Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
A) B) C) D) E) 2.: Teste Pentru Examen Final La Medicina Legală
A) B) C) D) E) 2.: Teste Pentru Examen Final La Medicina Legală
1. După cercetarea cadavrului la faţa locului medicul poate răspunde ofiţerului de urmărire penală la toate
întrebările enumerate mai jos, cu excepţia:
a) care este vechimea aproximativă a decesului?
b) care este cauza probabilă a decesului?
c) sunt la faţa locului urme asemănătoare cu sângele sau alte lichide biologice?
d) care este grupa sanguină a persoanei decedate?
e) ce leziuni corporale sunt pe cadavru?
2. La cadavrul cercetat la faţa locului s-au depistat lividităţi cadaverice roşii-aprinse, care la digitopresiune
dispar şi reapar imediat. Care este cauza probabilă a morţii şi stadiul de evoluţie al lividităţilor
cadaverice?
a) intoxicaţie cu acid azotic, stadiul de stază;
b) intoxicaţie cu CO, stadiul de stază;
c) intoxicaţie cu acid azotic, stadiul de imbibiţie;
d) intoxicaţie cu CO, stadiul de imbibiţie;
e) intoxicaţie cu CO, stadiul de hipostază.
În procesul cercetării cadavrului la faţa locului, probele (urmele) biologice se prelevează? a) în faza
6. statică;
b) în faza dinamică;
c) la cercetarea suplimentară (la faţa locului);
d) în toate cele enumerate;
e) în nici una dintre ele.
7. Cine întocmește procesul-verbal de cercetare la faţa locului?
a) expertul medico-legal;
b) ofiţerul de urmărire penală;
c) expertul criminalist;
d) judecătorul;
e) inspectorul poliţiei criminale.
8. În timpul cercetării cadavrului la faţa locului se efectuează toate acţiunile, cu excepţia: a) constatării
decesului;
a) pilocarpină;
b) adrenalină;
c) cofeină;
d) lobelină;
e) camfor.
10. În procesul de cercetare a cadavrului la faţa locului pot fi implicaţi toţi specialiştii, cu excepţia:
a) pediatrul;
b) chirurgul;
c) ginecologul;
d) igienistul;
e) farmacistul.
a) o expertiză primară;
b) o cercetare de anchetă primară;
c) o reconstituire a faptei;
d) un experiment de anchetă;
e) expertiza suplimentară.
a) 30 minute;
b) 5-7 minute;
c) pană la o oră;
d) pană la 2 ore;
e) 3 ore.
a) medicului legist;
b) farmacistului;
c) personalului cu studii medicale medii;
d) medicului de familie;
e) stomatologului.
17. Medicul legist exercită funcţia la faţa locului în baza:
a) propriei iniţiative;
b) indicaţiilor ofiţerului de urmărire penală;
c) cererii rudelor decedatului;
d) cererii medicului de familie;
e) indicaţiilor procurorului.
19. În lipsa semnelor certe ale morţii, la faţa locului, medicul legist este obligat de a:
a) solicita ambulanţa;
b) preleva corpurile delicte;
c) descrie locul faptei;
d) solicita martorii asistenţi;
e) efectua măsurile de resuscitare.
a) repetată.
b) definitivă;
c) dinamică;
d) intermediară;
e) statică;
a) probabile;
b) precoce;
c) certe;
d) tardive;
e) negative.
3
22. Semnele certe de stabilire a morţii la faţa locului sunt:
a) rigiditatea cadaverică;
b) lipsa respiraţiei;
c) lipsa cunoştinţei;
d) lividităţile cadaverice;
e) fenomenele cadaverice tardive.
a) termometria cadavrului;
b) cercetarea activităţii enzimatice;
c) determinarea excitării electrice a muşchilor;
d) cercetarea lividităţilor cadaverice;
e) cercetarea biochimică a sângelui.
24. În favoarea modificării locului iniţial de aflare a cadavrului şi poziţiei lui vor indica:
25. Sarcinile de bază ale medicului legist la examinarea cadavrului la faţa locului sunt:
a) constatarea decesului;
b) descrierea cadavrului;
c) dezbrăcarea completă a cadavrului;
d) depistarea şi prelevarea urmelor și probelor biologice;
e) transportarea cadavrului în secţia tanatologică.
27. Care sunt măsurile efectuate de medicul legist la faţa locului în faza statică?
28. Care sunt măsurile efectuate de medicul legist la faţa locului în faza dinamică?
4
b) raportul de expertiză a cadavrului;
c) ordonanţa privind expertiza medico-legală a cadavrului;
d) certificatul medical de deces;
e) concluzia consultativă pentru medicul de familie.
30. La examinarea cadavrelor persoanelor neidentificate la faţa locului, medicul legist trebuie să:
a) moartea violentă;
b) maladia oncologică la vârsta senilă;
c) suspectarea avortului criminal;
d) decesul în secţia de internare cu diagnosticul nestabilit;
e) depistarea cadavrului unui nou-născut neidentificat.
a) fotografierea cadavrului;
b) dezbrăcarea şi deschiderea unor cavităţi ale cadavrului;
c) mişcarea cadavrului;
d) întocmirea schemelor, desenelor;
e) prelevarea corpurilor delicte.
33. În cadrul examinării cadavrului la faţa locului petele de sânge pot fi depistate pe:
a) hainele cadavrului;
b) corpurile delicte;
c) tegumentele cadavrului;
d) apă;
e) sol.
a) victima;
b) persoana bănuită;
c) martorii oculari;
7
d) martorii asistenţi;
e) inculpatul.
37. La examinarea locului faptei, în caz de leziuni prin arme de foc, pe cadavru pot fi depistate:
38. Pe cadavrul victimei decedate în rezultatul incendiului, la faţa locului pot fi depistate: a) arsuri
vitale;
39. În cazul decesului prin spânzurare, la faţa locului în procesul-verbal este necesar a se indica:
a) localizarea laţului;
b) rezultatul probei Bokarius;
c) localizarea nodului;
d) materialul laţului;
e) prezenţa semnului Amusat.
8
40. Urma de sânge produsă prin căderea picăturii pe o suprafaţă orizontală este:
a) prelingere;
b) frotiu;
c) pată;
d) ştersătură;
e) amprentă.
a) metodei morfologice;
b) investigaţiei histo-chimice;
c) analizei spectrale;
d) reacţiei de precipitare;
e) metodei de absorbţie-eluţie.
a) în eprubetă;
b) pe tifon;
c) pe cutia Petri;
d) pe vată;
e) pe hârtie.
a) pe tifon;
b) în eprubetă;
c) pe vată;
d) se rade pe hârtie curată;
e) pe cutia Petri.
44. Ce urme se produc la căderea sângelui în cantităţi mari pe o suprafaţă neabsorbantă? a) pete;
b) împroșcături;
c) ştersături;
d) prelingeri;
e) băltoace.
a) medicamentele;
b) toxicele;
9
c) sperma;
d) glontele;
e) banii.
46. Fiecare medic trebuie să poată face la faţa locului totul, cu excepţia:
a) pată;
b) împroșcătură;
c) ştersătură;
d) prelingere;
e) băltoacă.
a) în flacon;
b) pe cutia Petri;
c) pe lama de sticlă;
d) pe tampon de vată;
e) prin toate metodele sus-indicate.
a) metoda morfologică;
b) examenul spectral;
c) proba cu apă oxigenată;
d) metoda de adsorbţie-eluţie;
e) reacţia de precipitare.
10
e) apartenenţa de specie a spermei.
a) forma;
b) dimensiunile;
c) densitatea;
d) culoarea;
e) grupa sanguină.
a) băltoacă;
b) pată;
c) împroşcătură;
d) prelingere;
e) echimoză.
a) cornţangul;
b) pensetă cu branşele de cauciuc,
c) pensetă cu branşele metalice;
d) degetele;
e) bisturiul.
