.3 Rasa Saanan Fig.2.4 Rasa Alpină Franceză

Sursa: (https://countrysidenetwork.com) Sursa: (www.euromeat.ro)
Rasa de capre Nobila Germană este disponibilă în două variante: colorată și albă. Aceasta
din urmă are o productivitate mai mare și a stat și la baza formării rasei noastre locale – Alba de Banat
(fig.2.5).
Datorită caracteristicilor acestei rase, nu mulți o poziționează ca fiind cea mai bună, având
potențialul de a depăși caprele Saanen: poate produce între 600 și 1.000 de litri pe an, cu maxime de
12
peste 2000 de l pe an. Dezavantajul acestei rase este că are un nivel mai mic de grăsime în lapte, însă
compensează cu iezi cu o greutate mai mare și, deci, un preț mai bun.
Caprele din rasa Nobilă Germană fată o dată pe an între 1 și 3 iezi, atingând maturitatea sexuală
la 7 luni și putând avea primii iezi la 12 luni (Eremia N., 2013).
Rasa Toggenburg, răspândită în Germania, Elveţia, SUA şi alte ţări. Are culoarea corpului
maro-deschis cu pete albe pe faţă, urechi, pe extremităţile membrelor şi pe coadă. Are greutatea
corporală de 55-70 kg şi producţia medie de lapte de 600-650 l/lactație (fig.2.6).
Recordul rasei realizat în SUA, în ultimii ani, a fost de 2610 l de lapte pe 305 zile de lactaţie
(Eremia N., 2013).

Fig.2.5 Rasa Nobila Germană Fig.2.6 Rasa Toggenburg

Sursa: (caprederasa.blogspot.com) Sursa: (www.zoo.ro)
2.3. Importanţa laptelui şi a lactatelor din lapte de capră
Din creşterea caprinelor se obţin produse valoroase, cum ar fi: laptele, carnea, puful,
pielea şi blăniţele de ied. Cel mai important produs obţinut de la creşterea caprelor este laptele
datorită compoziţiei sale chimice şi a calităţilor curative.
Laptele reprezintă producţia principală la majoritatea raselor de capre. Laptele de capră se
poate folosi atât sub formă proaspătă, cât şi în formă de lactate. Laptele este considerat un
medicament preventiv, curativ şi ieftin, fiind bogat în importanţi aminoacizi esenţiali (treonină,
lizină, izoleucină, cistină, tirozină, valină), vitaminele A, B1 , B2 şi C. Din aceste considerente şi
pentru a asigura mai bine consumatorii cu acest produs se practică prepararea laptelui pudră sau
se practică două gestaţii pe anul calendaristic.
Cura cu lapte de capră are efecte imediate: redă vioiciunea şi optimismul, sănătatea
generală, capacitatea de a lupta cu bolile, inclusiv cu cancerul. Laptele de capră, comparativ cu
cel de vacă, conţine de 1,5 ori mai mult acid ascorbic şi de 3 ori mai mult acid nicotinic
(vitamina PP), calciu, fer, mangan, cupru, clor, fluor, siliciu deoarece caprele folosesc mai multe

13
plante. Folosirea lui este benefică pentru combaterea rahitismului şi poate fi folosit de oamenii
care suferă de balonare sau au suferit din cauza unui atac de cord.
Laptele de capră este mai sănătos decât cel de vacă. Încă din vechime a fost cunoscut
acest leac cu acţiune lentă, dar sigur pentru multe suferinţe. Este întăritor şi hrănitor. Prin
compoziţia lui mai bogată în substanţe benefice decât cel de vacă, laptele de capră are şi rolul de
a preveni multe boli grave, totodată, opreşte evoluţia cancerului (Eremia N., 2013).
Din datele cercetătorilor francezi de animale se cunoaşte că o capră cu greutatea
corporală de 45 kg poate produce 1200 l de lapte în 270-300 de zile de lactaţie, ceea ce se poate
compara cu o vacă de 600 kg de la care se obţine 9000 l de lapte în 330 de zile de lactaţie, dar cu
aproximativ acelaşi conţinut de grăsime de 3,6- 3,8% (Leroy, citat de Pascal C., 2015). La
fiecare 100 kg a greutăţii corporale, capra produce, în perioada unei lactaţii, peste 6 l de lapte, iar
vaca numai 3,0-3,5 l (Pascal C., 2015).
Producţia medie anuală de lapte a caprelor constituie 450-550 l, în cele mai bune ferme
până la 1000 l. Conţinutul de grăsime în lapte este de 3,8- 4,5%. Producţii record de lapte,
obţinute de la caprine în SUA, au provenit de la rasele Toggenburg – 2610 l/lactație, Saanen –
2495 l/lactație, Alpină – 2215 l/lactație, Lamancea – 2047 l/lactație, Nubiană – 2007 l/lactație
(Eremia N., 2013).

