Flamînda în livada. Si poamele vazînd, frumoase, coapte bine, S-au bucurat pre mult în sine, Dar bucuria ei au fost în mini straine: Ca prunele pe crengi cam sususor era Si nu se scutura. Umblînd ea în zadar mai bine de un ceas, Au zis aceste, catra prune: -„Cum v-am gasit, asa va las; Macar ca la privit va aratati pre bine, Dar verzi, în loc se folositi, Voi dintii strepeziti.” Un adevar de mult vazut Ca neavînd prilej ca se ne folosim De-un lucru ce ne e placut. Apoi neaparat cusururi îi gasim.