11
a) pete cu contururi regulate;
b) ştersături;
c) băltoace;
d) pete cu margini zimţate şi cu stropi în jur;
e) amprente.
a) primar;
b) în comisie;
c) suplimentar;
d) personal;
e) repetat.
a) altitudine înaltă;
b) zbor la înălțimi mari;
c) submersii la adâncimi mari;
d) spaţiu închis;
e) schimbare bruscă a poziţiei corpului.
a) altitudine înaltă;
b) lucrări subacvatice la adâncimi mari;
c) spaţiu închis;
12
d) fântâni adânci;
e) schimbarea bruscă a poziţiei corpului.
a) degerături;
b) petele Vişnevski;
c) petele Fabrikantov;
d) poziţia "boxerului în gardă";
e) congelarea cadavrului.
a) arsuri;
b) osteomielită;
c) escare;
d) marcă electrică;
e) pseudo-inelul de excoriaţie.
a) pe mucoasa esofagului;
b) pe mucoasa gastrică;
c) sub pleură;
d) sub endocard;
e) pe mucoasa bazinetelor renale.
13
67. Unde se localizează petele Fabrikantov?
a) pe mucoasa gastrică;
b) pe mucoasa esofagului;
c) pe mucoasa intestinului subţire;
d) pe mucoasa calicelor şi bazinetelor;
e) sub pleură.
a) arsuri;
b) hipotermie (refrigerare);
c) acţiunea presiunii înalte;
d) boala chesonierilor;
e) electrocuţie.
a) arsuri masive;
b) boala chesonierilor;
c) hipotermie (refrigerare);
d) acţiunea presiunii înalte;
e) electrocuţie.
70. La ce grad de gravitate se atribuie arsurile termice de gr. III-IV ale corpului, cu suprafaţa mai
mare de 15%?
a) vătămare uşoară;
b) vătămare medie, cu dereglarea sănătăţii de lungă durată;
c) vătămare gravă, periculoasă pentru viaţă;
d) vătămare medie, cu o incapacitate stabilă de muncă mai puţin de 1/3;
e) vătămare neînsemnată.
a) profunzimea lor;
b) suprafaţa combustiei;
c) profunzimea lezării tegumentelor şi suprafaţa combustiei;
d) categoria agentului vulnerant;
e) durata tratamentului.
a) petele Vişnevski;
14
b) arsurile hainelor;
c) sângele fluid;
d) congestia venoasă a organelor interne;
e) arsurile mucoasei cavităţii bucale, laringelui şi traheii.
a) îndelungată;
b) locală;
c) generală;
d) de scurtă durată;
e) superficială.
a) gazele incandescente;
b) obiectele incandescente;
c) flacăra;
d) lichidele fierbinţi;
e) toxicele distructive.
a) epidermei;
b) dermei;
c) stratului celulo-adipos subcutanat;
d) muşchilor;
e) organelor interne.
76. La ce nivel se produc modificările morfologice în cazul arsurilor de gr. IIIA şi IIIB?
a) epidermei;
b) dermei;
c) stratului celulo-adipos subcutanat;
d) muşchilor;
e) oaselor.
a) epidermei;
b) dermei;
c) stratului celulo-adipos subcutanat;
15
d) muşchilor;
e) măduvei spinării.
a) profunzimea;
b) suprafaţă;
c) originea;
d) gradul arsurii;
e) tipul agentului termic.
a) intoxicaţie cu CO;
b) şocul septic;
c) toxemia combustională;
d) şocul hipovolemic-combustional;
e) şocul cardiogen.
81. Care sunt condiţiile mediului ambiant ce facilitează acţiunea temperaturilor joase?
a) vântul puternic;
b) caşexia;
c) starea de ebrietate;
d) încălțămintea strâmtă;
e) lipsa hainelor calde.
a) adinamia;
b) ebrietatea alcoolică;
c) somnul;
d) contactul cu obiectele reci;
e) surmenajul.
16
83. Care dintre semnele enumerate demonstrează moartea prin hipotermie?
a) poziţia "embrionară";
b) degerăturile;
c) petele Vişnevski;
d) petele Fabrikantov;
e) congelarea cadavrului.
a) şocul primar;
b) toxemia acută;
c) reconvalescenţă;
d) insuficienţa respiratorie;
e) septicotoxemia.
a) epidermei;
b) dermei;
c) stratului celulo-adipos subcutanat;
d) muşchilor;
e) oaselor.
a) epidermei;
b) dermei;
c) stratului celulo-adipos subcutanat;
d) muşchilor;
e) oaselor.
a) epidermei;
b) dermei;
c) stratului celulo-adipos subcutanat;
d) ţesuturilor moi profunde;
e) organelor interne.
a) şocul primar;
b) toxemia;
17
c) septicemia;
d) pneumonia;
e) aspiraţia.
a) marca electrică;
b) figura de trăsnet;
c) excoriaţie;
d) plagă;
e) fractură.
a) marca electrică;
b) figura de trăsnet;
c) excoriaţie;
d) plagă;
e) fractură.
a) sexul victimei;
b) particularităţile individuale ale organismului;
c) intensitatea curentului;
d) prezenţa maladiilor preexistente;
e) surmenajul persoanei.
a) static;
b) industrial;
c) tehnic;
d) atmosferic;
e) alternativ.
18
e) umiditatea hainelor, încălţămintei.
94. Care sunt materialele hainelor şi încălțămintei ce protejează împotriva acţiunii curentului
electric?
a) cauciucul;
b) bumbacul;
c) mătasea naturală;
d) lâna;
e) pielea naturală.
a) hemoragie;
b) fibrilaţia ventriculară;
c) spasmul coardelor vocale;
d) rupturi ale organelor interne;
e) convulsii tonice ale muşchilor scheletali.
a) mecanic;
b) luminiscent;
c) electrolitic;
d) termic;
e) psihologic.
98. Prin ce se manifestă efectul Joule al curentului electric asupra ţesuturilor? a) distrofie;
b) necroză de coagulare;
c) marca electrică;
d) plăgi la locul ieşirii curentului electric;
e) sânge fluid.
19
a) durata contactului;
b) tensiunea curentului;
c) rezistenţa ţesuturilor biologice;
d) forma conductorului;
e) intensitatea curentului.
101. Care sunt semnele interne specifice ale morții prin hipotermie?
a) petele cadaverice;
b) petele Tardieu;
c) petele Vișnevski;
d) edemul cerebral;
e) petele Fabrikantov.
20
e) este posibilă cu acordul directorului Centrului de Medicină Legală.
103. Pentru prezentarea concluziilor false sau divulgarea datelor de urmărire penală expertul poartă
răspundere: a) materială;
b) disciplinară;
c) contravenţională;
d) penală;
e) civilă.
15
110. Partea descriptivă a raportului de expertiză este semnată de:
a) procurorul care a dispus efectuarea expertizei;
b) expertul judiciar medico-legal;
c) martori asistenți;
d) martorii oculari;
e) autopsierul-infirmier.
113. Tipurile de materiale ilustrative anexate la raportul de expertiză medico-legală pot fi:
a) desene-scheme;
b) planșe fotografice;
c) corpuri delicte – obiectul vulnerant;
d) ordonanța;
e) haine cu defecte de stofă.
16
b) ofițer de urmărire penală;
c) judecător;
d) directorul Centrului de Medicină Legală;
e) Ministerului sănătății.
117. La efectuarea expertizei, medicul legist semnează preîntâmpinarea despre răspundere penală pentru:
a) divulgarea datelor de urmărire penală;
b) atitudine neglijentă faţă de obligaţiile sale;
c) concluzii care depăşesc competenţa expertizei medico-legale;
d) prezentarea cu bună știință a unor concluzii false;
e) efectuare necalitativă a expertizei.
118. Expertiza medico-legală se dispune în mod obligatoriu pentru constatarea: a) cauzei decesului;
b) gradului de gravitate a vătămării integrității corporale;
c) culpabilității persoanei;
d) vârstei bănuitului, învinuitului, inculpatului;
e) stării fizice și psihice a bănuitului, învinuitului, inculpatului.
