Sunteți pe pagina 1din 11

Universitatea din Craiova

Facultatea de Horticultura
Specializarea-Managementul ecologic al resurselor naturale

Trasabilitatea produselor ecologice vegetale

Modalitatea de obtinere a vinetelor prin


metode ecologice
Cetintele ecologice ale culturii de vinete

Au pretentii ridicate fata de caldura. Temperatura minima de germinare a


semintelor este de 14 – 15° C iar temperatura optima este de 27 – 30º C . Planta
tolereaza temperaturi ridicate de 38 – 40° C.

Foarte pretentioase la lumina mai ales in perioada de inflorire si legare a


fructelor. In lipsa luminii polenul nu este viabil , florile avorteaza, plantele
stagneaza in crestere iar fructele raman mici. Au nevoie de minim 12 – 13 ore/ zi
de lumina.

Pretentii mari fata de umiditate. Insuficienta apei in sol conduce la caderea


in masa a butonilor florali, a florilor si a fructelor abia legate. Consumul de
elemente nutritive este si el unul ridicat si depinde de faza de vegetatie. Rezultate
bune se obtin pe soluri fertile, cu 5% humus, bine structurate si drenate, cu un pH
= 6,5 – 7.

Soiuri de vinete

Exista o gama larga de soiuri si hibrizi destinati diferitelor tipuri de cultura


( in camp, in sere, in solarii, etc.)

Pentru cultura in camp se disting cateva soiuri cu rezultate foarte bune:

Vinete Bucurestene – greutate 0,4 – 0,5 kg/ buc., talia plantei 70 – 85 cm

Vinete Danubiana – greutate 0,240 – 0,3 kg/ buc., talia plantei 55 – 65 cm

Vinete Viorica – greutate 0, 2 – 0,3 kg/ buc., talia plantei 40 – 50 cm


Cand si cum se cultiva vinetele?

Plante bune premergatoare culturii de vinete sunt : fasolea , mazarea,


radacinoase, lucerna. Se vor evita premergatoare din grupa solanacee ( ardei,
tomate, cartofi ), si ceapa daca aceasta a fost erbicidata cu Afalon.

Pregatirea terenului

Toamna se sapa terenul dupa desfiintarea culturii anterioare si se


administreaza 40 – 50 t/ ha gunoi de grajd, 300 kg/ ha ( 0,3 kg / 10 m² )
superfosfat si 150 kg/ ha sare potasica. Se incorporeaza adanc in sol , la 30 cm , cu
cazmaua sau motocultorul acolo unde exista.

Primavara se administreaza 100 kg/ ha azotat de amoniu si se erbicideaza


cu Balan 8 l/ ha cu incorporare in sol la 5-6 cm.

Terenul se modeleaza in straturi inaltate cu latimea la coronament de 104


cm.
Plantarea vinetelor

Cultura vinetelor se realizeaza prin rasad . Varsta rasadului este de 60 zile.

Plantarea are loc cand temperatura solului atinge 14° C la o adancime de 15


cm, adica in jurul datei de 5 – 15 mai ( in sudul tarii ). Se face manual cu lingura de
plantat.

Pe terenul modelat se planteaza 2 randuri la 80 cm iar intre plante pe rand


40 – 45 cm, realizandu-se o densitate de plantare de 30.000 plante/ ha ( 30
plante / 10 m² ).

Vanata nu suporta autoumbrirea, asa ca, functie de talia soiului din cultura
alegeti distante de plantare mai mari intre plante pe rand.
Lucrarile de ingrijire pentru vinete

Lucrarile de ingrijire constau in:

Udarea la plantare cu norma de 150 – 200 m³ /ha

La 4 -5 zile de la plantare se completeaza golurile cu rasad din acelasi soi si


aceeasi varsta cu cel utilizat la infiintarea culturii.

Irigarea culturii se face prin 8 – 10 udari la intervale de 7 – 10 zile cu norma


de udare de 300 – 350 m³ / ha pentru primele 3 – 4 udari , dupa care norma
creste la 400 – 500 m³ / ha.

Se aplica 2 – 3 fertilizari faziale cu ingrasaminte foliare ( se gasesc in


fitofarmacii ). Prima fertilizare se face la 15 – 20 zile de la plantare iar a doua
fertilizare se face la 10 – 15 zile dupa prima. Cantitatile si concentratiile le
respectati functie de indicatiile fertilizantului ales.