2.4. Factorii care influențează producția de lapte la capre

Producția de lapte este dependentă de o serie de factori care, după natura lor, pot fi
genetici, de mediu intern și de mediu extern. Cunoașterea gradului de influență a acestor factori
poate servi în aplicarea tehnologiei de creștere și exploatare, ca posibilități de intensificare a
secrețiilor lactogene și îmbunătățirea acestei aptitudini la efectivele de caprine.
Factorii genetici
 Rasa- există rase considerate ca fiind specializate, care dau producții de peste 600
l/lactație (Alpina franceză, Saanen); rase cu producții mijlocii de 350/400 l/lactație; și rase cu
producții mici de 200-280 l (Carpatina, Kașmir, Angora).
 Individualitatea- din cauza lipsei acțiunilor de selecție pentru ameliorarea producției de
lapte, în cadrul efectivelor s-a conturat o mare diversitate a genofondurilor existente la nivelul
indivizilor din populații și rase, conferind astefel o largă variabilitate.
Factorii de mediu intern
 Vârsta și numărul lactației- Din punct de vedere cantitativ, producția de lapte crește până
la 3-4 ani, rămâne până la aproximativ același nivel până la 6 ani, după care descrește treptat.
Această variație de pe parcursul avansării lactației se produce din cauza reducerii țesutului

14
secretor concomitent cu creșterea țesutului lax, conjunctiv și adipos, având loc și reduceri cu
peste 30% la nivelul diametrului alveolar.
 Prolificitatea- favorizează secretarea unei producții suplimentare de lapte cu peste 30%
mai mare în cazul caprelor care produc doi sau mai mulți iezi la o fătare.
Factorii de mediu extern
 Sezonul de fătare poate contribui la o creștere a producției cu până la 30% dacă este
programat timpuriu, deoarece se poate prelungi perioada de lactație și se poate folosi eficient
vegetația abundentă specifică lunilor de primăvară, perioadă în care și curba de lactație
înregistrează valori maxime.
 Durata lactației este dependentă de rasă, individ, nivel de selecție și tip de alimentație.
Între producția totală de lapte și durata lactației există o corelație pozitivă și relativ constantă pe
durata vieții animalului.
 Numărul și intervalul dintre mulsori- sunt dependente de faza lactației și pot influența
producția cantitativă de lapte. De regulă, la începutul lactației, caprele sunt mulse de trei ori pe
zi, apoi de două ori și spre finalul lactației o ată pe zi, considerându-se că secreția lactogenă
crește în raport cu numărul mulsorilor.
 Clima- temperatura optimă la care se consideră că procesul de secrețiese defășoară
normal variază între +7 °C și +20 °C.
 Alimentația- secreția lactată este sensibilă la administrarea unei alimentații îmbunătățite.
Caprele aflate în lactație reacționează imediat în funcție de sortimentele de fuaje, valoarea
nutritivă și modul de distribuire.(Pacal C., 1999).

2.5. Calitatea laptelui de capră

Laptele obținut de la caprine este considerat ca fiind de o calitatea foarte bună datorită
compoziției sale chimice, a proprietăților organoleptice și a celor tehnologice.
Superioritatea laptelui de capră derivă și din calitățile tonifiante, antirahitice, antianemice,
antiinfecțioase și a efectelor nutritive pe care le posedă.
Cerințe de calitate ale laptelui de capră
În cazul determinării calității laptelui sunt necesare efectuarea unor aprecieri
organoleptice și analize fizico-chimice cum ar fi:
 Apecierea organoleptică ce vizează determinările referitoare la aspect, culoare, gust,
miros și consistență. Cunoașterea însușirilor organoleptice ale laptelui are o semnificație
deosebită pentru aprecierea calităților și defectelor (falsificărilor) laptelui (Georgescu Gh, 2000).

