Activități extra-curriculare: forme și conținuturi de realizare

Fiecare copil este binecuvântat cu cel puțin un dar de la Dumnezeu cunoscut sau
necunoscut încă din fragedă vârstă. Dascălul, care este modelul și modelatorul copilului, trebuie
să-l cunoască, să-i ,,exploreze” sufletul pentru a-i descoperi darurile. Bucuria vieții este mare
și sfântă! Trebuie să muncim cu forțe sporite de încredere, cu optimism, cu seninătate și cu
dragoste.
Metoda de predare-învățare-ascultare nu consider că este suficientă pentru ca elevul să
se dezvolte armonios și să devină creativ, încă de mic copil fiind. Profesorul la oră poate potoli
setea de cunoaștere doar cu partea teoretică, care este necesară vieții, dar nu de ajuns. Este
necesar ca toții copiii și tinerii să participe la cât mai multe activități la care să crească și să
învețe să descopere drumul spre: Iubire, Adevăr, Curăție, Viață, Bucurie, Frumos, Sfințenie,
Viitor.
Prin activități extrașcolare eu înțeleg rolul pe care tânărul în ziua de azi îl are atât în
interior cât și înafară de școală, pentru că, așa cum am mai precizat, fiecare tânăr are un dar pe
care și-l poate dezvolta cu ajutorul activităților, iar în școală nu este posibil acest lucru de fiecare
dată, accentul punându-se pe partea teoretică și nu cea practică.
În școală timpul fiind limitat nu-ți poți dezvolta prea mult creativitate, poți avea multe
idei, dar nu ai timp să ți le exprimi. De asemenea, putem observa diversitatea socială crescândă,
fenomen datorat accentuării deosebirilor dintre oameni, în dauna asemănării dintre ei. Elevilor
le vine greu să descopere băieți și fete care să aibă aceleași interese, valori și gusturi. Acest
lucru îl poți face în cadrul unor activități extrașcolare. De exemplu, poți crea un desen preferat
într-un club de desen, poți citi o carte preferată într-un cerc de literatură. Este diferit față de
orele de la școală, pentru că ai libertatea de a face ce-ți dorești și mai mult poți găsi persoane
din cercul de prieteni care au aceleași gânduri, idealuri ca tine, ceea ce în școală nu poți găsi tot
timpul.
Este bine dacă dascălii își dau seama că nici o carte sau niciun program de pe internet
nu va putea ține loc influenței pe care profesorul o poate avea asupra copilului. Pe copil e bine
să-l îndrumi, să experimentezi cu el, să explorezi cu el, să te folosești de toate cele cinci simțuri
pentru a-i învăța să se comporte într-o societate, să-și facă o familie, să-și găsesească un loc de
muncă, dar nu în ultimul rând, să-l descopere pe Dumnezeu.
Un profesor trebuie să fie conștient de propriile sale limitări. Unii profesori sunt
înnăscuți cu talentul de povestitor și astfel poate explica copilului, alții au darul ascultării,
stârnind astfel reacția elevului, alții poate au talente artistice. Ideal, un profesor, mai ales dacă
face și activități înafara școlii, ar trebui să aibă anumite calități, de exemplu: o autentică
experiență a participării la viața bisericească, oricât de modest ar fi nivelul acesteia.
Activitățile extracurriculare, în general, au cel mai larg caracter interdisciplinar, oferă
cele mai eficiente modalități de formare a caracterului copiilor, încă din clasele primare,
deoarece sunt factorii educativi cei mai apropiați și mai accesibili sufletelor acestora.
Prin astfel de activități ne propunem să contribuim la dezvoltarea unor atitudini și
comportamente la elevi stimulând atât inițiativa si răspunderea personală, cât și spiritul de
întrajutorare și solidaritate de grup, spiritul critic, capacitatea de argumentare, de a acționa și
rezolva probleme în mod responsabil.
Școala, oricât de bine ar fi organizată, oricât de bogat ar fi conținutul cunoștințelor pe
care le comunică elevului, nu poate da satisfacție setei de investigare și cutezanță creatoare,
trăsături specifice copiilor. Ei au nevoie de acțiuni care să le lărgească lumea lor spirituală, să
le împlinească setea de cunoaștere, să le ofere prilejuri de a se emoționa puternic, de a fi în stare
să iscodească singuri pentru a-și forma convingeri durabile. O mare contribuție în dezvoltarea
personalității copilului o au activitățile extrașcolare, care implică în mod direct copilul prin
personalitatea sa, și nu prin produsul realizat de acesta.
