Sunteți pe pagina 1din 5

SFANTUL MASLU

Prin Sfanta Ungere a bolnavilor si prin rugaciunea preotilor, Biserica


intreaga ii incredinteaza pe bolnavi Domnului rastignit si inviat, pentru a-i alina si
a-i mantui.
Denumirea de maslu este de origine slava, provenind de la cuvantul maslo
care inseamna untdelemn. Se mai foloseste si denumirea de eleungere adica ungere
cu untdelemn, grecii numesc aceasta taina slujba untdelemnului, la popoarele slave
se foloseste denumirea de sviatii elea adica untdelemnul sfant sau eleosvesteniia
adica sfintirea untdelemnului.

Subiectul si oficiantul sfantului maslu

Subiectul sfantului maslu este exclusiv omul botezat, adica crestinul ajuns la
varsta priceperii, grav bolnav si care trebuie sa fie in starea harului sfintitor. Maslul
a fost intemeiat cu scopul ca omul sa fie intarit impotriva ispitelor diavolesti si sa i
se ierte pacatele. Cei neajunsi insa la pricepere n-au nevoie din nici unul din aceste
efecte, pentru ca neavand ei pricepere, nu pot fi ispititi incat sa cada sau sa
pacatuiasca. Conform sfantului Iacob (cap.V, 14-15) « cel bolnav sa cheme pe
preotii bisericii », ceea ce inseamna ca bolnavul stie de preoti si de acest sacrament,
si deci el trebuie sa aiba uzul ratiunii. Conciliul Tridentin afirma ca aceasta ungere
trebuie data bolnavilor, si mai ales celor greu bolnavi si care par a fi in pericol de
moarte
Oficiantii ungerii bolnavilor sunt numai preotii, si pentru valoarea
sacramentului este de ajuns si doar un singur preot.
Timpul potrivit pentru primirea sfantului maslu este, cu siguranta, momentul
in care credinciosul incepe sa se afle in pericol de moarte din cauza bolii sau a
batranetii. Ori de cate ori un crestin este grav bolnav, el poate primi sacramentul
sfantului maslu, precum si atunci cand, dupa ce l-a primit deja, are loc o agravare a
bolii.

Randuiala sfantului maslu

La locul unde se celebreaza acest sacrament, se pregateste o masa cu


acoperitoare albe si curate, pe care se aseaza sfanta Evanghelie, sfanta cruce si un
vas cu grau sau faina in mijlocul caruia se aseaza un vas cu untdelemn curat. In
unele biserici e obiceiul sa se adauge si putin vin. De jur imprejurul acestui vas se
infig in grau (faina) sapte betisoare infasurate cu bumbac, pentru ungere. De obicei,
printre betisoare se mai adauga si sapte lumanari aprinse.
Preotii (respectiv preotul) se imbraca, dupa obicei, cu epitrahil si cu felon, si
se aseaza jur imprejurul mesei, tinand in mana lumanari aprinse. De asemenea se
impart lumanari aprinse celor de fata.
Apoi, cel mai mare in rang dintre preoti (sau preotul) cadeste in jurul mesei
si toata biserica sau casa, pe cei de fata, icoanele si pe cel bolnav. Daca nu s-a citit
dinainte partea introductiva, cu canonul sfantului Arsenie, se citeste acum, zicand
preotii pe rand irmoasele si celelalte. Dupa aceea, se aprind luminile ; cel mai mare
in rang dintre preoti (sau preotul), cu capul descoperit, se inchina si da
binecuvantarea pentru inceputul maslului : « Bine este cuvantata Imparatia
Tatalui... ».
Dupa binecuvantare urmeaza rugaciunile comune, psalmul 142. Daca este
diacon, sau preotul cel dintai zice ectenia care cuprinde cereri speciale pentru
binecuvantarea untdelemnului si pentru binecuvantarea bolnavului.

2
La cererea : « pentru ca sa se binecuvanteze untdelemnul acesta... », toti
preotii fac semnul binecuvantarii deodata, cu mana spre untdelemn. De asemenea si
la cererea urmatoare : « pentru robul lui Dumnezeu... », la care preotii fac semnul
binecuvantarii spre bolnavul pentru care se savarseste sfantul sacrament al
maslului.
Urmeaza apoi rugaciunea pentru sfintirea untdelemnului : « Doamne, care cu
mila si cu indurarile Tale vindeci loviturile sufletelor si ale trupurilor noastre :
insuti, Stapane, sfinteste untdelemnul acesta ca sa fie celor ce se vor unge dintr-
insul spre vindecare, spre alungarea a toata patima si boala trupeasca, si a toata
spurcaciunea trupului si a sufletului, si a toata rautatea ; ca si intru aceasta sa se
preamareasca preasfant numele tau, a Tatalui, si-a Fiului, si-a Sfantului Spirit.
Amin », rugaciune pe care o rostesc preotii pe rand, incepand de la cel mai mare in
rang dintre ei, si care se repeta de sapte ori, facand fiecare semnul binecuvantarii, la
momentul potrivit, peste undelemnul ce constituie materia tainei. Dupa aceea se
canta sau se citesc o serie de tropare in care invocam pe Mantuitorul, pe Sfanta
Fecioara, precum si pe unii sfinti venerati ca vindecatori de boli, cum ar fi sfintii
Nicolae, Dimitrie, Pantelimon, sfinti fara de arginti.
Incepe apoi citirea celor sapte fragmente din Apostol, precum si a celor sapte
fragmente din Evanghelii. Apostolul este citit de diaconi sau cantareti, iar in acest
timp se cadeste. Evangheliile le citesc preotii, incepand de la cel mai mare in grad,
sfanta Evanghelie fiind tinuta peste capul bolnavului, care, dupa citire, o saruta.
Evanghelia este precedata de o ectenie intreita, urmata de o rugaciune pentru
sfintirea untdelemnului. Aceste rugaciuni difera una de cealalta, dupa care urmeaza
rugaciunea pentru ungerea bolnavului : « Parinte Sfinte, doctorul sufletelor si al
trupurilor... ».
Fiecare preot citeste cate o Evanghelie, continuand cu ectenia intreita si
rugaciunea, dupa care se rosteste: “Parinte Sfinte…”, ungandu-l sub forma crucii pe