15
 Culoarea laptelui de capră este este albă, datorită unor cantități reduse de pigment, cu
nuanțe ușor gălbui datorită prezenței particulelor de grăsime (Pascal Constantin, 2015).
Aspectul laptelui oferă indicii asupra prospețimii și igienei. Laptele crud integral se
prezintă ca un lichid omogen, opalescent, fără corpuri străine sau sedimente vizibile (Georgescu
Gh, 2000).
Consistența reprezintă gradul de densitate, tărie și vâscuozitate a laptelui. Laptele crud
integral prezintă o consistență fluidă, fără a fi vâscoasă, filantă sau mucilaginoasă. Consistența
laptelui oferă indicii asupra stării de sănătate a ugerului caprelor exploatate pentru lapte și
calitatea igienică a laptelui (Georgescu Gh, 2000).
Mirosul și gustul trebuie să fie plăcute și specifice speciei. Gustul este dat de lactoză, iar
aroma de proporția diferiților componenți ai laptelui, în special de grăsime și proteine. Laptele de
capră are un gust mai pronunțat determinat de concentrația ridicată a unor acizi grași volatili
(belieric, caprinic, caprilic, caprionic) (Georgescu Gh, 2000).
 Aprecierea gradului de impurificare se realizează prin filtrarea probei cu ajutorul
lactofiltrului și în funcție de cantitatea de impurități reținută, se apreciază puritatea laptelui.
Normele standard în vigoare încadrează laptele în trei categorii și anume:
Clasa 1 – lapte foarte curat cu urme de impurități foarte fine pe rondela lacto-filtrului, în
cantitate maximă de 0,2 mg/l și sub 50.000germeni/ ml lapte;
Clasa a2a- lapte curat cu sedimente vizibile de impurități în concentrație de 0,2-0,3 mg/l
și 50000-500000 germeni/ml lapte;
Clasa a3a – lapte impur, cu cu sedimente și corpi străini în concentrație de peste 0,5 mg/l
și cu peste 500000 germeni/ml lapte (Georgescu Gh, 2000).
 Determinarea acidității- se poate realiza prin metode calitative (proba fierberii cu
indicatori și alcooli) și cantitative (metoda titrării). PH-ul indică concentrația laptelui în ioni de
hidrogen, adică aciditatea activă a mediului respectiv. Laptele de capră prezintă un pH de 6,3-
6,5.
Datorită conținutului în substanțe proteice, și a sărurilor minerale (citrați, fosfați), laptele
de capră prezintă proprietăți amfotere. Aceste proprietăți împiedică variația bruscă a pH-ului atât
în prezența bazelor, cât și a acizilor, tamponând mediul. Astfel, dezvoltarea bacteriilor lactice nu
este influențată de aciditatea titrabilă ridicată. Aciditatea maximă admisă prin normele standard
în cazul laptelui de capră este de 19 ° T (Pascal Constantin, 2015).

2.6. Valoarea alimentară a laptelui de capră

În ceea ce privește conținutul chimic, laptele de capră este asemănător cu cu laptele de
vacă. Laptele de capră prezintă un coținut mai ridicat în proteine și grăsime. Din totalul de
16
proteine din laptele de capră, aproximativ 70% este reprezentat de cazeină, particularitate ce
favorizează transformarea sa în brânză.
Anumiți autori consemnează că laptele de capră prezintă un conținut de S.U. de 12%,
grasime 3,5%, cazeină 2,40%, albumină +globulină 0,80%, lactoză 4,40 %, substanțe organice
0,10% și substanțe minerale 0,80%.
Datorită conținutului bogat în aminoacizi, laptele de capră este recomandat în alimentația
sugarilor (tab. 2.1)(Pascal C., 2015).
Tabelul 2.1.
Conținutul de aminoacizi din laptele de capră %
Sursa: Tafta, 1997, citat de Pascal C., 2015
Amoniacizii din laptele de capră Procent
Cistină 0,83%
Triptophan 1,94 %
Metionină 2%
Histidină 2,78 %
Tirozină 4,5%
Arginină 5,05%
Lizină 7,72%

