CONCEPTE SI DELIMITARI PRIVIND ACTIVELE FIXE LA O INSTITUTIE PUBLICA

1.1 DEFINITII SI CALASIFICARI PRIVIND ACTIVE FIXE CORPORALE

1.1Active fixe:definitie;clasificare

Activele fixe sunt active generatoare de beneficii economice viitoare si detinute pe o perioada
mai mare de un an.

Activele fixe trebuie evaluate la costul de achizitie si la costul de productie.

Ele se clasifica in:

a) Active fixe necorporale

b) Active fixe corporale
c) Active fixe financiare

1.1.1 Active necorporale

< Activele fixe necorporale sunt denumite si active intangibile sau nemateriale,deoarece nu
se concretizeaza in bunuri materiale,fiind reprezentate prin documente juridice sau
comerciale.>

Un activ fix necorporal este un activ identificabil,nemonetar,identificabil, fara forma fizica sau
detinut:

- Pentru utilizare in procesul de productie sau furnizare de bunuri sau servicii

- Pentru a fi inchiriat tertilor
- Pentru scopuri adnimistrative.

Un activ fix necorporal indeplineste criteriul de a fi identificabila cand:

- Este separabila,adica poate fi separata sau divizata de entitate si

vanduta,transferata,autorizata,inchiriata sau schimbata,fie individual, fie impreuna cu un
contract corespunzator, un activ identificabil sau o datorie identificabila
- Decurge din drepturi contractuale sau de alta natura, indiferent daca acele drepturi sunt
transferabile sau separabile de entitate sau de alte drepturi sau obligatii.

Pentru recunoasterea activele fixe necorporale generate intern este necesara separarea
procesului de generare a activelor fixe intr-o faza de cercetare si o faza de dezvoltare.

Daca nu se poate face distinctia intre faza de cercetare si cea de dezvoltare ale unui proiect
intern de creare a unuor active fixe necorporale,entitatea trateaza cheltuielile cu acel proiect ca si
cum ar fi determinate doar faza de cercetare.

Recunoasterea activelor fixe necorporale din faza de cercetare

 Cercetarea este investigatia originala si planificata intreprinsa in scopul castigarii unor
cunostinte sau intelesuri stiintifice ori tehnice noi.

Nici un activ fix necorporal care decurge din cercetare sau din faza de cercetare a unui proiect
intern nu se recunoaste ca activ fix.

Cheltuielile cu cercetarea se recunosc drept cheltuiala atunci cand sunt generate,deoarece, in

faza de cercetare a unui proiect intern, o entitate nu poate demonstra ca o imoilizare necorporala
exista si ca aceasta va genera beneficii economice viitoare.

Cheltuielile de constituire sunt cheltuielile ocazionate de infiintarea sau dezvoltarea unei

entitati.Ele pot fi recunoscute ca:

- Ca active fixe necorporale

Cheltuielile de constituire imobilizate trebuie amortizate in cadrul unei perioade de maxim 5

ani.

In situatia in care cheltuielile de constituire nu au fost integral amortizate, nu se face nici o

distribuire de profituri,cu exceptia cazului in care suma rezervelor disponibile pentru
distribuire a profitului reportat este cel putin egala cu cea a cheltuielilor neamortizate.

- Cheltuieli ale perioadei

Activele fixe de natura cheltuielilor de dezvoltare sunt generate de aplicarea rezultatelor

cercetarii sau a altor cunostiinte intr-un plan sau proiect ce vizeaza productia de
materiale,dispozitive,produse,procese,sisteme sau servicii noi sau imbunatatite substantial,inainte
de inceperea productiei sau utilizarii comerciale.

Cheltuielile de dezvoltare se amortizeaza pe perioada contractului sau pe durata de utilizare.

In cazul avansurilor si a altor active fixe necorporale se inregistreaza avansurile acordate

furnizorilor de active fixe necorporale,programele informatice create de entitate sau achizitionate
de la terti pentru necesitatile proprii de utilizare si retete,formule,modele,proiecte si prototipuri.

Programele informatice, precum si celelalte active fixe necorporale inregistrate la elementul

„Alte active fixe necorporale” se amortizeaza pe durata prevazuta pentru utilizarea lor de catre
entitatea care le detine.

Avansurile acordate nu reprezinta elemente monetare.Prin urmare,avansurile acordate in valuta

sau in lei cu plata in functie de cursul unei valute nu fac obiectul evaluarii lunare sau anuale.

