Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea de Relatii Internationale,Științe Politice și Administrative

Disciplina : Geopolitica

REFERAT
Tema : Geopolitica Statelor Unite ale Americii

A efectuat:Spetetchi M.
Gr. RI-303fr, anul III.
A controlat:Cebotari S.
Dr.hab.,conf.univ
Chișinău 2018

1
Cuprins
1.SUA – Scurt drum spre supremația mondială....................................................................................................3

2. Ce reprezinta pe arena internațională?.............................................................................................................3

2.1 Prima putere mondială..................................................................................................................................3

2.2 Sistemul mondial american...........................................................................................................................4

3.Care sunt interesele la nivel international si regional?.....................................................................................5

3.1 Tabla de şah eurasiatică................................................................................................................................5

3.2 Geopolitică şi geostrategie............................................................................................................................5

3.3 Jucători geostrategici şi pivoţi geopolitici....................................................................................................6

Concluzie.................................................................................................................................................................8

BIBLIOGRAFIE:...................................................................................................................................................9

2
1.SUA – Scurt drum spre supremația mondială.
În exercitarea influenței americane asupra lumii se pot identifica o serie de etape. La început, prin anul
1890, America începe să conteste concepția că Anglia domnește peste mări; mai apoi se proclamă ca apărător al
securității emisferei vestice prin Doctrina Monroe.

Primul Război Mondial oferă SUA o primă ocazie de a-și lansa în Europa forța militară, același război aducând
cu sine și primul efort diplomatic american în găsirea unei soluții la problemele internaționale ale Europei
( celebrele Paisprezece puncte ale lui W. Wilson).

Însă această scurtă izbucnire de primat mondial american nu a produs o angajare continuă a Americii în
chestiunile internaționale ( fiind bine cunoscut izolaționismul și idealismul american din acea perioadă).Dacă
Primul Război Mondial a fost unul predominant european, cel de-al doilea, sfârșește definitiv era europeană în
politica mondială, fiind primul război cu adevărat mondial. Așa cum se știe, sfârșitul celui de-al Doilea Război
Mondial aduce un alt tip de război, numit Războiul Rece, marcat de competiția bipolară dintre SUA și URSS
pentru supremația mondială. Aspectul geopolitic nu putea fi mai clar: America de Nord împotriva Eurasiei,
având ca miză lumea întreagă iar combinația dintre dimensiunile geopolitice mondiale declarată universalitate a
dogmelor rivale a dat naștere competiției de rivalitate nemaiîntâlnită.Curînd s-a văzut că apariția armelor
nucleare acordă confruntării o mai mare presiune însă rezultatele disputei au fost decise în cele din urmă pe căi
non militare ( amintesc aici vitalitatea politică, flexibilitatea ideologică, dinamismul economic, atractivitatea
culturală a Vestului), rezultatul final fiind puternic influențat de considerente culturale.

2. Ce reprezinta pe arena internațională?

2.1 Prima putere mondială
După sfârșitul Războiului Rece, o dată cu prăbușirea imperiului sovietic,America devine simultan prima și
unica putere cu adevărat mondială.Exercitarea puterii imperiale americane decurge în mare măură din
organizarea superioară, din capacitatea de a mobiliza prompt, în scopuri militare, vaste resurse economice și
tehnologice, din farmecul cultural neclar, dar însemnat al modului de viață american, din dinamismul absolut și
competitivitatea înnăscută ale elitelor politice și sociale americane.

Mai departe, se face o analogie între SUA și alte trei mari imperii ale istoriei : roman,chinez și mongol care au
fost precursorii regionali ai aspiranților la puterea mondială ce au apărut după aceea. După decăderea acestor
imperii, Europa devine atât centrul de putere mondială, cât și focarul principalelor lupte pentru puterea
mondială. Totuși, dominația vest-europeană nu era echivalentă cu dobândirea puterii mondiale de către Europa
de Vest, realitatea era aceea a supremației mondiale a Europei în ceea ce privește civilizația și aceea a unei
puteri continentale europene fragmentate.