Compoziția chimică a laptelui de capră este este influențată de o serie de factori precum luna de
lactație și individul, la care se adaugă rasa, zona de creștere, vârsta, natura și nivelul
alimentației, faza de lactație, frecvența și durata mulsului și starea de sănătate.
Tabelul 2.2.
Conținutul în substanțe nutritive a laptelui de capră, de vacă și de femeie (/100g)
Sursa: Pascal C., 2015
Specificare Lapte de capră Lapte de vacă Lapte de femeie
Grăsimi (g) 3,8 3,6 4,0
Proteine (g) 3,5 3,3 1,2

Lactoză (g) 4,1 4,6 6,9

Minerale (g) 0,8 0,7 0,2
Substanță uscată (g) 12,2 12,3 12,3

Calorii (kcal) 70 69 68

17
 Laptele de capră conține mai puțină cazeină totală, dar mai mult azot neproteic decât
laptele de vacă și de 3-4 ori mai multe proteine și minerale, dar mai puțină lactoză comparativ cu
laptele de femeie. În schimb, substanța uscată și conținutul caloric sunt asemănătoare la cele trei
specii (tab. 2.2).
Apa este mediul în care sunt dizolvate sau se găsesc în suspensie componentele
substanței uscate și reprezintă aproximativ 87,8% din greutatea laptelui, restul fiind reprezentat
de substanța uscată a laptelui, alcătuită din proteine, glucide, lipide, minerale și vitamine.
Conţinutul de grăsime în laptele de capră variază în funcție de anotimp și rasă și se
încadrează între 2,4% și 7,8%, iar diametrul globulelor de grăsime în laptele de capră este de 3,5
μm, fapt ce-i oferă o bună dispersie, o omogenizare naturală a acestora în lapte și sunt uşor
asimilate de organismul uman (Pascal C., 2015).
Grăsimile din laptele de capră au un conținut mai mare cu 42% de acizi grași cu lanț scurt
și mediu față de laptele de vacă sau sau cel uman, fapt pentru care este utilizat în tratarea
sindromului de malabsorbție. (Babayan, 1981, citat de Pascal, 2015)
Grăsimile din laptele de capră conțin 98% lipide libere (97% trigliceride) și 1-3% lipide
plasmatice care se găsesc sub formă de fosfolipide, asociate cu globule de grăsime.
În componenţa grăsimii se găsesc şi vitamine solubile în grăsime. Digestibilitatea
grăsimii constituie o problemă atât pentru maturi, cât şi pentru copii, în special pentru cei
crescuţi fără laptele matern, iar în acest caz laptele de capră este cea mai bună soluţie. (Eremia
N., 2013)
Proteina laptelui conţine circa 82% de cazeină şi 18% de albumină de zer. Laptele de
capră conține cinci proteine principale: α –cazeina, β- cazeina, k- cazeina, β- lactoglobulina și α-
lactalbumina. β- cazeina este fracțiunea cazeinică principală din laptele de capră.
Proteinele din laptele de capră sunt mai ușor digerate față de cele din laptele de vacă, ca
urmare a formațiunilor filamentare mai mici, mai moi și mult mai friabile, care se formează în
timpul acidifierii acestuia în stomac, oferind proteazelor o acțiune digestivă mult mai facilă.
Datorită conținutului scăzut în α –cazeină, laptele de capră este utilizat ca substituent alimentar
hipoalergenic în tratamentul pacienților alergici la laptele de vacă.
La înăcrire, cazeina precipită, iar albumina rămâne în partea lichidă. Cazeina reţine
calciul şi fosforul, din care cauză brânza din laptele de capră are un conţinut sporit de aceste
elemente.
Aminoacizii care se găsesc în cele mai mari cantități în laptele multor specii sunt
glutamatul (plus glutamina, 20%), prolina (10%) și leucina (10 %) (Pascal Constantin, 2015).
Carbohidratul principal din laptele de capră este reprezentat de lactoză, un dizaharid
format din molecule de glucoză și galactoză, sintetizat în glanda mamară.
18
 Laptele de capră are un conținut în lactoză de cu 0,4% mai mic decât cel de vacă, dar are
de aproape 10 ori mai multe oligozaharide decât laptele de vacă, apropiindu-se din acest punct de
vedere de laptele de femeie.
Laptele de capră are o varietate mai mare de oligozaharide acide și neutre decât cel de
vacă sau oaie.
Mineralele principale din laptele de capră indispensabile alimentației umane sunt calciul
și fosforul. (tab.2.3)
Tabelul 2.3.
Conținutul de minerale din laptele provenit de la specii diferite/100g
Sursa: Pascal C., 2015
Specificare Lapte de capră Lapte de vacă Lapte uman
Ca (mg) 134 122 33
P (mg) 141 119 43
Mg 16 12 4
K (mg) 181 152 55
Na (mg) 41 58 15
Cl (mg) 150 100 60
S (mg) 2,89 - -
Fe (mg) 0,07 0,08 0,2
Cu (mg) 0,05 0,06 0,06
Mn (mg) 0,032 0,02 0,07
Zn (mg) 0,56 0,53 0,38
I (mg) 0,022 0,021 0,007
Se (ug) 1,33 0,96 1,52