121. După consecutivitatea efectuării cercetărilor, expertizele medico-legale pot fi clasificate în:
a) primare;
b) repetate;
c) secundare;
d) inițiale;
e) nu se clasifică.
18
e) suplimentare.
123. După numărul de experţi participanți la cercetări, expertizele medico-legale pot fi clasificate în:
a) individuale;
b) colective;
c) sociale;
d) în comisie;
e) nu se clasifică.
124. După complexitatea domeniilor medicale expertizele medico-legale pot fi: a) complexe;
b) simple;
c) bispecializate;
d) monospecializate;
e) individuale.
125. În cadrul expertizei medico-legale a leziunilor prin armă de foc medicul legist trebuie să
soluţioneze toate întrebările, cu excepţia: a) stabilirea originii balistice a leziunii;
b) stabilirea distanţei tragerii;
c) stabilirea direcţiei canalului de rănire;
d) stabilirea genului morţii violente;
e) stabilirea tipului armei de foc.
126. Care este cauza principală de producere a defectului de ţesut din regiunea orificiului de intrare
?
127. În care condiţii devine mai posibilă depistarea factorilor suplimentari ai tragerii în jurul orificiului
de intrare pe corpul victimei?
19
d) caracterul lezării diafizelor oaselor tubulare mari;
e) toate semnele menţionate.
131. Ce element nu face parte din componența cartuşului armei de vânătoare cu alice?
a) alicele;
b) capsa;
c) trăgaciul;
d) pulberea;
e) bura.
20
134. În care consecutivitate urmează conţinutul cartuşului de vânătoare cu alice?
a) bura-pulberea-alicele-bura;
b) pulberea-bura-alicele-bura;
c) alicele-bura-pulberea-bura;
d) bura-pulberea-bura-alicele;
e) nu este o consecutivitate strictă.
136. Inelele de excoriaţie şi ştergere din jurul plăgii balistice sunt caracteristice: a) orificiului de ieşire;
b) orificiului de intrare;
c) orificiilor de intrare şi de ieşire;
d) aceste semne nu sunt caracteristice pentru leziuni balistice;
e) soluţionarea acestei întrebări nu reprezintă competenţa medicului legist.
137. Ce factor traumatic a împușcăturii generează rupturi suplimentare ale marginilor orificiului de
intrare la tragere cu ţeava lipită ermetic?
a) glonţul;
b) gura ţevii;
c) gazele;
d) efectul hidrodinamic;
e) gazele şi efectul hidrodinamic.
138. Mişcarea de rotaţie a glonţului în jurul axei sale longitudinale este condiţionată de: a) construcţia
glonţului;
b) acţiunea gazelor;
c) ghinturile ţevii;
d) energia cinetică;
e) toţi factorii menţionaţi.
21
140. Care sunt elementele constructive ale cartuşului de vânătoare?
a) tubul şi capsa;
b) pulberea;
c) bura;
d) alicele;
e) factorii suplimentari ai tragerii.
141. Care sunt semnele distincte ale orificiului de intrare la împușcarea din armă de foc cu glonţ?
a) defectul de țesut;
b) forma alungită;
c) inelul de ştergere;
d) efectul hidrodinamic;
e) inelul de excoriaţie.
22
b) forma de fisură;
c) defectul de țesut;
d) răsfrângerea marginilor plăgii în afară;
e) prezenţa factorilor suplimentari pe tegumentele din jurul plăgii.
23
146. În cazul expertizei cadavrului cu plăgi prin arme de foc medicul legist soluţionează toate
întrebările, cu excepţia:
a)
24
a) defect de țesut;
b) inel de excoriaţie;
c) funingine;
d) impregnare prin pulbere;
e) inel de ştergere.
154. Care sunt semnele de bază ce denotă tragerea cu ţeava lipită ermetic?
a) rupturi ale tegumentelor în regiunea orificiului de intrare;
b) ştanţ-marca;
c) lipsa depunerilor de funingine în jurul orificiului de intrare;
d) depunere de funingine în jurul orificiului de intrare;
e) culoarea roşie a sângelui şi ţesuturilor din regiunea plăgii.
155. În plăgile produse la tragere din arma de vânătoare în limita acțiunii compacte a alicelor se
depistează:
156. În plăgile produse la tragere din arma de vânătoare în afara acțiunii compacte a alicelor se
depistează:
25
d) pârlirea firelor de păr;
e) multiple plăgi oarbe de dimensiuni mici.
157. În plăgile produse la tragere din arma de vânătoare în limita acțiunii relativ compactă a alicelor
se depistează:
a) plagă de dimensiuni mari și multiple plăgi oarbe de dimensiuni mici în jur; b) funingine pe
tegumente;
c) impregnare cu pulbere;
d) pârlirea firelor de păr;
e) o plagă masivă oarbă.
160. Care sunt elementele constructive ale cartuşului armei de luptă? glonţ;
b) bură;
c) capsă;
d) tub;
e) pulbere.
161. Prin ce se caracterizează orificiul de intrare produs prin acţiunea glonţului incendiar?
a) dehiscenţa plăgii;
b) arsuri ale tegumentelor din jurul plăgii;
c) pârlirea firelor de păr din jurul plăgii;
d) rupturi ale tegumentelor;
e) inelul fals de excoriaţie.
162. Pentru leziunile produse la tragere din armă de construcţie proprie sunt caracteristice:
a)
26
a) plăgi oarbe;
b) polimorfism al orificiilor de intrare;
c) leziuni masive ale oaselor şi organelor interne;
d) fenomenul Vinogradov;
e) inelul fals de excoriaţie.
163. Care dintre factorii suplimentari ai tragerii posedă acţiune termică pronunţată?
a) glonţul;
b) flacăra;
c) gazele;
d) bura;
e) aerul preglonţial.
167. În procesul examinării cadavrului cu plagă oarbă prin armă de foc glonţul se extrage cu:
mâinile;
a)
27
b) penseta cu branşe de cauciuc;
c) cornţangul;
d) bisturiul;
e) foarfecul.
169. Care sunt modificările produse de factorii suplimentari ai împuşcăturii pe corpul victimei?
a) inelul de excoriaţie;
b) arsuri pe tegumente;
c) impregnarea cu pulbere;
d) ştanţ-marca;
e) pârlirea firelor de păr.
170. Stabilirea direcţiei de tragere, la cercetarea cadavrelor aflate în stare de putrefacţie avansată, este
posibilă în baza: a) leziunilor oaselor plate;
b) efectului hidrodinamic;
c) caracterului canalului de rănire în ţesuturile moi ale coapsei;
d) leziunilor oaselor tubulare mari;
e) depunerilor factorilor suplimentari ai tragerii pe pielea de pe marginile orificiului de intrare.
172. Defectul de ţesut la nivelul orificiului de intrare este caracteristic pentru plaga: a) tăiată;
b) înţepată;
c) despicată;
d) prin armă de foc;
e) înțepat-tăiată.
28
c) în limitele acțiunii relativ compacte a alicelor;
d) dispersie haotică a alicelor;
e) în afara limitei de acțiune compactă a alicelor.
174. Ce formă poate avea orificiul de intrare la împuşcături din armă de vânătoare cu țeava lipită?
a) ovală;
b) rotundă;
c) stelată;
d) semilunară;
e) liniară.
178. Ce criteriu stă la baza stabilirii distanței de tragere prin armele de foc cu alice? a) numărul alicelor;
b) forma alicelor;
c) gradul de dispersie a alicelor;
d) numărul țevilor;
e) calibrul armei de foc.
29
179. Ce acțiune posedă schijele dispozitivului exploziv?
a) mecanică;
b) biologică;
c) fizică;
d) termică;
e) chimică.
182. În care asfixie mecanică se determină mărirea în volum a pulmonilor cu prezenţa petelor
hemoragice subpleurale pal-roşietice?
a) compresiune toraco-abdominală;
b) strangulare;
c) aspiraţie de mase vomitive;
d) spânzurare;
e) înec.