Ajustarile cumulate de valoare sunt:

 1) Amortizarea valorii activelor fixe cu durate limitate de utilizare economica reprezinta
alocarea sistematica a valorii amortizabile a unui activ pe intreaga durata de utilizare
economica.
2) Ajustarile pentru depreciere se inregistreaza in urma efectuarii inventarierii pentru
corectarea valorii activelor fixe necorporale si aducerea lor la nivelul valorii de inventar
in cazul in care se constata o depreciere reversibila a acestora.

Activele fixe necorporale trebuie scoase din evidenta la cedare sau atunci cand nici un
beneficiu economic viitor nu mai este asteptat din utilizarea sau cedarea acestora. (Straoanu,
2006)

La cedarea unui activ fix necorporal sunt evidentiate distinct:

- Veniturile din vanzare

- Cheltuielile reprezentand valoarea neamortizata a activelor fixe
- Alte cheltuieli legate de cedarea acestora.

< Amortizarea este expresia valorica a consumului sau deprecierii activelor fixe
necorporale,prin includerea acesteia in costul noilor produse si servicii.In felul acesta,se
constituie sursele necesare inlocuirii activelor fixe necorporale uzate cu altele noi, in momentul
scoaterii acestora din patrimoniu.

Amortizarea activelor fixe necorporale consta in afectarea contului de cheltuieli cu valoarea

amortizarii, in vederea recuperarii partii uzate a activelor fixe necorporale.

Conturile specifice amortizarii activelor fixe necorporale sunt conturile din grupa 280:

„280-Amortizari privind activele fixe necorporale”

„2801-Amortizarea cheltuielilor de constituire ”

„2803-Amortizarea cheltuielilor de dezvoltare”

„2805- Amortizarea concesiunilor,brevetelor,licentelor,marcilor comerciale,drepturilor si

activelor similare ”

„2807- Amortizarea fondului comercial”

„2808- Amortizarea altor active fixe necorporale”

Conturile din grupa 280 „Amotizari privind activele fixe necorporale” sunt după
conţinutul economic, conturi subatractive sau rectificative ale valorii activelor fixe necorporale,
iar după funcţia contabilă, conturi de pasiv. Se creditează cu valoarea amortizării activelor fixe
necorporale utilizate şi se debitează cu valoarea amortizării activelor fixe necorporale scoase din
evidenţă . Soldul creditor reprezintă amortizarea aferentă activelor fixe necorporale existente în
unitate.

1.1.2 Active fixe corporale

<Activele fixe corporale,denumite si active fixe materiale sau tangibile,sunt bunuri

materiale ce alcatuiesc impreuna baza tehnica a unitatii,avand un rol deosebit de important
in activitatea de productie si comerciala.> (Alexandru, 2015)

Activele fixe corporale sunt active care:

- Sunt detinute de o societate pentru a fi utilizate in productia de bunuri sau prestarea de

servicii ,pentru a fi inchiriate tertilor sau pentru a fi folosite in scopuri administrative
- Sunt utilizate pe parcursul unei perioade mai mari de un an.

Unele elemente de active fixe corporale pot fi achizitionate din motive de siguranta sau
legate de mediu.

In vederea recunoasterii activelor fixe corporale se impune utilizarea rationamentului profesional

la aplicarea criteriilor de recunoastere pentru circumstantele specifice entitatii.In unele cazuri,ar
putea fi adevcat sa fie agregate elementele nesemnificative individual,cum ar fi
matritele,aparatele,aparatele de masura si control,uneltele si alte elemente similare,si sa se aplice
criteriile de recunoastere a valorii agregate a acestora.

Piesele de schimb si echipamentul de service, in general, contabilizate ca stocuri si recunoscute

in profit sau pierdere atunci cand sunt consumate.Totusi,piesele de schimb importante si
echipamentele de securitate sunt considerate active fixe corporale atunci cand o entitate
preconozeaza ca le va utiliza pe parcursul unei perioade mai mari de un an.

Terenurile si cladirile sunt active separabile si sunt contabilizate separat chiar atunci cand sunt
achizitionate impreuna.O crestere a valorii terenului pe care se afla o cladire nu afecteaza
determinarea valorii amortizabile a cladirii.

In categoria activelor fixe corporale se urmaresc distinct:

- Investitiile imobiliare;
- Activele biologice productive;
- Activele corporale de explorare si evaluare a resurselor minerale.