Pe scurt, Roma își exercită dominația în mare măsură prin organizarea militară superioară și prin atractivitate
culturală. China se baza mult pe o birocrație eficientă în conducerea unui imperiu fondat pe identitate etnică,
întărindu-și dominația printr-o pregnantă conștiință a superiorității sale culturale. Englezii ( ca și spaniolii,
portughezii, olandezii și francezii ) au câștigat întâietate fiindcă steagul lor mergea pe urmele comerțului lor.
3
Spre deosebire de acestea, întinderea și universalitatea puterii mondiale americane este unică. De unde reiese
această unicitate?

1. SUA controlează toate oceanele și mările lumii, dezvoltându-și o serioasă capacitate militară
pentru controlul țărmurilor;
2. Dinamismul economic american asigură condițiile prealabile necesare exercitării supremației
mondiale;
3. America și-a menținut și și-a mărit avansul folosirii în scopuri militare a ultimilor descoperiri
științifice;
Pe scurt, America deține poziția supremă în cele patru domenii decisive ale puterii mondiale : militar, economic,
tehnologic și cultural. Combinația acestor patru domenii face din America singura superputere mondială
multilaterală.

2.2 Sistemul mondial american

Puterea mondială americană este exercitată printr-un sistem mondial american de un anumit stil
oglindind experiența internă a SUA. Elementul central al acestei experiențe interne este caracterul pluralist al
societății americane și al sistemului său politic.

Atitudinea publicului american este oarecum reticentă, aceștia exprimându-și adeziunea doar în măsura în care
interesele vizate îi afectează strict. De exemplu, sondajele de opinie din 1995/6 au arătat că publicul are o
preferință generală pentru împărțirea puterii mondiale cu alții, de aici și accentul pus pe tehnica cooptării.

Dominația culturală a fost fațeta subapreciată a puterii mondial americane, idealurile democratice, asociată cu
tradiția politică americană, întăresc și mai mult ceea ce unii considră a fi imperialismul cultural american.

Atracția și impactul sistemului politic democratic american au fost însoțite și de o atracție crescândă exercitată
de modelul economic antreprenorial american care pune accentul pe comerțul liber mondial și pe competiția
neîngrădită.

Mai mult decât atât, supremația mondială americană este sprijinită de un complicat sistem de alianțe și coaliții
care acoperă literalmente globul. Apoi, rețeaua mondială de organizații specializate, mai ales instituțiile
financiare internaționale se consideră ca făcând parte din sistemul global american.

Supremația americană produce o nouă ordine internațională care nu numai că imită, dar și instituționalizează,
dincolo de hotarele Americii unele dintre trăsăturile sistemului american însuși. Aceste trăsături fundamentale
sunt :

1. Un sistem colectiv de securitate ( NATO, Tratatul de Securitate SUA-Japonia);

2. Cooperare economică regională ( APEC, NAFTA) și instituții specializate de cooperare
mondială ( Banca Monială,Fondul Monetar Internațional, Organizația Mondială a Comerțului);
3. Proceduri care pun accentul pe luarea deciziilor pe bază de consens, chiar dacă sunt
dominate de SUA;
4. O preferință pentru relațiile democratice între membrii alianțelor importante;
5. O structură judiciară și constituțională mondială elementară;

4
 3.Care sunt interesele la nivel international si regional?
3.1 Tabla de şah eurasiatică
Pe parcursul istoriei, scena mondială a fost dominată de puteri şi popoare eurasiatice, care s-au luptat între ele
pentru putere, dominaţie sau hegemonie. Astăzi lupta dintre acestea are un singur câştigător: Statele Unite ale
Americii, o superputere non-eurasiatică care a obţinut întâietatea faţă de Eurasia . Apariţia bruscă a primei și
singurei superputeri mondiale a creat o situaţie de dependenţă, o situaţie în care declinul la fel de brusc al
supremaţiei SUA, din orice motiv , ar produce instabilitate internaţională.