183. În care stadiu clinic al asfixiilor mecanice are loc compensarea insuficienţei de oxigen?
a) preasfictic;
b) dispnee inspiratorie;
c) dispnee expiratorie;
d) respiraţie terminală;
e) agonal.
184. Din semnele general asfixice externe fac parte toate, cu excepţia:
a) cianoza feţei;
b) lividităţi cadaverice precoce, difuze;
c) rigiditatea cataleptică;
d) hemoragii punctiforme pe conjunctivă;
e) semne de defecaţie şi ejaculare.
30
d) hemoragii în mucoasa gastrică;
e) sângele fluid.
187. În ce formă de asfixie mecanică fractura osului hioid şi a cartilajelor laringiene se produce mai
frecvent?
a) spânzurare;
b) strangulare;
c) sugrumare;
d) obturarea căilor respiratorii cu corpuri străine;
e) înec.
191. Ce modificări morfologice sunt specifice asfixiei mecanice prin compresie toraco abdominală?
a) masca echimotică;
b) emfizemul pulmonar pronunţat;
c) amprentele costale pe suprafeţele latero-posterioare ale pulmonilor;
d) edemul pulmonar carminat;
e) fracturile osului hioid.
31
c) amprentele costale pe suprafeţele latero-posterioare ale pulmonilor;
d) edemul pulmonar carminat;
e) semnul Sveşnikov.
193. Care dintre fenomenele indicate nu este semn de retenţie a cadavrului în apă?
a) culoarea roză a tegumentelor;
b) căderea părului;
c) macerarea tegumentelor;
d) poziţia „boxerului în gardă”;
e) leziuni produse de raci, peşti, etc.
194. La ce grad de vătămare corporală se referă compresia organelor gatului, asociată cu fenomene
periculoase pentru viaţă?
a) uşoară;
b) gravă, periculoasă pentru viaţă;
c) medie, cu dereglarea sănătăţii de lungă durată;
d) medie, cu o incapacitate stabilă de muncă mai puţin de 1/3;
e) neînsemnată.
199. În ce formă de asfixie mecanică se formează rupturi transversale ale intimii arterelor carotide?
32
a) înec;
b) spânzurare;
c) strangulare;
d) sugrumare;
e) compresie toraco-abdominală.
201. În ce formă de asfixie mecanică se constată spuma densă la nivelul orificiilor nazale și bucal?
a) spânzurare;
b) înec;
c) strangulare;
d) sugrumare;
e) compresie toraco-abdominală.
205. Şanţul orizontal, continuu, cu adâncime uniformă este caracteristic pentru: a) spânzurare;
b) strangulare;
c) asfixie prin compresie;
d) luptă şi autoapărare;
e) leziuni accidentale.
33
206. Obturarea căilor respiratorii cu corpuri străine reprezintă:
a) asfixie prin strangulare;
b) asfixie prin obturare;
c) asfixie prin compresie;
d) asfixie cu aer confinat;
e) anoxie de transport.
207. Care dintre semnele morţii prin compresie toraco-abdominală poate apărea postmortem?
a) petele Tardieu;
b) masca echimotică;
c) edemul carminat al plămânilor;
d) petele Minakov;
e) edemul cerebral.
34
213. Ce semne se pot depista în strangularea cu laţul?
a) şanţ de strangulare orizontal;
b) edem pulmonar carminat;
c) mască echimotică;
d) „mâna spălătoresei”;
e) fracturi ale cartilajelor laringiene.
35
220. Tipurile asfixiilor mecanice:
a) prin strangulare;
b) prin comprimare;
c) spânzurare;
d) prin obturare;
e) înec.
223. La ce nivel se produc leziunile în asfixiile mecanice prin sufocare cu obiecte moi?
a) tegumentele din jurul nasului şi gurii;
b) cartilajele laringiene;
c) epiglota;
d) mucoasa cavităţii bucale şi buzelor;
e) inelele traheii.
36
c) șezândă;
d) atipică;
e) în genunchi.
229. Diagnosticul cert al înecului se bazează pe depistarea planctonului în: a) ţesutul pulmonar;
b) lichidul sinusului sfenoidal;
c) rinichi;
d) măduva osoasă a oaselor tubulare mari;
e) sângele din cavităţile cordului.
37
e) hemoragiile în muşchii sterno-cleido-mastoidieni.
38
c) obiecte contondente dure;
d) elementele hainelor (guler, fular);
e) obiectele ascuţite.
244. Ce leziuni se pot forma ca rezultat al lovirii părţilor corpului de obiectele înconjurătoare în
spânzurare? a) rupturi renale;
b) echimoze;
c) plăgi contuze;
d) fracturi ale vertebrelor toracale;
e) excoriaţii.
245. Sub acțiunea cârei forțe se strânge laţul în jurul gâtului în cazul strangulării? a) greutatea parţială a
corpului;
b) mâinile proprii;
c) greutatea întregului corp;
d) forţa exterioară;
e) spontan.
39
b) hemoragii în muşchii sterno-cleido-mastoidieni;
c) excoriaţii şi echimoze pe torace;
d) echimoze pe faţă;
e) edem pulmonar carminat.
250. Moartea prin obturarea lumenului căilor respiratorii se poate instala în rezultatul:
a) pătrunderii în laringe a obiectelor eterogene-compacte;
b) compresiei toracelui;
c) închiderii lumenului traheii cu cheaguri sanguine;
d) spânzurării;
e) umplerii traheii şi bronşiilor cu substanţe pulverulente.
251. În asfixia prin obturarea căilor respiratorii cu obiecte compacte se pot depista:
a) nisip;
b) fragmente din proteze dentare;
c) căluş;
d) fragmente de alimente nemasticate;
e) făină.
252. În asfixiile prin obturarea căilor respiratorii la copii cu substanţe pulverulente se pot depista:
a) monede;
b) nisip;
c) făină;
d) grâu;
e) nasturi.
40
e) omucidere.
254. Asfixia prin compresia toraco-abdominală poate fi:
a) omucidere;
b) drept cauză a morţii subite;
c) accident;
d) suicid;
e) drept cauză a morţii patologice.
257. Modificările postmortem la cadavrele extrase din apă se prezintă sub formă de:
a) amprente costale pe suprafeţele postero-laterale ale pulmonilor;
b) leziuni produse de raci şi peşti;
c) leziuni produse în timpul căutării şi extragerii cadavrului din apă;
d) leziuni produse de păsări acvatice;
e) prezenţa planctonului în sinusul osului sfenoidal.
260. Pe ce suprafață a gâtului este situată amprenta nodului latului la spânzurare tipică? a) anterioară;
b) posterioară;
c) lateral stânga;
d) lateral dreapta;
e) nu se determină.
41
261. Unice corpuri străine mici se determină în căile respiratorii în cazul morții prin: a) spânzurare;
b) strangulare cu latul;
c) sufocare;
d) înec;
e) sugrumare.
263. În medicina legală, drept nou-născut este considerat pruncul care a trăit după naştere:
a) mai mult de 24 ore;
b) pană la 24 ore;
c) 3 zile;
d) 1 săptămână;
e) 28 zile.
42
268. Care este lungimea corpului nou-născutului la termen?
a) pană la 50cm;
b) 50-55cm;
c) 35-40cm;
d) 70cm;
e) pană la 35cm.
271. Care este lungimea cordonului ombilical al fătului la termen de 10 luni obstetricale? a) 35cm;
b) 40cm;
c) 50cm;
d) 20cm;
e) 15cm.
273. La ce termen de la naşterea pruncului în jurul cordonului ombilical se formează inelul de demarcare?
a) peste 1-2 ore;
b) peste 24 ore;
c) peste 3 zile;
d) la a 7-a zi;
e) imediat după naştere.
43
e) de propriul lui tată peste o săptămână de la naştere;
278. Despre ce indică cordonul ombilical proaspăt, umed, fără inel de demarcare? a) pruncucidere;
b) prunc neviabil;
c) prunc născut la termen;
d) nou-născut;
e) prunc viabil.