Laptele de capră are mai mult calciu, fosfor, potasiu, magneziu și clor, dar mai puțin
sodiu și sulf decât cel de vacă. Conținutul laptelui în macroelemente nu depinde de alimentație,
dar poate varia în funcție de rasă, individ și stadiul de lactație.
Conținutul în microelemente poate fi influențat atât de dietă, cât și de alți factori.
Laptele de capră asigură cantități adecvate de vitamine, precum: vitamina A (retinol) și
vitamina PP (niacină), precum și un exces de tiamină (B1), riboflavină (B2) și pantotenat (B3).
Laptele de capră este deficitar în acid folic și vitamina B12, comparativ cu laptele de
vacă, acesta din urmă conținând de cinci ori mai mult acid folic și vitamina B12. Acidul folic

19
este necesar pentru sinteza hemoglobinei. Laptele de capră este, de asemenea, deficitar în
piridoxină (B6), vitamina C (acid ascorbic) și D (Pascal C., 2015).
Enzimele sunt biomolecule de natură proteică ce se pot clasifica după origine conform fig. 2.7.

Fig. 2.7 Clasificarea enzimelor după origine

Sursa: Usturoi M., 2007

Hormonii din lapte sunt reprezentați de estrogeni și prolactine, a căror concentrație scade
pe măsură ce lactația progresează. De asemenea în lapte se găsește și progesteron, a cărui
conținut este proporțional cu cel de lipide. Activitatea biologică a hormonilor naturali din lapte
asupra organismului uman este nulă (Usturoi M., 2007).
Pigmenții din lapte sunt de două tipuri: endogeni și exogeni.
Pigmenții endogeni sunt produși de organismul animal, cei mai importanți fiind lactocromul
(culoare albăstruie-verzuie) și riboflavina (culoare crem-gălbui).
Pigmenții exogeni provin din furaje, ca urmare a contaminării laptelui cu microorganisme
producătoare de pigmenți. Cel mai important pigment exogen este carotenul, care conferă
culoarea galben-portocalie, la care se adaugă xantofila și clorofila (Usturoi M., 2007).

20
 Gazele reprezintă 3-8% din volumul laptelui proaspăt muls. Ponderea principală este
deținută de bioxidul de carbon, azot și oxigen, iar în cantități foarte mici se mai întâlnește
amoniacul și hidrogenul (Usturoi M., 2007).

