S-a stins din viata un artist american si, intr-o lume neobisnuita cu verdictul implacabil al

biologiei, milioane de suflete s-au lasat indoliate. Michael Jackson a decedat la 50 de ani, cu
trupul intoxicat de petidina — un medicament analgezic folosit pentru cazurile extreme de
durere fizica. Desi foarte slabit, depigmentat, aproape anorexic si lovit de o afectiune
pulmonara, cheia suferintei „regelui pop” se ascunde in alta parte: dezordinea psihica.

Conceptul de realitate virtuală derivă din termenii de realitate și virtual. Virtualul

presupune absența unor limite vizuale, palpabile. Practic este legat de imaginație și
minte. Astfel, realitatea virtuală ar putea fi tradusă prin realitatea imaginativă, a
viselor. Asta poate presupune multe opțiuni dar și o emulare specifică a realității.
Ființele cunosc lumea prin intermediul simțurilor și a percepției. Am învățat de mici
că avem 5 simțuri: gustul, atingerea, mirosul, vederea și auzul. Adevărul este că
oamenii au cu mult mai multe simțuri decât atât: exemple ar putea fi echilibrul sau
intuiția. Creierul este ajutat de sistemul senzorial in a primi un flux bogat de
informații ce pornesc din mediu și ajung în minte.
Tot ceea ce știm despre realitatea noastră derivă din ceea ce percepem prin simțuri.
Cu alte cuvinte, întreaga noastră percepție legată de realitate este o combinație între
informații senzoriale și mecanismele cerebrale care le procesează. Dacă vei
prezenta simțurilor tale informații fabricate vei altera și felul în care este percepută
acea realitate. Vei primi o realitate care nu se află de fapt acolo, dar pe care o vei
percepe ca fiind reală, exact ceea ce am putea numi realitate virtuală.
Pe scurt, realitatea virtuală presupune a prezenta simțurilor noastre un mediu
înconjurător generat virtual; un mediu pe care îl putem explora în diferite feluri.
În termeni mai tehnici…

Răspunsul la întrebarea “Ce este realitatea virtuală?” în termeni tehnici este mult
mai direct: realitatea virtuală este termenul ce descrie un mediu tridimensional
generat de un computer, un mediu de interacțiune și explorare pentru ființele umane.
Acea persoană devine o parte a lumii virtuale sau este “scufundat” în acest mediu,
iar cât timp este acolo are puterea de a manipula obiecte sau de a acționa conform
unei palete specifice.
Cum este creată această realitate virtuală?

Istoric punând problema, deși realitatea virtuală a avut mai multe forme, astăzi
aceasta este implementată și creată cu ajutorul tehnologiei computerizate. Există o
sferă de sisteme care deservesc acestui scop: căști, benzi de alergat omni
direcționale și mănuși speciale. Toate acestea au scopul de a stimula simțurile și de
a crea iluzia realității.
Este mult mai complicat decât pare, din moment ce toate simțurile și creierul au
evoluat pentru a ne oferi o experiență bine sincronizată și mediată. De obicei, ne
dăm seama când ceva nu funcționează așa cum ar trebui. Ne confruntăm cu termeni
precum imersiune și realism. Aici se diferențiază experiențele convingătoare și
agreabile de cele deranjate, iar motivele sunt în mare parte tehnice sau conceptuale.
Tehnologia realității virtuale trebuie să ia în calcul psihologia umană. De exemplu,
câmpul vizual uman nu arată precum un cadru video. Avem mai mult sau mai puțin
de 180 grade de vizibilitate și deși nu suntem mereu conștienți de vederea periferică,
dacă aceasta ar dispărea cu siguranțăam observa. De exemplu, atunci când există
un conflict între ochi și urechea internă apare răul de mișcare. Este similar cu răul
de mașină sau cel de mare.
Dacă un mod de a implementa realitatea virtuală reușește să găsească o combinație
potrivită de hardware, soft și de sincronizare senzorială, aceasta ajunge la ceea ce
 putem numi un simț al prezenței, când subiectul chiar simte că face parte din acel
mediu înconjurător.
De ce să avem realitate virtuală?

Ce face ca dezvoltarea realității virtuale să merite cu adevărat? Potențialul de

distracție este evident. Filmele sau jocurile video de tip imersiv sunt niște exemple
bunicele. Însă realitatea virtuală are o serie de moduri de aplicare mult mai variate și
serioase:
 Arhitectură
 Sport
 Medicină
 Artă
 Entertainment
Realitatea virtuală poate conduce la descoperiri noi și captivante în domenii care au
un impact direct asupra vieților noastre de zi cu zi.
Poate fi transpus în realitatea virtuală orice poate fi considerat prea periculos,
costisitor sau nepractic în realitatea actuală. De la antrenamentul piloților, la aplicații
medicale pentru studenții la chirurgie, realitatea virtuală ne permite să ne asumăm
niște riscuri pentru a câștiga experiență folositoare în lumea reală. Odată cu
scăderea costurilor realității virtuale și cu cât aceasta va deveni mai comercială ne
putem aștepta la mai multe moduri mai serioase de a o folosi, cum ar fi, de exemplu,
educația. Realitatea virtuală împreună cu verișoara sa, realitatea augmentată, ar
putea schimba substanțial interfața pe care o avem cu tehnologiile digitale.
Caracteristici ale sistemelor de realitate virtuală

Există multe tipuri de sisteme de realitate virtuală, dar toate au aceleași

caracteristici, precum abilitatea de a permite persoanei să vadă imagini
tridimensionale. Aceste imagini sunt în mărimea naturală și se schimbă atunci când
persoana se plimbă prin mediul ce corespunde schimbăroo câmpului vizual. Scopul
este să existe o îmbinare perfectă între cap și mișcările ochilor și percepția a ceea
ce se petrece în acel mediu. Asta întărește ideea că mediul virtual trebuie să fie atât
realistic cât și agreabil.
Un mediu virtual ar trebui să genereze răspunsurile potrivite – în timp real – cât timp
persoana explorează împrejurimile. Problemele apar atunci când există o întârziere
între acțiunea participantului și răspunsul sistemului. Acestea conduc la o experiență
perturbată. Este momentul în care îți dai seama că te afli într-un mediu artificial și îți
modifici comportamentul în concordanță cu asta. Ideal este existe o interacțiune
naturală care să devină o experiență memorabilă