44
b) vernix caseosa (sebum);
c) orificiului oval neobliterat;
d) cordonului ombilical fără inel de demarcare;
e) nucleelor de osificare Beclard.
283. Ce maladii ale mamei pot cauza moartea subită a fătului pană la naştere?
a) lipsa rinichilor la făt;
b) infecţie cronică;
c) toxicoză;
d) asfixia intrauterină a fătului în rezultatul strangulării gatului cu cordonul ombilical; e) infecţie
acută.
45
c) hemoragia;
d) intoxicaţia medicamentoasă;
e) trauma cranio-cerebrală.
289. Ce întrebări trebuie să soluționeze medicul legist în procesul examinării cadavrelor de nou-
născut?
a) diagnosticul pozitiv de nou-născut;
b) viabilitatea nou-născutului;
c) tulburarea fizică și psihică la mama, cauzată de naștere;
d) estimarea vieţii extrauterine;
e) cauza decesului nou-născutului.
c) pulmoni congelați;
d) respiraţie artificială;
e) neviabilitatea nou-născutului.
291. Pe ce regiuni anatomice ale corpului poate fi localizată bosa sero-sanguină? a) cap;
b) fese;
c) mâinile propriu-zise;
d) genunchi;
e) organele interne.
293. În cadrul examinării cadavrelor nou-născuţilor vernix caseosa poate fi depistat: a) pe faţă;
b) în pliurile gâtului;
c) în pliurile inghinale;
d) în lumenul căilor respiratorii superioare;
e) pe spate.
46
d) prezenţa bosei sero-sanguine;
e) nucleele de osificare Beclard în epifizele distale ale femurului cu diametrul de cca.10 mm.
300. Ce date pot indica despre abandonarea pruncului şi deces prin hipotermie? a) lipsa hainelor;
b) bosa sero-sanguină;
c) cefalohematomul;
d) petele Vişnevski;
e) nucleele de osificare.
47
c) imunologică;
d) sero-biologică;
e) radiologică.
302. Ce parametru antropometric stă la baza formulelor de calcul al duratei vieţii intrauterine a pruncului
(Haase şi Balthazard-Darvieux)?
a) lungimea corpului;
b) masa corporală;
c) gradul de umplere a tractului gastro-intestinal cu aer;
d) dimensiunile nucleelor de osificare;
e) dimensiunile placentei.
48
308. Cine ridică de la victimă probele biologice în cazul agresiunii sexuale?
a) ofiţerul de urmărire penală;
b) martorii asistenţi;
c) medicul legist;
d) judecătorul;
e) asistenta medicală.
309. La ce termen de la deflorare marginile rupturilor himenale pot fi edemaţiate, sângerânde, echimotice?
a) 1-2 zile;
b) 10 zile;
c) 2 săptămâni;
d) 1 săptămână;
e) 5-6 zile.
310. Ce semn tardiv al raportului sexual poate fi constatat la femeile care trăiesc viaţă sexuală?
a) prezenţa spermei în căile genitale;
b) prezenţa rupturilor himenale vechi;
c) sarcina;
d) prezenţa sângelui bănuitului;
e) prezenţa firelor de păr ale bănuitului.
312. Unul dintre semnele recente ale raportului sexual la bănuit este:
a) prezenţa maladiilor venerice;
b) prezenţa cicatricei în locul rupturii frenului prepuţial;
c) ruptura sângerândă a frenului prepuţial;
d) prezenţa leziunilor pe corpul victimei;
e) leziuni ale hainelor bănuitului.
49
315. Care sunt semnele veridice ale raportului sexual la persoanele de sex feminin?
a) sperma în căile genitale;
b) sarcina;
c) rupturile himenului;
d) maladiile venerice;
e) sperma pe hainele bănuitului.
318. Care sunt semnele recente ale raportului sexual la persoane de sex masculin?
a) ruperea frenului prepuţial;
b) prezenţa epiteliului vaginal pe glandul penisului;
c) prezenţa părului victimei pe organele genitale ale bănuitului;
d) echimoze şi excoriaţii pe faţa bănuitului;
e) prezenţa leziunilor pe corpul victimei.
319. Ce probe pentru examenul de laborator se vor preleva de la victimă în caz de viol?
a) conţinutul subunghial;
b) mostre de sânge;
c) frotiuri cu conţinut vaginal;
d) mostre de salivă;
e) eliminări de transpiraţie.
320. Ce probe pentru examenul de laborator se vor preleva de la persoana suspectată în comiterea
violului?
a) frotiuri-amprentă de pe glans penis;
b) mostre de sânge;
c) mostre de salivă;
d) conţinut subunghial;
e) spermă.
50
c) consecinţele medicale ale raportului sexual (sarcina, maladii venerice etc.);
d) urmele agresiunilor fizice;
e) bănuitul în comiterea infracţiunii.
324. Care sunt semnele recente ale unui raport sexual la victime de sex feminin?
a) ruptură recentă a himenului;
b) sarcină;
c) prezenţa sângelui, părului bănuitului în regiunea organelor genitale feminine;
d) prezenţa spermei în căile genitale feminine;
e) maladii venerice.
327. Care dintre stările enumerate pot fi consecințe ale avortului ilegal?
a) hemoragia;
b) embolia gazoasă;
c) septicemia;
d) perforarea intestinului;
e) chistul ovarian.
51
d) fizică;
e) chimică.
334. Ce fractură se produce prin traversarea capului cu roata automobilului în direcţie transversală?
a) înfundată;
b) liniară;
c) cominutivă;
d) în terase;
e) orificială.
52
335. Indicaţi direcţia deplasării prin inerţie a corpului şoferului în salonul automobilului la coliziune
frontală: a) posterioară;
b) anterioară;
c) spre dreapta;
d) spre stânga;
e) nu se deplasează.
339. În traumatismul auto mortal, ce problemă nu ține de competența medicului legist? a) cauza decesului;
b) leziunile corporale depistate pe cadavru;
c) timpul survenirii decesului;
d) culpabilitatea şoferului;
e) prezenţa stării de ebrietate.
340. În ce tip de traumatism auto se formează amprenta benzii de rulare a pneului pe haine şi corp?
a) ciocnirea automobilului cu pietonul;
b) traumatismul în salonul automobilului;
c) traversarea corpului cu roţile;
d) căderea din automobilul aflat în mişcare;
e) compresiunea pietonului prin caroseria camionului de copac.
53
342. Ciocnirea primară a autoturismului cu pietonul se realizează la nivelul: a) capului;
b) gatului;
c) toracelui;
d) membrelor superioare;
e) gambelor.
344. În cazul ciocnirii autoturismului cu pietonul, punctul de contact se va afla mai frecvent:
a) mai sus de centrul de greutate;
b) mai jos de centrul de greutate;
c) la nivelul centrului de greutate;
d) la nivelul capului;
e) la nivelul centurii scapulare.
345. Corpul pietonului poate fi traversat mai ușor cu roțile automobilului fiind culcat pe: a) flancul stâng;
b) spate;
c) abdomen;
d) flancul drept;
e) pe flanc, semiflectat.
346. În ce cazuri poate fi depistată amprenta benzii de rulare a pneurilor automobilului pe hainele
victimei?
a) traversarea corpului cu roţile automobilului;
b) ciocnirea automobilului aflat în mişcare cu pietonul;
c) contactul hainelor cu urmele benzii de rulare de pe carosabil;
d) alunecarea corpului pe carosabil;
e) traumă în salonul automobilului.
54
d) cădere simplă de pe acelaşi plan;
e) cădere individuală.
349. Care sunt formele căderii de la înălţime la etapa intermediară în funcție de prezența obstacolelor?
a) directă;
b) orizontală;
c) în trepte;
d) lină;
e) repetată.
351. Arătați părţile proeminente ale automobilului care produc leziuni pietonului în urma tamponării
acestuia:
a) bara de protecţie;
b) farul;
c) retrovizorul intern;
d) retrovizorul extern;
e) volanul.
55
c) maladii ale organului văzului;
d) anchiloza articulaţiilor genunchiului;
e) fractură-bară a femurului.