Inregistrarea in contabilitate a amortizarii bunului ce face obiectul contractului in cazul

leasingului financiar de catre locatar/utilizator, iar in cazul leasingului operational de catre
locator/finantator.

Un activ fix corporal recunoscut ca activ trebuie evaluat initial la costul sau in finctie de
modalitatea de intrare in entitate.
 Costul de achizitie al bunurilor cuprinde pretul de cumparare;taxele de import si alte taxe (cu
exceptia acelora pot fi recuperate de la autoritatile fiscale); cheltuielile de transport; manipulare
si alte cheltuieli care pot fi atribuite direct achizitiei bunurilor respective.

In costul de achizitie se includ, de asemenea, comisioanele,taxele notariale, cheltuielile cu

obtinerea de autorizatii si alte cheltuieli nerecuperabile,atribuibile direct bunurilor respective.

Cheltuielile de transport sunt incluse in costul de achizitie si atunci cand functia de

aprovizionare este externalizata. (Cartea Verde a Contabilitatii Institutiilor Publice, 2016)

Reducerile comerciale acordate de furnizor si inscrise pe factura de achizitie ajusteaza in sensul

reducerii costul de achizitie al bunurilor.

Costul de productie cuprinde costuri precum:

- Costurile reprezentand salariile angajatilor,contributiile legale si alte cheltuieli legate de

acestea,care rezulta direct din contructia activelor fixe corporale;
- Cheltuieli materiale;
- Costurile de amenajare a amplasamentului;
- Costurile initiale de livrare si manipulare;
- Costurile de instalare si asamblare;
- Cheltuieli de proiectare si pentru obtinerea autrizatiilor;
- Costurile de testare a functionarii corecte a activului,dupa deducerea incasarilor nete
provenite din vanzarea elementelor produse in timpul aducerii activului la amplasamentul
si conditia de functionare (cum ar fi esantioanele produse la testarea echipamentului);
- Onorariile profesionale platite avocatilor si expertilor.

Costurile indatorarii atribuibile activelor cu ciclu lung de fabricatie sunt incluse in costurile de
productie ale acestora,in masura in care sunt legate de perioada de productie.In costurile
indatorarii se include dobanda la capitalul imprumutat pentru finantarea achizitiei,constructiei
sau productiei de active cu ciclu lung de fabricatie.

Investitia imobiliara este proprietatea(un teren sau o cladire-sau o parte a unei cladiri- sau
ambele) detinuta (de proprietar sau de locatar in baza unui contract de leasing financiar)mai
degraba pentru a obtine venituri din chirii sau pentru cresterea valorii capitalului,sau
ambele,decat pentru:

a) A fi utilizata in producerea sau furnizarea de bunuri sau servicii ori in scopuri

administrative;
b) A fi vanduta pe parcursul desfasurarii normale a activitatii.

O proprietate imobiliara utilizata de posesor este o proprietate imobiliara detinuta pentru a fi

utilizata la producerea sau furnizarea de bunuri sau servicii sau in scopuri administrative.
 Anumite proprietati includ o parte care este detinuta pentru a fi inchiriata sau cu scopul
cresterii valorii capitalului si o alta parte care este detinuta pentru a fi utilizata la producerea sau
furnizarea de bunuri sau servicii in scopuri administrative. (Dumitru, 2011)

In categoria activelor fixe corporale se urmaresc distinct activele biologice productive.

Activele biologice productive sunt orice active, altele decat activele biologice de natura
stocurilor.De exemplu,animalele de lapte,vita de vie,pomi fructiferi si copacii din care se obtine
lemne de foc,dar care nu sunt taiati.Activele biologice productive nu sunt produse agricole,ci,mai
degraba,sunt active auto-regenatoare.

Un activ biologic este un animal viu sau o planta vie.

Un activ biologic se recunoaste daca si numai daca:

- Entitatea controleaza activul ca rezultat al evenimentelor trecute;

- Este posibil ca beneficiile economice viitoare asociate activului sa revina entitatii;
- Valoarea justa sau costul activului poate fi evaluat(a) in mod credibil.

Amortizarea se stabileste prin aplicarea cotelor de amortizare asupra valorii de intrare a activelor
fixe.

