Noaptea în care a început totul

Soarele s-a strecurat în spatele siluetelor ascuţie ale Oraşului Whiffington, ca un câine
negru înfometat înghiţind o minge de flăcări. O umbră groasă, întunecată se simţea în noaptea
…. Luna de abia avea curajul să iasă din nori, ca şi cum ar fi ştiut că în seara asta ceva ciudat
avea să se întâmple.

Mame şi taţi din tot Whiffingtonul şi-au băgat copiii în pat, fără să ştie că asta ar putea fi
ultima poveste înainte de culcare, ultimul sărut de noapte bună, ultima dacă când le vor stinge
lumina.

Miezul nopţii.

Unu noaptea.

Două noaptea.

Trei noaptea.

SCÂRŢ…
Un zgomot ciudat întrupse liniştea.

S-a auzit din-năuntrul/ interiorul unei case/uneia dintre case.

Cu tot oraşul care a adormit repede, cine ar fi putut să facă sunetul ăla?

Sau poate că nu cine, ci ce?

…SCÂRŢ!
S-a auzit din nou. De data asta în altă casă.

Scârţ!

Scââârrrţ!

SCÂÂÂ RRRRRŢ!

Ceva înăuntru era. / Ceva era înăuntru.

Ceva scârţâia. / Ceva ce scârţâia.

Ceva ce nici om nu era. / Ceva ce nu era om.

Nu erau ţipete. Nu erau coşmaruri. Copiii dormeau liniştiţi, fără să ştie că lumea din jurul lor s-a
schimbat. Totul s-a întâmplat în linişte, de parcă …un întuneric fermecat… şi ei nu vor şti nimic
despre asta până dimineaţă când se vor trezi, în ziua în care a început totul…

Ce este un Scârț? Nu-mi spune că n-ai auzit niciodată de Scârții!

Ei, bine, încă de la început ai văzut că este numele cărții. Nu ai fost atent până acum?
 Ai auzit vreodată zgomote seara, când erai în pat? Ăla este un Scârț.

Ai simțit vreodată că nu ești singurel în cameră? Ăla-i tot un Scârț.

Ai găsit vreodată de Crăciun un sac doldora cu cadouri sub brad? Stai, ăla nu-i un Scârț, e
Moș Crăciun.

Ai reușit vreodată să adormi cu mare greu când erai foarte speriat? Ăla sigur e un Scârț!
Ăsta este unul dintre micile lor chițibușuri și asta e chiar ceea ce monstrulețul Scârț i-a făcut lui
Lucy în noaptea aceea. (...)

Lucy l-a auzit.

Inima i s-a oprit.

Imediat l-a deslușit.

S-a învârtit de mii și mii de ori prin cameră încât a început să cunoască mai bine decât
oricine altcineva inconfundabilul scârț al podelei veche de lemn chiar de lângă patul ei. Iar
podeaua scârțâia doar când cineva... sau ceva... pășea pe ea. Apoi l-a auzit din nou, din nou și... și
din nou. De patru ori. Apoi duhoarea... (...)

Scârții și-au făcut apariția!

Sub pat, patru perechi de ochi negrii ca mărgelele pândeau și se holbau în întuneric.

În dulap, Lucy încremenise, dar ochii nu o priveau. Încă nu o văzuseră. Se uitau la Ella,
înfofolită în geacă și la delicioasele resturi ispititoare de mâncare împrăștiate prin cameră.

- Acum sunt bune și-n împuțite, mormăi o voce din întuneric.

- Oricum omuleții nu se trezesc pe timpul nopții, croncăni un altul.

- Prostuța fată a adus cu ea un băiețel cu părul cam stufos/lățos. Hîîî, uite! E omulețul
curățel de peste drum. Oricum nu i-ar fi de ajutor.
 Cu toții au început să râdă.