359. Ce factori influențează asupra volumului lezional în cazul traversării corpului cu roata?
a) înălţimea barei de protecţie;
b) direcţia traversării;
c) masa automobilului;
d) lăţimea roţilor;
e) caracterul desenului benzii de rulare a pneului.
360. În cazul depistării leziunilor corporale imense, produse în circumstanţe necunoscute, în favoarea
traumatismului auto vor pleda: a) fractura-bară a tibiei;
b) rupturi ale cordului şi pulmonilor;
c) amprentele benzii de rulare a pneului pe tegumentele toracelui;
d) hematomul subdural;
e) plăgile contuze ale capului.
56
a) 150 m;
b) 25 m;
c) cădere din poziţie ortostatică;
d) 5 m;
e) 10 m.
364. Care din următoarele reprezintă leziuni specifice prin ciocnirea automobilului cu pietonul?
a) leziune-amprentă a farului;
b) leziune-marker a căptușelii radiatorului;
c) fractura-bară;
d) excoriații de alunecare pe carosabil;
e) amprenta benzii de rulare a pneurilor.
369. În ce regiuni anatomice se formează leziuni în caz de cădere simplă pe suprafața anterioară a corpului?
a) frontală;
57
b) nasului;
c) bărbiei;
d) feselor;
e) omoplaților.
370. În ce regiuni anatomice se formează leziuni în caz de cădere simplă pe suprafața posterioară a
corpului?
a) zigomatică;
b) occipitală;
c) scapulară;
d) sacrală;
e) pe coate.
373. Peste cât timp după moarte temperatura cadavrului se egalează cu cea a mediului ambiant
(temperatura aerului fiind de +18ºC)?
a) peste 3 - 5 ore;
b) peste 12 ore;
c) spre sfârșitul primei zile;
d) spre sfârșitul zilei a doua;
e) peste 5 zile.
58
376. Lividităţile cadaverice vor fi mai pronunţate în moartea prin:
59
a) hemoragie externă din vasele sanguine cervicale;
b) nefrită cronică cu uremie;
c) traumă cranio-cerebrală cu hemoragie;
d) asfixie mecanică;
e) fractură deschisă a femurului cu lezarea vaselor.
377. Peste cat timp după instalarea morţii, de regulă, începe rezoluţia rigidităţii cadaverice? a)
peste 12 h;
b) peste 24 h;
c) peste 48 h;
d) peste 72 h;
e) peste 96 h.
379. Unde vor fi localizate lividităţile cadaverice pe corpul unui spânzurat în poziţie verticală?
a) pe spate, fese, suprafaţa posterioară;
b) pe suprafaţa anterioară a trunchiului, gatului şi feţei;
c) pe membrele inferioare, porţiunea inferioară a trunchiului, pe mâini şi plante;
d) pe suprafaţa laterală a trunchiului;
e) pe toată suprafaţa corpului.
380. Peste cât timp după moarte lividităţile cadaverice pot să se deplaseze complet, la schimbarea poziţiei
cadavrului?
a) peste 4-5 h;
b) peste 48 h;
c) peste 12-15 h;
d) peste 24 h;
e) peste 36 h.
381. Cât timp a trecut de la moarte dacă la digitopresiune lividităţile cadaverice dispar complet?
a) pană la 12-15 h;
b) de la 15 pană la 36 h;
c) pană la 48 h;
d) de la 48 pană la 72 h;
e) peste 72 h.
385. Decizia despre întreruperea măsurilor de reanimare poate fi luată de către: a) medicul legist;
b) medicul reanimatolog;
c) medicul stomatolog;
d) comisia medicilor specialişti;
e) medicul farmacist.
61
389. În ce regiuni ale corpului apar primele semne de putrefacţie?
a) pe faţă şi gât;
b) pe coapse şi gambe;
c) în regiunile declive ale corpului;
d) pe torace şi membrele superioare;
e) în fosele iliace.
391. Care dintre modificările cadaverice indicate nu se atribuie la cele tardive? a) rigiditatea cadaverică;
b) putrefacţia;
c) mumificarea;
d) lignificarea;
e) saponificarea.
62
396. Gradul de macerare a tegumentelor indică:
a) cauza morţii;
b) durata aflării cadavrului în apă;
c) durata stării agonale;
d) adâncimea bazinului cu apă;
e) categoria morţii.
397. Care modificare cadaverică permite stabilirea schimbării poziţiei cadavrului? a) deshidratarea
cadaverică;
b) lividităţile cadaverice;
c) autoliza;
d) saponificarea;
e) congelarea cadavrului.
400. Care este vechimea morţii, dacă la digitopresiune lividităţile cadaverice dispar şi se restabilesc
peste 5 secunde?
a) 15-29 ore;
b) 6-8 ore;
c) 24 ore;
d) 48 ore;
e) 72 ore.
401. Care este vechimea morţii, dacă la digitopresiune lividităţile cadaverice nu şi modifică culoarea?
a) 4-5 ore;
b) 12 ore;
c) 48 ore;
d) 16 ore;
e) 20 ore.
63
402. Care este vechimea morţii, dacă la digitopresiune lividităţile cadaverice pălesc şi se restabilesc
peste 3-5 minute?
a) 4-5 ore;
b) 10 ore;
c) 12 ore;
d) peste 48 ore;
e) 16-18 ore.
404. Timpul necesar pentru mumificarea completă a cadavrului unui om adult este de: a) câteva ore;
b) 2-3 zile;
c) 1 săptămână;
d) 2 săptămâni;
e) câteva luni.
64
e) motivului infracţiunii.
410. În ce compartimente ale „Raportului de expertiză medico-legală” se includ întrebările expuse de către
organul de urmărire penală şi răspunsurile la acestea? a) partea descriptivă;
b) concluzii;
c) partea introductivă;
d) înainte de concluzii;
e) oricare din cele indicate.
65
415. Specificați semnele pozitive ale morţii:
a) lipsa respiraţiei;
b) lipsa pulsului;
c) lividităţile cadaverice;
d) petele de deshidratare ale sclerelor ochilor;
e) paloarea tegumentelor.
416. În baza căror fenomene poate fi stabilită mai exact vechimea morţii în primele 12 ore?
a) lividităţile cadaverice;
b) rigiditatea cadaverică;
c) excitaţia electrică a muşchilor;
d) reacţia pupilei la agenţi chimici;
e) reacţia idiomusculară a bicepsului.
66
422. Stadiile lividităţilor cadaverice se determină în baza:
a) modificării culorii lividităţilor la digitopresiune;
b) duratei restabilirii complete a culorii iniţiale;
c) efectuării probei Magnus;
d) efectuării probei Beloglazov;
e) deplasării lividităţilor la schimbarea poziţiei cadavrului.
426. Care sunt compartimentele de bază ale „Raportului de expertiză medico-legală a cadavrului”?
a) introductiv;
b) descriptiv;
c) diagnosticul;
d) epicriza postmortem;
e) concluziile.
67
428. Ce parametri se indică obligatoriu la descrierea fiecărui organ?
a) dimensiunile;
b) caracterul suprafeţei secţiunii;
c) diagnosticul modificărilor patologice;
d) forma, culoarea, dimensiunile focarului patologic;
e) conţinutul organului cavitar.
433. Cine recoltează probele biologice pentru cercetări de laborator în cazurile autopsiei
medico-legale a cadavrelor?
a) medicul legist;
b) anchetator;
c) procuror;
d) medicul clinician;
e) judecător.
68
e) vezicule de putrefacţie.
437. Drept probe speciale, la examinarea medico-legală a cadavrului, se consideră: a) proba la embolie
aeriană;
b) proba la pneumotorace;
c) probele hidrostatice;
d) proba Hoppe-Seyler;
e) proba cu apă oxigenată.
438. Ce maladii ale sistemului cardio-vascular pot fi cauze ale morţii subite?
a) ruptura anevrismului aortei;
b) tuberculoza pulmonară;
c) tumore cerebrală;
d) infarctul miocardic acut;
e) bronhopneumonia.