Amortizarea activelor fixe corporale este reprezentata de conturile din grupa 281:

“281- Amortizari privind activele fixe corporale”

“2811-Amortizarea amenajarilor de terenuri”

“2812-Amortizarea constructiilor”

“2813-Amortizarea instalatiilor,mojloacelor de transport,animalelor si plantatiilor”

“2814- Amortizarea altor active fixe corporale”

Conturile din grupa 281 privind amortizarea activelor fixe corporale sunt după conţinutul
economic, conturi subatractive sau rectificative ale valorii activelor fixe corporale, iar după
funcţia contabilă conturi de pasiv. Se creditează cu valoarea amortizării activelor fixe corporale
utilizate. Se debitează cu valoarea amortizării activelor fixe scoase din evidenţă. Soldul creditor
reprezintă amortizarea aferentă activelor fixe corporale existente în unitate.

Amortizarea activelor fixe corporale se calculeaza incepand cu luna urmatoare punerii in

functiune si pana la recuperarea integral a valorii lor de intrare.La stabilirea amortizarii activelor
fixe corporale sunt avute in vedere duratele de utilizare economica si conditiile de utilizare a
acestora.

In functie de politica contabila,entitatea inregistreaza in contabilitate o cheltuiala cu amortizarea

sau entitatea inregistreaza o cheltuiala corespunzatoare ajustarii pentru depreciere.

Alte conturi referitoare la amortizarea activelor fixe corporale sunt:

„6583-Cheltuieli privind activele cedate şi alte operaţii de capital”

„6811-Cheltuieli de exploatare privind amortizarea activelor fixe”

„7583-Venituri din vânzarea activelor şi alte operaţii de capital”

„8031-Active fixe corporale luate cu chirie”.

In cazul in care activele fixe corporale sunt trecute in conservare,folosirea lor fiind intrerupta
pe o perioada indelungata,poate fi justificata revizuirea duratei de amortizare.
1.1.3 Active financiare

<Activele fixe financiare rezulta in urma operatiilor de investire pe termen lung a unor
sume,temporar disponibile(excedent financiar),rezultate din activitatatea curenta,in
patrimoniul altei entitati economice,in vederea obtinerii de venituri financiare sub forma
dividendelor(pentru actiuni),sau dobanzilor(pentru obligatiuni).>( Contabilitate
de Daniela Rodica Iov, Boni Mihaela Străoanu, Maria Tatu)
Activele fixe financiare cuprind:
- Actiunile detinute la entitatile afiliate;
- Imprumuturile acordate entitatilor afiliate;
- Actiunile detinute la entitati associate si entitati controlate in comun;
- Imprumuturile acordate entitatilor asociate si entitatilor controlate in comun,alte investitii
detinute ca active fixe,alte imprumuturi;
- Alte investitii detinute ca active fixe,inclusive certificatele de emisii de gaze cu efect de
sera cumparate cu scopul obtinerii de profit pe termen lung;
- Alte imprumuturi;
- Alte creante imobilizate.

Diferenta dintre valoarea activelor fixe financiare dobandite si valoarea neamortizata a activelor
fixe care au constituit obiectul participarii in natura la capitalul altor entitati,precum si diferenta
dintre valoarea participatiilor primate ca urmare a participarii cu active pe termen scurt(creante)
si valoarea activelor care fac obiectul participatiei se inregistreaza pe seama veniturilor, in contul
“768-Alte venituri financiare”,la data dobandirii acelor titluri.

Imobilizările financiare nu se amortizează.

1.2 Metode si proceduri contabile privind amortizarea

Amortizarea se calculează asupra majoritaţii activelor fixe corporale si necorporale (cu

excepţia activelor fixe de natura terenurilor, lacurilor, bălţilor, tablourilor si a operelor de arta,
caselor de odihnă proprii, locuinţelor de protocol, navelor, aeronavelor, vaselor de croazieră –
altele decât cele utilizate în scopul realizării veniturilor, mijloacele fixe care nu-şi pierd valoarea
în timp datorită folosirii şi fondul comercial), prin includerea în cheltuilelile fiecărui exerciţiu a
unei cote-părţi din valoarea de înregistrare a activelor fixe. (Manea, 2010)

Această înregistrare a cheltuilelilor cu amortizarea primite unitaţii refacerea în timp ca

capitalului investit in active fixe, constituind o resursă la dispoziţia unitaţii pentru înlocuirea
activelor fixe depreciate. Se mai supun amortizării şi investiţiile făcute la mijloacele fixe luate cu
chirie, investiţiile făcute pentru îmbunătăţirea parametrilor tehnici iniţiali sau pentru
modernizarea mijloacelor fixe, investiţiile făcute pentru amenajarea mijloacelor fixe din
categoria “Terenuri”, investiţiile puse in funcţiune parţial care nu sunt înregistrate ca mijloace
fixe.