Samuel P. Huntington afirma că „O lume fără SUA va fi o lume cu mai multă violenţă și dezordine cu mai
puţină democraţie şi creştere economică decât o lume în care SUA continuă să aibă mai multă influenţă decât
orice altă ţară în rezolvarea chestiunilor mondiale. Supremaţia internaţională de durată a SUA este esenţială
pentru bunăstarea şi securitatea americanilor pentru viitorul libertăţii, democraţiei, economiei deschise și ordinii
internaţionale în lume. “

În acest context, „amestecul” SUA în politicile eurasiatice este unul necesar. Eurasia este cel mai mare
continent de pe glob însumând cca. 75 % din populaţia mondială, 60% din P.M.B şi ¾ din resursele energetice
cunoscute lumii. După SUA primele 6 mari puteri economice, şi primele 6 state cu cele mai mari cheltuieli
pentru înarmare se află in Eurasia. Cele mai active state Din punct de vedere politic sunt în Eurasia. Toate
puterile nucleare declarate, în afară de SUA, se situează de asemenea în Eurasia. Aşadar, puterea eurasiatică
cumulată o depăşeşte pe cea a SUA, însă Eurasia este prea mare pentru a acţiona ca un tot unitar din punct de
vedere politic, fapt care creează arena în care se desfăşoară lupta pentru supremaţia globală.

Uriaşul platou ce se întinde de la Lisabona la Vladivostok, reprezintă tabla de şah, decorul „jocului”.

Asemeni şahului, jocurile pornesc de la extremităţile tablei, însă tabla de şah eurasiatică nu implică doar doi
jucători, ci mai mulţi (jucătorii cei mai importanţi fiind în regiunile de est, vest şi sud a tablei) şi permite
influenţe exterioare (SUA). Hegemonia americană presupune exercitarea unei influenţe hotărâtoare şi nu a unui
control direct. Dar dimensiunile, diversitatea şi culturile variate ale Eurasiei limitează profunzimea influenţei
SUA. Continentul este compus din prea multe state energice sub aspect politic şi ambiţioase sau orgolioase prin
tradiţie pentru a putea fi supuse chiar și faţă de cea mai prosperă şi proeminentă putere mondială.

3.2 Geopolitică şi geostrategie

Factorul geografic încă reprezintă punctul de plecare în definirea priorităţilor externe ale unui stat, iar
mărimea teritoriului naţional un criteriu major în stabilirea statutului si a puterii statului respectiv. Cu toate
acestea, stăpânirea de teritorii începe să nu mai reprezinte o prioritate pentru majoritatea statelor-naţiune. Sfera
economică, inovaţia tehnologică, cercetarea sau educaţia atrag atenţia elitelor conducătoare în lupta lor pentru
influenţă internaţională.

Poziţia geografică tinde să determine acţiunile statelor, iar sfera de interese geopolitice, de influenţă şi de
implicare a unui stat creşte direct proporţional cu puterea sa politică, economică şi militară.

În atenţia analiştilor geopolitici a apărut o dilemă: dacă puterea pe uscat este mai importantă decât puterea
maritimă, atunci care regiune a Eurasiei este esenţială pentru a câștiga controlul asupra întregului continent.

5
Harold Mackinder considera Europa Centrală si de Est ca fiind această regiune, numind-o heartland-ul
continentului. Odată cu progresul geopoliticii de la nivel regional la nivel global, această dilemă devine
irelevantă.

Pentru Statele Unite geostrategia în Eurasia presupune interconectarea cu un scop bine determinat a statelor
dinamice geostrategic şi mânuirea atentă a statelor catalizatoare geopolitic urmând cele două interese
americane:

Pe termen scurt:

- Păstrarea statutului său de putere mondială unică

Pe termen lung:

- Transformarea puterii americane în cooperare mondială din ce în ce mai instituţionalizată

3.3 Jucători geostrategici şi pivoţi geopolitici

Jucătorii geostrategici activi sunt acele state care au capacitatea şi voinţa naţională de a-şi exercita puterea sau
influenţa dincolo de propriile graniţe în vederea schimbării actualei situaţii geopolitice într-o masură care
afctează intersele SUA.