Asta-i bine, se gândi Lucy. Scârții crezură că fata încolăcită în geaca fosforescentă, era
Lucy. Exact așa cum plănuise împreună cu Norman.

- Haide! Să înșfăcăm haina împuțită, șopti altul.

Chiar atunci, Lucy a văzut mișcări în întuneric: mațele au început să-i ghiorțăie, gura-i
rămase cascată, i se făcu pielea de găină din creștetul capului până în vârful picioarelor, iar gâtul
i-a rămas înțepenit atunci când cei patru s-au ivit din întuneric și i-a ochit din prima clipă.

Pielea lor era neagră ca abanosul şi strălucea în întuneric ca dârele pe care melcii le lasă
după ploaie pe asfalt. Urechile lor erau pline de nervuri ca o căpăţână de varză, iar ghearele lungi
şi încovoiate păreau să se agaţe de podea ca un păianjen, în timp ce se furişau de sub pat. Fiecare
târa după el o coadă putredă care semăna cu o coajă de banană stricată.

Unul câte unul, se ridicară, dezvăluindu-şi hidoşenia. Căpățânele lor erau într-atât
de mari încât dintr-o rostogolire puteau ajunge de partea cealaltă a patului.

Lucy bâjbâia prin întuneric. Din ascunzişul ei, din dulap, îi putea vedea aşa cum
se cuvine... Îşi întinseseră mâinile şi picioarele umede şi lipicioase, şi începură să se
rostogolească prin cameră. În timp ce se dădeau de-a durdulica peste feliile de pizza, peste cutiile
cu cereale goale, peste cojile vechi ale sandvişurilor, peste pantoful murdar, peste rămăşiţele de
la cină şi peste fiecare rămâşiţă de gunoi dezgustătoare, Lucy văzu cum totul se prindea de pielea
lor lipicioasă. Când în sfârşit s-au oprit din de-a rostogolul, podeaua era curată, iar Scârţii erau
acoperiţi din cap până în picioare de resturi!

Era unul dintre cele mai ciudate lucruri la care Lucy a luat parte. Patru creaturi
mici şi ciudate acoperite de resturi!

Unul dintre ei avea pe braţe o mulţime de pistrui şi de băşici (ce stăteau să se

spargă).
 Pielea lipicioasă a altuia stătea să i se desprindă la fiecare mişcare pe care o făcea,
amintindu-i lui Lucy de perioadă în care se decojea după ce stătuse prea mult la soare într-una
din vacanţe.

Dolofănelului îi ieşea părul, din urechile gigantice, plin de ceară şi încălcit, iar burdihanul
era rotund ca o ghiulea de tun/ o roată de camion.

Ultimul care a ieşit din întuneric s-a folosit de colţii pe care-i avea pe spate pentru a se
rostogoli în toate direcţiile.

Ăsta era liderul lor. Lucy îşi dădu seama după felul în care ceilalţi se dădeau din
calea lui în timp ce el se furişa dintr-un colţ într-altul al camerei.

Privirea lor o făcură pe Lucy să-şi înghită limba/să amuţească. Erau cele mai
hidoase lucruri pe care fetiţa le văzuse vreodată. Dar pocitania lor era abia la început.

- Ooo, uitaţi-vă la asta!, spuse dolofănelul, ţinând în mână o felie de pizza plină cu
mucegai care i se prelingea pe buze. Norman o salvase mai deveme din coșul de gunoi, crezând
că va fi o momeală numai bună pentru un Scârţ. Avea dreptate! se gândi Lucy, trăgându-se de
faţă, în timp ce Scârţul o mirosi pofticios.

- Pune-o jos, Guff. Am venit pentru un singur lucru în noaptea asta, şuşoti şeful.

Guff? Ce nume îngrozitor, gândi Lucy.

Guff scoase un zgomot mic şi necuviincios în timp ce un miros îngrozitor se

răspândi în toată încăperea. Acum Lucy şi-a dat seama de ce avea un nume îngrozitor.