1.2.1 Metode de amortizare a activelor fixe corporale

Potrivit reglementarilor legale in vigoare,entitatile amortizeaza activele fixe corporale,utilizand

unul dintre urmatoarele regimuri de amortizare:

a) Amortizarea liniara
b) Amortizarea degresiva
c) Amortizarea accelerata

a) Amortizarea liniara se realizeaza prin includerea uniforma in cheltuieli de exploatare a unor

sume fixe,stabilite proportional cu numarul de ani ai duratei de utilizare economica a mijloacelor
fixe si consta in calculul si inregistrearea amortizarii prin aplicarea unor cote fixe asupra valorii
de inreare a fiecarui mijloc fix.Aceasta metoda se aplica in mod obligatoriu in cazul
constructiilor.In vederea calcularii amortixarii liniare se pot folosi doua formule:

1) Aa=Vi / T(D)

Unde:
Aa- amortizare anuala

Vi – valoare de intrare

T(D) – timpul/ durata utila de viata

2)Aa= Vi * ra

Unde:

Ra – rata amortizarii

b) Amortizarea degresiva consta in multiplicarea cotelor de amortizare lunara cu un anumit

coefficient stabilit de legislatia in vigoare.Metoda amortizarii degresive presupune folosirea unor
coeficienti de multiplicare,care se inmultesc cu cotele medii de amortizare liniara,astfel:

-1,5 = dacă durata normală de utilizare a activelor fixe corporale este între 2 şi 5 ani inclusiv ;

- 2 = dacă durata normală de utilizare este cuprinsă între 5 şi 10 ani inclusiv ;

- 2,5 = dacă durata normală de utilizare este mai mare de 10 ani.

Regimul de amortizare degresivă se poate aplica în două variante :

1.) amortizarea degresivă fără influenţa uzurii morale (AD1) în primul an de funcţionare
amortizarea se calculeză aplicând cota de amortizare degresivă la valoarea contabilă a activului.
Amortizarea anuală pentru anii următori se calculeză prin aplicarea cotelor la valoarea contabilă
netă până în anul în care amortizarea anuală degresivă este egală sau mai mică decât amortizarea
anuală calculată prin raportul dintre valoarea rămasă şi numărul de ani de utilizare rămaşi.
Începând cu anul respectiv şi până la expirarea duratei de utilizare, se trece la amortizarea liniară
prin calcularea amortizării anuale raportând durata rămasă la numărul de ani de funcţionare
rămaşi.

2.) amotizarea degresivă cu influenţa uzurii morale permite amortizarea valorii contabile
a activelor fixe corporale într-o perioadă mai mică decât durata normală de utilizare, diferenţa
reprezentând influenţa uzurii morale.
 c)Amortizarea accelerata impune aplicarea, in primul an de functionare a mijlocului fix, a
unei rate a amortizarii de pana la 50% din valoarea de intrare.Pentru urmatorii ani de
utilizare, amortizarea se caalculeaza folosind metoda amortizarii liniare,prin raportarea
valorii ramase de amortizat a mijlocului fix la numarul de ani de utilizare ramasi.

1.2.2 Metode si procedure contabile privind amortizarea activelor fixe

necorporale

Amortizarea activelor fixe necorporale a reprezentat un subiect foarte delicat in cadrul

contabilităţii deoarece s-a pus problema categoriilor de active necorporale ce trebuiesc
amortizate si categoriile care nu necesită acest proces.

Valoarea amortizabilă se stabileşte ca diferenţă între costul de achiziţie şi valoarea reziduală,

sau între valoarea reevaluată si valoarea reziduală. Amortizarea trebuie sa înceapă din momentul
în care activul necorporal a fost dat în folosinţă şi nu poate avea o perioadă mai mare de 20 ani.