Pivoţii geopolitici sunt acele state a căror importanţă decurge nu din puterea sau din motivaţia lor, ci mai
degrabă din aşezarea lor sensibilă şi din consecinţele situaţiei lor potenţial vulnerabile pentru comportamentul
jucătorilor geostrategici. Cel mai adesea pivoţii geopolitici sunt desemnaţi datorită poziţiei geografice, care în
unele cazuri le conferă un rol special fie în asigurarea accesului în zone importante, fie în refuzarea accesului la
resurse pentru jucătorul important. În unele cazuri un pivot geopolitic poate acţiona ca un scut protector pentru
un stat sau chiar o regiune. Identificarea pivoţilor geopolitici-cheie eurasiatici de după Razboiul Rece şi
protejarea lor este un aspect crucial al geostrategiei mondiale a SUA.

În actuala situaţie mondială, cel puţin cinci jucători geostrategici-cheieşi cinci pivoţi geopolitici pot fi
identificaţi pe harta politică a Eurasiei . Franţa, Germania, Rusia, China şi India sunt jucători importanţi şi activi
, în timp ce Marea Britanie, Japonia şi Indonezia , deşi sunt ţări foarte importante, nu se califică pentru acest
titlu. Ucraina, Azerbaidjan, Coreea de sud, Turcia şi Iranul au rolul de pivoţi geopolitici.

În extremitatea vestică a Eurasiei Franţa şi Germania sunt jucătorii goestrategici importanţi. Ambele state sunt
motivate de viziunea unei Europe unite, deşi între ele există diferenţe de opinii. Atât Franţa cât şi Germania sunt
suficient de puternice şi de sigure pe sine pentru a exercita influenţa în interiorul unei regiuni mai largi. Franţa
urmareşte să aibă un rol politic central într-o Europă în curs de unificare, În timp ce Germania este din ce în ce
mai conştientă de implicaţiile statutului său special de cel mai important stat al Europei – rolul de locomotivă
economică a zonei euro.

Celelalte state europene de mărime medie, majoritatea fiind membri NATO şi/sau U.E, fie se lasă conduse de
SUA, fie se aliniază în spatele Germaniei sau al Franţei. Politicile lor nu au niciun impact regional.

Rusia rămâne un jucător geostrategic important, în pofida situaţiei interne şi a stării ei de slăbiciune. Prezenţa
Rusiei are un impact masiv asupra noilor state independente din vastul spaţiu eurasiatic al fostel Uniuni
6
Sovietice. Rusia are de facut o alegere geostrategică fundamentală, în ceea ce priveşte relaţia sa cu SUA: prieten
sau duşman?

De asemenea China are un cuvânt de spus. Ea este deja o putere regională importantă şi este posibil să aibă
aspiraţii mai largi, dată fiind istoria sa de mare putere şi viziunea sa că statul chinez este centrul lumii.
Pretenţiile Chinei încep deja să afecteze balanţa puterii în Asia, în timp ce creşterea sa economică alimentează
poziţia de hegemon regional pe care China şi-o asumă. Ieşirea mai activă a Chinei pe scena mondială afectează
direct Rusia, care îşi vede subminată influenţa in fostele state membre ale Uniunii Sovietice, actualmente vecini
care nu pot fi neglijaţi ai Chinei.

India reprezintă un potenţial jucător mondial important. Deşi aspiraţiile sale pe termen lung sunt optimiste, este
fără discuţie cel mai puternic stat din sudul Asiei şi este privită ca un rival pentru China. Este, de altfel, şi o
putere nucleară semisecretă, participând la cursa înarmării pentru a contrabalansa deţinerea de focoase
nucleare de către China sau Pakistan.