439. Cauze ale morţii subite în maladiile tractului gastro-intestinal pot fi:
a) hepatita cronică;
b) pancreonecroza hemoragică;
c) peritonita;
d) diverticulul esofagian;
e) hemoragia acută.
69
441. La cercetarea cadavrului exhumat pot fi soluţionate următoarele întrebări:
a) sexul decedatului;
b) vechimea înhumării;
c) prezenţa unor semne individuale;
d) scopul comiterii infracţiunii;
e) vârsta decedatului.
443. Distrugerea ţesuturilor moi ale cadavrului în sezonul cald al anului se produce de către:
a) furnici;
b) rozătoare;
c) animale sălbatice;
d) muşte (larve);
e) lipitori.
70
e) identificarea obiectului vulnerant.
451. Ce instrument se utilizează pentru cercetarea lividităţilor cadaverice în scopul determinării vechimii
morţii?
a) fotometru;
b) colorimetru;
c) dinamometru;
d) spectroscop;
e) cromatograf.
71
454. Ce acțiune au toxicele corosive preponderent? a) rezorbtivă;
b) locală;
c) cumulativă;
d) locală şi rezorbtivă concomitent;
e) hemolitică.
72
c) toxice methemoglobinizante;
d) acid fosforic;
e) baze.
463. Ce semn dintre cele indicate caracterizează moartea prin intoxicaţie cu toxice methemoglobinizante?
a) sângele fluid;
b) congestia organelor interne;
c) lividităţile cadaverice albastru-întunecate;
d) culoarea brună a sângelui, muşchilor, organelor interne;
e) distrofia hepatică şi renală acută.
465. În cazul depistării etanolului doar în urină poate fi soluţionată întrebarea referitor la:
a) gradul de ebrietate alcoolică;
b) cantitatea de alcool îngerată;
c) consumarea alcoolului;
d) caracterul alimentelor ingerate;
e) tipul băuturilor alcoolice.
466. Starea de ebrietate uşoară corespunde următoarei concentraţii de alcool în sânge: a) până la 0,3‰;
b) 0,5‰;
c) 2‰;
d) 2,5‰;
e) 5‰.
467. Starea de ebrietate medie corespunde următoarei concentraţii de alcool în sânge: a) până la 0,3‰;
b) 0,5‰;
c) 2‰;
d) 3‰;
73
e) 5‰.
468. Starea de ebrietate gravă corespunde următoarei concentraţii de alcool în sânge: a) până la 0,3‰;
b) 1‰;
c) 2‰;
d) 2,7‰;
e) 4‰.
74
d) funcţionale;
e) dinamice.
475. Care dintre substanțele enumerate fac parte din toxicele corosive?
a) acizii;
b) CO;
c) bazele;
d) mercurul metalic;
e) fenolul.
476. În rezultatul acţiunii locale a acizilor şi bazelor în perioada acută în ţesuturi se produce:
a) inflamaţie septică;
b) necroză de tip colicvatic;
c) cumularea toxicului;
d) necroză de tip coagulant;
e) șoc toxic.
477. Ce date stau la baza diagnosticului medico-legal al intoxicaţiilor letale?
a) circumstanţele cazului;
b) examinarea medico-legală a cadavrului;
c) modificările microscopice ale organelor şi ţesuturilor cadaverice;
d) investigaţiile medico-criminalistice de laborator;
e) investigaţiile toxico-chimice de laborator.
75
481. Care sunt semnele morfologice ale intoxicaţiei cu CO?
a) lividităţile cadaverice violacei;
b) lividităţile cadaverice roşu-aprinse;
c) culoarea roşie a muşchilor şi sângelui;
d) cheaguri sanguine în cord;
e) edemul lojei şi peretelui vezicii biliare.
482. Semnele intoxicaţiei cu toxice hemolitice (cu supravieţuire 2-3 zile) sunt:
a) icter al tegumentelor;
b) lividităţi cadaverice difuze;
c) nefrozo-nefrită pigmentară;
d) colită ulceroasă;
e) hemosideroza ficatului, splinei.
76
488. Ce modificări morfologice se constată în intoxicaţia letală cu compuşii arsenicului? a) sânge de
culoare brună;
b) conţinut de tipul „fierturii de orez” în intestin;
c) tegumente palide, uscate;
d) nefrozo-nefrită pigmentară;
e) inflamaţii catarale ale mucoasei tractului digestiv.
493. Ce complicații pot surveni în cazul intoxicaţiilor nemortale cu toxice corosive? a) peritonită;
b) mediastinită;
c) hemoragie gastro-intestinală masivă;
d) pneumonie hipostatică;
e) encefalită.
77
a) sânge hemolizat;
b) culoare galbenă a arsurilor chimice;
c) miros sufocant specific;
d) lividităţi cadaverice brune;
e) necroză coagulativ-deshidratantă.
78
501. Arsura chimică cu necroză coagulativ-deshidratantă este:
a) relativ dură şi uscată;
b) superficială;
c) profundă;
d) înconjurată de reacţii inflamatorii locale;
e) fără zonă de demarcare.
79
a) medicul;
b) farmacistul;
c) bolnavul;
d) suicigaşul;
e) criminalul.
80
e) extensia ţesuturilor.
514. Drept semn de diferenţiere a plăgii înțepat-tăiate de cea tăiată este:
a) un capăt ascuţit, altul rotunjit;
b) ambele capete sunt ascuţite;
c) margini neregulate;
d) ambele capete rotunjite;
e) margini excoriate.
515. Expertiza gradului de gravitate a vătămării corporale poate fi efectuată în baza oricărui din
următoarele documente indicate mai jos, cu excepţia:
a) hotărârii instanței de judecată;
b) ordonanţei procurorului;
c) ordonanţei ofiţerului inspectoratului de poliţie;
d) indicaţiei în scris a primarului;
e) ordonanţei inspectorului poliţiei de patrulare.
519. Indicați semnul morfologic de bază prin care plaga tăiată se deosebeşte de cea contuză:
a) forma;
b) dimensiunile;
c) adâncimea;
d) volumul hemoragiei;
81
e) lipsa punţilor de ţesut conjunctiv.
522. Care este criteriul de apreciere a gravităţii vătămării corporale a leziunilor abdomenului,
penetrante în cavitatea peritoneală?
a) volumul incapacităţii generale de muncă;
b) pericolul pentru viaţă;
c) durata dereglării sănătăţii;
d) nici unul dintre cele indicate;
e) toate cele indicate.
526. Plaga plesnită poate fi produsă prin lovire cu un obiect contondent la nivelul: a) coapsei;
b) feselor;
c) abdomenului;
82
d) capului;
e) tuturor regiunilor anatomice indicate.
531. Punţile tisulare localizate la fundul plăgii sunt caracteristice pentru: a) plăgile tăiate;
b) plăgile înțepate;
c) plăgile înțepat-tăiate;
d) plăgile contuze;
e) plăgile despicate.
532. Cum se numește plaga produsă prin acţiunea obiectului contondent? a) balistică;
b) despicată;
c) tăiată;
83
d) contuză;
e) înțepată.
533. În care cazuri este posibilă stabilirea mai exactă a lungimii lamei în baza lungimii canalului de
rănire a plăgilor înțepate şi înțepat-tăiate? a) plagă penetrantă în cavitatea abdominală;
b) plagă în regiunea feselor;
c) plagă transfixiantă a cutiei toracice;
d) plagă penetrantă în cavitatea toracică;
e) plagă a suprafeţei anterioare a cutiei toracice cu lezarea coloanei vertebrale.
536. În cazul pierderii unuia dintre ochii sănătoşi gradul de gravitate se stabileşte în baza următorului
criteriu:
a) pericol pentru viaţă;
b) dereglarea sănătăţii;
c) pierderea organului şi/sau a funcţiei lui;
d) volumul incapacităţii generale de muncă;
e) desfigurarea feţei.