Metoda de amortizare trebuie aleasă astfel încât sa reflecte realitatea economică cu privire la
ritmul de depreciere a activului necorporal. Metoda de amortizare trebuie aleasă în asa fel încât
sa reflecte modul în care beneficiile economice viitoare sunt generate. Pentru acest scop se pot
aplica: metoda liniară, degresivă sau metoda unitaţilor de produse. (Zaharia, 2012)

Amortizarea activelor necorporale se calculează pe durata normală de funcţionare utilizând

metoda amortizării liniare. Astfel, cheltuielile de constituire si cheltuielile de cercetare-
dezvoltare se amortizeaza într-o perioadă de cel mult cinci ani. Brevetele, licenţele, mărcile de
fabrică, comeţ şi servicii şi alte drepturi de proprietate industrială si comercială similare
subscrise sau achiziţionate pe alte căi, deci nu din producţie proprie, se amortizeată pe durata
prevăzută pentru utilizarea lor de către societatea comercială care le deţine.

Programele informatice create de societatea comercială sau achiziţionate de la terţi se

amortizează în funcţie de durata probabilă de utilizare, care nu poate depăşi o perioadă de cinci
ani.

Pentru activele necorporale, amortizarea calculată prin metoda liniară se include în

cheltuielile de exploatare, fiind deductibilă numai dacă este o cheltuială aferentă realizării
profitului.

1.3 Alte metode de amortizare

Deşi IAS 16 nu pune în discuţie alte metode de amortizare, în diferite momente şi în

variate jurisdicţii, s-au folosit alte metode. Dintre acestea putem aminti cu titlu de informare:
- metoda înscrierii la momentul retragerii presupune trecerea pe cheltuieli a costului activului
la data retragerii acestuia, a derecunoaşterii;

- metoda înscrierii la momentul înlocuirii recunoaşte în conturile de active fixe costul iniţial al
acestora, iar la data înlocuirii activelor se va evidenţia pe cheltuielile perioadei costul de
înlocuire corespunzător;

- metoda amortizării pe grupuri omogene( sau compozite)

Se consideră grup omogen suma activelor individuale similare, în raport cu grupul

compozit ce reuneşte active individuale nesimilare. În măsura amortizării se porneşte de la
valoarea amortismentelor activelor individuale părţi ale grupului utilizând formulele:

Rata am. = Suma amortizării liniare a activelor individuale/ Costul total al activului

Cheltuieli cu amortizarea = Rata am. x Costuri totale aferente grupului;

- implicit interest depreciation method utilizată în literatura americană7 de specialitate;

potrivit acesteia activul este privit din perspectiva investitorului ce aşteaptă o anumită
remunerare a capitalurilor sale investite.

Originalitatea metodei constă în aceea că transformă planul de amortizare al activului

imobilizat într-un plan de amortizare a investiţiei, rentabilitatea aşteptată de investitor fiind
măsurată prin rata de actualizare a viitoarelor fluxuri de trezorerie generate din exploatare (se
consideră rata internă de randament la care se actualizează fluxurile de trezorerie viitoare pentru
a recupera investiţia iniţială egală cu rata de actualizare).

În calculul fluxurilor de trezorerie viitoare estimate a fi obţinute din utilizarea activului,

considerate potrivit metodei constante an de an, se utilizează formula:

CF =cxr / [1-(1+r)] la puterea (-1)

CF – cash-flow anual,

C – costul iniţial al activului,

r – rata de actualizare,

n – durata de viaţă a activului.