Orice serbare școlara este o sărbătoare, atât pentru elevi, cât și pentru dascălii lor și, nu
în ultimul rând, pentru părinții lor. Pregătirea unei serbări este un excelent prilej de a pune în
valoare imaginația și creativitatea fiecăruia: elev sau profesor. Importanța unor asemenea
festivități este deosebită pentru că ele lărgesc orizontul spiritul al elevilor și contribuie la
acumularea de noi cunoștințe. De asemenea, îmbogățesc și remontează viața afectivă, stimulând
sentimente nebănuite sau dezvoltând pe cele slab manifestate prin dorința de reușită, iar
prezența spectatorilor (părinți, bunici, frați, cadre didactice) trezește în copil energia de a
învinge timiditatea, stimulează independența de acțiune.
Serbările copilăriei, momentele acestea de maximă bucurie, atât pentru copii, cât și
pentru părinți, întăresc și fortifică sufletele viitorilor adulți. Toate acestea aduc lumina în
suflete, dau aripi imaginației, întăresc și fortifică suflete, stimulează gândirea creatoare.
O altă activitate deosebit de plăcută care contribuie la stimularea personalității elevilor
este excursia. Aceasta ajută la dezvoltarea intelectuală și fizică a copilului, la educarea lui
cetățenească și patriotică. Excursia este cea care îl reconfortează pe copil, îi prilejuiește
însușirea unei experiențe sociale importante, dar și îmbogățirea orizontului cultural științific.
Prin excursii elevii își suplimentează și consolidează instrucția școlară dobândind însușirea de
noi cunoștințe. Excursia reprezintă finalitatea unei activități îndelungate de pregătire a elevilor,
îi ajută să înțeleagă excursiile nu numai din perspectiva evadării din atmosfera de muncă de zi
cu zi ci și ca un act de ridicare a nivelului cultural.
Concursurile pe diferite teme sunt, de asemenea, momente deosebit de atractive pentru
cei mici. Acestea oferă copiilor posibilitatea să demonstreze practic ce au învățat la școală,
acasă, să deseneze diferite aspecte, sa confecționeze modele variate. Emisiunile TV constituie
și ele un aport substanțial la lărgirea orizontului cultural-științific al elevului. În stimularea
creativității, un rol important îl are și biblioteca școlară, care-l pune pe copil în contact cu cărți
pe care acesta nu le are și nu le poate procura. Lectura este cea care îl ajută la dezvoltarea cît și
la îmbogățirea vocabularului cu cuvinte frumoase, pe care elevii pot să le folosească în orice
împrejurare.
Activitățile extrașcolare, bine pregătite, sunt atractive la orice vârstă. Ele stârnesc interes,
produc bucurie, facilitează acumularea de cunoșținte, chiar dacă necesită un efort suplimentar.
Elevilor li se dezvoltă spiritul practic, operațional, dând posibilitatea fiecăruia să se afirme
conform naturii sale.
Participarea efectivă și totală în activitate angajează atât elevii timizi cât și pe cei
slabi, îi temperează pe cei impulsivi, stimulează curentul de influențe reciproce,
dezvoltă spiritul de cooperare, contribuie la formarea colectivului de elevi.
În concluzie, știm cu toții cǎ personalitatea copilului școlar este în formare și foarte ușor
de modelat, colectivele numeroase sunt însǎ o problemǎ. Orientările și întăririle de care elevul
are atâta nevoie îi sunt oferite de noi. Noi constituim modelele acestei generații, iar copiii sunt
copiile miniaturale ale părinților! Sǎ ne asumǎm, deci nemulțumirile noastre în legaturǎ cu
tinerii! Nu doar sǎ amendǎm, ci sǎ ii respectǎm și sǎ ne implicǎm, înțelegându-i așa cum sunt!
Cadrul didactic, în special, trebuie sǎ țină pasul nu numai cu informația nouǎ dar și cu politicile
educaționale și noile concepte în domeniul educațional. Formația cadrului didactic tinde spre o
complexitate care vizează toate laturile vieții de la cea cultural-artisticǎ până la cea socio-
economicǎ. Soluția a fost găsitǎ în alte țǎri prin constituirea de profesori de sprijin sau grupuri
de lucru, alcătuite din specialiști din diverse domenii (sociologi, psihologi, pedagogi, actori,
pictori, muzicieni, ingineri). Stǎ in puterea noastră, a fiecăruia, sǎ orientǎm noua generație spre
o cale mai bunǎ și mai „frumoasǎ”. Interesul copilului ar trebui mai des invocat, iar ideea
imposibilității realizării unor proiecte educaționale, uitatǎ.