Școala Postliceală Sanitară ,, Sfântul Nectarie ’’ București

Enescu (Șteopoae) Sabina-Nina – AMG III B

REFERAT ȘTIINȚIFIC

Disciplina: Cercetarea în Nursing

Profesor: Tania NICOLĂESCU

- 2019 -
 Iodul, între controversă și necesitate - îl evităm sau nu?

Iodul este un element chimic. Corpul uman are nevoie de iod, dar nu îl poate produce. Din
acest motiv, necesarul de iod este asigurat exclusiv de iodul din alimentele pe care le consumăm. Este
cunoscut faptul ca alimentele conțin o cantitate foarte mică de iod în mod natural, dar pot fi îmbogățite
cu iod în timpul procesării, așa cum se întamplă cu sarea iodată.
Glanda tiroida are nevoie de iod pentru a produce hormoni tiroidieni. Dacă tiroida nu primește
suficient iod, nu poate funcționa adecvat, iar acest lucru poate determina hipotiroidie și gușă (creșterea
în dimensiuni a glandei tiroide).
Deficitul de iod poate avea și alte consecințe negative asupra stării de sănătate, determinând
anovulație (absența ovulației) și infertilitate la femei. Unele studii au aratat ca deficitul de iod poate fi
asociat cu o incidență mai mare a cancerului prostatic, mamar, endometrial și ovarian.
Deficitul de iod în timpul sarcinii este o importantă problemă de sănătate publică și poate
determina afecțiuni serioase atât la mama, cât și la făt. La mama determină creșterea tensiunii arteriale,
iar la făt poate produce retard mental. In cazuri extreme, deficitul de iod poate determina cretinism la
făt, o afecțiune asociată cu retard mental și al creșterii.
Necesarul zilnic de iod este de 150 mcg/zi în general si de 220-290 mcg/zi la femeile gravide și
cele care alăptează. Un aport de iod de până la 1100 mcg/zi este considerat sigur pentru adulți, iar la
copii: 200 mcg/zi pentru intervalul 1-3 ani, 300 mcg/zi pentru intervalul 4-8 ani, 600 mcg/zi pentru
intervalul 9-13 ani, 900 mcg/zi pentru intervalul de vârstă 14-19 ani.
Deficitul de iod este frecvent în ţările în curs de dezvoltare şi în anumite părţi ale Europei şi
rar în zonele în care este utilizată sarea iodată. Studii recente arată că lipsa iodului este un fapt
comun în rândul femeilor adulte din SUA. Sarea iodată a fost introdusă pentru prima dată în Statele
Unite în 1924, iar în Romania profilaxia deficitului de iod s-a introdus pentru prima dată in 1947. In
2002, printr-o hotarare de guvern, iodarea sarii de masa a devenit obligatorie, iar acest lucru a dus la
scaderea semnificativă a incidenței hipotiroidiei și gușii determinată de insuficiența iodului alimentar.
Daca ținem seama de faptul că 1 gram de sare iodată conține 76 mcg iod, și că ar trebui să
consumăm 5-6 g de sare pe zi, se poate spune ca depășirea dozei sigure de iod ar fi greu de atins. In
cazul consumului excesiv de iod, organismul uman deține mecanisme de apărare, iodul în exces fiind
eliminat renal prin urină.

2
 O altă controversă legată de consumul de sare iodata a fost iradierea tiroidei dupa contaminarea
mediului cu iod radioactiv, așa cum s-a întamplat dupa accidentul de la Cernobâl. Captarea tiroidiană a
iodului radioactiv este invers proporțională cu aportul de iod din alimentație, aportul de iod având rol
critic în riscul de iradiere al tiroidei. Cu alte cuvinte, cu cât suntem mai deficitari în iod, cu atât
captarea iodului radioactiv va fi mai mare.
In concluzie promovarea consumului de sare iodată a adus un aport semnificativ asupra
reducerii incidenței afecțiunilor determinate de deficitul de iod.

Bibliografie
1. https://www.synevo.ro/iod-seric/
2. http://www.ziare.com/viata-sanatoasa/dieta/iodul-intre-controversa-si-necesitate-il-evitam-
sau-nu-1469983