Se acordă atenţie combaterii bolilor şi dăunătorilor. Dintre boli, pagube


însemnate produc: pătarea brună, pătarea brună a frunzelor şi fructelor,
putregaiul cenuşiu, putregaiul fructelor, verticiloza şi fuzarioza, iar dintre
dăunători: păduchele verde al solanaceelor, gândacul din Colorado, omida
fructelor, coropişniţa.
Bolile vinetelor

Combaterea bolilor si daunatorilor se face cu multa atentie. Frecvent pot


aparea boli ca: patarea bruna ( alternarioza ), patarea bruna a frunzelor si
fructelor ( Didymella) , putregaiul cenusiu, fuzarioza

Exemple de produse ce pot combate bolile: Dithane M 45 WP 0,2 %, Topsin M70


WP 0,5 % , Turdacupral 50 PU 0,4 %, etc.

Daunatorii vinetelor

Printre daunatori vinetelor se numara: paduchele solanaceelor


( Macrosipha euphorbiae ) , gandacul din Colorado ( Leptinotarsa decemlineata ) ,
omida fructelor ( Helicoverpa armigera ), paianjenul rosu ( Tetranycus urticae ).
Dintre produsele pentru tratament amintim : Sinoratox 35 CE 0,15 % ;
Omite 57 EC 0,1 % ; Actellic 50 Ec 0,15 %, Omite 570 EW 0,1 %.

Alte lucrari necesare cand cultivati vinete

Copilitul ( indepartarea lastarilor ce se formeaza la subsuoara frunzelor) se


practica rar, de obicei in zonele mai racoroase si se indeparteaza lastarii fara rod.

Carnitul ( indepartarea varfului de crestere ) , la culturile timpurii se face in


cursul vegetatiei cu scopul de a limita numarul de fructe iar la restul culturilor se
aplica toamna cu 15 – 20 zile inaintea primei brume . Se executa cu foarfeca sau
briceagul.

Recoltarea fructelor se face la maturitatea de consum , cand fructele au


culoarea specifica soiului si sunt elastice la apasare.

Productia variaza functie de soi si tehnologia aplicata dar se pot obtine 30 –


40 t/ha.

Se cultivă bine după lucernă, trifoi, mazăre, fasole, dar se poate cultiva şi
după rădăcinoase, bulboase şi bostănoase. Se vor evita ca premergătoare culturile
de vinete, cartofi şi ceapa care a fost erbicidată cu Afalon sau Gesagard.

Îngrăşarea terenului
Toamna se administrează 40-50 t/ha gunoi de grajd, 300kg./ha

superfosfat şi 100-150kg.sare potasică, iar primăvara 150 kg azotat de amoniu.

Pregătirea terenului se face din toamnă. După eliberarea terenului de

resturi vegetale, se aplică îngrăşăminte organice şi chimice, apoi se efectuează


arătura de bază la adâncimea de 30-32cm. Primăvara înainte de plantare are loc
prelucrarea terenului cu grapa cu colţi reglabili sau cu freza.

Erbicidarea terenului

Înainte de plantare cu 5-6 zile se erbicidează terenul cu DUAL GOLD 960 EC-
pentru toate categoriile de buruieni (1,2 l/ha) şi se încorporează în sol la 6-8 cm
adâncime, cu grapa cu colţi reglabili. De asemenea se poate erbicida terenul şi
după plantarea răsadurilor (AGIL 100 EC-0,8 l/ha, LEOPARD 5EC-1,5 l/ha, pentru
buruieni cu frunza îngustă).

Semănatul şi plantatul

Vinetele se cultivă prin producerea prealabilă a răsadurilor. Semănatul se


realizează după 20 februarie.

Sămânţa se seamănă în rânduri distanţate la 8-10 cm şi la 2-3 cm/rând.

Atunci când se produce un număr redus de răsaduri, seminţele se seamănă în


lădiţe din lemn, care, în prealabil, au fost umplute cu mraniţă (amestec de pământ
- 60%, nisip -10% şi gunoi de grajd fermentat -30% ). Imediat după semănat
substratul se stropeşte cu Previcur SL- 0,15%.