21
 CONCLUZII

În urma studiului realizat am desprins următoarele concluzii:

1. În ţările occidentale din Europa, Africa și Asia, unde factorii socio-economici sunt
favorabili creșterii caprinelor, această ramură a zootehniei a înregistrat un real progres. În unele
ţări din Europa precum Franţa, Elveţia, Austria, Anglia etc. s-au elaborat şi aplicat programe
eficiente de înmulţire şi ameliorare, de nutriţie, sanitar – veterinare etc., care au imprimat
capriculturii o notă specială de exploatare de tip industrial, prin valorificarea capacităţii
lactogene şi diversificarea şi comercializarea produselor obţinute.
2. Interesul economic acordat creșterii caprinelor derivă din capacitatea lor lactogenă
superioară, deoarece este cunoscut și confirmat faptul că pe durata unei lactaţii se pot obţine, în
condiţii obisnuite, producţii de lapte de circa 7 – 20 ori mai mari decât propria lor greutate
corporală.
3. Țările cu economie dezvoltată, cu numai 3,1% din efectivul mondial de caprine, produc
34,7% din producţia mondială de lapte, iar ţările din Africa şi cele în curs de dezvoltare care
dispun de 34% şi 15,9% din efectivul total de caprine de pe glob produc numai 21,5 şi 7,2% din
producţia globală de lapte.
4. Caprinele adulte au greutatea corporală de 36-84 kg, sunt mai mici decât oile.
5. Lactaţia la capre durează 200-250 zile și poate depăși 500 l de lapte/lactație.
6. Rasele de caprine din România specializate pentru producția de lapte sunt rasa Carpatină
și Albă de Banat.
7. Laptele de capră, comparativ cu cel de vacă, conţine de 1,5 ori mai mult acid ascorbic şi
de 3 ori mai mult acid nicotinic (vitamina PP), calciu, fer, mangan, cupru, clor, fluor, siliciu
deoarece caprele folosesc mai multe plante.
8. Folosirea laptelui de capră este benefică pentru combaterea rahitismului şi poate fi folosit
de oamenii care suferă de balonare sau au suferit din cauza unui atac de cord.
9. Din punct de vedere cantitativ, producția de lapte crește până la 3-4 ani, rămâne până la
aproximativ același nivel până la 6 ani, după care descrește treptat.
10. Datorită conținutului bogat în aminoacizi, laptele de capră este recomandat în alimentația
sugarilor.
22
11. Grăsimile din laptele de capră au un conținut mai mare cu 42% de acizi grași cu lanț scurt
și mediu față de laptele de vacă sau sau cel uman, fapt pentru care este utilizat în tratarea
sindromului de malabsorbție.
12. Activitatea biologică a hormonilor naturali din lapte asupra organismului uman este nulă.

23
 BIBLIOGRAFIE

1. Eremia N., 2013. Tehnologii în Zootehnie. Chișinău

2. Georgescu Gh., 2000. Laptele și produsele lactate. Editura Ceres, București
3. http://caprederasa.blogspot.com/2012/04/caracteristici-fizice-rasa-nobila.html
4. http://cresterea-caprelor.blogspot.com/2014/05/importanta-cresterii-caprinelor.html
5. http://www.arhiva.lumeasatului.ro/importanta-cresterii-caprinelor-in-romania_l1575.html
6. http://www.rasapura.com/capra-carpatina-romana.php
7. http://www.zoo.ro/capra-toggenburg
8. https://agro-tv.ro/agroproiect-de-succes-ferma-de-capre-din-rase-romanesti-o-investitie-
de-100-000-de-euro/?cli_action=1543771007.693
9. https://countrysidenetwork.com/daily/livestock/goats/saanen-goat-breed-spotlight/
10. https://www.euromeat.ro/en/alpine/
11. Pascal C. , 1999. Metode tehnice de apreciere premergătoare lucrărilor de selecție la
ovine și caprine. Editura Corson, Iași
12. Pascal C., 2013. Creșterea ovinelor și caprinelor. Editura Pim, Iași
13. Pascal C., 2015. Tratat de creștere a ovinelor și caprinelor. Editura Ion Ionescu de la
Brad, Iași
14. Pop A., Lăbușcă I., Petrescu R., Mochnacs M., 1983. Tehnologia creșterii ovinelor și
caprinelor. Editura Didactică și pedagogică, București
15. Usturoi M., 2007. Tehnologia laptelui și a produselor derivate. Editura Alfa, Iași

24