538. În baza cărui criteriu se stabilește gradul de gravitate al unei plăgi tăiate a braţului cu lezarea
arterei brahiale?
a) pericol pentru viaţă;
b) dereglarea sănătăţii;
c) pierderea organului şi/sau a funcţiei lui;
d) volumul incapacităţii generale de muncă;
e) volumul hemoragiei.
84
539. Drept criterii de apreciere a gradului de vătămare corporală sunt toate, cu excepţia: a) pericolul pentru
viaţă;
540. Care este gradul de gravitate al unei plăgi înțepate, penetrante în cavitatea abdominală fără
lezarea organelor interne? a) vătămare corporală gravă;
b) vătămare corporală uşoară;
c) vătămare corporală medie;
d) vătămare corporală neînsemnată;
e) gradul de gravitate depinde de starea generală a sănătăţii victimei.
541. Dereglarea sănătăţii de lungă durată, cauzată de leziune, reprezintă termenul de:
a) 6 zile;
b) 10 zile;
c) mai mult de 21 zile;
d) 20 zile;
e) 14 zile.
542. Drept incapacitate generală stabilă însemnată de muncă, în cazul vătămărilor corporale medii, se
consideră următorul volum:
a) de la 10% la 33%;
b) mai mult de 33%;
c) până la 10%;
d) până la 5%;
e) mai mult de 50%.
543. Drept incapacitate generală stabilă neînsemnată de muncă se consideră următorul volum:
a) pană la 33%;
b) pană la 10%;
c) 15%;
d) 11%;
e) 25%.
85
545. Cărui domeniu aparține noțiunea de tortură:
a) social;
b) medical;
c) juridic;
d) biologic;
e) habitual.
86
d) forma în fantă;
e) lezarea ţesutului osos subiacent.
553. Ce semne specifice ale plăgii tăiate indică mecanismul acţiunii obiectului tăietor? a) direcţia şi
lungimea plăgii;
b) adâncimea neuniformă;
c) localizarea anatomică;
d) excoriaţie superficială la unul din capete;
e) lezarea ţesutului muscular.
87
558. Metodele suplimentare de laborator de cercetare a leziunilor corporale sunt: a) fotografică;
b) traseologică;
c) entomologică;
d) microscopică;
e) radiologică.
562. În baza căror criterii are loc determinarea tipului obiectului vulnerant?
a) starea marginilor plăgii;
b) forma capetelor plăgii;
c) dimensiunile plăgii;
d) depunerile eterogene;
e) forma plăgii.
88
565. Cine are dreptul de a efectua examenul medico-legal al victimei?
a) medicul legist;
b) judecător;
c) anchetator;
d) comisia de experţi medico-legali;
e) terapeut.
89
571. Stabilirea consecutivităţii producerii leziunilor este posibilă în baza:
a) necorespunderii plăgii cutanate cu canalul de rănire în plămâni;
b) gradului de exprimare a hemoragiei;
c) gradului de exprimare a reacţiei de inflamaţie;
d) deplasării marginilor uneia dintre plăgile intersectate;
e) localizării anatomice a leziunilor.
572. În cazul expertizei medico-legale a leziunilor corporale în concluzii se indică: a) felul leziunii;
b) vechimea leziunii;
c) intenţia de producere a leziunilor;
d) tipul obiectului vulnerant;
e) gradul de gravitate al vătămării corporale.
577. Ce plăgi pot fi produse prin acţiunea unui obiect contondent cu suprafaţa de acţiune preponderent
plană?
a) contuză;
b) despicată;
c) strivită;
d) plesnită;
90
e) comprimată.
581. Cum se clasifică gradele de vătămare corporală din punct de vedere juridic? a) grave;
b) foarte grave;
c) medii;
d) uşoare;
e) neînsemnate.
91
584. Specificați tipurile hemoragiilor intracraniene:
a) epidurale;
b) subdurale;
c) cefalohematomul;
d) bosa sero-sanguină;
e) subarahnoidiene.
92
a) lezarea meningelui dur;
b) dilacerarea substanţei cerebrale;
c) lezarea concomitentă a ţesuturilor moi pericraniene, oaselor, meningelui
dur şi substanţei cerebrale; d)
fractura oaselor craniului;
e) lezarea concomitentă a ţesuturilor moi pericraniene, oaselor şi meningelui dur.
590. Care sunt criteriile în baza cărora leziunile corporale se apreciază drept vătămare medie?
a) plagă penetrantă a craniului;
b) leziuni închise ale organelor interne;
c) dereglarea sănătăţii de lungă durată, mai mult de 3 săptămâni;
d) pierderea stabilă, însemnată a capacităţii generale de muncă în volum de 10-
33%;
e) pierderea stabilă a capacităţii profesionale de muncă.
591. În cadrul expertizelor medico-legale ale leziunilor corporale, medicul legist trebuie să stabilească:
a) prezenţa şi caracterul leziunilor corporale;
b) localizarea şi vechimea;
c) mecanismul producerii leziunii;
d) volumul incapacităţii profesionale de muncă;
e) gradul de gravitate.
592. În baza căror criterii leziunile corporale se apreciază drept vătămare neînsemnată?
a) dereglarea sănătăţii de lungă durată, mai mult de 3 săptămâni;
b) incapacitatea stabilă, neînsemnată şi generală de muncă;
c) dereglarea sănătăţii pană la 6 zile;
d) lipsa dereglării sănătăţii;
e) pericolul pentru viaţă.
593. Dereglarea sănătăţii de scurtă durată condiţionată de traumă constituie:
82
a) mai mult de 21 zile;
b) 10 zile;
c) 20 zile;
d) 5 zile;
e) 2 luni.
83
c) solicitării inspectorului de poliţie de sector;
d) solicitării instituţiei curative;
e) hotărârii instanței de judecată.
c)
85
607. Ce leziuni se atribuie la vătămări corporale grave, periculoase pentru viaţă?
a) fractura deschisă a bolţii craniului;
b) fractura închisă a bolţii craniului; fisura izolată a lamelei externe a osului parietal;
d) leziunea penetrantă a cavităţii abdominale;
e) leziunea penetrantă a cavităţii toracice.
611. Ce documente este necesar de studiat în procesul efectuării expertizei medico-legale privind
leziunile corporale?
a) fişa medicală a bolnavului de staţionar;
b) fişa medicală a bolnavului de ambulatoriu;
c) clişeele radiologice;
d) explicaţiile martorilor;
e) consultaţiile specialiştilor.
612. În cadrul efectuării expertizei medico-legale privind leziunile corporale, identitatea persoanei
agresate este stabilită în baza:
a) paşaportului;
b) buletinului de identitate;
c) certificatului medical;
d) fotografiei;
e) fişei medicale a bolnavului de ambulatoriu.
613. În cadrul efectuării expertizei medico-legale privind leziunile corporale, concluziile trebuie să
reflecte:
a) localizarea şi caracterul leziunilor;
b) mecanismul producerii leziunilor;
c)
86
c) vechimea leziunilor;
d) gradul de gravitate al leziunilor;
e) starea psihică a pătimitului.
614. Din vătămările corporale grave periculoase pentru viaţă fac parte:
a) fracturile oaselor bolţii craniului;
b) orbirea completă, stabilă la ambii ochi; fracturile deschise ale oaselor tubulare mari;
d) leziunile penetrante ale craniului;
e) pierderea capacităţii de reproducere.
615. Din vătămările corporale grave, calificate în baza consecinţelor neprimejdioase pentru viaţă fac parte:
a) compresia organelor gatului, precum şi alte genuri de asfixie mecanică;
b) barotrauma, electrocuţia;
c) pierderea auzului;
d) întreruperea traumatică a sarcinii;
e) pierderea capacităţii de reproducere.
620. Semnele morfologice ale plăgii tăiate ce reflectă direcţia acţiunii instrumentului tăietor sunt: a)
dimensiunile plăgii;
c)
87
b) caracterul marginilor;
c) adâncimea neuniformă;
d) excoriația superficială la unul dintre capete;
e) volumul hemoragiei.
c)
88
d) biologici
e) psihici
Grupa 1335
89
90