 1.3Documente specifice activelor fixe

Registrul numerelor de inventar

  Reprezinta un document de atribuire a numerelor de inventar mijloacelor fixe existente în
unitate, în vederea identificării lor.
 Se face de către biroul financiar-contabil prin înregistrarea cronologică a mijloacelor fixe
intrate în unitate.
 Este necesar de câtre un registru pentru fiecare grupă de mijloace fixe, sau cate un
registru pentru mai multe grupe, în funcţie de numărul mijloacelor fixe existente dar şi al
celor care urmează sa intre în unitate.
 În ajutorul asigurării controlului asupra existenţei mijloacelor fixe, se atribuie fiecărui
mijloc fix, care constituie obiect de evidenţă, un număr de inventar în momentul intrării în
unitate prin achiziţionare, construire, confecţionare, transfer etc. (cu excepţia celor luate cu
chirie), care se noteaza în registrul cifrelor de inventar. Cifrele de inventar atribuite
mijloacelor fixe care merg prin schimb (tuburi pentru oxigen, butoaie etc.) nu se imprimă
pe acestea.
 Afisarea mijloacelor fixe în cadrul registrului se face, de regulă, în ordinea crescatoare a
numerelor şi/sau pe grupe de mijloace fixe.
 Numărul de inventar atribuit unui mijloc fix urmează să fie trecut în toate documentele
care privesc mijlocul fix respectiv.
 Numărul de inventar atribuit se imprimă direct pe obiect (cu vopsea sau prin poansonare)
sau se gravează pe o plăcuţă ce se fixează pe mijlocul fix respectiv sau prin alte mijloace
care să asigure identificarea mijlocului fix respectiv.
 Acest obiect este obligatoriu să se tipareasca şi iniţialele unităţii căreia îi aparţin mijloacele
fixe respective.
 La mijloacele fixe complexe (formate din mai multe obiecte componente) şi pentru
mijloacele fixe a căror evidenţă se ţine pe tronsoane (conducte de distribuţie gaz metan,
drumuri, linii electrice etc.), pe fiecare obiect se indică numărul de inventar atribuit. În
aceste cazuri, este necesar ca, pe lângă numărul de inventar respectiv, să se folosească şi
numere suplimentare.
 Numerele de inventar ale mijloacelor fixe transmise altor entiati sau scoase din funcţiune
nu pot fi atribuite altor mijloace fixe intrate în unitate. Numerele rămân libere până la
renumerotarea mijloacelor fixe, când se întocmeşte un nou registru al numerelor de
inventar.
 Mijloacele fixe închiriate se evidenţiază în contabilitatea unităţii care le-a luat cu chirie, în
conturi în afara bilanţului, cu numerele de inventar atribuite de unitatea care le-a dat cu
chirie.
 Principalele date ale formularului se completează astfel:
– în coloana 1 se înscrie numărul de inventar;
– în coloana 2 se înscrie codul mijlocului fix;
– în coloana 3 se înscriu, pe scurt, datele strict necesare pentru identificarea mijlocului fix;
– în coloana 4 se înscrie locul unde se află mijlocul fix. În cazul mişcărilor frecvente,
această coloană se completează cu creionul negru, pentru a se putea şterge denumirea locului de
folosinţă anterior şi a se înscrie noul loc unde se află mijlocul fix;
– coloana 5 se foloseşte în măsura în care sunt necesare şi alte menţiuni decât cele făcute în
celelalte coloane, ca, de exemplu, menţiuni privind transferul sau scoaterea din funcţiune a
mijlocului fix, data instituirii gajului şi beneficiarul acestuia, după caz.
O tranzactie efectuata de intreprindere are la temelie un document care serveste drept ajutor
consemnarii ei in contabilitate. Luam in calcul folosinta acestui paragraf documentele cele mai
utilizate in evidenta activelor fixe. Un prim exemplueste Registrul numerelor de inventar care
foloseste la atribuirea cifrelor de inventar mijloacelor fixe aflate in unitatea , in vederea
identificarii lor. Registrul se tine pe grupe de mijloace fixe (cladiri; constructii speciale; masini;
utilaje si instalatii de lucru etc.), astfel incat prima cifra a numarului de inventar sa duca la
identificarea grupei. Numarul de inventar folosit pentru mijlocul fix va fi trecut in toate
documentele care il privesc si va fi inscriptionat pe bunul in cauza, pentru identificare. Se
intocmeste la biroul financiar-contabil si nu circula in unitatea, fiind document de inregistrare
contabila.

Macheta acestui document este urmatoarea:

Figura nr 1 registru numere de inventar.