La începutul formării primelor două frunze adevărate, după 10-15 zile de la


răsărire, răsadul se poate repica în pahare de unică folosinţă, care au fost umplute
în prealabil cu mraniţă. Adâncimea de repicat este de 3-3,5 cm. Pentru reuşita
lucrării de repicat trebuie respectate câteva reguli generale: nu se repică în zilele
prea reci sau prea însorite, pentru a proteja răsadurile de frig sau insolaţie
puternică; răsadurile se scot din patul cald în cantităţi mici, prin dislocare şi se ţin
acoperite până la repicat. După repicare plăntuţele se udă imediat cu stropitoarea
cu sită, apoi se umbresc timp de 1-3 zile şi se aerisesc mai puţin, pentru a se
asigura prinderea.

La început, când răsadurile sunt mici şi timpul friguros, se udă rar şi cu apă
puţină deoarece stratul de pământ se usucă doar la suprafaţă. Apa trebuie să fie la
temperatura ambientului pentru a nu răci substratul, cu urmări negative asupra
răsadurilor. Pe măsură ce timpul se încălzeşte, udările se fac mai des şi cu cantităţi
mai mari de apă. Se urmăreşte ca apa să pătrundă mai adânc şi să umezească
stratul de pământ pe toată grosimea. Distribuirea apei se face cu stropitori sau
furtun cu sită Cu câteva zile înainte de plantare răsadurile se călesc printr-o
aerisire mai puternică ziua şi noaptea, iar cu câteva ore înainte de scoaterea
răsadurilor se udă abundent. Vârsta răsadurilor este de 60 de zile.

Plantarea are loc numai atunci când temperatura solului, pe adâncimea de


10-15cm este de minimum 140C.

Răsadurile se plantează pe strat înălţat, plantându-se câte două rânduri la


80 cm, iar între plante/rând 45 cm.

Combaterea ecologică cuprinde respectarea unor măsuri culturale şi

tratamente, cum ar fi:

 producerea răsadului se va face în pământ dezinfectat termic

 sămânţa înainte de semănat se va dezinfecta cu soluţie de piatră

vânătă de concentraţie 5% timp de 15 minute;

 revenirea pe aceeaşi solă a culturii se va realiza după o perioadă de 5-

6 ani pentru evitarea infecţiei cu verticiloză;

 tratarea plantelor la apariţia simptomelor de mană, antracnoză şi

putregai cenuşiu cu zeamă bordeleză 0,2-0,5 %;

 limitarea atacului gândacului de colorado prin recoltarea manuală şi

distrugerea adulţilor;
 limitarea atacului de acarieni, afide şi larve de colorado prin stropiri cu

rotenonă.

Tehnologia producerii seminţelor de vinete este asemănătoare cu cea


pentru obţinerea de fructe destinate consumului, respectându-se totuşi anumite
particularităţi. Distanţele de izolare sunt prezentate în fişier „distanţe minime de
izolare la culturile semincere de legume”).

Lucrări de îngrijire specifice

- purificarea culturii se face de 2-3 ori până când fructele au ajuns la

maturitatea de consum prin îndepărtarea plantelor netipice, a celor slab

dezvoltate precum şi a celor bolnave.

- limitarea numărului de fructe pe fiecare plantă la 2-3, păstrându-se numai

primele fructele formate, mari şi sănătoase.

- după formarea unui număr suficient de fructe are loc ciupirea vârfurilor de
creştere şi îndepărtarea florilor întârziate.

Recoltarea fructelor pentru sămânţă începe atunci când cele de la baza


plantei au ajuns la coacerea deplină. Se fac 3-4 recoltări pe măsură ce fructele au
ajuns la maturitatea deplină. Înainte de extragerea seminţelor se face o sortare a
fructelor, reţinându-le numai pe cele mari şi sănătoase. Seminţele extrase se
spală cu apă, apoi se usucă, de obicei pe o hârtie de sugativă. După ce sămânţa
este uscată se pune în borcane din sticlă sau săculeţi din pânză şi este păstrată în
locuri uscate şi răcoroase.

BIBLIOGRAFIE

Ruxandra Ciofu, Nistor Stan, Victor Popescu, Pelaghia Chilom, Silviu Apahidean,
Arsenie Horgos, Viorel Berar, Fritz Laurer, Karl Fritz Laurer, Nicolae Atanasiu,
2003,Tratat de legumicultura, Editura Ceres, pag. 674-685.