3
bolnav, cu unul din betisoarele inmuiate in untdelemnul sfintit, la : frunte, ochi, nas,
urechi, gura, piept, pe maini si pe picioare, timp in care cantaretii si preotii ceilalti
canta troparul : « Doamne, arma asupra Diavolului, crucea Ta o ai dat noua... ».
Rugaciunea « Parinte Sfinte... » impreuna cu ungerea, precum si troparul
amintit se repeta de sapte ori, folosind la fiecare ungere unul din cele sapte
betisoare pregatite la inceput.
Dupa ce s-a citit a saptea Evanghelie si s-a facut a saptea ungere a
bolnavului, preotul cel mai mare in rang deschide Evanghelia si o pune pe capul
celui bolnav –unii pun si Sfanta Cruce peste Evanghelie - si citeste rugaciunea :
« Imparate Sfinte, milostive si mult indurate Doamne Isuse Cristoase, Fiul si
Cuvantul lui Dumnezeu celui viu, care nu voiesti moartea pacatosului, ci ca sa se
intoarca si sa fie viu: nu mana mea cea pacatoasa o pun pe capul celui ce intru
pacate a venit la tine, si prin noi cere de la tine iertare de pacate, ci mana ta cea tare
si puternica, care e intru Sfanta Evanghelia aceasta, pe care cei ce slujesc impreuna
cu mine o tin pe capul servului tau (...) si impreuna cu dansii ma rog si cer iubirea
ta de oameni cea iertatoare si care nu tine in minte raul, Dumnezeule Mantuitorul
nostru, cela ce prin proorocul tau Natan ai daruit lui David, celui ce s-a pocait,
iertare de pacatele lui, si rugaciunea lui Manase pentru pocainta o ai primit: insusi
si pe robul tau (...) care se pocaieste de pacatele sale, primeste-l cu obisnuita ta
iubire de oameni, trecand cu vederea toate gresalele lui. Ca tu esti Dumnezeul
nostru, care ai poruncit, sa iertam de saptezeci de ori cate sapte celor ce cad in
pacate, pentru ca precum e marirea ta, asa e si mila ta, si Tie se cuvine toata
marirea, cinstea, si inchinarea, acum si pururea si in vecii vecilor » prin care se cere
lui Dumnezeu iertarea pacatelor bolnavului.
In timpul acestei rugaciuni ceilalti preoti pun si ei mainile pe Sfanta
Evanghelie, dupa care o da bolnavului spre sarutare. Punerea Sfintei Evangheliei pe
capul bolnavului indica punerea mainii Domnului peste capul bolnavului, dupa cum

4
se vede si din aceasta rugaciune. Dupa care bolnavul saruta Sfanta Evanghelie.
Urmeaza o ectenie intreita si apoi dezlegarea de incheiere.
Dupa dezlegare bolnavul, daca e posibil, va cere de la preot iertare, daca nu -
fie se omite aceasta, fie este substituit de altcineva.
Untdelemnul - materia sfantului sacrament al maslului, este simbol al
indurarii divine precum si remediu tuturor celor aflati in suferinta.
Sacramentul ungerii bolnavilor a fost intemeiat de Domnul Cristos, mai
intai : pentru conferirea harului sfintitor din care urmeaza intarirea sufleteasca si
trupeasca a bolnavului ; in al doilea rand : pentru iertarea pacatelor si a vinei
pacatelor ; si, in al treilea rand : pentru insanatosirea trupeasca, daca cumva aceasta
este spre binele bolnavului.
In mod obisnuit, sacramentul nu efectueaza vindecarea miraculoasa. Urmand
exemplul lui Isus care a trecut facand bine si insanatosind pe toti, Biserica asculta
de porunca lui Isus ngrijind de bolnavi. Celebrand sacramentul ungerii bolnavilor,
Biserica inspira speranta, o intareste in noi si mai ales in sufletele celor care sufera
si plang. Biserica le repeta cu Sfantul Pavel mesajul invierii pentru ca sa nu se
nelinisteasca ca unii ce nu au speranta.