Fisa mijlocului fix

1. Este un document pentru marca analitica a mijloacelor fixe.
2. Se compune într-un exemplar, de biroul financiar-contabil, pentru fiecare mijloc fix sau
pentru mai multe mijloace fixe de acelasi fel si de aceeasi valoare, care au aceleasi cote de
amortizare si sunt puse în functiune în aceeasi luna.
3. Se conserva pe grupe de mijloace fixe, în ordinea codurilor din clasificarea activelor fixe
corporale conform legislatiei în vigoare, iar în cadrul acestora, fisele mijloacelor fixe se
aranjeaza pe locuri de folosinta.
4. Documentele mijloacelor fixe scoase din uz sau transferate se evidentiaza separat.
5. Se inregistreaza pe baza documentelor justificative privind miscarea mijloacelor fixe sau
modificarea valorii de inventar a acestora, ca urmare a completarii, îmbunatatirii,
modernizarii sau reevaluarii lor (bon de miscare a mijloacelor fixe, proces-verbal de scoatere
din functiune etc.).
6. Când formularul este folosit ca fisa colectiva, mijloacele fixe se înscriu pe un singur rând,
specificându-se în prima coloana numerele de inventar atribuite. În acest caz, valoarea unitara
de inventar se poate înscrie în coloana a treia a formularului.
7. În coloana "Bucati", intrarile se înscriu "în negru", iar iesirile "în rosu".
8. Înregistrarile în coloanele "Debit", "Credit" si "Sold" se fac la valoarea de inventar a
mijloacelor fixe.
9. În rubrica destinata datelor tehnice de identificare a mijlocului fix, în afara de datele privind
marca, numarul de fabricatie, seria, se înscriu si partile componente ale mijlocului fix.
10. Data amortizarii complete si cota de amortizare se înscriu în spatiile rezervate.
11. Nu circula, fiind document de înregistrare contabila.
12. Se arhiveaza la compartimentul financiar-contabil.
13. Continutul minimal obligatoriu de informatii al formularului este urmatorul:
- denumirea formularului;
- numarul de inventar;
- felul, seria, numarul si data documentului de provenienta;
- valoarea de inventar;
- amortizarea lunara;
- denumirea mijlocului fix si caracteristicile tehnice;
- accesorii;
- grupa;
- codul de clasificare;
- data darii în folosinta (anul, luna);
- data amortizarii complete (anul, luna);
- durata normala de functionare; cota de amortizare (%), dupa caz;
Verso, dupa caz:

numarul de inventar; documentul (felul, numarul, data); operatiunile care privesc miscarea,
cresterea sau diminuarea valorii mijlocului fix; debit; credit; sold; date privind gajul instituit
asupra mijlocului fix, dupa caz.

Un alt document specific mijloacelor fixe este Fisa mijlocului fix care foloseste pentru
evidenta analitica a acestora. Ea se intocmeste la compartimentul financiar-contabil, pentru
fiecare mijloc fix sau pentru mai multe mijloace fixe de acelasi fel si de aceeasi valoare, care au
aceleasi cote de amortizare si sunt puse in functiune in aceeasi luna. Acest document se
completeaza pe baza documentelor justificative privind miscarea mijloacelor fixe (Bon de
miscare a mijloacelor fixe) sau modificarea valorii de inventar prin modernizari, completari sau
reevaluari (procese-verbale specifice). Fisa mijlocului fix nu circula in intreprindere.

Pe fata documentului sunt inscrise date de identificare si caracterizare a mijlocului fix, iar
pe verso sunt prevazute coloane prin care se reflecta cantitativ si valoric (la valoare de inventar)
miscarile mijlocului fix respectiv.
Macheta acestui document este:

Figura nr 2 . Fisa mijloace fixa

Alte documente specifice mijloacelor fixe

Pentru evidenta miscarii mijloacelor fixe se utilizeaza Bonul de miscare a mijloacelor

fixe care serveste ca document justificativ de predare-primire intre doua locuri de folosinta
distincte, document de insotire pe timpul transportului de la un loc de folosinta la altul precum si
ca document de inregistrare a mijlocului fix la locurile de folosinta si in contabilitate. Bonul de
miscare circula intre locurile de folosinta si ajung la compartimentul financiar-contabilitate.
Datorita complexitatii mijloacelor fixe, la data intrarii in patrimoniu ele necesita o serie de
operatiuni pana la momentul in care ele devin operationale. Aceste operatiuni sunt consemnate in
procese-verbale dupa cum urmeaza:

• proces-verbal de receptie; se intocmeste pentru mijloacele fixe care nu necesita montaj si

nici probe tehnologice (mijloace transport, utilaje);
• proces-verbal de receptie provizoriu; se intocmeste pentru mijloace fixe care necesita montaj
dar nu necesita probe tehnologice (cladiri, constructii speciale);

• proces-verbal de punere in functiune; se intocmeste pentru mijloacele care necesita montaj

si probe tehnologice.

Aceste procese-verbale servesc la inregistrarea in evidenta operativa si contabila. La

incheierea duratei de viata utila, mijloacele fixe se scot din functiune, ocazie cu care se
intocmeste Procesul-verbal de scoatere din functiune a mijlocului fix. Acest document serveste la
inregistrarea in evidenta operativa si contabila a operatiunii, dar si la constatarea indeplinirii
conditiilor de scoatere din functiune.