Ucraina un important spaţiu pe tabla de şah eurasiatică, este privită ca un pivot geopolitic prin prisma poziţiei
sale geografice şi faptul că existenţa sa ca ţară independentă ajută la transformarea Rusiei. Fără Ucraina, Rusia
încetează sa mai fie un imperiu eurasiatic. Pierderea independenţei de către Ucraina ar avea consecinţe imediate
pentru Europa Centrală, deoarece ar transforma Polonia în pivotul geopolitic de pe frontiera estică a unei
Europe unite.

În ciuda dimensiunilor sale reduse şi a populaţiei puţin numeroase, Azerbaidjanul, cu vastele sale resurse
energetice naturale este şi el de importanţă decisivă din punct de vedere geopolitic. Se spune ca Azerbaidjanul
deţine robinetul resurselor din Marea Caspica şi Asia Centrală. Un Azerbaidjan independent, legat de pieţele
occidentale prin conducte ce nu tranzitează Rusia ar deveni şi o importantă cale de acces pentru economiile
avansate și consumatoare de energie spre republicile central-asiatice bogate la rândul lor în resurse energetice.

Ca şi în cazul Ucrainei , viitorul Azerbaidjanului este crucial in definirea a ceea ce Rusia ar putea sau nu să
devină.

Turcia şi Iranul sunt angajate în a-şi instaura o oarecare influenţă în regiunea Marea Caspică – Asia Centrală,
profitând de retragerea puterii ruse. Din acest motiv ele ar putea fi considerate jucători geostrategici. Totuşi
ambele state se confruntă cu probleme interne majore, iar impactul politicilor lor la nivel regional este redus.

Atât Iranul cât şi Turcia sunt în primul rând pivoţi geopolitici. Turcia asigură stabilitate în regiunea Mării Negre,
controlează accesul la M. Mediterană prin strâmtorile Bosfor şi Dardanele, contrabalansează Rusia în Caucaz şi
serveşte ca punct de sprijin sudic pentru NATO.

Iranul domina malul estic al Golfului Persic şi independenţa sa , indiferent de actuala sa ostilitate contra SUA,
acţionează ca o barieră în faţa oricărei ameninţări ruse pe termen lung pentru interesele SUA în regiune.

Nu în cele din urmă, Coreea de Sud este un pivot geopolitic extrem-oriental. Legăturile strânse cu Statele
Unite permit acestora monitorizarea Japoniei şi împiedicarea sa de a deveni o putere militară importantă. Orice
modificare a statutului Coreii de Sud ar modifica dramatic rolul SUA în Orientul Îndepărtat, ceea ce l-ar
modifica și pe cel al Japoniei. Mai mult creşterea sa economică, face din Coreea de Sud un spaţiu din ce în ce
mai important , iar controlul asupra acestui spaţiu, din ce în ce mai preţios.
7
Lista jucătorilor geostrategici şi a pivoţilor geopolitici nu este una permanentă. Ea este modificată funcţie de
evoluţia agendei internaţionale. În viitorul apropiat ţări precum Taiwanul, Thailanda, Pakistanul sau
Uzbekistanul ar putea fi şi ele incluse pe această listă

Concluzie.
În concluzie SUA este cea mai mare putere geopolitica de pe glob. Ce deține o economică nemaipomenită , o
influența majora asupra spațiului euro-asiatic și a întregii lumi. Are la baza o economie colosală care “conduce”
tot globul ca exemplu, o armată si actori ce răspindesc democrația pe tot globul.Din punct de vedere amplasarii
geopolitice SUA ocupă un spațiu avantajos ,pentru că este amplasata departe de continent euro-asiatic , nu
ducea razboaie pe teritoriul său, astfel economia și infrastructura se dezvolta în continuu.

8
BIBLIOGRAFIE:

• Киссенджер Г., «Дипломатия»/ М. 1997// с. 733,747.

• Бжезинский З., «Великая шахматная доска»/ М. 1998// с. 12,36,41,74,247,248.

• Гаджиев К.С., «Введение в геополитику»./ М. 1998 // с. 214